Sunteți pe pagina 1din 8

Boala Parkinson

1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Afectiuni cu simptome asemanatoare
5. Factorii de risc
6. Consultul de specialitate
7. Diagnostic si investigatii
8. Tratament generalitati
9. Tratament de intretinere
10. Tratament in cazul agravarii bolii

Generalitati
Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului.
Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta chimica
numita dopamina.

Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele
nervoase controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc
dopamina, se distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot
aparea probleme in miscarile corpului.

Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar
tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.

Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput imediat
ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei bolnave. De
exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe partea stanga poate sa nu se simta
stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia unui tratament pana cand
simptomatologia se inrautateste.

O persoana ce nu poate sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va


dori sa inceapa tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este
afectata in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome.

Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani.


Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de
persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura parte a
corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte.

Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia bolii,
acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate de complicatii
pe masura ce evolueaza.

Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori de risc pot
fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi(antioxidanti). Desi
aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta cauza
acestei boli.

Cauze
Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o cauza genetica a bolii
Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un parinte, un frate sau o
sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din
acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul
unor familii la care se descopera aceasta afectiune la varste mult mai tinere.

Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau


simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele
nervoase dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta nigra), ce produc
dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a celulelor nervoase nu
se cunoaste.

Simptome
Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de stadiul bolii.
Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat in fazele
tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.

Cele mai frecvente simptome sunt:


- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a piciorului.
Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza,
este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand persoana
misca partea afectata a corpului;

- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la
debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita rigiditatii
musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei, gatului sau a altei
parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la anchilozare;

- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se miste
dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea
pozitiei in pat pot fi dificile;

- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele
respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una
monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate duce la o expresie
faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";

- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului (instabilitate


posturala). Persoanele cu boala Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si picioarele, acestea
fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din talie (pozitia garbovita), de asemenea
exista probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce
si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obicei apar mai tarziu in evolutia bolii.

Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa. Initial
tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o intreaga parte a
corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe masura ce boala
avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale corpului, desi in unele cazuri acesta
ramane doar pe o singura parte.

Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul, relaxarea
completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau chiar opresc
tremorul.

Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape jumatate din
cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de
alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu miscarea membrului respectiv
si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea
mai frecventa a tremorului ne-Parkinsonian este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai
multe ori prost diagnosticata ca boala Parkinson.

Alte simptome
Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.

Acestea pot include:


- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisnuite si scrisul
devine mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi imbracatul
sau servirea mesei devin mai dificile;
- crampe musculare si afectarea articulatiilor;
- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;
- probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita. Controlul mictiunii este dificil si pot
aparea urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii pot ajuta sau
pot inrautati aceste simptome;
- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale organismului cum ar
fi: cresterea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie ortostatica
(hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar aceste simptome pot sa fie date si de
tratamentul folosit in boala Parkinson;
- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta persoana in timpul
mersului;
- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afectati de aceasta boala.
Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau oboselii
fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal deoarece nu-si pot
schimba pozitia in pat cu usurinta.

O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta de cei
din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult
mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si prieteni si sa ramana niste
persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa depaseasca momentul. Depresia e foarte
frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul
creierului cat si ca o reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu
un tratament adecvat, starea pacientului poate fi imbunatatita.

Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si confuzie,
similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative primare, ce se
caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a bolii. Depresia poate
contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.

Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si visele
pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul bolii
Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala Parkinson.
Unele dintre acestea pot fi reversibile.

Afectiuni cu simptome asemanatoare

Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome, care sunt
intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite, tulburari ale
echilibrului).

Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt:
- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie
patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul fin si rapid.
Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;
- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune degenerativa
heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a ganglionilor bazali
sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus pentru asocierea variabila a
urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce
apare, mai ales la varsta adulta);
- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale bolii
Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;
- leziuni ale sistemului nervos central;
- diferite afectiuni ale tiroidei;
- boli ale ficatului;
- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);
- tumori la nivelul creierului;
- infarctul miocardic;
- intoxicatia cu monoxid de carbon;
- intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul);
- afectiuni psihiatrice.

Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele si anumite medicamente folosite in tratamentul


hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, sa dea simptome similare celor din boala Parkinson

Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot include depresia si disfunctiile sexuale.
Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant.

Factorii de risc
Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este
cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson (nu este
inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 50 de ani, desi boala
poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.

Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda apropiata
ce sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste
semnificativ riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri in familie de boala
Parkinson cu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si
la ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta forma este una rara.

Unele studii au aratat ca expunerea prelungita la anumiti factori de mediu, cum ar fi pesticidele,
chimicalele, folosirea apei din fantani, poate creste riscul aparitiei bolii, dar pana acum acest
lucru nu a fost demonstrat.

Exista multe afectiuni care pot dezvolta Parkinsonism (un grup de simptome ce includ tremorul,
rigiditatea musculara, miscarile incetinite si tulburarile de echilibru).

Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu se
cunoaste un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul
chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre simptomele bolii.

Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nervoasa si tristetea
pot inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. Intr-o
perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o "izbucnire paradoxala". Aceasta
are ca si rezultat o perioada in care persoana afectata de Parkinson nu mai are simptome si se
poate deplasa si misca in mod normal.

Consultul de specialitate

Este bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomele bolii Parkinson. Nu
este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai mult timp. Totusi,
trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urmatorul consult. Daca tremorul
afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau daca apar si alte simptome, trebuie mers la
doctor mai repede.
O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctorul imediat daca:
- exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigiditate - pierderea
brusca a mobilitatii – ce poate afecta mersul;
- simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente;
- apar alte complicatii;
- apare depresia.

Persoanele ce sufera de Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat (o data
la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului, pe masura ce
boala evolueaza.

Diagnostic si investigatii
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul de boala
Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.

2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele pacientului
si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime tipice bolii Parkinson
se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De
exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o afectiune
tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic
sau o tumora a sistemului nervos central.

Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele scazute
de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala Parkinson.
Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si nu este disponibila
in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.

Tratament generalitati
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca simptomele
sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele
bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de tratament aditionale cum ar
fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii
Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei.

Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este inca
considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari
involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile tardive ale bolii.

Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi pramipexol


si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levodopa si pot astfel intarzia
aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente nondopaminergice ce pot fi folosite
in primele faze evolutive ale bolii sunt amantadina, inhibitori de monoaminoxidaza (cum ar fi
selegin) si anticolinergice (cum ar fi trihexifenidil).

Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de Parkinson il


pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia medicala, specifice
acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv al bolii.

Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la aparitia
acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii. Tratamentul
chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in cazul unui numar mic
de persoane.

Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce boala
evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind inceperea
tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca starea de sanatate se modifica
tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii, efectele
secundare ale bolii si costurile tratamentului.

Tratament de intretinere
Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson pentru a
face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul sa-si foloseasca
energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel incat sa-i fie foarte
usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o
persoana independenta.
Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul tratamentului.
Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei, dar si in mentinerea
greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In ceea ce priveste alimentatia
persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara toate informatiile privind
alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia
medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.

Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta echilibrata,
odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de mare ajutor.
Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la domiciliu. Depresia
este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa fie diagnosticata.

O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de
miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si efectele
adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta acestuia. Medicul
curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce apar in simptomatologia
bolii.

Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii, care au
vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai ales in stadiile
finale.
Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum mananca.
De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar alimentele sa fie cat
mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de eventualele probleme legate de
alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate. Deplasarea catre
un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in stil de mars poate ajuta la depasirea
episoadelor de rigiditate musculara.

Tratament in cazul agravarii bolii


Pe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare. Majoritatea
pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si limitate datorita
rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate (bradikinezie).

Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de efectele


adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce afectiunea trece prin
diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evolutia fiecarui pacient in parte si va
modifica tratamentul in functie de aparitia unor noi simptome.

Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson. Totusi poate
avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament indelungat. Medicul specialist
poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi pramipexol sau ropinirol pentru a pregati
inceperea tratamentului cu levodopa. Studii recente au aratat ca aceste medicamente pot intarzia
aparitia efectelor adverse ale levodopei. De asemenea, doctorul poate prescrie agonistii
dopaminergici in acelasi timp cu levodopa.