Sunteți pe pagina 1din 11

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI


PREŞCOLAR

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI
CONF. DR. SIMONA BUTNARU

STUDENT: ILIAN IRINA (CĂS. TĂŞALĂ)


AN II, GRUPA 712
TEMĂ DE CONTROL OBLIGATORIE 1:
Prezentaţi comparativ câte o activitate de joc, învăţare, muncă şi creaţie.

Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practice în grădiniţa de copii este
atât mai mare cu cât realizăm o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere a mediului
înconjurător, procesul de învăţare şi acţiune, atmosfera de joc, atât de atractivă pentru preşcolari.
Potrivit definiţiei, jocul reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi căreia i
te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare pentru
dezvoltarea psihică a copilului.
Psihologia şi pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că jocul nu este doar apanajul
vârstelor mici, ci şi modul prin care adulţii îşi manifestă liber ”copilul din ei”. Jocul, învăţarea,
munca şi creaţia sunt formele prin care se manifestă activităţile umane. La vârsta copilăriei, pe
primul loc este jocul, învăţarea ocupând locul secund; odată cu intrarea la şcoală, învăţarea trece
pe primul loc şi este urmată de muncă şi, pe alocuri, este împletită cu creaţia.
Copiii se joacă singuri, în perechi şi în grup. În activităţile comune, copiii învaţă să
socializeze jucându-se în grup sau, când au de îndeplinit sarcini specifice ce vizează atingerea
unor obiective legate de dezvoltarea lor armonioasă, practică jocul individual. În ultima vreme a
crescut interesul pentru studii de gen.
Astfel, preferinţa băieţilor pentru jocul în grup face ca să li se dezvolte abilităţile de
colaborare şi de competiţie, în timp ce, în ceea ce priveşte abilităţile de comunicare, băieţii sunt
deficitari în raport cu fetele, care preferă să se joace în diade. O modalitate de a compensa aceste
diferenţe de gen este încurajarea fetelor pentru jocul în grup, iar băieţilor pentru jocul în diade, ca
să-şi dezvolte abilităţile de comunicare. Este evident că în legătură cu diferenţele de gen există o
multitudine de aspecte ce ar putea fi discutate şi posibile activităţi care să compenseze diferenţele
de gen.
În plus, fiecare copil are propriul său ritm, nu poate fi grăbit. Oricum, dezvoltarea sa spre
maturitate se întinde pe cea mai lungă perioadă, deoarece omul are nevoie de timp mai
îndelungat faţă de celelalte animale pentru a se adapta structurilor culturale specifice umanităţii.
In frageda copilărie, învăţarea este naturală şi spontană. Curiozitatea şi gândirea care-l
stimulează în joc sunt parte integrată din plăcerea sa de a învăţa.Prin joc, copilul se aventurează
în necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte
obiecte diferite poate modela din plastilină , testând astfel şi materialul de joc şi pe sine.
Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învăţare constituie un mijloc
important de pregătire psihologică a copilului pentru şcoală.
Jocul de asemenea, trebuie îndrumat de adult, fără ca prin această spontanietate a copilului
să fie stingherită.
Rolul educatoarei constă în orientarea şi conducerea jocului nu numai pentru clarificarea
scopurilor urmărite, dar şi pentru sporirea efortului conştient în direcţionarea efectelor educative.
În funcţie de particularităţi de vârstă ale preşcolarilor, însuşi procesul de învăţare prezintă
anumite particularităţi. Aceste particularităţi sunt, de fapt, un rezultat al legăturilor ce se stabilesc
între joc şi învăţare pe parcursul perioadei preşcolare. Aceasta corelaţie între cele două forme de
activitate nu rămâne constantă. Ca regulă generală, pe măsură ce se trece de la o grupă preşcolară
la alta, activităţile obligatorii câştigă termen din ce în ce mai mult. Chiar şi în jocurile copiilor,
motivele învăţării la şcoală încep să apară net exprimate(la preşcolarii mari). La această vârstă
copiii manifestă un vis interesant pentru o formă mai organizată de activitate, pentru învăţătură,
ceea ce dovedeşte că ei au atins sub aspectul dezvoltării psihice nivelul corespunzător spre a
putea intra în şcoală.
Acest fapt se poate constata comparând felul în care se joacă preşcolarii din grupa mijlocie
şi cei din grupa mare "de-a şcoala". Se observă că sensul principal al învăţării nu este încă
oglindit în jocurile preşcolarilor de vârstă mijlocie. Când se joacă " de-a şcoala ", elementul
dominant îl constituie rolurile şi acţiunile ce decurg din acţiunile jocului (trezirea la timp pentru
a nu întârzia la şcoală, drumul spre şcoală, aşezarea în bănci, etc). Învăţarea ca atare nu apare
deloc în jocurile copiilor.
Astfel se reprezintă lucrurile în jocurile preşcolarilor mari. În centrul jocului se afla
activitatea propriu-zisă de învăţare. Acţiunile de joc constau în a "scrie", a "citi", a "calcula",
într-un cuvânt, în a face tot ceea ce preocupă un copil care învăţa. Prin urmare, în jocul copiilor
din grupa mare, învăţarea ocupă un loc central. Semnificativ este şi faptul că rolurile preferate de
copii sunt acelea de elevi, adică, toţi vor să desfăşoare o activitate specifică vieţii şcolare, aceea
de a învăţa. Aceasta dovedeşte noua atitudine a copilului faţă de activitatea de învăţare, faptul că
el s-a ridicat la o noua treaptă de înţelegere a semnificaţiei acestei activităţi de răspundere.
Ca mijloc de învăţare, jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, prin el
procedeul luând cunoştinţă cu observaţiile şi fenomenele lumii înconjurătoare, proprietăţile,
relaţiile şi raporturile dintre ele, învăţând să le denumească. Tot în cadrul jocului se dezvoltă
percepţia, imaginaţia, memoria, gândirea etc.; copiii îşi pot exprima în joc impresiile,
descoperirile şi stările afective jocul-ca formă a învăţării-contribuind astfel la dezvoltarea
proceselor şi însuşirilor psihice.
Jocul creează premisele comportării conştiente a copiilor, condiţie esenţială a învăţării.
Indiferent de forma pe care o îmbracă, jocul dezvoltă capacitatea de cunoaştere a copilului,
cultivă sentimentele dintre cele mai variate, educă voinţa, pune bazele, însuşirii pesonalităţii,
încât toate aceste modificări apărute în viaţa psiho-fizică au o înrâurire pozitivă asupra
desfăşurării tot mai eficiente a activităţii organizate în scopul învăţării. Relaţiile dintre învăţarea
sistematică şi joc este suportul pe care se sprijină întreaga activitate instructiv-educativă din
grădiniţă.
Participarea activă, opţionala şi liberă la jocuri a copilului duce permanent la învăţarea
noului, învăţarea sistematică la această vârstă nu poate fi concepută în afara jocului.

Bibliografie:
1.Cucoş,C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2.Nicola,I. ,Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2003
3.Tomşa, G., Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editat Revista Învăţământul Preşcolar
Bucureşti, 2005
TEMĂ DE CONTROL OBLIGATORIE 2:
Exemplificaţi câte o activitate ludică pentru fiecare dintre funcţiile jocului descrise mai sus.

Diferitele studii şi observaţii efectuate asupra jocului au evidenţiat multiple funcţii ale
acestuia:
1. Funcţia de adaptare - se realizează pe cele două coordonate: asimilarea realului la eu şi
acomodarea. Adaptarea realizată în copilărie, prin joc, este un proces reactiv, dar şi creativ, al
cărui echilibru se realizează prin inteligenţă. Jocul simbolic este definit drept jocul în care copiii
acceptă şi îşi asumă diferite roluri. Barierele realităţii şi ale timpului nu mai contează, copiii
putând fi regi şi împăraţi, animale, păsări sau zei. Jocul simbolic este reflecţia realităţii în lumea
copiilor, ajutându-i să înţeleagă mai uşor societatea şi întreaga lume.

2. Functia informativă. Jucându-se cu obiectele, copiii îşi dezvoltă percepţiile de formă,


mărime, culoare, greutate, îşi formează capacitatea de observare.
Exemplu: Jocul: „Calculează şi compară”
Subiectul: Înmulţirea unui număr natural de două cifre cu un număr de o cifră.
Obiective:
- Să calculeze corect produsele numerelor de două cifre cu un număr de o cifră;
- Să afle suma produselor obţinute prin înmulţirea numerelor pare cu 7;
- Să afle suma produselor obţinute prin înmulţirea numerelor impare cu 7;
- Să compare sumele obşinute.
Conţinut: consolidarea deprinderilor de calculare a produselor, a sumei şi apoi compararea
numerelor naturale.
Sarcinile didactice: Comparaţi suma produselor obţinute prin înmulţirea numerelor naturale pare
cu 7, cu suma produselor obţinute prin înmulţirea numerelor naturale impare cu 7.

3. Funcţia formativă- jocul educă atenţia, abilităţile şi capacităţile fizice, trăsăturile


personalităţii (caracter, atitudini faţă de societate, faţă muncă, faţă de propria persoană, norme,
credinţe valori morale).
Exemplu: Joc: Ce a fost asta?
Copiii îşi închid ochii. Cineva face un zgomot cunoscut de toţi, de exemplu trage apa la
toaleta sau mătura. Copiii trebuie să spună ce au auzit.

4. Funcţia de socializare-presupune exersarea prin joc şi asimilarea în plan comportamental


a exigenţelor vietii sociale presupune exersarea prin joc şi asimilarea în plan comportamental a
exigentelor vieţii sociale
Exemplu: Joc: „Să primim musafiri”
Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însuşirea unor
formule de politeţe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.
Obiective de referinţă: să interpreteze corect rolul de musafir şi de gazdă,
să elaboreze răspunsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazdă).
Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confecţionate, veselă, biscuiţi sau bomboane,
pahare cu apă, tăvi mici.
Desfăşurarea jocului Cadrul didactic împreună cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului
2-3 mese pentru musafiri şi gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit.
Clasa va fi împărţită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalţi elevi vor fi
musafiri. Gazdele se vor aşeza la mesele pregătite şi vor aştepta musafirii. Propunătorul dă un
buchet de flori musafirilor şi aceştia pleacă în vizită. Copiii vor fi îndemnaţi să-şi reactualizeze
impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să ţină seama de câteva momente:
-sunatul la uşă sau ciocănitul;
-oferirea florilor de către musafiri;
-adresarea mulţumirilor de către gazdă;
-poftirea musafirilor să ia loc;
-discuţii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente;
-servirea musafirilor;
-despărţirea musafirilor de gazde.
Reuşita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele grupe
(musafiri şi gazde) care să conducă şi să poarte dialogul, nefiind posibilă comunicarea între toţi
copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulţi şi de copii pentru a justifica diferenţierea
atribuţiilor în cadrul celor două categorii, musafiri şi gazde. În încheierea jocului se poate cânta
de către toţi copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

5. Funcţia de conturare a personalităţii-copilul transpune în joc sentimente, temeri, gânduri,


trăiri, intenţii neîmplinite, atitudini, conflicte intrapsihice sau în relaţiile interpersonale.
Exemplu: Joc: ,,Douăzeci de întrebări”
Neînţelegerile au loc frecvent. De aceea, elevii trebuie să înveţe cum să pună întrebări
directe pentru a lămuri ceea ce nu au înţeles. Îi putem ajuta pe elevi să-şi dezvolte această
abilitate jucând cu ei o variantă a jocului ,,Douăzeci de întrebări”
Vom scrie numele unei persoane, al unui loc sau al unui animal pe o foaie de hârtie. Copiii
vor ghici numele persoanei, locului sau animalului prin întrebări directe la care se poate răspunde
cu ,,da” sau ,,nu”.
Vom explica cât este de important să-i asculte cu atenţie pe ceilalţi când vorbesc, vom
sublinia din nou cât este de important să ridice mâna în mod politicos şi să vorbească pe rând,
vom încuraja copiii să fie atenţi la întrebările oricui şi la răspunsurile date acestuia de profesor

6. Funcţia de relevare a psihicului - La vârsta preşcolară se elaborează şi se exersează


conduitele, iar însuşirile de personalitate se dezvoltă progresiv, mai ales prin intermediul
activităţii ludice. Activitatea psihică a preşcolarilor se caracterizează printr-o pronunţată
emotivitate: percepţia, memoria, atenţia sunt orientate încă spre aspectul exterior, atractiv, al
lucrurilor.
Exemplu: Joc: ,,Punga cu obiecte”
Atenţia presupune să fii vigilent la tot ceea ce se petrece în jurul tău. Sunt multe moduri
de a fi atent. Această activitate se concentrează asupra atenţiei auditive.
Adună mai multe obiecte (creion, minge de tenis, minge de ping-pong, o bilă de marmură,
un pantof, o monedă, chei, stilou, etc.). Pune-le într-o pungă, pentru ca elevii să nu ştie ce sunt.
Dar înainte de a începe jocul, lasă să cadă, pe rând, fiecare obiect, astfel încât elevii să audă
zgomotul făcut de fiecare obiect în parte. Spune-le elevilor numele fiecărui obiect pentru ca ei să
asocieze numele cu obiectul. Cheamă un elev în faţa clasei. Explică-i că trebuie să fie foarte atent
la sunetul obiectului lăsat să cadă. Leagă-l la ochi şi lasă obiectele să cadă. Vezi dacă elevul este
destul de atent ca să recunoască obiectul după zgomotul făcut. Laudă elevul pentru atenţia de
care a dat dovadă.
Variantă: Încearcă jocul cu întreaga clasă. Pune elevii să închidă ochii în timp ce laşi
obiectele să cadă. Pot să identifice orice obiect după felul cum sună? Laudă-i pentru atenţia lor.

7. Funcţia de echilibru şi tonifiere – prin caracterul activ şi compensator faţă de activităţile


cu caracter tensional.
Exemplu: Joc: „Coşul rupt!”
Avem nevoie de un copil cumpărător :medalionul- bacnotă. Fiecare copil va primi câte un
medalion -fruct, pe care îl va pune la gât. Cumpărătorul cu un coş în mână ocoleşte cercul şi
spune:
„Am plecat la piaţă să cumpăr...!”
Copilul -fruct se aşează după cumpărător şi -l urmează. Cumpărătorul cere alt fruct şi aşa
mai departe, se repetă jocul de 3 -4 ori.
La comanda „Coşul s-a rupt!” fructele cumpărate trebuie să-şi ocupe rapid locul în cerc.

8. Funcţia terapeutică – manifestată prin ludoterapie.


Exemplu: Joc: „Cine l-a strigat pe Martinel?”
Scopul: dezvoltarea capacităţii de recunoaştere a vocii colegilor.
Obiective operaţionale: să ghicească cine l-a strigat.
Resurse didactice: un ursuleţ, o basma sau un fular.
Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaţi în formaţie de semicerc, iar în faţa lor se află un copil,
legat la ochi, cu un ursuleţ în braţe. La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui copil din
semicerc care strigă: „Martinel!”. Cel din mijloc îşi descoperă ochii, se îndreaptă spre cel care-l
bănuieşte că l-a strigat şi-i pune ursuleţul în braţe. Dacă a ghicit, schimbă rolurile între ei, dacă
nu, trece din nou în mijloc, se leagă la ochi şi aşteaptă o nouă chemare a lui „Martinel”. Dacă
acesta nu reuşeşte să ghicească, după 3 încercări , este înlocuit cu alt copil şi jocul continuă.
TEMĂ DE OBLIGATORIE 3
Proiectaţi un joc didactic pentru preşcolari, precizând tema jocului, scopul şi obiectivele
instructiv-educative, sarcinile şi regulile, scenariul şi modalitatea de evaluare.

JOC DIDACTIC

TEMA: „Ne jucăm cu ceasul”

SCOPUL ACTIVITĂŢII
 Consolidarea deprinderii de a formula corect probleme matematice
 Familiarizarea copiilor cu unităţi de timp
 Educarea spiritului competitiv

OBIECTIVE OPERAŢIONALE
- să răspundă corect şi în propoziţie la întrebări
-să denumească momentul din zi prezentat în imagine
- să asocieze ora cu acţiunea reprezentată în imagine
-să fixeze acele ceasului în funcţie de momentul zilei prezentat
- să foloseasca un limbaj matematic corespunzator temei
- să formuleze corect probleme matematice cu măsurare a timpului
- să citească ceasul

SARCINA DIDACTICĂ
-să asocieze un moment al zilei cu ora corespunzătoare
-să creeze probleme cu unităţi de măsurare a timpului

REGULILE JOCULUI
Copiii sunt împărţiţi în 6 echipe. Educatoarea va suna din clopoţel, copiii vor închide
ochii. La clinchetul clopoţelului copiii vor deschide ochii după care ei vor trebui să denumească
momentul zilei(de ex. micul dejun) din imagine şi apoi să răspundă la întrebarea „La ce oră
serviţi micul dejun?”. Fiecare echipă va manipula ceasul fixându-l la ora corespunzătoare
momentului din zi prezentat. Un reprezentant al grupei va răspunde la întrebarea educatoarei şi
va aplica imaginea pe cadranul ceasului mare adus de Moş Timp. Complicarea jocului va solicita
din partea copiilor următoarele reguli: pe baza jetonului care conţine operaţia de calcul
matematic să creeze o problemă în care să utilizeze măsurarea timpului. Copiii lucrează pe
echipe şi în final fiecare echipă îşi alege un reprezentant care vine şi-şi expune problema
matematică.

ELEMENTE DE JOC
Clopoţel, aplauze, mânuirea materialului, întrecere, recompense

SCENARIUL
Educatoarea prezintă copiilor ceasul şi imaginile sub forma de surpriză şi le spune că
acestea au fost trimise de Moşul Timp şi cu ele se vor putea azi juca împreună.
Educatoarea le explică copiilor că alături de ceas există şi un plic cu o surprize pentru
copiii care vor răspunde foarte frumos şi va fi deschis la sfârşitul jocului.
Se anunţă jocul: „ Ne jucăm cu ceasul”
Educatoarea le explică faptul că a recunoaşte ceasul este un lucru important în viaţa de zi
cu zi, şi azi prin acest joc ei vor demonstra dacă ştiu şi recunosc ora şi ştiu să se joace împreună
cu orele de pe cadranul ceasului. Educatoarea prezintă modul de desfăşurare a jocului precizând
că acesta se va desfăşura sub forma unei întreceri între copii.
La solicitarea educatoarei care le va prezenta un jeton cu o cifră copilul solicitat va veni
şi va aranja acele ceasului trimis de Moş Timp la ora corespunzătoare cifrei de pe jeton.
Educatoarea va arăta o imagine şi le adresează o întrebare: La ce oră ne trezim?
Fiecare echipă va manevra limbile ceasului în funcţie de ora corespunzătoare activităţii de pe
imagine. La sunetul clopoţelului vor răspunde la întrebare.
Spargerea gheţii se va realiza prin împărţirea copiilor în 6 echipe fiecare copil extrage un
jeton cu cifre de la 1-6 şi se aşează la masa cu ceasul care arată ora corespunzătoare cifrei de pe
jeton.
Explicarea regulilor jocului
Educatoarea prezintă regulile jocului – la clinchetul clopoţelului copiii închid ochii iar la alt
clinchet când vor deschide ochii vor denumi momentul zilei din imagine. Educatoarea va adresa
întrebarea-cheie „la ce oră vă treziţi?” Fiecare echipă va manevra acele ceasului în funcţie de ora
când se desfăşoară momentul prezentat înimagine
Jocul de probă şi precizarea criteriilor de reuşită
Se va realiza împreună cu copiii cu scopul de a se familiariza cu regulile jocului şi respectarea
acestora. Criteriile de reuşită sunt: corectitudinea prezentării orei pe cadran, rapiditatea finalizării
acţiunii de a aranja acele ceasului la ora corespunzătoare, comunicarea şi munca în echipă.
-Educatoarea va arăta imaginea iar copilul solicitat va preciza momentul zilei din imagine. Apoi
educatoarea va adresa întrebarea corespunzătoare iar la clinchetul clopoţelului echipele vor
manevra ceasul pentru a indica ora la care se derulează momentul zilei din imaginea prezentată.
Arată imaginea şi adresează o întrebare: la ce oră luaţi micul dejun? Un reprezentant al grupei
răspunde la întrebare iar un coechipier din grupa respectivă aşează imaginea pe cadranul
ceasului mare.
a. Complicarea jocului
Joc „Creează probleme de măsurare a timpului”
Fiecare echipă va scoate din plic jetonul cu operaţia de calcul matematic Pe baza procedeului
„Gândiţi-lucraţi în perechi-Comunicaţi” copiii vor realiza o problema în care să utilizeze
măsurarea timpului. Educatoarea invită un reprezentant al unei dintre grupe pentru a-şi expune
problema matematică

EVALUARE
Fiecare echipă primeşte o fişă pe care o vor rezolva împreună.
Se va deschide plicul cu surpriza precizată anterior

BIBLIOGRAFIE
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2008
2. Neagu, M., Beraru, G., 1997, Activităţi matematice în grădiniţă- îndrumar metodologic,
Editura Polirom, Iaşi
3. Păduraru V., coord., 1999, Activităţi matematice în învăţământul preşcolar- sinteze, Editura
Polirom, Iaşi.
TEMĂ OBLIGATORIE 4
Proiectaţi o secvenţă didactică pentru învăţământul primar în care să fie introduce elemente
ludice.
JOC DIDACTIC

Clasele : I – II
Disciplina : Cunoaşterea mediului

TEMA : “Când se întâmplă şi de ce?”

OBIECTIVE :
- să analizeze conţinutul ilustraţiilor ;
- să stabilească legături între conţinutul ilustraţiei şi anotimp;
- să coreleze caracteristicile anotimpurilor cu activitatea oamenilor şi cu viaţa plantelor şi
a animalelor ;
- să stabilească succesiunea anotimpurilor ;
- să precizeze succesiunea diferitelor transformări petrecute în natură în cele patru
anotimpuri
CONŢINUTUL JOCULUI
Clasa de elevi va fi împărţită în patru echipe reprezentând unul dintre cele patru
anotimpuri .
Fiecare dintre echipe va avea pe bănci imagini reprezentative pentru un alt anotimp decât
cel pe care-l reprezintă . Imaginile specifice anotimpului pe care-l reprezintă , va trebui să le
obţină prin schimb cu celelalte echipe .
Pe rând se ridică un reprezentant al unei echipe ridicând un jeton şi punând întrebarea :
,,Când se întâmplă şi de ce?”.
Echipa care reprezintă anotimpul respectiv trebuie să anunţe şi să dea răspunsul cerut.
Dacă răspunsul este corect primeşte jetonul fiind obligată să ofere în aceleaşi condiţii o imagine
unei alte echipe. Se va stabili cerinţa ca fiecare din membrii echipei să ofere un jeton şi fiecare să
răspundă pentru obţinerea unui jeton. Câştigă echipa care obţine mai repede jetoanele
corespunzătoare anotimpului pe care-l reprezintă.

SARCINA DIDACTICĂ - descrierea ilustraţiilor care reprezintă aspecte semnificative ale


celor patru anotimpuri , stabilirea legăturii dintre conţinutul ilustraţiei şi anotimp, motivarea
acestuia.

REREGULILE JOCULUI:
Ilustraţia se obţine de fiecare echipă numai dacă reprezentantul ei răspunde corect şi
complet la întrebarea: ,,Când se întâmplă şi de ce?”
Echipa care primeşte ilustraţia trebuie să ofere şi ea în shimb o imagine în aceleaşi
condiţii.

ELEMENTE DE JOC: - întrecere , sortare , căutare , ghicire , schimb de imagini , aplauze.

MATERIALE DE JOC : pentru fiecare echipă câte 5-8 jetoane ( în raport cu numărul copiilor
ce alcătuiesc echipa ), reprezentând fenomene specifice celor patru anotimpuri: berze şi
rândunici (refăcându-şi cuibul , hrănindu-şi puii , plecând un stol în ţările calde ) , ninsoarea ,
topirea zăpezii , cer senin , cer cu soare strălucitor , ploaie , vânt , căderea frunzelor , un copac
reprezentând diferite anotimpuri ( înflorit , cu roade , desfrunzit , înzăpezit ) , activitatea
oamenilor pe câmp sau în grădină , etc.

VARIANTE POSIBILE

Varianta I
Pe tablă sunt aşezate tablouri, cu copacul în cele patru anotimpuri.
Pe catedră sunt imagini aşezate cu faţa în jos. Un copil vine şi ia o imagine, o arată
copiilor şi le adresează întrebarea “Când se întâmplă şi de ce?”.
Copilul care răspunde corect, aşează imaginea pe tabloul corespunzător.

Varianta II
Se împart la toţi copiii ilustraţii cu aspecte specifice anotimpurilor. Învăţătoarea indică un
anotimp prin ghicitoare , cântec sau poezie , iar copiii cu ilustraţia corespunzătoare acestuia se
ridică în picioare şi răspund valorificând elementele din ilustraţia primită.

Varianta III
În faţa copiilor vor sta patru copiii care vor reprezenta câte un anotimp. Ei vor avea în
mână câte un coşuleţ gol. Pe flanelograf vor fi aşezate imagini cu acţiuni specifice celor patru
anotimpuri. Învăţătoarea va spune o ghicitoare, pe rând, pentru fiecare anotimp. Grupa trebuie să
răspundă în cor despre ce anotimp e vorba şi apoi vor alege de pe flanelograf toate imaginile
specifice anotimpului respectiv şi le vor pune în coşuleţul corespunzător. Copilul – anotimp îi va
răsplăti cu: steluţe - iarna , ghiocei - primăvara , flori - vara , fructe - toamna .

Exemple de poezii , ghicitori despre anotimpuri :

,, Înfloresc grădinile
Ceru-i ca oglinda ;
Prin livezi albinile
Şi-au pornit colinda…

Cântă ciocârliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie . ’’
( Primăvara )

,, Lungă , slabă şi zăludă ,


Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumăfai ,
Când se scutură de ciudă ,
Împrejurul ei departe ,
Ploi mărunte
Frunze moarte ,
Stropi de tină,
Guturai …’’
( Toamna )

,, De arşiţă mare
Se coace grâul sub soare
Copiii merg la scăldat .
În ce anotimp am intrat ?’’
( Vara )

“ Cine-i anotimpul oare


Care vine pe cărare
Cu fructele aurii
Şi rugineşte frunza din vii?”
( Toamna )

,, O crăiasă din poveşti


Ne aduce nouă zăpezi
Şi gheţuş, şi derdeluş,
Hai, copii, afară- acuş.”
( Iarna )
“ Cine aduce ghiocei,
Şi pe câmp mulţi mieluşei
Şi-o topeşte pe zăpadă
Când vine ea în ogradă?”
( Primăvara )

S-ar putea să vă placă și