ALEXANDRU MUSINA Poezia cotidianului Ne-am cam plictisit, sé recunoastem, de poezia oraculara. Zeul in mele c&ruia pretinde a vorbi nu exista. Ne-am cam plictisit de poezia ercenara, de poezia cabotinilor ce cinta taranul si holda de griu din ifenelele si redactiile Bucurestilor, de poezia farsorilor ce se plimba in lercedes, dar declama ca stiu cit de mare e suta de lei, de poezia hermetic”, produs al neputintei de a simti si exprima emotia, ca $! de ea a proletcultistilor “convertiti” (definitiv oare?) pentru a se putea ientine cit de cit in actualitatea literard. O poezie sclerozata, devenit’ "ton de prezenta sau flecustet lucitor, in schimbul carora se pretind toate unurile pamintului, o poezie in care. dincolo de pelicula stravezte a Uvintelor, nu 4 sinvele vietii noastre de zi cu zi. , hu pulseaza singele viet : ie eh laté de ce va propun sa discutam despre poezia es oezie deci despre viata noastra obisnuita, dar totodata care sa exp! $ 165 —————Npoevia” din aceasti viati, Modesta curn e, tra Nar singura pe care o aver sau o vor a Desigur, se serie oricum gi despre orice Injelewe poezia altfel decit ea pe o incercare frumusete vietli mele de aici gi de acurn. Ir banalul eotidian, Evenimentul istoric insugi eladir’” compusé din mii de clipe oarec are fherbinte Al existentel colective, care punetele de maxime NINfA se OcUpa, de e Ox nu traire individuala. Or poe enimentele interioare emenea poezie reprezinta, dac ‘mpotriva hazardului nagterii, care favorizeaz. Wan in detrimentul altora, O existential, de afirmare dineolo de Megalitatile f turile soe jale reactie funciar a absolutului ¢ uprins be care le genereaza O reactie antropocentrica totod, coerenfel Nintei umane, $! de nenumaratele acesteia ata, de r fiinfa “spulberata” de fanatisme ndscute din ur Punetul de plecare al Poeziei cotidian Pre Corporal tai are nu Cuceririle tehnologiei t redescoperirea proy stapinirea aceleasi xtindere ele; ritmul de au schimbat ¢ 4 Senzatiilor, lume ele insele, nu priilor senzatii, ¢ mai sint au determinat ¢ area raporturilor dintre recept Natura acestora s. apid in ultimii SO—~100 pe care desemneaza » impreun Je an alt lume mai ebuie “retestate” Nu trebuie ag putea spune, unor urechi “fine abia invatam a « aceleasi i Cu contextele lor ) cunoaste 1 realitati senzoriale SA ne mire ag adar Puternic din poeziile celor mai t ay ulgaritate, nevoie de ‘@ senzualitate, s alentati tineri, senzi obscenitate chiar. E ai autenticitate, fie fada sj proaspati, Automat apare le suna pansenzorialism 0 Pentru ca orice co imaginard riscl s& fastidioasa fara o “baza” determinare Inversa. deoarece obiectual Obiectual sio despre realitatea imediata, din afara eimpului nostru sistemul metaforic 166 poetul frebuie s nu putem cunoaste senzorial ; Asa incit mi se pare normal al poetului care indeobste traieste la oraWR om, # ete nt tant ven ConteazA talentul, desigur, iar Eminescu ramine oot, CUPUl CU florile”, si uitim ¢& el a scris 0 poezie a univers sd es anu slut, Noi ar trebui s4 ne gindim la timpul nostru. existential, a timpului efemer si prin particular. Si, in definitiv, conteaza oe to : ie . "a . © vrei: SA ti se = 84 exprimi cit mai bine si maj Pregnant ceea ce gindesti Py / ca acceptarii, ci Orespingere, viscerala aproape, a ceea ce $i a celor ce iti ind os Sea in suflet. Poetul nu mai poate ‘gnora nimic din ce se petrece in jurul lui in acelasi timp nimeni nu il mai poate investi din afard cu un statut special. Poetul nu va vorbi decit in numele sdu, el nu mai e a Priori un feprezentant. Poate ins4 deveni un exponent exprimind cit mai bine ceea ce semenii sii simt si ci, dar nu pot la fel de bine exprima. O cura de modestie, in urma careia poetul isi va recdpata forta $i statutul social Poezie a cotidianului inseamna, in acelasi timp, si “poezia” din Sotidian, miraculosul ascuns in banalitatea vietii de zi cu zi. Omul modem 4 pierdut “paradisurile imaginare”, el nu mai poate crede in timpul sacru $i spatiul sacru, care orientau si valorizau existenta indivizilor cu Mentalitate arhaici. Dar a sacraliza inseamna a valoriza, a semnifica; jar Omul nu poate exista in afara acestora, are oroare de inform. de haos. Sacrul nu dispare, ci se topeste, se ascunde in profan. Sub crusta & rutinei si a cuvintelor uzate colcdie o lume mirifica de $i Sentimente, 0 “realitate feerica”: poetul va descoperi (sau adevarate epifanii ale banalului. Toate acestea exist la noi. La oare, plimbindu-ne doar cu o,juna, fiori spirituali (si nu Tai mari decit avem la 26 (36, 46 etc.) cind facem E $i Cu cea mai frumoasa femeie? sa ul e i spune, de multe ori mizer si gol. Asta Bae Pam propria-ne oboseala sau indiferenta. “al coti jui ne va arata “gradinile suspendate” din . Ba, mai mult, neignorind, necomandind, ci $0 valorizeze, el umanizeazA lumea su- la care, sincer find, nimeni n-ar renunfa), er 2 1d)ee 80 in texte teoretice) imblinzeste, numindu-i “demoni” cu nume ciudate: Alinare, Wadia Reificare, etc., etc be, Cum recunoasteti poezia cotidianului? f rapida, ironicd, inveniy “sincera” si direct&, lipsité de prejudecati, dar nu gi de 0 ascunsa pug - imprevizibilé mai ales, o imagine — filtraté prin senzori proaspeti si nig clare si fierbinti — a lumii in care invafam sa traim Nu lipsesc, desigur, simulantii, mestesugarii ce “au prins ton exaltatii fara substanta si simplii exhibitionisti. Dar Asta nu e decil nom jul “zgomot de fond”. Important ¢ cA 0 asemenea poezie, a cotidianuls existd, ci a inceput timid, e drept, — dar nu din vina ei, — si se matunm in citeva c&rti, despre care ramine a mai convorbi (Astra, nr. 4, 1% C3 wa = OB4 poezie, postmodernista, tetahar i is azni sq : I oc a Bee eorentrism: - Trasaturile ¢j cata ca pe oe En 3 beneficiul de Concluzie ercivicn Ml Se par a fj i i Tie: p umand, in datele ej concrete, fizic.. centrarea astra de aici si de acum gio q Senzoriale, pe i i nume “clari tte aa acestea sint $i trdsdturile care cans Wate a privirii”. 192 0 7 | greco-latin!? “ Sintem in pragul unei naj .: sicismu n Pelasicismului Prag une! noi sinteze culturale de ul Renasterii sau al clasicismului mai sus amintit? imi permit si Nt ; gs “ toys . it si (i asta in ciuda “terorii” pe care 0 vor resimti spiritele pas il ca © asemenea idee a fost emis la Brasov — Romania i a i Feast >: oh}. 4 J a = France sau Washington D.C.). Nu va fj vorba de o reluare, mai exterioara, a unor atitudini modele sau personaje si texte clasied ns-a intimplat in clasicismul secolului al XVII-lea, ci de incercarea de omul concret, integral si ireductibil. Semnele detectate in t trimit la o realitate mai profunda, aceea a necesitatii gasirii unui drum pentru umanitate. - + inca a 2 ‘ oe ene spunea, inca de acum citeva decenii, ca civilizatia astra ustriala, dezvoltind extraordinar componenta intelectuala si pe Wuald a fiintei umane, a neglijat-o pe cea spiritualé. Acum ar fi ntul unei reechilibrari. Dar nu prin tot soiul de “spiritualisme”, ci prin — ca s ma intore la Tedimensionarea spiritualitétii corpului, cu toate ale sale. Prin , yp f P' per valorii ireductibile a fiintei ca integralitate, a coerentei si animalului divin care sintem. asta tentativa de a reda lumea omului si omul lumii, poezia / 9 mare sansa. Datorité capacitatii ei de a restructura Pornind tocmai de la acest nex senzitiv-intelectual, de la Renasterea e “mai antropocentrica” decit Evul Mediu, iar civilizatia Antropocentrica” decit cea egipteand sau cea asiro-babiloniand : lut, orice manifestare a umanului (chiar cele alienate, prin Strare a unor cdi nefertile, a drumurilor inchise) este ecii a statuilor de marmur m ca statuil m invatat si Winkelmann al unei Grecii a Ec sa, daca nu inexacta. Totusi, acum sti vopsite, iar de la Nietzsche incoace @ 7