Cuprins

1.Definirea managmentului juridic ........................................................................................................... 2

2.Colaborarea ca principiu principal în raporturile inter-instituționale ............................................... 3

1
1.Definirea managmentului juridic
Cuvântul management are mai multe înțelesuri. După unii autori acesta si-ar avea originea
din latinescul manus (mână) – semnificând: manevrare și agere – semnificând: a acționa, a face
ceva să meargă, a conduce. Cel care realizează această manevrare este managerul, iar
managmentul este, în consecință, acțiunia de conducere cu fermitate, ceea ce înseamnă a stăpâni
conducerea acțiunii.

Dacă să atragem atenția la definirea managmentului în dicționarul explicativ al limbii

române, atunci el semnifică: activitarea și arta de a conduce; ansamblu activitaților de
organizare. De conducere și de gestiune a întreprinderilor; știința și tehnica organizării și
conducerii unei întreprinderi.

Specialiștii care sau preocupat de definirea acestui concept au considerat importantă

determinarea conținutului, a elementelor și direcțiilor care-i stabilesc trăsăturile esențiale. În
literatură întâlnim numeroase și variate definiții ale acestui concept.

Koontz și alții în 1984 au definit că managementul este: un proces de proiectare și

menținere a unui climat în care indivizii, muncind împreună în colectiv, realizează eficient
scopurile stabilite. Din acestă definiție reiese următoarele caracteristici ale managementului:

- Acesta poate fi aplicat în organizarea și funcționarea tuturor tipurilor de

organizații și la toate nivelurile ierarhice;
- Managerii, cei stabiliți cu astfel de atribuții, îndeplinesc funcții de
conducere;
- Scopul principal al managmentului este de a crea condițiile necesare
realizării de către mai mulți indivizi a obiectivelor propuse ale unei structuri, ceea ce
înseamnă eficiență;
- Managmentul are un pronuțat caracter pragmatic, faptic, real, impunând
acțiunile de succes și justificând neîmplinirile în plan social.

Un alt specialist M. Dimitrescu definește managementul ca: știința prin care se asigură
conducerea tuturor proceselor și unităților economice și din celelalte sectoare de activitate, în
toate funcțiunile acestora, având în prim plan omul, participarea motivată a acestuia, și care
presupune rezolvarea problemelor sub raport, previzional, organizatoric, de conducere, de luare
a deciziilor și control, cu concretizarea acestora în creșterea eficienței.

Ca spre urmare reișind din definiția managementului să definim noțiunia de management

juridic – ca un sistem de norme, principii, reguli, tehnici și metode de organizare și conducere a
activitații profesionale, precum și aptitudinea, talentul sau arta a le aplica, astfel încât să se
2
asigure funcționarea eficientă a colectivitții umane organizate( organizații și instituții juridice),
în condițiile utilizării judicioase a resureselor (oameni, informații/cunoștințe și bani).

2.Colaborarea ca principiu principal în raporturile inter-instituționale

Pornind de la princpiul separării puterilor în stat în cea legislativă, executivă și
judecătorească nu putem afirma că ele sunt independente și autonome 100 %. Fiecare ăutere,
pentru a nu se admite concentrarea tuturor prerogativelor în mîinile unei singuri instituții au unele
atribuții de control una asupra alteia.

Pornind de la art. 107 din Cosntituția Republicii Moldova, organele centrale de specialitate
ale statului sânt ministerele, care au ca obiective aplicarea în practică a obiectivelor guvernului,
hotărârile și dispozițiile lui, conduc domeniile încredințate și sânt responsabile de activitatea lor.

Dar vorbind despre organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova, acest

teritoriu independent este organizat în sate, orașe, raioane, unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
Aceste unități administrative au și ele în baza legii propriile organe de conducere. Cu toate că ele
sunt independente dar totodată sunt supuse și controlului de către organele centrale de specialitate
prin intermediului Cancelariei de Stat.

Urmează să menționăm că separația puterilor în stat presupune echilibru puterilor,

colaborare puterilor și contracararea unei puteri prin alta. Așadar, administrația publică centrală
nu mai este unica formă de realizare a puterii de stat.

Prin prisma art. 109 din constituția Republicii Moldova, statul si-a delegat unele
competențe autorităților administrativ teritoriale, atât în ce privește organizarea și funcționarea,
cât și gestiunia colectivităților pe care le reprezintă.

Colaborarea inter- instituțională este definită ca principiu și în Legea privind administrația

publică locală, nr. 436 – XVI din 28.12.2006 în art. 6 stabilește că raporturile dintre autoritațile
publice centrale și cele locale au la bază principiul autonomiei, legalitații, transparenței și
colaborării în rezolvarea problemelor comune.

De aici reiese că între autoritățile de nivelul întâi și doi si precum și între cele centrale și
locare nu există raporturi de subordonare ci de colaborare cu excepțiile prevăzute de legislație.

Conform dicționarului explicativ al limbii române prin colaborare înțelegem: participarea,

alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei oere, a unei afaceri, care se efectuează
în comun.

3
 Reieșind din această explicație, putem concluziona, că colaborarea ca principal instrument
inter-instituțional reprezintă: depunerea eforturilor si suporturilor economice, resurselor umane
și informaționale între două si mai multe instituții juridice, în scopul eficacitații și ușurării
atingerii scopururilor și obiectivelor pentru care această colaborare sa incheiat.

Astfel, ca exemplu gasim un șir de acorduri de colaborare inter-instituționale cum ar fi:

- Acord de colaborare între oficiul Central de Probațiune și Inspectoratul General al Poliției;

- Acord de colaborare între Inspectoratul Ecologic de Stat, Centru Național de Mediu și
Inspectoratul General al Poliției;
- Regulamen privind interacțiunia și colaborarea între Inspectoratul Fiscal Principal și
Inspectoratul General al Poliției;
- Acord de cooperare între Departamentul Poliției de Frontieră și Centrul pentru combaterea
Traficului de Persoane;
- Acord între Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției și
Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne;
- Acord de colaborare între Inspecția Muncii și Centrul pentru Combaterea Traficului de
Persoane etc.

Dacă să redăm conținutul unui acord cum ar fi cel al Inspectoratului General al Poliției cu
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat din 07.08.2013, ca obiective de colaborare sunt
enumerate: asistența reciprocă, combaterea infracțiunilor economice și evaziunii fiscale între
organele de pliție și organele fiscale.

În acest regulament ca și în un alt acord enumerat mai sus sunt enumerate ordinea și
modalitățile de interacțiune între instituții:

- Planificarea și desfășurarea de comun, precum și de sine stătător, la cererea uneia dintre

părți, a acțiunilor menite să asigure plenitudinea încasărilor impozitelor și taxelor în
bugetul public național și contracararea evaziunii fiscale;
- Schimbul reciproc de informații, inclusiv în format electronic, care prezintă interes pentru
părți și care nemijlocit ține de realizarea funcțiilor și sarcinilor de serviciu prevăzute de
legislația în vigoare;
- Desfășurarea expertizelor comune și a consultărilor privind elaborarea și modificarea
actelor legislative și normative;
- Efectuarea schimbului de experiență în scopul ridicării nivelului de profesionalism al
angajaților, inclusiv prin organizarea și desfășurarea seminarelor de instruire comune.

4
 Pentru realizarea acestor acțiuni, se vor forma grupuri speciale comune din rândurile
angajaților organelor afacerilor interne și organelor fiscale.

În urma interacțiunii și combinării metodelor și eforturilor comune se poate de ajuns la

rezultatul dorit într-un timp mai redus și cu o eficință maximă.

Datorită eficienței colaborarii dintre diferite instituții și îndeosebi ce ține de colaborare de

asisteță reciprocă și furnizare de informații necesare pentru realizarea sarcinilor urmărite în comun,
este posibilă o aplicare corectă și eficientă a normelor juridice, când vorbim în deosebi de
încălcarea legislației în domeniul penal, contravențional, fiscal, dar și în oricare alt domeniu.

În concluzie, managementul juridic este privit de noi ca o totalitate de tehnici de utilizare

a resurselor umane, informaționale și tehnice, o activitate de gândire și aplicare practică pentru
realizarea sarcinilor și scopurilor stabilite de legislație și nemijlocit celor stabilite de comun acord
prin raporturile de colaborare convenite de către instituții.