BALENA

Luigi si Amelia erau la mare pentru prima oara de cand erau casatoriti, iar nunta lor fusese cu
mai bine de un an in urma. Nici nu mai stiau cum trecuse al prim an, parca fusese un vis, desi
fusese destul de agitat si plin de probleme. Mai intai fusese problema cu casa, pentru care
facusera niste rforturi extraordinare ca sa o achizitioneze, eforturi care le-au dezvalui insa atat
laturile lor luminoase cat si pe cele mai intunexate .

Partea asta cu casa, sau mai bine zis apartamentul presupunea ca o parte din banii pe care
trebuiau sa-i dea pe achizitie proveneau de la mama lui Luigi iar Amelia era oarecum
marginalizata, sau asa se simtea ea. Te-ai fi putut intreba cum de era posibil ca festul de
generozitate al uneia dintre mame sa dea nastere unei asemenea crize interioare, dar uite ca se
poate intampla si asa ceva.

Mama lui Luigi era o femeie singura de foarte multi ani, adica fara sot, pentru ca nu traise
singura de tot niciodata ci alaturi de mama ei, care o preliase dupa divort si pe ea si pe baietelul
de trei ani care rezultase din sanicia aceea scurta si se pare teribil de dureroasa, caci nici acum,
dupa atatia ani, ea nu putea vorbi despre asta. O femeie care nu era batrana, dar care avea o
incruntare si o incrancenare specifica oamenilor in varsta care au suferit in viata lor si nu se mai
pot detensiona si nici detasa in vreun fel de acele suferinte. Parea o femee ea desi nu era chiar
asa.

Oricum, mama lui Luigi paruse sa se impotriveasca din rasputeri la casatoria fiului ei cu Amelia,
pe care nu parea sa o simpatizeze deloc, dimpotriva dei trecusera ceva ani de cand tinerii erau
impreuna si era clar ca se iubesc si ca vor sa fie impreuna pentru toata viata. Amandoi, si Luigi si
Amelia, erau copii cuminti, cum se spune, amandoi virgini intr-o lume in care sexul e un fel de
sport practicat inca din preadolescenta, dar ei erau asa din vocatie interioara si nu pentru ca
cineva sau ceva i-ar fi impiedicat sa faca prostii.

Amelia era o fata de o frumusete suprema, cu o fata de actrita hollywoodiana, blonda cu trasaturi
perfecte,cu ochi albastri cu nuante verzui ori gri in functie de dispozitia interioara si de
circumstanta exterioara. O fata desteapta si seroasa, riguroasa la modul total, dar in acelasi timp
dulce cu Luigi, pe care il iubea in felul ei aparte.

Luigi era el insusi un tip special, care desi nu era frumos putea sa fie deosebit de placut, pentru
ca putea sa spuna lucrurile in asa fel incat pe de o parte iti dezvaluia profunda lui sinceritate si pe
de alta mintea ordonata pe care o avea. Se potriveau perfect, in absolut tot, dei erau de fapt foarte
diferiti, el fiind genul activ, care trebuie sa faca ceva tot timpul, posedand o manualitate
exceptionala, ea insa mult mai lenta, genul aparent lenes, careia ii place mai mutl sa priveasca
decat sa faca, dar care atunci cand are ceva de rezolvat intr-un termen anume face intocmai si la
timp tot ce trebuie facut.

1
Ei bine, nu se stie cum anume reusise Amelia sa-si atraga antipatia celei ce avea sa-i devina
soacra. Poate prin felul oarecum arogant in care spunea ca nu e gospodina si ca nici nu-si doreste
aajunga vreodata, sau cine stie cum. Cer ste ca se creaze acolo, in acea femeie, mama de baiat, o
impotrivire puternica la modelul Ameliei.

Oricum, dragii de ei au reusit sa faca o nunta simpla dar calda si plina de o atat de evidenta
fericire incat parea ca lucrurile s-au aranjat in cel mai minunat mod cu putinta. Acum erau la
mare si leneveau pe plaja, cu o atat de evidenta sete de aer si apa si soare incat te pufnea rasul
doar privindu-i.

Plaja era cam pustie, pentru ca ei nu erau genul care sa aleaga o statiune aglomerata unde sa-si
dea coate pe plaja cu toti disperatii dupa vacante, caci exista si un asemenea gen de oameni si
inca foarte multi. Nu, Amelia si Luigi isi alesesra o statiunea mica, cu o plaja usor salbatica, un
loc care avea sa devina in curand o atractie pentru o mare gramada de oameni dar care
deocamdata dormita in soare cu un aer de carte postala uzata.

Dar se simteau bine aici si ncet-incet uitau de tot acest an atat de greu de fapt dar care trecuse
totusi foarte repede, sau cel putin asa parea acum, privind retrospectiv. Amelia isi organiza deja
locul in modul ei caracteristic, de bloda cu piele superalba, care nici nu doreste de fapt sa se
bronzeze dar vrea sa stea pe plaja. Luigi ii amenajase un fel de cort, in care ea s-a asezat cu
voluptate, invelita intr-un cearsaf care o aceoperea aproape complet. El statea insa afar, la soare,
domitand ca o soparla mare si paroasa.

Toata atmosfera era atat de calma, atat de perfecta incat parea ca timpul nici nu exista si ca totul
ar fi pututu sa ramana asa la infinit.

Deodata, amandoi tresarira la auzul sunetului strident al telefonului mobil al lui Luigi. Era mama
lui, care voia ca de obicei sa stie ce face baiatul ei si reusea, tot ca de obicei, sa-l deranjeze si sa-i
strice toate mpentele bune si frumoase.

- Alo, da! - raspunse Luigi, usor iritat de aceasta brutala imixtiunea in intimitatea lui solara.
- Luigi, tu esti/ - se auzi in telefon vocea batrana si disperata a bunicii sale.
- Da, ce este, ce s-a intamplat de ma suni tu de pe telefonul mamei? – intreba Luigi cu o voce
deja plina de ingrijorare.
- Vai, vai, mama ta e in spital, a avut un accident groaznic, nu stiu daca o sa supravietuiasca....
bolborosi bunica lui Luigi. Vino repede, vino repede, inainte sa se prapadeasca!
- Bine, bine, vin acum, pornesc spre casa! - raspunse Luigi, uluit si inspaimantat.

Ii povesti repede Ameliei, stransera totul si fugira de pe plaja, ca sa-si faca bagajele si sa
porneasca in viteza spre casa, sa vada ce e cu mama lui si poate, Doamne fereste, sa fie acolo
daca se intampla ceva fatal.
Masina porni in tromba , starnind nisipul si distrugand linistea plajei edenice. Parca toata linistea
lumii se perturbase si ceva cumplit si ireparabil se petrecuse sau urma sa se petreaca, chiar si

2
valurile marii, care pana atunci fusesera dulci si inspumate, se facura deodata mari si urate,
zbuciumate si parca rele.

Spre seara se adunara nori cumpliti si toata noaptea a fost o firtuna cumplita, un fel de uragan
iscat din senin si parca straniu, ca si cum cosmosul s-ar fi suparat fara veste si ar fi vrut sa
transmita neaparat un mesaj de amenintare sau de avertizare. Inainte de zori insa furtuna se
linisti deodata.

Dimineata devreme, cand pescarii locului si cativa turisti indraznira sa iasa pe plaja care parea
pradata de cine stie ce navalitori, descoperira cu stupefacyie trupul urias al unei balene esuate,
ce parea, in mod bizar, o zeitate marina care gresise cu ceva si trebuise sa piarda nemurirea si sa
plateasca cu viata vreo neinteleasa vinovatie.

S-au adunat in jurul ei cu mic cu mare, unii razand, altii plangand, pana au venit niste marinari
adevarati care au vazut ca maretul animal traia si cu eforturi au reusit sa-l redea marii si vietii.

In acest timp, Amelia si Luigi ajunsesra la spitalul unde mama lui suferise o operatie grea si
reusisera sa vorbeasca cu doctorul care le-a spus ca se intamplase un miracol absolut si ca
femeia avea sa supravietuiasca desi initial nimeni dintre medici nu-i daduse nici o sansa.

Cu ochii in lacrimi, tinerii soti se imbratisara si stateau asa, tacuti si inlantuiti, ca intr-o asana de
rugaciune pentru miracolul ce avusese loc. Erau din nou plini de lacrimi dar si de liniste si de o
mare si calda bucurie.