Ministerul Educaţiei Naţionale Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa

COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA

ŞCOALA POSTLICEALĂ

CALIFICAREA TEHNICIAN ELECTROENERGETICIAN

PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE

A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVEL 5

ABSOLVENT: ÎNDRUMĂTOR:
UNGUREANU ION -PL2 Prof. CLAUDIA NIŢU

2018

1
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL 1. INSTALAŢII ELECTRICE

1.1. DEFINIREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

1.2. CLASIFICARE INSTALAŢIILOR ELECTRICE

CAPITOLUL 2. MONTAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

2.1. EXECUTAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

CAPITOLUL 3. INTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

3.1. NOŢIUNI GENERALE

3.2. TIPURI DE DEFECTE CE POT APĂREA LA INSTALAŢIILE

ELECTRICE
CAPITOLUL 4. ELECTROSECRITATEA

4.1 NOŢIUNI GENERALE DE ELECTROSECURITATE

4.2 METODE ŞI MIJLOACE DE PROTECŢIE IMPOTRIVA

ELECTROCUTĂRII

CAPITOLUL 5. NORME DE PROTECŢIA MUNCII ŞI SSM

5.1. NOŢIUNI GENERALE

5.2. AUTORIZAREA INTERNĂ A ELECTRICIENILOR DIN PUNCT DE
VEDERE A SSM
BIBLIOGRAFIE

2
 ARGUMENT

Necesitatea şi utilitatea instalaţiilor electrice ne face să nu ne imaginăm viaţa şi

activitatea zilnică în lipsa energiei electrice. Nu există spaţiu de locuit, hală industrială, spaţiu
comercial sau magazie fără instalaţie de iluminat şi priză.
Pentru executarea oricărei instalaţii electrice sunt necesare în general urmatoarele
materiale şi componente electrotehnice: conductoare, doze, prize, siguranţe, intrerupatoare,
tablouri de distribuţie, contoare, sonerii şi corpuri de iluminat.
În capitolul 1 am clasificat şi definit instalaţiile electrice care detaliază
componentele de baza ale acestora, evidentiază operaţiunile de execuţie a lucrarilor pentru
realizarea unor instalaţii simple. Sunt prezentate de asemenea câteva scheme simple de
instalatii electrice.
Prezenţa „curentului electric” nu mai poate fi evitata de nimeni, indiferent de locul de
munca. Esti nevoit sa traiesti cu aceasta prezenta peste tot unde esti, acasa sau la serviciu.
Functionarea defectuoasa a unui aparat sau a instalatiei electrice chiar, iti poate pune in
pericol viata si chiar locuinta. Reducerea acestor riscuri nu poate fi făcuta decat prin
verificari si masuratori periodice a starii de sanatate a instalatiei electrice (Verificari PRAM),
dar si prin o buna exploatare si intretinere a instalatiei electrice si a aparaturii si
echipamentelor folosite (Testari PAT). Incepand din faza de proiectare, continuind cu
executia instalatiei electrice, protectia impotriva efectelor curentului electric va fi un aspect
pe care doar profesionistii in domeniu il stapanesc si anume electriceni autorizati si certificati
pentru astfel de lucrari.

Avand în vedere gradul de risc în exploatarea, intretinerea, utilizarea şi repararea

instalatiilor electrice, în lucrare sunt prezentate cele mai importante măsuri de protecţie a
muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor pe timpul execuţiei şi utilizării instalaţiilor
electrice .

3
 CAPITOLUL 1. INSTALAŢII ELECTRICE

1.1. DEFINIREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

Instalaţia electrică defineşte un ansamblu de echipamente electrice interconectate într-un
spaţiu dat, formând un singur tot şi având un scop funcţional bine determinat.
În diversitatea cazurilor concrete, care pot fi luate în considerare, comun este faptul
ca orice instalatie electrica presupune o serie de echipamente electrice, precum si
interconexiunile dintre acestea, realizate prin diferite tipuri de conducte electrice.
Prin echipament electric se întelege, în general, orice dispozitiv întrebuintat pentru
producerea, transformarea, distributia, transportul sau utilizarea energiei electrice. Aceasta
ultima destinatie, reprezentând scopul final al întregului proces de producere, transport si
distributie, defineste o categorie distincta de echipamente, denumite receptoare.
Receptoarele electrice sunt dispozitive care transforma energia electrica în alta forma de
energie utila.

1.2. CLASIFICARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

Instalaţiile elctrice se clasifică după diferite criterii, ca: rolul funcţional, poziţia în
raport cu procesul energetic, locul de amplasare, nivelul tensiunii, frecvenţa şi modul de
protecţie.
DUPĂ ROLUL FUNCŢIONAL :
După rolul funcţional, instalaţiile electrice pot fi:
- de producere a energiei electrice, aferente diferitelor tipuri de centrale electrice sau
unor grupuri electrogene;
- de transport a energiei electrice, incluzând linii electrice (racord, distribuitor,
coloană şi circuit);
- de distribuţie a energiei electrice - staţii electrice, posturi de transformare şi tablouri
de distribuţie;
- de utilizare a energiei electrice, care la rândul lor se diferenţiază în raport cu tipul
receptoarelor, în instalaţii de forţă şi instalaţii de iluminat;

4
 - auxiliare, din care fac parte instalaţiile cu funcţie de menţinere a calităţii energiei
electrice (reducerea efectului deformant, compensarea regimului dezechilibrat, reglajul
tensiunii), de asigurare a unei distribuţii economice a acesteia (compensarea puterii reactive),
pentru protecţia personalului împotriva electrocutărilor (legarea la pământ, legarea la nul
etc.), pentru protecţia clădirilor şi a bunurilor (instalaţiile de paratrăsnet, de avertizare de
incendiu), precum şi instalaţiile de telecomunicaţii.
ÎN FUNCŢIE DE POZIŢIA OCUPATĂ ÎN RAPORT CU
PROCESUL ENERGETIC :
După poziţia ocupată în raport cu procesul energetic la care concură se deosebesc:
- instalaţii de curenţi tari, care cuprind elementele primare implicate în procesul de
producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice;
- instalaţii de curenţi slabi, care deşi nu sunt înseriate în circuitul fluxului energetic
principal, concură la realizarea în condiţii corespunzătoare a proceselor energetice. Din
această categorie fac parte instalaţiile de automatizare, măsură şi control (AMC), de
avertizare de incendii, de telecomunicaţii etc.
În mod asemănător, instalaţiile complexe se compun din circuite primare sau de forţă
şi circuite secundare sau de comandă, cele două părţi diferenţiindu-se funcţional ca şi
instalaţiile de curenţi tari, respectiv slabi.
CLASIFICARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN RAPORT CU
LOCUL DE AMPLASARE :
În raport cu locul de amplasare, se deosebesc următoarele categorii de instalaţii:
- pe utilaj, un caz deosebit reprezentându-l amplasarea pe vehicule;
- în interiorul clădirilor, în diferite categorii de încăperi;
- în exterior, în diferite condiţii de mediu.
CLASIFICARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN FUNCŢIE
DE NIVELUL TENSIUNII :
După nivelul tensiunii, instalaţiile se clasifică în:
- instalaţii de joasă tensiune (JT), a căror tensiune de lucru este sub 1 kV;
- instalaţii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru în intervalul 1...20 kV;
- instalaţii de înaltă tensiune (IT), cu tensiuni de lucru între 35...110 kV;

5
 - instalaţii de foarte înaltă tensiune, funcţionând la tensiuni mai mari sau egale cu 220
kV.

În practică, domeniile de valori corespunzătoare acestor divizări diferă, în raport cu

apartenenţa instalaţiei la o categorie funcţională sau alta. Referindu-se la nivelul tensiunii,
normativele în vigoare [41,55] diferenţiază instalaţiile în instalaţii sub 1000 V (joasă
tensiune) şi peste 1000 V (înaltă tensiune).
 ÎN FUNCŢIE DE FRECVENŢA TENSIUNII :
După frecvenţa tensiunii, se deosebesc instalaţii:
- de curent continuu;
- de curent alternativ. La rândul lor, acestea pot fi, în raport cu valoarea frecvenţei: de
frecvenţă joasă (0,1...50 Hz), industrială (50 Hz), medie (100...10000 Hz), sau de înaltă
frecvenţă (peste 10000 Hz).
 DIN PUNCT DE VEDERE AL MODULUI DE PROTECŢIE :
Din punct de vedere al modului de protecţie, instalaţiile pot fi:
- de tip deschis, faţă de care persoanele sunt protejate numai împotriva atingerilor
accidentale a părţilor aflate sub tensiune;
- de tip închis, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor,
pătrunderii corpurilor străine peste 1 mm, a picăturilor de apă şi a deteriorărilor mecanice;

6
 - de tip capsulat, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor,
pătrunderii corpurilor străine de orice dimensiuni, a stropilor de apă din toate direcţiile şi
contra deteriorărilor mecanice.

CAPITOLUL 2.
MONTAREA (EXECUŢIA) INSTALAŢIILOR ELECTRICE

2.1. EXECUTAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

A. GENERALITĂŢI
Orice instalatie electrica se executa dupa un proiect de executie intocmit de
proiectantii de specialitate.
Instalatiile electrice de iluminat sunt alimentate de la tablouri de distributie separate
de cele care alimenteaza instalatiile electrice de forta . Succesiunea tuturor operatiilor
necesare pentru executarea unei instalatii electrice formeaza procesul tehnologic de executie
al instalatiei respective .

7
 Principalele operatii care trebuie executate sunt:
1. Trasarea pe tavanul şi pe peretii incaperilor a instalatiei electrice , indicate pe
planul de executie, saparea santurilor în pereti, a locasurilor pentru doze, dibluri, prize,
intrerupatoare şi fixarea acestora în montaj aparent sau ingropat ;
2. Tragerea conductoarelor în tuburile de protectie, executarea legaturilor intre
conductoare şi izolarea lor ;
3. Montarea aparatelor de comutare, a consumatorilor de energie electrica şi a
tablourilor de distributie ;
4. Verificarea instalatiei .
Procesul tehnologic difera de o lucrare la alta şi uneori de la un santier la altul, în
functie de materialele şi utilajele folosite, de specificul cladirilor în care se executa .
B. TRANSPUNEREA SCHEMEI ELECTRICE DUPĂ PROIECT
Este o operatie importanta, care consta în identificarea şi transpunerea cu precizie pe
teren, a continutului planurilor. Cu aceasta ocazie se va insemna locul unde se monteaza
corpurile de iluminat, intrerupatoarele, prizele, dozele, masinile electrice, precum şi
tablourile de distributie, tuburile de protectie ,cat şi locurile unde se vor executa strapungerile
prin ziduri.
Trasarea circuitelor se efectueaza cu ajutorul sforii de trasat, innegrite de negru de
fum. La instalatiile ingropate, circuitele se traseaza pe constructia netencuita .Trasarea se face
cu creta sau carbune, folosindu-se semnele conventionale pentru aparatele respective .
Orientarea orizontala a sforii inainte de trasare se verifica cu nivela cu bula de aer, cu
metrul sau cu compasul de lemn, masurandu-se de circa 30-50 cm de la tavan .
Directia verticala a traseelor se verifica în prealabil cu firul de plumb sau cu nivela
cu bula de aer.

8
 C. SĂPAREA ŞANŢURILOR ŞI EXECUTAREA
STRĂPUNGERILOR
Saparea santurilor se executa cu dalta lata, dalta cu varf, şi cu ciocanul pneumatic sau
masini electrice de gaurit şi frezat santuri.
In tavane nu se daltuiesc santuri. Tubul de protectie se monteaza peste planseu.
La planseele din prefabricate, gaurile se dau de obicei inainte de montarea
elementelor pe plansee la locul lor . Grinzile prefabricate nu se strapung .

D. MONTAREA TUBURILOR DE PROTECŢIE

Operatiile de montare şi fixare a tuburilor de protectie sunt precedate de unele lucrari
pregatitoare, în cadrul carora se confectioneaza unele piese care asigura innadirea tuburilor şi
fixarea lor, se efectueaza unele operatii de taiere şi indoire.

9
 Tuburile IP se innadesc intre ele cu mansoane din tabla plumbuita . Imbinarea
tuburilor PVC-IP se face cu ajutorul diferitelor piese auxiliare: curbe, semicurbe şi
mansoane. Aceste piese auxiliare sant prevazute la ambele capete cu portiuni largite, astfel
incat sa fie posibila imbinarea cu tubul de acelasi diametru .
Inainte de a fi taiate, tuburile de protectie se masoara, potrivit traseului stabilit prin
proiectul de executie . Se tine seama de curbele ce urmeaza a se face, de amplasarea dozelor
de protectie, se foloseste ferastraul pentru taiat metale sau clestele cu role .
Tuburile de protectie IP montate aparent se fixeaza cu ajutorul unor bratari sau
scoabe, care sunt prinse la randul lor în dibluri . Cand sunt montate ingropat,
tuburile IP se fixeaza în santuri prin agrafe .Fiecare agrafa este confectionata dintr-o
bucata de sarma de otel de circa 1 mm grosime, legata de capatul unui cui. Cuiul se
bate în fundul santului daltuit, în dreptul unui rost dintre doua caramizi. Dupa ce se
introduce tubul, capetele sarmei se impletesc.

E. MONTAREA CONDUCTOARELOR
Conductoarele electrice care compun circuitele instalatiilor electrice au caracter de
lunga durata, trebuie protejate prin tuburi protectoare. Cand instalatiile electrice au caracter
de scurta durata, fiind destinate diferitelor constructii de pe santiere, iluminarii incaperilor în
timpul tencuirii sau zugravirii lor, conductoarele se monteaza aparent, fixandu-se direct pe
pereti sau pe tavan, cu ajutorul rolelor .
Conductoarele utilizate în mod normal în astfel de instalatii sunt cele cu izolatie de
cauciuc precum şi conductoarele izolate rezistente la intemperii .
Conductoarele care coboara spre motoare electrice, intreruptoare, comutatoare, prize
se introduc în tuburi de protectie, incepand de la o inaltime de circa 2,5 m deasupra podelei .

10
 Conductoarele se introduc în tuburi numai dupa ce tencuiala în care sunt ingropate
tuburile s-a uscat.
Conductoarele aceluiasi circuit trifazat, inclusiv conductorul neutru, se introduc în
acelasi tub. în instalatiile pentru curent continuu se poate introduce cate un conductor în tub
separat .

Conductoare izolate :

1- conductor de cupru monofilar ; 2- izolatie PVC ; 3- conductor din cupru litat.

Conductoare izolate, flexibile, rasucite, impreuna :

1-conductor monofilar;2- izolatie; 3- trasa metalica ; 4- manta din PVC.

 Tragerea conductoarelor de cupru

Inainte de introducerea conductorului în tub, capatul conductorului se indoaie, pentru
a nu se agata de izolatia interioara a tubului sau de asperitatile existente în interiorul tubului .
Se introduce apoi conductorul printr-un capat şi se impinge cu atentie în tub pana
cand conductorul apare la celalalt capat al tubului.
Daca instalatiile se executa în tuburi pozate aparent, conductoarele pot fi trase în
tuburi odata cu montarea acestora. în acest scop, inainte de a fi introduse în tub,
conductoarele se taie la lungimea necesara.

11
 Legaturile conductoarelor de cupru în doze se executa prin lipire, uneori prin sudare
sau cu ajutorul clemelor speciale, prevazute cu suruburi .
 Tragerea conductoarelor de aluminiu
Introducerea conductoarelor de aluminiu în tuburi se executa numai prin impingere, şi
nu prin tragere .
Conductoarele de aluminiu se instaleaza în tuburi bine uscate şi curatite în interior.
Pentru aceasta se introduc în tub, cu ajutorul unei sarme de otel, un dop de cauciuc, o perie
cilindrica de sarma sau, la nevoie, numai un somoiog de calti.
Legaturile dintre conductoarele de aluminiu se fac cu ajutorul clemelor de legatura
prevazute cu saiba arcuita sau cu ajutorul altor dispozitive de stingere, care sa asigure o
presiune permanenta intre conductoare şi clemele de legatura .
F. MONTAREA APARATELOR DE CONECTARE, COMANDĂ ŞI
PROTECŢIE
Aparatele electrice de conectare şi protectie pentru instalatiile interioare au o
constructie simpla care asigura o manevrare usoara.
Printre cele mai utilizate aparate de conectare se mentioneaza :
1. intrerupatoarele, care inchid sau deschid unul sau mai multe circuite electrice sub sarcina
;
2. comutatoarele, care servesc la modificarea, în mod sucesiv, a conexiunilor unuia sau mai
multor circuite electrice ;
3. prize de curent cu fisa, care leaga un receptor de energie electrica .
 Montarea intrerupatoarelor :
1. Se demonteaza mai intai placa sau capacul aparatului, desfacandu-se în acest scop
suruburile. Prin aceasta, clemele de legatura ale intreruptorului devin acesibile .
2. Se dezizoleaza apoi capetele conductoarelor circuitului pe o lungime de circa 1 cm,
atat cat este necesar pentru executarea legaturii la borne .
3. Se introduc capetele conductoarelor astfel pregatite în locasurile bornelor şi se
strang bine suruburile de contact .
4. Se slabesc suruburile care tin desfacute ghearele de fixare, se introduce aparatul în
doze şi se strang suruburile pana cand ghearele desfacandu-se fixeaza intreruptorul pe peretii
dozei .

12
 5. Se monteaza placa sau capacul intreruptorului, fixandu-se prin suruburi .
Intrerupatoarele se monteaza dupa necesitati, pentru a actiona unul sau mai multe
corpuri de iluminat deodata. Ele se conecteaza la conductorul de faza, nu la cel de nul, pentru
ca atunci cand aparatul este deschis, lampa sa nu se mai afle sub tensiune .
 Montarea comutatoarelor :
Comutatoarele se folosesc atunci cand se urmareste sa se aprinda o parte sau toate
lampile unei lustre, unul sau mai multe corpuri de iluminat .
Montarea aparenta sau ingropata a comutatoarelor, precum şi fixarea conductoarelor
circuitului în locasurile clemelor respective, se face în mod asemanator ca la intreruptoare .
In cazul comutatoarelor, sunt necesare insa, pe langa conductorul de faza şi cel de nul,
inca unul sau doua conductoare suplimentare de nul, dupa tipul comutatorului folosit, ca de
exemplu comutator serie, de scara sau comutator cruce .

 Montarea prizelor :
Prizele bipolare se monteaza aparent sau ingropate sub tencuiala, în mod asemanator
intrerupatoarelor şi comutatoarelor .
La prizele prevazute cu contact de protectie, acestea se leaga printr-un conductor de
cupru F-500, de minim 2,5 mm patrati, de cea mai apropiata conducta metalica de apa calda,
sau la nulul firidei de bransament. Legatura se face prin lipire sau printr-o bratara metalica .
Prizele nu se monteaza în camerele de baie. Prizele pentru masinile electrice de
barbierit se pot monta în camerele de baie langa chiuveta numai daca sunt alimentate printr-
un transformator special de separare cu o putere de cel mult 15 w.
In camerele de locuit şi birouri prizele se fixeaza la o inaltime de 0,15-0,30 m de la
pardoseala. Incaperile cu pardoseli neizolate (cu mozaic,beton) ca de exemplu ateliere,

13
bucatarii, inaltimea de montare a prizelor va fi de 1,20-1,40 m, iar în gradinite, crese, prizele
se monteaza la 1,50 m inaltime de podea.

CAPITOLUL 3
INTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
3.1. NOŢIUNI GENERALE
În timpul exploatării, instalaţiile electrice trebuie să funcţioneze la parametrii pentru
care au fost concepute şi construite. Aceasta nu este posibil decât în condiţiile în care
instalaţiile electrice sunt sub un permanent control. Controlul este necesar, deoarece, în timp,
părţile componente ale unei instalaţii electrice se uzează în mod natural .
Totodată instalaţiile electrice mai pot fi supuse accidental la solicitări suplimentare.
Cele mai importante dintre acestea sunt cele:
 mecanice, datorită specificului procesului tehnologic, datorită
vibraţiilor elementelor de construcţie în care acestea sunt înglobate sau pe care sunt fixate,
datorită lovirii din neatenţie etc.;
 termice, datorită supraîncălzirii la care pot fi supuse receptoarele
electrice. Aceasta se poate datora nerespectării condiţiilor de utilizare a instalaţiilor
tehnologice deservite de instalaţiile electrice, efectuării unor manevre incorecte, neglijenţei
etc.

14
3.2. TIPURI DE DEFECTE CE POT APĂREA LA INSTALAŢIILE
ELECTRICE
În urma uzurii naturale şi a solicitărilor suplimentare în instalaţiile electrice apar
defecte. Principalele tipuri de defecte care pot apărea sunt:
 Întreruperea circuitului electric
Dacă se constantă că nu există tensiune la barele tabloului electric, cauzele pot fi:
 topirea siguranţei fuzibile datorită unui scurt circuit (la lumină sau prize este
posibilă şi o suprasarcină). Patronul siguranţei se înlocuieşte numai după ce este înlă-turată
cauza ce a provocat topirea. Pentru aceasta, se urmăreşte traseul circuitului electric,
căutându-se locul unde s-a produs scurtcircuitul. Se reface legătura electrică legătura
electrică, se schimbă siguranţa fuzibilă şi se repune sub tensiune. De cele mai multe ori,
scurtcircuitul are loc chiar la bornele receptorului, datorită desprinderii uneia dintre legături;
 slăbirea unei legături electrice, executată fie prin lipire, fie prin strângere cu
filet. În primul caz se reface lipitura (de regulă acestea se află în doze), iar în al doilea caz se
strânge şurubul. Depistarea legăturii se face din aproape în aproape, pornid de la tabloul
electric către cuptor. Pentru aceasta se foloseşte detectorul de tensiune sau o lampă de
control;
 scoaterea din funcţiune a receptorului alimentat. În acest caz se verifică re-
zistenţa receptorului cu ohmetrul sau, dacă este posibil încearcă funcţionarea lui la o altă
sursă de tensiune. Dacă este defect receptorul, acesta se înlocuieşte sau se repară, în funcţie
de defecţiunea pe care a suferit-o.
 Defectul de izolaţie
Aceste defect apare datorită îmbătrânirii izolaţiei conductelor electrice. Cele mai
expuse sunt conductele solicitate la variaţii mari de temperatură. Defectul de izolaţie
nedepistat la timp duce la întreruperea circuitului electric, datorită unui scurtcircuit, sau poate
provoca electrocutarea, prin atingerea directă sau indirectă). Izolaţia defectă se observă cu
ochiul liber în timpul verificărilor zilnice sau prin măsurări ce se efectu-ează înainte de darea
în funcţiune, după ce a avut loc o intervenţie mai în instalaţia electrică. Porţiunea defectă se
înlocuieşte.

15
  Defectul în tabloul electric
Aceste defecte pot fi datorate unor multitudini de cauze, cum ar fi:
 slăbirea unei legături electrice dintr-o clemă sau bornă de prindere. În acest caz
se strâng şuruburile;
 deteriorarea clemelor de prindere. Se înlocuiesc clemele respective şi se re-fac
legăturile electrice;
 deteriorarea unor aparate electrice (de comutare, de protecţie, semnalizare etc.). Se
identifică aparatele defecte, se desfac din tablou şi se înlocuiesc cu altele noi (sau cu
aceleaşi aparate, după ce au fost reparate) de acelaşi tip şi dimensiune.
 deteriorarea izolatoarelor de susţinere a barelor tabloului electric (pot fi sparte,
rupte, smulse, slăbite etc.). Aceasta se întâmplă numai la tablourile generale mari (ale
unor secţii din întreprinderi, clădiri social-administrative cu putere instalată mare).
Toate izolatoarele deteriorate se înlocuiesc.
Pentru înlăturarea defectelor, tabloul electric se aduce în atelierul de specialitate. Fac
excepţie numai dulapurile şi panourile electrice, cât şi tablourile electrice mari ce nu ar putea
fi transportate.
 Defecte la corpurile de iluminat
Defectele pot fi:
 arderea lămpii. Se înlocuieşte cu o lampă nouă cu aceleaşi caracteristici.
Aceasta este valabil şi la iluminatul incandescent (unde înlocuitrea cu o lampă
mai puternică ar duce la supraîncărcarea circuitului, iar cu o lampă mai puţin
puternică ar provoca inconfort vizual). Schimbarea lămpii se va face fără
demontarea corpului de pe poziţie;
 deteriorarea starterului la corpurile de iluminat fluorescente. Când acesta
este defect, lampa nu se aprinde sau descărcarea nu este stabilă. Se înlocuieşte

cu unul nou de aceeaşi putere, fără a demonta corpul de iluminat;

 defectarea balastului la corpurile de iluminat fluorescente. În timpul funcţio-
nării lămpii se aude un zgomot supărător (ca un bâzâit), sau din corpul de

16
 iluminat se scurge ca o răşină sintetică. Balastul nou trebuie înlocuit cu unule de
aceeaşi putere;
 slăbirea legăturilor în borne sau în cleme de conexiuni. Acestea se strâng sau
se înlocuiesc dacă slăbirea se datorează deteriorării bornelor sau clemelor;
 spargerea, străpungerea, părţilor izolatoare. Acestea se înlocuiesc, iar dacă
nu este posibil se înlocuieşte intreg corpul de iluminat;
 la corpurile de iluminat pot să mai apară şi alte tipuri de defecte cum ar fi
spargerea sistemului optic, murdărirea suprafeţelor reflectante,
deteriorarea sis-temului de prindere etc. În aceste cazuri se intervine,
înlăturând defectele pentru a nu afecta starea de confort vizual de la locul de
muncă sau buna funcţionare din punct de vedere electric a corpului de iluminat.
 Defecte la prize
Principalele cauze care provoacă defecte la prizele monofazice sunt:
 supraîncărcarea prin racordarea la acestea a unor receptoare de peste
2000W. Curentul mare care trece prin priză degajă o cantitate de căldură mai mare decât cea
care poate fi evacuată de către elementele componente ale prizei. De aceea, o parte din
căldura dezvoltată se acumulează în aceste elemente, ducând la deteriorarea lor (deformarea
sau topirea părţilor izolatoare plastice);
 solicitarea mecanică repetată datorită introducerii şi scoaterii fişelor din
priză. Această solicitare afectează stabilitatea prizei în doză, care în timp duce şi la so-
licitarea mecanică a conductelor de alimentare, favorizând scurtcircuitul.
Aceste solicitări duc la apariţia următoarelor defecte:
 distrugerea parţială sau totală a prizei (topire, ardere).
Priza se înlocuieşte, iar pe perete, deasupra acesteea, se înscrie puterea maximă la care poate
fi utilizată priza;
 lipsa de stabilitate a prizei în doză. Se strâng şuruburile
ghearelor de fixare a prizei în doză. Totodată se strâng şi şuruburile de la borne.
Protecţia electrică a elementelor de circuit este asigurată prin două funcţii:
- detectarea situaţiei anormale din circuit, realizată de elemente specifice (cum sunt
releele sau declanşatoarele) sau de către siguranţe fuzibile (care realizează şi deconectarea
circuitului);

17
 - întreruperea circuitului, efectuată ca urmare a unei detecţii, fie prin aparatul care
realizează detecţia (cazul siguranţelor fuzibile), fie prin aparate de comutaţie mecanică
(contactoare, întreruptoare de putere) comandate de către dispozitivul de protecţie.
Protecţia la suprasarcină se realizează practic prin:
- relee sau declanşatoare termice convenţionale sau dispozitive electronice, asociate cu sau
încorporate în aparate de comutaţie ;
- prin siguranţe fuzibile alese în mod convenabil, în anumite circuite.
Avându-se în vedere avantajele prezentate, precum şi faptul că o protecţie „brută” este
suficientă în reţele, siguranţele sunt folosite în majoritatea instalţiilor existente, în porţiunile
de reţea cu curenţi de sarcină până la 630 A, în special dacă curenţii de scurtcircuit sunt mari,
iar suprasarcinile sunt rare.

CAPITOLUL 4
ELECTROSECRITATEA

4.1 NOŢIUNI GENERALE DE ELECTROSECURITATE

Prezenta „curentului electric” nu mai poate fi evitata de nimeni, indiferent de locul de

munca. Esti nevoit sa traiesti cu aceasta prezenta peste tot unde esti, acasa sau la serviciu.
Functionarea defectuoasa a unui aparat sau a instalatiei electrice chiar, iti poate pune in
pericol viata si chiar locuinta.
Reducerea acestor riscuri nu poate fi facuta decat prin verificari si masuratori
periodice a starii de sanatate a instalatiei electrice (Verificari PRAM), dar si prin o buna
exploatare si intretinere a instalatiei electrice si a aparaturii si echipamentelor folosite (Testari
PAT).
Incepand din faza de proiectare, continuind cu executia instalatiei electrice, protectia
impotriva efectelor curentului electric va fi un aspect pe care doar profesionistii in domeniu il
stapanesc si anume electriceni autorizati si certificati pentru astfel de lucrari.
Electrosecuritatea reprezintă totalitatea metodelor si mijloacelor de protecţie
impotriva electrocutării
Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric prin corpul
omenesc.

18
Masura de protecţie - metoda organizatorica de prevenire a electrocutarii
Mijloc de protectie - produs destinat protectiei impotriva electrocutarii
Atingere directa - atingerea de catre o persoana nemijlocit sau prin intermediul unui element
conductor a partilor active a unei instalatii electrice
Atingere indirect - atingerea de catre o persoana a unei parti intrate accidental sub tensiune
datorita unui defect electric
Contact de protectie - este un elemant ce serveste la realizarea continuitatii electrice intre
masa si instalatia de protectie
Conductor de protectie - conductor folosit pentru anumite măsuri de protecţie contra
şocurilor electrice şi care este destinat a asigura legarea următoarelor elemente:
- părţi expuse conductoare,
- părţi conductoare neimportante,
- conductorul principal de legare la pământ,
- priză de pământ,
- punctul de legare la pământ al sursei, sau un punct de neutru artificial
Tensiune electrica - valoarea efectiva a tensiunii electrice a unui echimament electric
Instalatie electrica de joasa tensiune - tensiunea de lucru a partilor active in regim normal de
functionare se afla intre urmatoarele limite 250 volti current alternative si 1000 volti
Instalatie electrica de inalta tensiune - este peste 1000 volti
Prizele de pamant sunt elemente metalice introduce in pamant (electrozi) utilizate pentru
protectia impotriva electrocutarii, prin trecerea curentului electric de defect ce apare in cazul
tensiunilor accidentale la atingere
Priza naturală de pământ este constituita din elemente metalice in contact permanent
cu solul care desi au destinatie de baza sunt folosite si pentru trecerea spre pamant a
curentilor de defect. Pot fi denumite ca prize de pamant natural elementele metalice ale
constructiilor ingropate in pamant direct sau prin intermediul fundatiilor de beton
Priza artificiala de pamant este destinata in special scopului de a permite curentului sa treaca
spre pamant, ea fiind constituita din unu sau mai multi electrozi legati intre ei si introdusi in
pamant.

19
 4.2 METODE ŞI MIJLOACE DE PROTECŢIE IMPOTRIVA
ELECTROCUTĂRII

Metode si mijloace de protectie impotriva electrocutarii se clasifica astfel:

- prin atingere directă
- la atingere indirectă
Metodele de protectie impotriva electrocutarii prin atingere directa pot fi:
- tehnice
- organizatorice
Masurile de protectie impotriva electrocutarii tehnice sunt:
a. acoperire cu material electroizolante a partilor active (materiale electroizolante)
b. inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare (protective prin carcasare) –
de exemplu: la tabloul electric trebuie sa existe cale de acces, sa contina indicatoare
de securitate, sa fie incuiate, sa aiba covor electroizolant in fata, pe usa tabloului daca
e model vechi trebuie sa fie schema electrica, tablourile vechi trebuie sa fie legate la
centura de impamantare
c. ingradirile trebuie sa fie: fixe (plase metalice, usi) sau mobile (se amenajeaza spatiu
de lucru)
d. protective prin amplasare – acesta masura se aplica in incaperi cu utilaje la inaltime
(ex.poduri rulante, linii de inalta sau joasa tensiune)
e. scoaterea de sub tensiune a instalatiei si verificarea lipsei tensiunii
f. utilizarea de dispositive special pentru legarea la pamant si in scurtcircuit
(scurtcircuitoare)
g. folosirea mijloacelor de protectie electroizolante (se aplica la lucrari sub tensiune cat
si la cele scoase de sub tensiune). Mijloacele de protectie electroizolante sunt: manusi
si cizme electroizolante, prajini electroizolante, covoare electroizolante, scule cu
maner electroizolant, indicatoare de tensiune. Aceste mijloace de protectie se verifica
prin instructiunile proprii (IP) – NSSM 65 (manusi si cizme la 6 luni, prajini si
covoare la 3 ani)
h. alimentarea cu tensiune foarte joasa de protective
i. egalizarea potentialului

Masurile de protecţie impotriva electrocutarii organizatorice sunt:

a. interventia in instalatiile electrice se face doar de personal calificat – electrician
autorizat intern

20
 b. executarea interventiilor se face doar pe baza de documente: autorizatii de lucru,
hartii, atributii de service, process verbal, obligatii de service
c. delimitarea materiala a locului de munca
d. esalonarea operatiilor de interventie
e. elaborarea de instructiuni de lucru pentru fiecare interventie
f. organizarea si verificarea periodica a masurilor tehnice

Metodele de protectie impotriva electrocutarii la atingere indirecta – pentru evitarea

electrocutarii la atingere indirecta trebuie sa se aplice doua masuri de protectie: o masura
principala care sa asigure protectia in orice conditii ( legarea la centura de impamantare) si o
masura suplimentara care sa asigure protectia in cazul deteriorarii masurii principale ( legarea
la centura de impamantare). Avem si aici masuri tehnice de protective si anume:
a. alimentarea la tensiune redusa
b. legarea la priza de pamant
c. legarea la nulul de protectie
d. izolarea suplimentara de protectie
e. izolarea amplasamentului
f. deconectarea automata in cazul unor defectiuni
g. folosirea de mijloace de protectie electroizolante

CAPITOLUL 5.
NORME DE PROTECŢIA MUNCII ŞI SSM
5.1. NOŢIUNI GENERALE
Normele de protecţie a muncii au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de
muncă dar şi prevenirea accidentelor şi imbolnăvirea personalului.
Normele de protectie a muncii pot fi definite ca o masura legislativa de realizare a securitatii
muncii;continutul lor este format din colectii de prevederi cu caracter obligatoriu, prin a caror
respectare seurmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in
procesul muncii.Rolul normelor de protectie a muncii este de a stabili acele masuri de
prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire
profesionala dependenti de executant.
Securitate si sanatate in munca: ansamblul de activitati institutionalizate avand ca
scop asigurareacelor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii,

21
integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de
munca;
Prevenire: ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele
procesului demunca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
Eveniment: accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs
in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de
persoana data disparuta sauaccidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost
implicate persoane angajate,incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala
profesionala sau legata de profesiune;
Accident de munca: vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala,care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de
serviciu si care provoacaincapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;
Boala profesionala: afeciunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesii,cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca,
precum si desuprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de
munca;
Echipament de munca: orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
Echipament individual de protectie: orice echipament destinat a fi purtat sau manuit
de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii
puna in pericol securitatea sisanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a indeplini acestobiectiv
Personalul care lucreză la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna
mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutării şi a arcului electric.
Acestea sunt mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izo-
larea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pamânt.
Cele mai importante mijloace de acest fel sunt:
- cleşti şi prăjini electroizolante (pentru a manipula siguranţele şi separatoarele din
instalaţiile electrice exterioare), scule cu mâner elecotroizolante, mănuşi, cizme, galoşi,
covoare, preşuri şi platforme electroizolante;
- indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa tensiunii;

22
 - garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ pentru protecţie împotriva
apariţiei tensiunii la locul de muncă (datorită conectărilor greşite, tensiunilor induse sau
descărcărilor capacitive);
- panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile, fo-losite
pentru a delemita zonele protejate şi zonele de lucru;
- plăci avertizoare care au rol:
- de avertizare a pericolului pe care îl prezintă apropierea de elementele aflate sub tensiune;
- de interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;
- de siguranţă, prin care se aduce la cunoştinţă personalului executant că au fost luate unele
măsuri înainte de începerea lucrului şi se pot executa anumite manevre şi lucrări (cum ar
fi ,,Scos de sub tensiune”, ,,Lucraţi aici!”, ,,Legat la pământ” etc.);
de informare cu privire la unele puncte de lucru (cum ar fi: ,,Folosiţi mănuşile de
protecţie”, ,,Lucraţi numai cu cască de protecţie”, ,,Folosiţi cen-tura de siguranţă” etc.).
De asemenea locurile de muncă pentru diferitele lucrări în instalaţiile electrice se vor
afişa instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordarea primului ajutor în caz de electrocutare şi
de prevenire şi stingere a incendiilor.

5.2. AUTORIZAREA INTERNĂ A ELECTRICIENILOR DIN PUNCT DE VEDERE

A SSM este obligatorie conform HG1946/2006 art.3.3.25 si a legii 319/2006 art.13 litera i
Prezenta procedura se aplica electricienilor tehnicieni, maestri, subingineri, ingineri de
meserii si specialitati cu profil electric incadrat temporar sau permanent ce lucreaza pe
propria raspundere si in perioada stagiului de practica in exploatare, intretinere, reparative
instalatie electrica de producer, transport, distributie energie electrica.

Definiţii:
Fişa de examinare pentru autorizare din punct de vedere SSM este acel act ce
probeaza din punct de vedere juridic ca electricianul a fost autorizat intern si este apt din
toate punctele de vedere (medical, psihologic, professional, cunoaste normele de sanatate si
securitate in munca – NSSM- si acordarea primului ajutor in caz de electrocutare) pentru a fi
admis in instalatiile pentru care a fost verificat si poate face munca in siguranta

23
talonul de autorizare interna = act sub forma de legitimatie ce trebuie sa fie in permanenta la
electrician prin care se atesta ca este autorizat
Conditiile ce trebuie sa le îndeplinească un electrician pentru a-l autoriza:
 să fie apt din punct de vedere psihic şi fizic – să nu aibă infirmităţi care ar duce la
accidentări
 să aibă aptitudini pentru functia ce urmeaza a-i fi incredintata, functie de instalatia
unde o sa lucreze,trebuie sa fie de profesie electrician, sa cunoasca, sa-si insuseasca si
sa respecte cerintele de SSM ce sunt impuse prin IP specific locului de munca ,sa
cunoasca procedee de scoatere de sub tensiune a persoanei electrocutate
 HG 355/2006 – control medical electricieni : 3 ani
In caz de accident se cere:
- Fişa de examinare
- Fişa de protecţie a muncii
- Teste cu note şi cu semnătura lor
In fişa de examinare se precizează perimetrul în care lucrează
Electricienii autorizaţi sunt clasificaţi în cinci grupe:
- Executant in cadrul formatiei
- Executant de manevre
- Şef de lucrare
- Admitent la lucrări
- Emitent
Autorizaţia poate fi retrasă temporar sau definitiv de comisia care i-a dat-o sau de inspectorul
care vine în control.

BIBLIOGRAFIE :

24
 1. Dinculescu P., Sisak F., “Instalaţii şi echipamente electrice”, Bucureşti,

Editura didactica şi pedagogica, 1981.

2. Canescu T. şi alţii, “Aparate electrice de joasa tensiune- Îndreptar”,

Bucureşti, Editura tehnica, 1977.

3. Pantelimon, Comsa, Dinculescu, Craciunescu, Chindris, “Utilizarea

energiei electrice şi instalaţii electrice”, Bucureşti, Editura didactica şi

pedagogica, 1980.

4. INTERNET

25