Jocul cu reguli – sunt jocurile cu reguli formulate fie de către copii sau de către

adulţi. În general sunt jocuri care arată prin ce modalităţi poţi să

câştigi (au la bază întrecerea precum şi jocurile de echipă), jocuri inventate de copii,
jocurile sportive, jocurile didactice.
La vârsta preşcolară jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des
întâlnite, treptat, spre finalul preşcolarităţii, la 7 ani, apărînd şi jocurile cu reguli impuse,
care devin foarte populare în şcolaritatea mică, ele bazându-se pe competiţie, pe măsura
în care copilul demonstrează o mai mare performanţă în aplicarea unor cunoştine,
capacităţi, abilităţi.
Copiii însă pot simplifica sau complica aceste reguli, în funcţie de interesul
manifestat, de experienţa de viaţă, de context.
În jocurile lor simbolice, copiii inventează propriile lor reguli ( de ex.: „Eu sunt
postasul, dar tu nu ai voie sa deschizi uşa până nu sun eu la uşă...”)
În jocurile “Şoarecele şi pisica”, “De-a v-aţi ascunselea”, “Batistuţa”, pe lângă
bucuria participării, implicarea afectivă, dorinţa de a câştiga, are loc socializarea,
incluziunea, fiind jocuri de grup. Copiii sunt puşi în situaţia de a respecta regula, de a
acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi, de a alege un partener, de a se întrece cu el de
a se bucura de reuşita sau de a accepta eşecul (să fi prins de pisică, să nu observi batistuţa
şi să fi pedepsit cu statul într-un picior, şi să fi văzut la jocul, “De-a v-aţi ascunselea”).
Jocul de construcţii reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe
deprinderi şi capacităţi care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a
musculaturii fine. Prin construcţie copilul sortează, grupează, asociază, realizează
corespondenţe, stabileşte raporturi între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de
volum, relaţii spaţiale, raporturi cauzale etc.), organizează sau pune în valoare spaţiul
(prin intermediul diferitelor materiale şi forme), îngrădirea spaţiului, separarea,
acoperirea lui.
Copilul construieşte cu cele mai diferite materiale din natură: piatră, nuiele,
zăpadă, lemn (deşeuri), lut, bucăţi de cărămidă, cuburi de lemn.
Numim joc de construcţie, arhitectura creată de copil, adică munca lui cu materiale
de construcţie.
În dezvoltarea unei construcţii de către copii deosebim următoarele stadii:
- procesul de examinare şi combinare a formelor;
- creaţia tematică (la început de ordin pur asociativ, îi dăm numele);
- construcţia conştientă a formei;
- construcţiile întâi sunt pe verticală, apoi de extind pe orizontală.
În cadrul jocurilor de construcţie, copiii lucrând: stabilesc relaţii cauzale între
obiecte (care sunt mai mari şi mai grele cad mai uşor dacă nu au stabilitate etc.), respectă
reguli, dau frâu imaginaţiei, apreciază cantitativ materialele utilizate (mai mari, mai
lungi, mai grele), se joacă cu alternanţe de forme, de culoare. Exemple de jocuri de
construcţie: „Blocul în care locuiesc”, „Grădiniţa mea”, „Orăşelul copiilor”, „Strada”,
„Gara” etc.
Jocurile de construcţii sunt foarte importante pentru dezvoltarea cognitivă a
copilului în perioada copilăriei timpurii. De aceea trebuie să beneficieze de materiale
corespunzătoare pentru a-şi exersa operaţiile cognitive implicate în jocurile de
construcţie.