Sunteți pe pagina 1din 1

John stuart Mill – Utilitarismul este o teorie morală care permite o evaluare a

acțiunilor indivizilor și are două dimensiuni esențiale: un criteriu al binelui și al răului, un


imperativ moral – maximizează binele, o regulă de evaluare a acțiunii morale conform acestui
criteriu.
Utilitarism egoist. – Bentham susține că o acțiune este în conformitate cu principiul
utilității atunci când tendința ei de a spori fericirea comunității este mai mare. El declara că nu
există plăceri mai bune decât altele (ex.plăcerea de a mânca nu se deosebește de plăcerea de a
primi premiul nobel), plăcerile se deosebesc după criterii cantitative: unele sunt mai intense,
mai economice.
Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu acțiunile
sunt corecte proporțional cu tendința lor de a promova fericirea și sunt incorecte în măsura în
care tind să producă inversul fericirii. Prin noțiunea de fericire Mill înțelege prezența plăcerii
și absența durerii, dar termenul de plăcere trebuie înțeles într-o accepțiune generală care nu
înseamnă doar plăcere fizică ci și „plăcerea frumosului, a decorativului, a delectării”. (John
Stuart Mill)
Mill nu abandonează teoria lui Bentham și acceptă utilitatea ca fiind un principiu al
valorilor morale motiv pentru care o acțiune poate fi judecată în funcție de fericirea pe care o
aduce unui anumit număr de indivizi.
Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentuează diferența dintre plăceri și
imaginează o ierarhie a plăcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un
hedonist (hedonismul privit ca o „doctrină a porcilor”), el vorbește de două categorii de
plăceri: trupești și spirituale. Ultimele sunt dezirabile, căci spune acesta, sunt superioare
calitativ plăcerilor trupești, deci implicit conduc la o fericire mai mare.
Mill își construește propria viziune despre utilitarism având în vedere distincția bine
personal - bine public. Acesta este un alt punct în care utilitarismul lui Mill se deosebește de
cel al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit și Utilitarism altruist.
Deși Mill este conștient că un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal în funcție de binele
public este un demers dificil care nu poate fi atins cu ușurință, el consideră că sacrificiul unui
individ poate fi considerat cea mai înaltă virtute.
Mill susține că termenul moralității îl constituie folosul,utilul individual,alegerea
morală realizându-se prin calcularea foloaselor unei situații. El acordă prioritatea satisfacțiilor
intelectuale față de cele senzoriale ,considerate inferioare; înțelegând prin ,,fericire prezenta
plăcerii sau absența suferinței iar prin ,,ne-fericire suferința sau lipsa plăcerii,Mill arata ca atât
pentru utilitarism cât și pentru altă doctrină, două lucruri sunt dezirabile:fie plăcerea însăși și
mijloacele pentru a o procura, fie că-i pentru a înlătura suferința.
Filozoful arată că oamenii se deosebesc în funcție de modul de a-și procura fericirea;
există cei care își satisfac rapid și complet dorințele deci nivelul aspirației este scăzut iar
ceilalți având un nivel al aspirației mai înalt, vor găsi greu fericirea dar vor învață să suporte
cu ințelepciune și calm imperfecțiunile.,,E bine să fi un Socrate nefericit, mai degrabă decât
un imbecil mulțumit,,