Sunteți pe pagina 1din 1

In literatura de specialitate pluralitatea de infractiuni a fost definita ca fiind situatia in

care o persoana comite doua sau mai multe infractiuni, concomitent sau la diferite intervale de
timp. Alti autori prefera o definitie mai larga – desemneaza situatia in care o persoana a
savarsit doua sau mai multe infrcatiuni inainte de a fi fost definitiv condamnata pentru vreuna
dintre ele, ori a comis o noua infractiune dupa ce a fost condamntata definitv pentru o alta,
savarsita anterior.1
Pluralitatea de infractiune presupune deci o suma de entitati infractionale distincte si
bine delimitate intre ele, raportate la acelasi faptuitor si fara a intersa daca ele reprezinta
unitati naturale sau legale, ori ca ele sunt savarsite concomitent sau la date succesive. Unii
autor considera ca singurul factor unificator al institutiei pluralitatii il constituie legatura « in
personam » dintre infractiuni, faptul ca ele sunt atribuite unuia si aceluiasi subiect. 2 Cum insa
fiecare fapta in parte prezinta un anumit grad de pericol social si el se rasfrange asupra
pericolului pe care il reprezinta infrcatorul, acest perisol primeste o intensitate specifica in
situatia savarsirii unei pluralitati de infractiuni, in raport cu ipoteza comiterii unei infractiuni
unice. Agravarea raspunderii penale ce deriva din comitarea unei pluralitati de infractiuni,
avandu-si cauza in periculozitatea sporita a persoanei care savarseste doua sau mai multe
astfel de fape, are un caracter personal, producandu-si deci efectele numai cu privire la
subiectul in cauza – necesitatea aplicarea unui tratament sanctionator mai sever pentru
persoana care s-a facut vinovata de comiterea mai multor infractiuni in raport cu ipoteza
savarsirii unei singure fapte3.
Pluralitatea de infractiuni are mai multe forme, potrivit art. 32 CP, « pluralitatea de
infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva ». Unii autori considera ca
aceasta forumlare omite o a treia forma a pluralitatii de infractiuni – pluralitatea intermediara.,
numita astfel deoarece ea ocupa o pozitie intermediara din punctul de vedere al pericolului
social, intre cele doua forme. Aceasta a treia forma, conform autorilor, reprezinta tot o
recidiva, o forma a antecedentei penale, numita recidiva postcondamnatorie4.

1
Pg. 7-8
2
Pg. 8
3
Pg. 9
4
Pg 10-11