Sunteți pe pagina 1din 1

Cele trei forme ale pluralitatii de infractiuni cunosc si un tratament sanctionator diferit.

In cazul recidivei, hotararea definitiva de condamnare individualizeaza din punct de vedere


criminologic, persoana faptuitorului, astfel ca savarsirea unei noi infractiuni dupa judecata
finalizata prin aceasta condamnare – si cu atat mai mult dupa executarea pedepsei – sugereaza
o perseverentza infractionala accentuata a autorului, ceea ce reclama un tratament juridic mai
sever decat in cazul concursului de infractiuni1.
In ceea ce priveste pluralitatea intermediara, elementele care o diferentiaza fata de
recidiva sunt in masura sa probeze totodata un pericol social mai redus al persoanei aflate intr-
o asemenea situatie, in raport cu cel prezentata de un recidivist. Din acest motiv se impune si
o sanctionare mai putin severa decat in cazul recidivei, astfel incat legiuitorul a preferat, ca
din punct de vedere sanctionator, sa asimileze pluralitatea intermediara concursului de
infractiuni2.
Potrivit art. 33 C pen, concurs de infractiuni exista :
a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de
a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar daca una dintre
infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni ;
b) cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in
care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.
Textul consacra la litera a concursul real, iar la lit. B concursul ideal (formal) de
infractiuni3.
Se poate defini concursul de infractiuni ca situatia in care o persoana a comis doua sau
mai multe ifractiuni inainte de a fi fost definitiv condamnata pentru vreuna din ele – o
persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni prin actiuni (inactiuni) separate sau prin
aceeasi actiune (inactiune) inainte de a fi condamnata definitv pentru vreuna din ele4.

1
Pg 11-12
2
Pg 12
3
Pg 30-31
4
Pg 33