S.W.A.

de Elisabeth Egloff, adaptare de Doru Drăgoi

Eu nu cred că bărbații se nasc pe planeta asta. Eu cred că bărbații se nasc pe planeta Pluto. Și
după aia sunt dezmembrați molecular și sunt teleportați pe Pământ. Iar asta explică totul. Explică
de ce sunt atât de…atât de…, trebuie mereu să ai grijă de ei într-un anume fel, pentru că sunt
corpuri străine introduse într-un sistem. Ăsta e și motivul pentru care îi iubesc dar și motivul
pentru care nu-i înțeleg, orice ar spune.

Uite! Mie Franklin mereu îmi spunea: Dora, dacă nu te poți iubi pe tine însăți, n-ai să poți iubi
pe nimeni. „Dar, Franklin…,eu te iubesc…” Franklin fusese dintotdeauna mult prea delicat
pentru cineva atât de pasional ca mine. Dacă n-ar fi plecat, probabil că l-aș fi distrus de tot.

Îmi amintesc cum l-am cunoscut pe Gerry, ai fi jurat că era exact a doua zi după ce-l
teleportaseră. Gerry ăsta, avea ceva. Ceva tandru, ca de copil, ca și cum ai spune: uite unul care
mai are nevoie de ceva vreme până să se adapteze la ecosistem. Gerry întotdeauna se întreba: Ce
e dragostea? Și de ce o facem? A doua zi după ce ne-am căsătorit s-a dus în pădure și s-a
împușcat. Treaba asta mi-a cam zdruncinat încrederea în mine!

Duane a fost cel care mi-a redat încrederea în mine însămi, sau, mă rog, ce-mi mai rămăsese din
ea. Duane a pus viață în acel punct mic de tot din mine, în acea așchie pe care am ajuns să o
consider inima mea. O singură privire i-am aruncat lui Duane și mi-am zis: uite un bărbat care nu
pune întrebări și care nu deține o armă. Perfect, cum să nu meargă? Așa că i-am spus că îl iubesc
și că mă iubesc și pe mine însămi și Duane mi-a zis: Dora, cum poți să te iubești pe tine, dacă nu
iubești lumea? Să iubesc lumea? Dar eu abia mă pot ridica dimineața din pat. Două zile mai
târziu a fugit. Făcusem o glumă.

Voi ați fost vreodată căsătoriți? Eu una sunt o adeptă a căsniciei. Nu cred că oamenii sunt făcuți
să fie singuri. Nici despre mine nu cred că sunt făcută să fiu singură. Mai ales că mie mi se
întâmplă lucruri foarte stranii când sunt singură. Lucruri periculoase. De exemplu: stăteam odată
în pat și fumam o țigară. Și cum stăteam eu întinsă așa și fumam, deodată ridic privirea și văd un
bărbat care stătea în ușă. Intrase pur și simplu în casa mea… deschise ușa și intrase la mine în
casă. Ei, dar bărbatul ăsta era acoperit cu frunze și avea părul plin de iarbă și noroi pe pantofi. Și
părea atât de trist. Și semăna mult cu Gerry, doar că nu avea cum să fie Gerry pentru că asta se
întâmpla înainte ca eu să-l cunosc pe Gerry, deci n-avea cum să fie…DAR, bărbatul ăsta avea
ceva…, era ceva în el… care era cald, binefăcător…, un loc în care aș fi putut să-mi eliberez
inima. Și cum îl priveam pe bărbatul ăsta care îmi era cu totul necunoscut, în momentul ăla mi-
am dat seama: dragostea este singurul lucru care contează! Dac-aș avea parte numai de puțină
dragoste acum aș putea să râd din nou și aș putea mânca din nou și aș putea să mă întorc din nou
printre oameni și, tocmai când eram gata să-i spun: da, tu ești acela pe care-l așteptam, țigara îmi
ajunge la degete și mă arde, mă răsucesc spre scrumieră să o sting… numai pentru o clipă și…
până să mă întorc…, nu mai era acolo. Dispăruse. Se evaporase. Nu l-am mai văzut niciodată de
atunci. Mereu e la fel. Unii îmi spun că n-ar fi trebuit să mă mărit cu atâția, dar ce să fac dacă ei
mă tot părăsesc?