Sunteți pe pagina 1din 12

Caterina de Medici, regina Franţei şi Doamna Chiajna a Ţării Româneşti au trăit în secolul

al XVI-lea. Ele se aseamănă prin poziţia importantă pe care şi-au câştigat-o în istoria
ţărilor lor şi prin grija maladivă pe care au manifestat-o faţă de copiii pe care i-au avut.
Caterina de Medici, descendenta celebrei familii de Medici din Florenţa , a fost
fiica lui Lorenzo de Medici şi a Madelenei de Tour, născută în 1519.
Bogaţia Medicilor a făcut ca tânara florentină să fie căsătorită în 1533 cu
moştenitorul tronului Franţei, viitorul rege Henric al II-lea. Acesta era subjugat de
dragostea pentru Diana de Poitiers a cărei frumuseţe şi eleganţă o surclasau pe micuţa
italiancă.
Poziţia dificilă pe care Caterina a avut-o la curtea Franţei era accentuată şi de
faptul că nu a avut imediat copii, fiind în viziunea familiei regale franceze, în afară de o
sursă de venituri, doar un mijloc de a asigura descendenţi regali şi nimic altceva.
Abia în 1544, viitoarea regină l-a născut pe prinţul Francisc (mai târziu regele
Francisc al II-lea), apoi pe cel ce avea să devină Carol al IX-lea şi pe ultimul rege de
Valois, Henric al III-lea. Acesta i-a consolidat poziţia la curte, dar anii de umilinţe au
făcut-o inflexibilă faţă de duşmani de-a lungul întregii sale vieţi. Henric al II-lea, rege
din 1547 pâna în 1559, soţul Caterinei, moare într-un turnir la 10 iulie 1559. A urmat
domnia scurtă a lui Francisc al II-lea (1559-1560).
Caterina devine regenta fiului său Carol al IX-lea (1560-1574), care avea o sănătate
mentală şubredă. Starea regelui a favorizat anarhia în care partidele religioase nobiliare
au aruncat Franţa.
În acest context, Caterina de Medici şi-a dovedit marea abilitate politică încercând să
pună capăt conflictelor religioase printr-o lovitură dublă, una paşnică, respectiv căsătoria
fiicei sale Margareta de Valois cu Henric de Bourbon, şeful hughenoţilor, şi una de forţă,
respectiv asasinarea hughenoţilor, la Paris, în noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august
1572). Concilierea pe care trebuia să o aducă această căsătorie nu s-a produs , iar masacrul
hughenoţilor nu a reuşit în totalitate, Henric de Bourbon reuşind să se salveze , conflictul
dintre hughenoţi şi catolici devenind ireconciliabil.
Regentă şi a ultimului său fiu, Henric al III –lea (1574-1589), copilul său preferat,
Caterina a reuşit să-i apere tronul vânat atât de Henric de Bourbon cât şi de Henric de
Guise, şeful partidului catolicilor, până la 5 ianuarie 1589 când regina mamă moare. În
acelaşi an , este asasinat şi Henric al III –lea , stingându-se dinastia Valois care va fi
înlocuită cu dinastia de Bourbon, prin urcarea lui Henric al IV-lea pe tronul Franţei.
Carol al IX-lea (1560-1574) Henric al III –lea (1574-1589)
Noaptea Sfântului Bartolomeu
Un destin asemănător l-a avut şi Doamna Chiajna a Ţării Româneşti. Chiajna (Ana
“Mircioaia”) era fiica lui Petru Rareş, domnul Moldovei şi a Mariei, prima soţie a acestuia,
născută probabil pe la 1525. Era deci nepoata lui Ştefan cel Mare. A fost căsătorită cu
Mircea Ciobanul, domn al Ţării Româneşti între 1545-1552, 1553-1554 şi 1558-1559.
Mircea Ciobanul a fost un filo-otoman, confruntat cu o grupare a boierilor filo-
habsburgi. Soţul Chiajnei a fost urât şi temut în epocă , uneori mai mult decât Vlad Tepeş
sau Alexandru Lăpuşeneanu. Şi el a ordonat uciderea boierilor şi a urmărit fără milă până la
exterminare orice opozant.
Turcii l-au tratat cu mare duritate exilându-l ,împreună cu familia sa, în Etiopia şi apoi
în Anatolia de unde a reuşit să revină pentru cea de-a treia domnie. A murit în anul 1559
fiind îngropat la Biserica Domnească din Bucureşti.
A urmat la domnie fiul său Petru cel Tânăr (1559-1568), copil nevârstnic , tutelat ca o
adevărată regentă de Doamna Chiajna, Caterina de Medici a Ţării Româneşti.
Chiajna a reuşit să facă ordine între grupările boiereşti . Spre deosebire însă de
sfârşitul casei de Valois, cel al casei lui Mircea Ciobanul s-a datorat nu doar unor cauze
interne, ci şi politicii matrimoniale dezastruoase pe care a dus-o Chiajna.
Aceasta îşi măritase una din fiice, Marina, cu Ioan Cantacuzino, poreclit Şeitanoglu,
cel care avea la Poartă o poziţie foarte puternică. Soţul Marinei era cumsecade, dar
urât şi cam înaintat în vârstă. O singură dată în viaţa ei Chiajna a dovedit că este mai
mult mamă decât om politic, cedând rugăminţilor fiicei sale şi înscenând răpirea acesteia de
la soţul său.
Fata a primit repede un nou soţ, de data aceasta frumos şi pe placul ei, tânăr şi dintr-o
familie la fel de bună ca a Cantacuzinilor, pe Stamate Paleologul. La intervenţia lui
Şeitanoglu, Petru cel Tânăr îşi pierde domnia şi moare la doar 23 de ani, iar Chiajna cu trei
dintre băieţii ei şi o fată sunt exilaţi la Alep, în Siria.
Pentru a salva copiii de la moarte, Chiajna i-a turcit, fiica sa, strănepoata lui Ştefan cel
Mare, ajungând cadână în haremul sultanului.
Chiajna a murit în 1588 la Istanbul , mormântul ei nefiind încă găsit. Ca şi Caterina de
Medici, dragostea oarbă de copii şi de putere au făcut-o pe Chiajna urâtă de contemporani
şi contestată de urmaşi.
Doamna Chiajna
Bibliografie

1.xxx, Dicţionar Larousse, vol.II, Ed. Maison Larousse, Paris, 1936


2.Gane, C., Trecute vieţi de doamne şi domnite, Ed. Universitas, Bucureşti, 1991
3.Matei, H.C., Mică enciclopedie de Istorie Universală, Ed.Politică, Bucureşti, 1988
4. Madaule, J., Istoria Franţei, vol.I, Ed. Politică, Bucureşti, 1973
5. Niculescu,G.,Vieţi paralele de femei celebre, “Variante”, anul I, nr.5, 2003, Bacău
6. Popescu, R. Istoria domnilor Ţării Româneşti, Ed. Biblioteca pentru toţi, Buc., 1984
7. www.google.ro: imagini