forme ale salarizării

4.Formele de salarizare aplicate in Romania

Criteriul esential in alegerea formelor de salarizare il constituie

perspectiva pe care o ofera fiecare forma, in conditiile concrete ale fiecarei
intreprinderi, pentru stimularea salariatilor in vederea realizarii obiectivelor
intreprinderii.

Formele de salarizare practicate in prezent in Romania sunt urmatoarele:

salarizarea dupa timpul lucrat sau in regie

salarizarea in acord direct

salrizarea in acord indirect

salarizarea globala

salarizarea in acord progresiv

slarizarea prin cote procentuale

4.1.Salarizarea dupa timpul lucrat sau in regie

Aceasta forma de salarizare este cea mai veche si cea mai simpla forma de
salarizare. Ea s-a practicat dupa aparitia monedei ca mijloc de plata.

In acest sistem, salariul se calculeaza si se plateste in raport cu timpul

efectiv in care s-a prestat munca(ora, zi, saptamana, luna). Numarul orelor lucrate
peste timpul normal de lucru sau in zilele nelucratoare, adica orele suplimentare,
sunt platite cu majorare care poate ajunge la 100%.

Salarizarea este strict proportionala cu timpul lucrat, neinfluentata de

productia obisnuita. Cresterea productivitatii muncii in acest timp opereaza in
favoarea patronului, iar descresterea ei, invers, in defavoarea lui.

In mod frecvent, salarizarea dupa timpul lucrat se practica in atelierele

mestesugaresti unde mesterul poate sa exercite personal controlul, precum si
pentru salarizarea personalului care desfasoara activitati gospodaresti in
intreprindere.
 La locurile de munca unde cantitatea productiei si ritmul de munca nu
depind de efortul muncitorului, aceasta forma de salarizare este cea mai indicata.

Acolo unde calitatea produselor prezinta mai mare importanta decat

cantitatea lor, salarizarea dupa timp este mai indicata, intrucat muncitorul
lucreaza linistit, atent la calitate, nefiind presat de timp. In afara acestor situatii
in care salarizarea dupa timpul lucrat este indicata, s-ar putea cita si urmatoarele:

unde productivitatea muncii nu poate fi masurata cu precizie;

unde munca nu poate fi normata pentru a se stabili exact timpul normal de

executare;

unde intarzierile si intreruperile nu pot fi evitate, impiedicand folosirea continua

a normelor de munca;

unde se lucreaza cu materiale scumpe iar riscurile rebuturilor ar depasi cu mult

importanta eventualelor economii de timp;

unde lucrarile care se efectueaza prezinta grad inalt de pericol;

unde evidenta productiei pe individ este greu de tinut sau ar fi costisitoare;

unde exista si alti factori de stimulare, in afara de salariu, care contribuie la

motivatia salariatului, indemnandu-l pentru obtinerea unei productii
satisfacatoare din punct de vedere al calitatii si cantitatii.

Principalele avantaje ale salarizarii dupa timpul lucrat sunt urmatoarele:

salariul se calculeaza foarte simplu, usor de inteles;

salariatii au mai multa siguranta in privinta sumei pe care o primesc, deoarece ea

nu variaza in proportie directa cu productia;

de obicei exista mai putine posibilitati de frictiune intre conducere si salariati;

se reduc mult cheltuielile administrative pentru calculul si contabilitatea

salariilor.

Aceasta forma are insa si unele dezavantaje:

nu stimuleaza suficient muncitorii pentru cresterea productiei si a productivitatii

muncii salariile fiind calculate uniform pe niveluri de calificare, nu pot tine seama
de abilitate, energie, de initiativa si de productivitate din aceasta cauza, salariile
realizate de muncitori nu pot fi in raport direct cu productia individuala, cu efortul
depus, cu calitatea muncii prestate, stimuland astfel spre mediocritate nu spre
performanta;

exista chiar tendita de incetinire a ritmului de lucru in conditiile unei supravegheri

neeficiente a lucrului si atunci cand exista dorinta de a presta ore suplimentare
salarizate cu majorare;

Pretinde o supraveghere mai atenta a salariatilor pentru a asigura respectarea

disciplinei in munca, ceea ce atrage cresterea cheltuielilor generale ale
intreprinderii;

Veniturile efective ale muncitorilor sunt, in general, mai mici fata de cele ale
muncitorilor salarizati in acord.

Pentru estomparea sau eliminarea unora dintre aceste dezavantaje,

salarizarea dupa timpul lucrat este completata in unele cazuri cu acordarea unor
suplimente(prime, ca de exemplu: prime pentru economii de materiale,
combustibil sau energie; prime pentru prezenta regulata la lucru; prime pentru
riscurile locului de munca; prime de calitate; prime de kilometraj si recuperarea
intarzierilor).

Desi denumirea acestei forme de salarizare precizeaza drept criteriu al

acordarii salariului numai timpul lucrat, in realitate se tine seama si de realizarile
cantitative si calitative obtinute prin munca prestata in acest timp.

Al doilea criteriu, dupa cel al timpului lucrat, este realizarea integrala a

atributiilor de serviciu stabilite prin norme tehnologice, saricini de lucru, fisa
postului.

Acest criteriu, atat cantitativ, cat si calitativ, a determinat aparitia unei

denumiri speciale de salarizare in regie normala pentru cazurile cand realizarea
integrala a sarcinilor este considerata in raport cu anumite normative de prestatii
de serviciu sau normative de personal.

Pentru personalul de excutie din sectii si servicii, cu pregatire medie si

superioara, tehnica, economica si alte specialitati, se foloseste un instrument
asemanator normativului de personal, denumit stat de functiuni. Volumul de
munca total al fiecarui compartiment este divizat pe posturi, fiecarui post
revenindu-i o parte posibil de realizat de catre o persoana, avand o pregatire de
un anumit nivel si de un anumit profil. Atributiile repartizate fiecarui post se
inscriu in fisa postului. Indeplinirea integrala a acestor atributii il indreptateste pe
ocupant sa primeasca salariul prevazut pentru postul respectiv.

4. Salarizarea in acord direct

Salarizarea in acord direct se poate face cu bucata sau pe baza de norme de timp.

a) Salarizarea in acord direct cu bucata consta in aceea ca pentru

executarea

unei lucrari, piese sau operatii, se fixeaza o norma de timp si un salariu pe bucata.
Acest

salariu pe bucata se stabileste pornind de la salariul de incadrare pe ora. Daca

norma de timp

pe o bucata este mai mica de o ora, se imparte salariul pe ora la numarul de

bucati ce revin unei ore. Daca, din contra, este mai mare de o ora, se inmulteste
salariul pe ora cu timpul normei de timp de munca exprimat in ore.

In salarizarea in acord pe baza normei de timp plata muncitorului se face

pe baza timpului de munca normat. Muncitorul primeste salariul de incadrare

pe timpul stabilit prin norma, chiar daca a efectuat lucrarea intr-un timp mai scurt.
Aceasta inseamna ca poate influenta in sensul micsorarii costurilor generale pe
unitatea de produs. Nu poate influenta insa costurile directe pe uniateta de produs.

Salarizarea in acord direct se practica individual si colectiv. Ambele forme

de salarizare in acord au doua caracteristici si anume:

bazandu-se pe norme de timp de munca sau norme de productie, obiectivul

activitatii este clar si mobilizator de la inceput pentru muncitor, iar rezultatul
prestatiei de munca este lesne de masurat;

salarizarea direct proportionala este rezultatul multiplicarii numarului de unitati

realizate cu salariul stabilit pe unitate.

Clarificarea acestor doua caracteristici asigura increderea si stabilitatea in

raporturile de munca. Unde se aplica aceasta forma de salarizare, nu apar conflicte
intre conducerile intreprinderilor si muncitori pe tema mecanismului ei de
aplicare.

Fiecare conducere de intreprindere, de comun acord cu sindicatul stabileste

listele privind lucrarile salarizate in acord direct individual si listele privind
lucrarile salarizate in acord direct colectiv.

Muncitorii prefera acordul direct individual in care rezultatele depind de

capacitatea si efortul lor propriu. In general, se recurge la acordul direct colectiv
atunci cand sunt necesare eforturile mai multor muncitori in mod simultan,
participarea lor colectiva fiind obligatorie din aceasta cauza.

Salariile cuvenite unei formatii de lucru in cazul acordului direct colectiv, se

repartizeaza membrilor formatiei in functie de salariul lunar de baza al fiecarui
membru participant si de timpul cat a participat la lucrarea respectiva. Unele
intreprinderi, de acord cu sindicatele, prevad in contractul colectiv de munca
posibilitatea stimularii membrilor formatiei de lucru care s-au distins prin
harnicie, folosirea rationala a materialelor si calitatea superioara a lucrarilor. In
acest sens se retine o cota de 10-20% din volumul total al salariilor care se
distribuie acestora. Se cere insa acordul intregii formatii de lucru, consemnat intr-
un proces verbal, care se anexeaza la foaia de lucru in acord.

4.3. Salarizarea in acord indirect

Caracteristica salarizarii in acord indirect este aceea ca ea se refera la

salariatii care, desi nu participa nemijlocit la transformarea obiectului muncii, ca
cei salarizati in acord direct, au o contributie importanta, ajutandu-i pe acestia,
creandu-le conditii favorabile pentru desfasurarea fara intreruperi a activitatii
lor. Influentand in mare parte rezultatele muncitorilor salarizati in acord direct,
este corect ca salarizarea celor ce ii servesc sa depinda de realizarile acestora.

Lista meseriilor la care se aplica salarizarea in acord indirect se aproba de

Consiliul de adiministratie sau poate fi inclusa ca anexa la contractul colectiv de
munca.

Salarizarea in acord indirect se face proportional cu nivelul mediu de

indeplinire a normelor de munca de catre muncitorii salarizati in acord direct.

4.4. Salarizarea globala

Salarizarea globala este cunoscuta mai mult sub denumire de salarizare in

acord global. Aceasta forma de salarizare s-a practicat ori de cate ori o activitate
nu se putea presta decat in colectiv, de exemplu in constructii. Seful colectivului
primeste totalul salariilor pe care il repartizeaza membrilor colectivului, tinand
seama de categoria de incadrare si timpul de participare la lucru al fiecarui
participant.

4.5. Salarizarea in acord progresiv

In aceasta forma salariul creste mai repede decat productia realizata de

muncitor, tariful majorandu-se progresiv dupa o scara anumita pentru productia
realizata. Acest sistem este utilizat la locurile de muca unde exista un interes
deosebit pentru cresterea productiei. Intrucat este foarte tentanta, pentru a se evita
epuizarea fortelor, se aplica in situatii speciale, pe timp limitat, cu aprobarea
sindicatelor.

4.6. Salarizarea prin cote procentuale

Forma de salarizare prin cote procentuale are ca scop stimularea activitatii

comerciale privind vanzarea de produse sau de prestatii de servicii. Persoanele
antrenate in astfel de activitati nu fac parte din personalul permanent al
intreprinderii, cu contract de munca pe durata nedeterminata. Legatura lor cu
intreprinderea este stabilita prin contracte speciale de prestari de servicii, de ex.
vanzari de carti, etc. Salarizarea lor se face cu o cota procentuala stabilita prin
contractul amintit.