Anorexia şi bulimia

1.3. Simptomele tulburărilor de alimentaţie

1.3.1. Simptomele anorexiei
La descrierea simptomelor tulburărilor de alimentaţie merită să
amintim de acele sisteme, care determină stabilirea diagnosticelor
diferitelor tulburări mentale (În Europa s-a răspândit Clasificarea
Internaţională a Bolilor, în timp ce în America de Nord s-a răspândit
manualul cu denumirea prescurtată: DSM). În ceea ce priveşte cri-
teriile anorexiei şi bulimiei, cităm sistemul de clasificare cel mai des
acceptat: DSM –IV.

Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasă conform

DSM-IV-R
A. Refuzul de a menţine greutatea corporală la sau deasupra unei
greutăţi normale minime pentru vârsta şi înălţimea sa (scădere
ponderală şi menţinerea unei greutăţi corporale mai mici de 85%
din cea aşteptată; imposibilitatea creşterii în greutate odată cu
dezvoltarea fizică, fapt ce conduce la o greutate sub 85% din cea
așteptată sau incapacitatea de a lua în greutate plusul sperat în
cursul perioadei de creştere, ducând la o greutate corporală de
mai puţin de 85% din cea sperată).
B. Teama intensă a subiectului că se va îngrăşa, deşi are mult sub
greutatea normală.
C. Tulburări ale imaginii şi formei corpului datorate importanţei
acestora în autoapreciere sau negarea gravităţii stării subponde-
rale actuale.
D. La femeile la care s-a instalat ciclul menstrual, apariţia amenore-
ei, respectiv absenţa ciclului pe o perioadă de cel puţin trei luni
(Amenoreea este diagnosticată numai în cazul în care femeia are
menstră doar în urma administrării de hormoni estrogeni).

22
 Despre tulburările de alimentaţie

Imaginea 1. Tânără anorexică

De specificat tipul:
■■ Tip restrictiv: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă
persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament compul-
siv sau purgativ (adică vome autoprovocate sau abuz de laxative,
diuretice sau clisme).
■■ Tip de mâncat compulsiv/purgativ: în cursul episodului ac-
tual de anorexie, persoana se angajează în mod repetat într-un
comportament compulsiv sau purgativ (adică vome autoprovoca-
te sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Subtipurile anorexiei
S-au diferenţiat două subtipuri ale anorexiei. Tipul restrictiv sau li-
mitativ - caracterizat prin dietă, post, iar tipul bulimic prin angaja-
rea periodică în mâncat compulsiv sau în purgare.

23
Anorexia şi bulimia

Cum să apreciem gravitatea pierderii ponderale

Pentru măsurarea pierderii corporale se foloseşte indicele de masă
corporală (în prescurtare englezească BMI de la body mass index).
Acesta se calculează împărţind greutatea (în kilograme) la pătratul
înălţimii (în metri). La femei valoarea normală a acestuia se situează
în intervalul 18,5–25, iar la bărbaţi valorile sunt mai mari, intervalul
care indică o greutate normală fiind între 20-25. Vorbim despre slă-
bire anorexică atunci când indicele de masă corporală este mai mic
de 17,5. Pentru o fată cu o înălţime de 170 m şi o greutate de 40 kg,
valoarea indicelui de masă corporală se va calcula în felul următor:

BMI = 40/1,70² = 13,84 [kg/m²]

Care sunt simptomele caracteristice?

Din simptomele generale ale anorexiei fac parte încetinirea funcţi-
ilor vitale: hipotermie, hipotensiune, bradicardie, căderea părului.
Sunt frecvente exerciţiile fizice excesive și hiperactivitatea motri-
că. Bolnava dezvoltă obiceiuri ciudate în legătură cu alimentaţia: îşi
taie mâncarea în bucăţele mici. Aceste obiceiuri provoacă tensiuni
în familie. La subtipul bulimic apar frecvent vome provocate, uneori
chiar şi de 10-20 de ori pe zi. Pericolul acestora este pierderea de
calciu, care se elimină odată cu secreţia din stomac şi care poate pro-
voca aritmii letale. Utilizarea laxativelor poate să ia forme extreme.
Se schimbă chiar şi personalitatea bolnavului. El poate să prezinte
dispoziţie depresivă, iritabilitate, izolare socială, diminuarea intere-
sului pentru sex, diferite obiceiuri compulsive. Se poate caracteriza
prin perfecţionism, orientarea spre performanţe școlare, sportive
sau ordonarea compulsivă a unor obiecte. La baza perfecţionismului
stă de obicei presupunerea bolnavului că nu există acceptare, iubire
necondiţionată. După părerea lui, iubirea trebuie să fie cumpărată

24
 Despre tulburările de alimentaţie

sau meritată printr-un efort anume. Se comportă ca și cum ar exista

o comisie severă, care impune norme ridicate de comportament care
trebuie îndeplinite. În caz contrar, el sau ea va fi refuzat. Această pre-
supunere duce la străduinţa de a produce ceva desăvârşit, perfect.
Bolnavii de obicei se feresc de sexualitate și în general le este greu
să-şi exprime sentimentele. Devin încăpăţânaţi, iritabili și nu au
conştiinţa bolii. Refuzul alimentar poate să ducă la tensiuni familia-
le serioase. De multe ori, membrul din familie cu anorexie va deveni
centrul familiei, el va reglementa relaţiile familiale prin simptomele
pe care le manifestă .

Autocontrolul
Autocontrolul, o altă caracteristică a anorexiei, este o problemă in-
teresantă. Anorexicii au un autocontrol extrem, în timp ce bulimicii
se confruntă periodic cu lipsa controlului. Anorexicul consideră va-
loros autocontrolul asupra bucuriilor şi impulsurilor normale, însă
capacitatea individului de a se bucura face parte din normalitatea
psihologică. Cine nu este în stare să se bucure de lucrurile mărunte
ale vieţii, de succese, de realizarea dorinţelor, acela nu e capabil să
trăiască armonios. Un astfel de tip de persoană se aseamănă confor-
maţiei ascetice. Viaţa acestor oameni e adesea goală, lipsită de scop.
Lupta pentru control este de multe ori un scop în sine şi duce la
încăpăţânare. Din acest punct de vedere, simptomele anorexiei pot
fi manifestările îndărătniciei, a revoltei. Revolta poate fi o formă de
protest împotriva influenţei parentale.

Tulburări ale imaginii corporale

Imaginea corporală se referă la experienţele noastre legate de pro-
priul corp şi la opiniile noastre faţă de acesta: cum ne simţim în
pielea noastră, ce fel de idei avem despre corpul nostru. Nu este un

25
Anorexia şi bulimia

concept care se bazează doar pe vizualitate. Chiar și persoanele ne-

văzătoare au o imagine corporală.

Imaginea 2. Deterioarea percepţiei imaginii corporale

Toate simţurile noastre sunt implicate în formarea acelei expe-

rienţe complexe, care înseamnă imaginea despre propriul corp. În
anorexie apare o distorsiune a imaginii corporale. Înseamnă că bol-
navul se vede gras chiar dacă este slab. Este interesant faptul că el
apreciază corect conformaţia altor persoane. Există tehnici bazate
pe calculator, cu ajutorul cărora măsura deteriorării poate să fie co-
rect apreciată: i se face bolnavului o fotografie digitală, acesta pu-
tând să modifice, să lărgească sau să subţieze fotografia în funcţie de
imaginea lui corporală. Diferenţa faţă de realitate poate să fie corect
apreciată cu ajutorul acestei metode.

26
 Despre tulburările de alimentaţie

Complicaţiile somatice ale anorexiei apărute în preadolescenţă

Criteriile de diagnostic
Este important de menţionat că în practică, de cele multe ori, ne în-
tâlnim cu formele subclinice ale tulburărilor de alimentaţie, în cazul
cărora unul sau două criterii de diagnostic nu sunt satisfăcute (de
cele mai multe ori cel legat de amenoree). Criteriile din DSM-IV nu
se pot aplica cu precizie în situaţiile în care boala debutează în prepu-
bertate sau la începutul pubertăţii, deoarece datorită menstruaţiei
neregulate caracteristică pubertăţii sau întârzierii acesteia, anorexia
nu se poate diagnostica chiar dacă tabloul clinic este foarte convin-
gător.
De aceea numeroşi specialişti folosesc un sistem mult mai îngădu-
itor: GOS (Great Ormond Street Criteria for Anorexia Nervosa) pe
care-l consideră mult mai adecvat în cazul populaţiei tinere.
Criteriile anorexiei nervoase conform GOS, utilizate când debutul
bolii e la începutul adolescenţei:
1. Pierdere evidentă în greutate (evitarea mâncatului, vomă, acti-
vitate fizică în exces, utilizarea laxativelor).
2. Distorsionarea percepţiei imaginii corporale.
3. Preocupări excesive privind silueta şi greutatea corporală.
Utilizând acest sistem de diagnostic, mai puţini bolnavi ar primi
diagnosticul greşit de AN atipică, AN subclinică sau „alt tip de tulbu-
rare de alimentaţie”.
Complicaţiile somatice şi stările patologice survenite în cazul ano-
rexiei cu debut precoce pot provoca daune serioase în organismul
tânărului care încă se află în creştere şi dezvoltare. Deşi majoritatea
complicaţiilor sunt reversibile în urma tratamentului, sunt câteva,
cum ar fi osteopenia, care au potenţialul de a rămâne ireversibile.

27