Cum sa creștem un copil fericit și echilibrat

Fericirea copilului reprezinta, pentru majoritatea parintilor, prioritatea

numarul unu. Un copil are nevoie de mult mai mult decat hrana, hainute,
jucarii si afectivitate pentru a fi cu adevarat fericit. Primii ani din viata sunt cei
mai importanti si ei isi vor pune amprenta definitiv pe personalitatea copilului
si a adultului de mai tarziu.

Din nefericire, traim intr-un secol al vitezei si ne confruntam cu o

permanenta criza de timp. Nu mai avem “luxul” deceniilor trecute de a avea
timp liber pentru noi insine si pentru copii, de aceea este foarte important sa
valorificam la maxim putinele ore de care dispunem, astfel incat calitatea
acestui timp petrecut cu cei mici sa compenseze lipsa cantitatii.
In continuare prezint cateva sugestii, care te vor ajuta sa ai un copil fericit, un
copil adaptat, altruist si responsabil:

Urmareste cu atentie comportamentul copilului tau, felul in care

reactioneaza la mediul inconjurator, cum interactioneaza cu alti copii, cum se
raporteaza la situatiile problematice cu care se confrunta. Comportamentul
unui copil este un factor predictor al felului in care acesta percepe lumea
inconjuratoare, dar totodata si o dezvaluire a vietii sale psihice. Daca observi
ca este mai retras decat de obicei, daca are manifestari de furie sau frustrare,
incearca sa discuti cu el, pentru a afla ce il framanta.

Copilul are nevoie sa se stie iubit si valorizat in familie. De aceea este foarte
important sa il lauzi ori de cate ori face o fapta buna sau se achita cu succes de
sarcinile pe care le are de indeplinit. Nu fii zgarcit in manifestarile de
afectiune! Nu il vei rasfata daca ii arati si ii spui ca este apreciat si iubit!

Un copil sanatos este un copil fericit! Asigura-te ca cel mic mananca

corespunzator varstei sale si stadiului de dezvoltare. Asigura-i cel putin doua
gustari alcatuite din fructe si legume, insista ca timpul de odihna sa fie
suficient si adaptat nevoilor varstei sale si nu neglija miscarea in aer liber si
exercitiile fizice usoare.

Acorda-i atentia ta (nedivizata) macar o ora pe zi (daca timpul nu iti

permite mai mult!) departe de telefonul mobil, calculator sau televizor!Discuta
cu el si incurajeaza-l sa iti povesteasca cum a decurs ziua, ce l-a nemultumit,
ce l-a intristat sau la bucurat! Oricat de neimportante pot parea problemele lui,
nu uita ca pentru cel mic acestea au alte dimensiuni decat pentru adulti. Chiar
daca supararea lui este legata de faptul ca un alt copil nu i-a cedat o jucarie la
gradinita, iar tie vi se pare un incident minor, vorbeste-i si explica-i de ce
uneori in viata trebuie sa cedam si sa intelegem si comportamentul celorlalti!
Daca va invata de mic sa discute deschis despre ceea ce il framanta, iar tu vei
fi receptiv, cand va creste se va putea deschide mai mult si va sti ca vei fi
mereu alaturi de el, fapt care il va face sa devina mai increzator, mai
echilibrat!

Incearca sa intri in jocul celor mici! Este o excelenta metoda pentru tine
de a te relaxa si a scapa de stres. Ideale sunt jocurile care necesita interpretari
de roluri si cele in care cei mici sunt “confruntati” cu anumite probleme si
situatii din viata reala. Prin joc se pot dezvolta multe abilitati ale copiilor.
“Prosteste-te” alaturi de copii si patrunde in lumea lor! Sigur ca nu va fi o
drama daca in loc de cina, macar o data pe an, veti manca inghetata si clatite.
Veti deveni astfel prieteni, iar cel mic va stii ca se poate baza pe tine.

Incurajeaza-l sa se implice in activitatile zilnice desfasurate in familie.

Va invata astfel de mic sa isi asume anumite responsabilitati, dar si sa se simta
util. Sa isi ajute bunica sau parintii va deveni pentru el o obisnuinta, iar in
viitor va fi mai empatic fata de nevoile celor din jur. Sfatuieste-l sa dea din
jucariile cu care nu se mai joaca sau din hainutele pe care nu le mai poarta
altor copii care nu au posibilitati materiale.

Lasa-l sa ia singur anumite decizii: cum sa se imbrace, ce joc sa joace sau ce

jucarie va primi de ziua sa. Va invata sa faca alegeri, chiar daca uneori nu sunt
cele mai fericite, va sti pe viitor cum trebuie sa procedeze. Copii trebuie
invatati de mici si cum sa piarda, cum sa faca fata esecului cu intelepciune.

Copii invata prin imitatie! Este recomandat sa il incurajati sa isi

exteriorizeze sentimentele, sa planga daca este trist sau frustrat, daca a fost
respins de un coleg sau daca jucaria favorita s-a spart. Nu folosi santajul
sentimental, caci va invata ca este o “arma” de a obtine ceea ce vrea. Trateaza-
l cu respect si ca pe un tanar in devenire. Fii atenti si la manifestarile tale
exterioare: un parinte vesnic nemultumit si posomorat cu siguranta va avea un
copil morocanos.
 Cum să creşti un copil fericit şi încrezător în
forţele proprii
Educaţia pe care părinţii le-o oferă copiilor în primii ani de viaţă este
mai importantă decât ceea ce învaţă micuţii în cadrul şcolii. Mediul familial în
care se dezvoltă şi felul în care le sunt stimulate abilităţile sunt aspecte
cruciale în formarea unui caracter puternic şi echilibrat.

Cum îţi convingi copilul să citească în vacanţă Copilăria şi educaţia în

cadrul familiilor regale engleze Eforturile părinţilor în educarea copiilor
trebuie să fie constante şi să urmeze o linie bine definită, spune Michele
Borba, specialist în psihologia copilului. „Dacă vreţi să aveţi un copil care
obţine rezultate bune la învăţătură, echilibrat, sănătos şi ambiţios, trebuie să
investiţi multă răbdare în antrenarea lui în acest sens“, a explicat Borba pentru
parents.com Descoperă ce-i place Fiecare copil este dăruit cu anumite abilităţi
şi talente. Părinţii trebuie să descopere aceste abilităţi, să-l încurajeze şi să-l
îndrume în aşa fel încât să-şi urmeze chemarea. Nu trebuie ca părinţii să
aştepte momentul în care cel mic începe şcoala pentru ca profesorii să observe
pasiunile şi talentele copilului. De asemenea, nu subestimaţi importanţa pe
care o are joaca în formarea copilului. Jucaţi-vă cu el de-a prinselea, dansaţi
împreună, fugăriţi insecte prin parc. Acest gen de activităţi libere ajută la
dezvoltarea intelectuală, personală şi fizică a copiilor la fel ca şi activităţile
organizate, de tipul cursurilor de balet, de pictură sau sportive. Nu în ultimul
rând, copilul ar trebui să vadă că şi părinţii lor au pasiuni sau că încearcă să
facă lucruri noi şi interesante. Apreciază-i eforturile Un studiu condus de
Carol Dweck, profesor de psihologie în cadrul Universităţii Standford, a arătat
că părinţii ar trebui să-şi laude copiii pentru efortul depus pentru a duce un
lucru la bun sfârşit, nu să le spună mereu că sunt deştepţi sau talentaţi fără să
aibă vreun motiv real. Lauda de dragul laudei îi face pe cei mici să creadă că
se vor descurca în orice situaţie fără să-şi bată capul prea mult. „Persoanele
care se bazează doar pe abilităţi sau pe talent în rezolvarea anumitor probleme
sunt, de regulă, mult mai refractare în faţa provocărilor, pe când cei care sunt
educaţi să caute soluţii şi să muncească pentru a-şi atinge scopul se dovedesc
mult mai deschişi şi mai descurcăreţi în viaţă“, este de părere profesorul
Dweck. De exemplu, elevii sau studenţii cu cele mai bune rezultate nu sunt
motivaţi să înveţe de notele pe care le primesc, ci de simpla dorinţă de a
descoperi lucruri noi. Respectă-i felul de a fi Copiii au modalităţi diferite de a
acumula şi de a înţelege informaţiile pe care le primesc. Nu încerca să
modelezi personalitatea copilului în funcţie de felul tău de a te comporta în
anumite situaţii. De exemplu, copilul tău poate avea o memorie vizuală, iar
atunci trebuie să te adaptezi felului său de a învăţa. Confecţionează cartonaşe
cu operaţii matematice, dacă trebuie să memoreze tabla înmulţirii, în loc să te
enervezi că nu este în stare să reţină mai nimic. Încurajează-l să citească
Începe cât mai devreme să-i spui poveşti sau să-i citeşti cărţi pentru copii. Nu
contează că încă nu ştie să comunice. Chiar dacă tu ai impresia că cel mic nu
înţelege mare lucru din ceea ce-i spui, copilul asimilează informaţii care-l
ajută să-şi dezvolte vocabularul şi iamginaţia. Lectura în anii preşcolarităţii
ajută copilul să se descurce mai bine la învăţătură atunci când va merge la
şcoală. Obişnuinţa de a asculta liniştit ceea ce i se spune îl educă şi din punct
de vedere emoţional, confirmă rezultatele unei cercetări iniţiate în Marea
Britanie. Astfel, scad şansele ca pe viitor, în timpul anilor de şcoală, copilul să
aibă probleme de comportament. Luaţi masa în familie Ritmul alert în care se
desfăşoară viaţa modernă ne face să ignorăm importanţa meselor luate în
familie. Părinţii ar trebui să încerce să ia masa împreună cu copiii măcar de
cinci ori pe săptămână, dacă nu este posibil ca acest eveniment să se întâmple
în fiecare zi. S-a dovedit ştiinţific faptul că luatul mesei în familie ajută copiii
să obţină rezultate mai bune la învăţătură, dar îi şi fereşte, într-o anumită
măsură, să dezvolte tot felul de probleme legate de alimentaţie. Pare banal, dar
interacţiunea copii-părinţi în timpul petrecut în jurul mesei, discuţiile simple
despre evenimentele de peste zi, ajută la stabilirea unui set de valori şi
consolidează sentimentul de siguranţă. Respectă programul de culcare Ora de
culcare trebuie stabilită din primii ani de viaţă şi respectată, pe cât posibil, şi
în anii de şcoală, atrag atenţia psihologii. Părinţii trebuie să-şi educe copiii în
aşa fel încât cu jumătate de oră înainte de culcare aceştia să stingă televizorul,
calculatorul, să pună de-o parte tabletele sau telefoanele mobile. Odihna este
esenţială în dezvoltarea copiilor, la fel şi calitatea somnului. Un copil care are
parte de un somn liniştit obţine rezultate mai bine la învăţătură şi are un
comportament mai puţin dificil. Cele opt ore de somn sunt sfinte şi acest lucru
este confirmat şi de un studiu al Universităţii din Tel Aviv, cercetare care s-a
axat pe legătura directă dintre oboseala acumulată de copiii şi rezultatele slabe
pe care aceştia le obţin la şcoală. Arată-i că-l iubeşti Dovezile de afecţiune pe
care i le arăţi copilului sunt necesare pentru că îi oferă acestuia un sentiment
de siguranţă, dar şi pentru că îl ajută să se relaxeze pe timpul zilei. Copiii
neglijaţi, cărora părinţii nu le arată că sunt iubiţi, riscă să sufere mai târziu de
anumite forme de stres cronic, ceea ce le afectează, în timp, dezvoltarea
emoţională, capacităţile de concentrare şi de memorare. Prin urmare, uitaţi de
regula bunicilor noştri care spune că e bine să-ţi săruţi copilul numai în somn
ca să nu-l răsfeţi. Copiii fericiţi sunt acei copii care se simt iubiţi.