Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Consideraţii generale
2.1. Particularităţile de bază ale operaţiei de strunjire
Strunjirea reprezintă operaţia de prelucrare prin aşchiere cu cea mai mare răspândire
(cca 30% din totalul operaţiilor de aşchiere), caracterizată prin compunerea unei mişcări
principale de rotaţie continuă a semifabricatului I (n,v) cu o mişcarea de avans continuă II (s),
efectuată de scula aşchietoare, pe direcţie longitudinală, transversală sau combinată (cazul
generării suprafeţelor conice sau profilate)2 (fig. 1.1).
Înaintea fiecărei treceri3 se impune poziţionarea sculei faţă de piesă, pentru
stabilirea/reglarea adâncimii de aşchiere, prin deplasarea cuţitului pe direcţie normală
direcţiei avansului de lucru (transversală sau longitudinală)4.
Prin strunjire se pot realiza suprafeţe de revoluţie exterioare sau interioare, cilindrice
şi conice, riglate sau profilate, suprafeţe plane, elicoidale şi chiar suprafeţe poligonale.
Procedeul este caracterizat printr-o mare productivitate, iar precizia de prelucrare este
suficient de ridicată, încât, pentru multe situaţii, strunjirea poate costitui operaţie finală de
prelucrare. De obicei, este considerată o operaţie de degroşare sau semifinisare, rugozitatea
suprafeţelor prelucrate fiind limitată la 3,2 Rz.
Operaţia caracteristică strungului normal este cea de strunjire (cu cuţite), dar se pot
1
Prelucrarea suprafeţelor conice, a canalelor elicoidale, a suprafeţelor poligonale şi a celor profilate nu
fac obiectul prezentei lucrări.
2
Mişcarea principală de aşchiere (mişcarea de rotaţie a piesei) şi mişcarea de avans a sculei se numesc
mişcări de lucru şi se reprezintă simbolic în schemele de prelucrare prin linii continui, conform STAS
1543-86.
3
În mod frecvent, adaosul de prelucrare de pe semifabricat este împărţit în mai multe treceri succesive
ale sculei, trecerile de degroşare fiind urmate de trecerea sau trecerile de finisare.
4
Mişcările de apropiere - retragere rapidă a sculei, precum şi mişcările de reglare - poziţionare au loc
în afara procesului de aşchiere (sunt mişcări auxiliare) şi se simbolizează cu linie întreruptă.
BGS 01 2018.02 1
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
efectua şi alte tipuri de operaţii, ca de exemplu: găurirea (cu burghiul); lărgirea (cu burghiul
sau cu lărgitorul); adâncirea (cu adâncitorul sau cu cuţitul); lamarea (cu lamatorul sau cu
cuţitul); alezarea (cu alezorul sau cu cuţitul); filetarea (cu tarodul, cu filiera sau cu cuţitul).
Sculele aşchietoare utilizate sunt confecţionate din oţel rapid, sau sunt armate cu
plăcuţe din carburi metalice sinterizate (CMS), carburi minerale sinterizate, policristale de
diamant sau policristale din nitrură cubică de bor. Vitezele de aşchiere sunt cuprinse într-o
plajă foarte largă (20 ÷ 200 m/min), avansul de lucru este cuprins în intervalul 0,02 ÷ 0,8
mm/rot, iar adâncimea de aşchiere nu depăşeşte frecvent 2 ÷ 3 mm (pentru sistemele rigide
din mecanica grea adâncimea poate ajunge şi la 15 ÷ 20 mm).
Prin strunjire se pot prelucra semifabricate ce acoperă marea majoritate de materiale
metalice şi nemetalice, cu duritatea până la 300 HB şi, în condiţii speciale, chiar materiale
dure, precum aliajele supuse unor tratamente termice de recoacere, îmbătrânire sau călire, ce
pot atinge duritatea Brinell 380 HB (fonta martensitică cu grafit nodular), 400 HB (fonta
turnată şi călită) sau 60 HRC (oţelul extradur călit şi revenit).
2 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
Planul [G] conţine şi axa semifabricatului O1O2.
Fig. 1.2. Poziţia relativă a curbelor generatoare şi a planelor [G] şi [D] la generarea prin strunjire a
suprafeţelor cilindrice (a) – cu Γ cinematic (a2) şi Γ materializat (a3) şi a suprafeţelor plane frontale
(b) – cu Γ cinematic (b2) şi Γ materializat (b3).
BGS 01 2018.02 3
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
(axa x) – datorată mişcării de rotaţie I. Dacă curba Γ este un segment de dreaptă paralel cu
axa O1O2 suprafaţa generată va fi cilindrică (fig. 1.2, a). Dacă generatoarea este rectilinie şi
înclinată faţă de axă, suprafaţa Sp rezultă conică, iar dacă Γ este rectilinie şi normală la axa
O1O2 (deci conţinută şi în planul [D]), atunci suprafaţa Sp rezultă plană (fig. 1.2,
b).Comparând schemele de generare (fig. 1.2, a1 şi b1), se observă că, la strunjire:
unghiul θ dintre planul [D] şi planul [G] se păstrează constant: θ = 90º;
tangenta TΔ la curba directoare în punctul M de contact între Γ şi Δ, conţinută în planul [D],
formează unghiul φ = ct. = 90º cu dreapta g-g1 de intersecţie dintre cele două plane.
Cât priveşte curba generatoare Γ, aceasta poate fi obţinută cinematic (ca traiectorie
a unui punct, ori ca înfăşurătoare a unei curbe materializate în mişcare) sau poate fi
materializată de către muchia aşchietoare a sculei.
Generatoarea cinematică se realizează prin mişcarea de avans a cuţitului în lungul curbei
Γ. Avansul generator este longitudinal (în lungul axei piesei) – la strunjirea suprafeţelor
cilindrice (fig. 1.2, a2) şi transversal (perpendicular pe axă şi concurent cu aceasta) – la
strunjirea suprafeţelor plane, frontale (fig. 1.2, b2)
Curba generatoare poate fi şi materializată de muchia aşchietoare a sculei (prin forma şi
poziţia muchiei în raport cu semifabricatul), caz în care avansul generator II lipseşte. Mai
precis, pe schemele de generare în care curba Γ este materializată (fig. 1.2, a3 şi b3), nu este
figurat avansul de generare; singura mişcare de generare este mişcarea I pentru obţinerea
cinematică a curbei Δ. În mod real, în procesul de strunjire cu Γ materializată există mişcare
de avans (altfel nu s-ar putea obţine dimensiunile finale ale piesei) – ce este pusă în evidenţă
în schema de prelucrare, dar această mişcare de avans NU are rol generator (de generare a
curbelor teoretice Δ sau Γ) şi, prin urmare, nu trebuie să apară în schema de generare
corespunzătoare.
La prelucrarea prin metoda generatoarei materializate trebuie ţinut cont că lungimea
de contact dintre tăiş şi semifabricat este limitată; lungimea tăişului activ nu trebuie să
depăşeşte 10 ÷ 20 mm (valorile mari corespund strunjirilor grele).
Observaţii
Schemele (pure) de generare pun în evidenţă forma şi poziţia curbelor generatoare Γ şi Δ,
planele [G] şi [D], unghiul θ dintre plane, unghiul φ dintre tangenta TΔ la curba directoare şi
dreapta g-g1 de intersecţie dintre planele [G] şi [D], precum şi mişcările de generare. Prin
urmare, în figura 1.2 schemele de generare sunt cele prezentate în figurile 1.2, a1 şi 1.2, b1.
Cele din figurile 1.2, a2, a3 şi 1.2, b2, b3 reprezintă combinaţii între schema de generare şi
schema de prelucrare, cu scop pur didactic.
Pe schema de prelucrare (aşchiere) sunt prezentate semifabricatul – cu forma acestuia,
dintele aşchietor şi mişcările de lucru. Acestea din urmă – o mişcare principală şi mişcarea de
avans – sunt reprezentate cu linie continuă. În afara acestor mişcări, schema de aşchiere mai
poate cuprinde şi mişcările auxiliare (de reglare-poziţionare, apropiere sau retragere) –
reprezentate prin linii întrerupte, pentru a se deosebi de mişcările de lucru.
În pofida faptului că unii specialişti uzitează, pentru mişcările de lucru, şi termenul de
mişcări de generare, acestea NU pot fi considerate similare; mişcările de generare fac parte
din categoria mişcărilor de lucru, dar nu toate mişcările de lucru sunt de generare.
Mişcarea de generare contribuie la generarea curbei generatoare sau directoare, în
timp ce mişcarea de lucru concură la prelucrarea suprafeţei. Există mişcări de lucru
care nu sunt şi mişcări de generare.
4 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
Spre exemplu, la generarea prin strunjire a unei suprafaţe cilindrice exterioare de
lungime mică sunt necesare:
o curbă directoare Δ, circulară – obţinută cinematic, prin mişcarea de rotaţie I a piesei;
o curbă generatoare Γ, rectilinie, care poate fi obţinută cinematic – prin deplasarea
longitudinală II a cuţitului (ca în figura 1.2, a2) – sau poate fi materializată de forma şi poziţia
muchiei aşchietoare a sculei (fig. 1.2, a3).
În primul caz (Γ cinematic) schema de generare conţine mişcarea I (pentru generarea
curbei Δ) şi mişcarea II (pentru generarea curbei Γ), în timp ce în cazul generatoarei
materializate, schema de generare va conţine numai mişcarea I.
La figurarea schemelor de prelucrare corespunzătoare celor două cazuri vor fi prezente
ambele mişcări – ca mişcări de lucru, cu deosebirea că mişcarea II de avans în cazul
generatoarei materializate este necesară pentru înlăturarea adaosului de prelucrare şi
realizarea diametrului impus, fără a fi mişcare de generare.
Un exemplu similar pentru strunjirea unei suprafeţe plane frontale este prezentat în
figura 1.2, b2 şi 1.2, b3, în cazul realizării cinematice, respectiv prin materializare, a curbei Γ.
Fig. 1.3. Tipuri de cuţite pentru strunjire: (a) – cuţit normal; (b) – cuţit prismatic;
(c) – cuţit-disc (r.r-a – rezerva de reascuţire)
BGS 01 2018.02 5
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
Fig. 1.4. Cuţite pentru strunjire din oţel rapid şi armate cu CMS, standardizate în România:
cuţite pentru strunjire exterioară (a … m); cuţite pentru strunjire interioară (n … p)
6 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
Şi unghiul de degajare se alege în funcţie de natura materialului aşchiat şi aşchietor. La
sculele armate cu plăcuţe dure se recomandă valoare nulă sau negativă (–10º ÷ –5º), iar la
sculele profilate – pentru evitarea erorilor de profil – unghiul γ = 0º. Mărimea unghiului γ este
legată direct şi de forma suprafeţei de degajare. Se are în vedere profilul suprafeţei de degajare
a plăcuţelor sinterizate, cu canale de cuprindere şi spiralare a aşchilor, ori cu praguri pentru
fragmentarea acestora.
Unghiul de atac principal κ are mare influenţă asupra raportului dintre componenta axială
şi radială a forţei de aşchiere. Valori mari pentru κ (80º ÷ 90º) vor fi alese la prelucrarea
semifabricatelor cu rigiditate limitată (piese cu pereţi subţiri sau cu raport mare între lungime
şi diametru), în timp ce la sistemele tehnologice rigide unghiul se poate micşora până la 10º
÷ 30º. În general, pentru a echilibra cele două componente ale forţei, se lucrează cu o valoare
medie a unghiului (45º ÷ 60º).
Unghiul la vârf al cuţitului ε se alege în concordanţă cu valoarea unghiului de atac principal,
cu raza la vârf şi cu profilul suprafeţei de generat. Se are însă în vedere importanţa acestui
unghi asupra capacităţii de evacuare a căldurii prin corpul cuţitului, pentru care este benefic
ca ε să fie cât mai mare. În sensul creşterii lui ε, deseori se poate modifica în mod avantajos
unghiul de atac secundat κ’.
Raza de racordare a vârfului dintelui r se recomandă a fi mai mare de 1,2 ÷ 2 ori decât
avansul de aşchiere – la finisare – şi de 3 ÷ 4 ori la degroşare. Uneori se impune ca raza de
racordare să fie mai mică decât 1,5 ori avansul – în cazul pieselor cu rigiditate redusă sau a
prelucrării materialelor moi. Alteori, raza r este determinată din condiţia de a nu fi depăşită o
anumită rugozitate a suprafeţei prelucrate; în calcul se ţine cont şi de mărimea unghiurilor de
atac κ şi κ’.
5
Metoda este cunoscută sub denumirea de metoda generatoarei materializate.
6
Metoda este cunoscută sub denumirea de metoda generatoarei cinematice.
BGS 01 2018.02 7
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
Fig. 1.5. Strunjirea cilindrică exterioară (a) şi interioară (b) cu generatoare materializată
Pentru strunjirea suprafeţelor cilindrice interioare lungi (fig. 1.7) se pot utiliza două
tipuri de cuţite standardizate, la care geometria tăişului principal este uşor diferită: cuţitul cu
κ < 90° este destinat prelucrării găurilor străpunse (fig. 1.7, a), iar cuţitul cu κ > 90° pentru
găurile înfundate sau cu prag (fig. 1.7, b).
Dispozitivul utilizat în mod frecvent pentru fixarea şi antrenarea semifabricatului în
mişcare de rotaţie este dispozitivul universal cu trei bacuri. Acesta este montat pe capătul
axului principal al strungului şi asigură autocentrarea piesei, prin deplasarea simultană,
centrică a celor trei bacuri.
Strungul normal are în dotare şi un platou cu patru bacuri, în care se pot fixa şi
semifabricate poligonale, fiecare bac fiind acţionat şi deplasat în mod independent.
8 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
Semifabricatele grele sau cu lungimea mai mare ca diametru pot fi sprijinite pe capătul opus
dispozitivului de fixare cu ajutorul unui vârf de centrare rotativ.
Unele piese pot fi prelucrate «între vârfuri». În acest caz dispozitivul universal de
prindere este demontat de pe capătul arborelui principal şi, în locul lui, sunt montate un vârf
de centrare-antrenare şi o flanşă cu un bolţ de antrenare (fig. 1.8). Prin intermediul bolţului
de antrenare, mişcarea de rotaţie de la arborele principal este transmisă unei inimi de
antrenare, fixată cu şurub de semifabricat sau pe dornul pe care este montat semifabricatul.
Piesele foarte lungi sau foarte suple, ce prezintă risc de instabilitate în timpul prelucrării,
pot fi sprijinite pe o linetă fixă (fig. 1.9, a). Aceasta este montată rigid pe ghidajul batiului
strungului printr-o pană 4 şi un şurub central 5 şi prezintă 3 role reglabile 1, pentru centrarea
şi sprijinirea semifabricatului. Partea superioară a linetei se rabate pentru montarea piesei,
după care se închide şi se blochează cu un cârlig de siguranţă 3.
Pe sania longitudinală a strungului, în vecinătatea zonei de lucru (în partea opusă
cuţitului) se montează o a doua linetă, mobilă (fig. 1.9, b), care asigură semifabricatului două
puncte de ghidare, împiedicând deplasarea/încovoierea materialului sub acţiunea forţei
radiale de aşchiere.
BGS 01 2018.02 9
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
Fig. 1.9. Linetă fixă (a) şi mobilă (b) pentru sprijinirea suplimentară a semifabricatelor nerigide
10 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
Metoda se aplică la obţinerea suprafeţelor cu lăţime mai mică de 6...10 mm şi
presupune utilizarea avansului longitudinal II (normal la suprafaţa prelucrată), între sculă şi
piesă realizându-se contact pe întreaga lungime a generatoarei. Se impune o rigiditate sporită
piesei şi sculei, motiv pentru care se evită la prelucrarea suprafeţelor frontale interioare. De
asemenea, nu se recomandă solicitarea vârfului cuţitului, ci utilizarea zonei centrale a tăişului
activ (v. fig.1.10, b).
Generarea suprafeţelor plane cu generatoare cinematică (fig. 1.11) presupune avansarea
cuţitului pe direcţie transversală, în lungul generatoarei suprafeţei de prelucrat7. De această
dată, avansul II, pe direcţie transversală, este un avans generator.
La strunjirea de finisare a suprafeţelor plane inelare, sensul avansului transversal poate fi şi
de la interior spre exterior (v. fig. 1.11, b).
7
Se consideră că generatoarea suprafeţei plane este obţinută cinematic, ca traiectorie a vârfului sculei,
în deplasarea lui pe direcţie transversală.
BGS 01 2018.02 11
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
12 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor cilindrice şi plane frontale pe strungul normal BGS 1
𝜋 ∙ 𝐷 ∙ 𝑛𝑛
𝑣𝑛 = , [m/min] (1.4)
1000
şi se verifică ca diferenţa dintre viteza optimă v şi cea reală vn să nu fie mai mare de 5%:
𝑣𝑛 − 𝑣
∆𝑣 = ∙ 100% < 5% (1.5)
𝑣
5. Conţinutul referatului
Ca parte teoretică, referatul trebuie să conţină:
precizări asupra modului de generare pe strung a suprafeţelor cilindrice şi plane frontale (cu
figurile 1.2, a1 şi 1.2, b1);
enumerarea metodelor de strunjire a suprafeţelor cilindrice şi a suprafeţelor plane (cu
generatoare materializată; cu generatoare cinematică). Se desenează figurile 1.5 a, 1.6 a1, 1.7
a, 1.10 b şi 1.11 a.
enumerarea parametrilor regimului de aşchiere şi a unităţilor de măsură.
Ca parte practică , referatul va trebui să cuprindă:
desenul de execuţie pentru piesa mecanică impusă de conducătorul lucrării;
schemele de prelucrare impuse de conducătorul lucrării practice, cu respectarea condiţiilor
de la paragraful 4.
6. Referinţe bibliografice
1. Cozmîncă,M. – Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. vol.II. – Bazele generării
8
Forma corectă a secţiunii aşchiei nedetaşate rezultă prin reprezentarea dintelui aşchietor în două
poziţii succesive (după o rotaţie completă a piesei); una din poziţii se punctează.
BGS 01 2018.02 13
BGS 1 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR
7. Verificaţi-vă cunoştintele
Prezentaţi modul de generare a curbelor Γ şi Δ la strunjirea suprafeţelor simple.
Reproduceţi schemele de aşchiere pentru strunjirea suprafeţelor cilindrice (exterioare şi
interioare) şi a celor frontale, cu punerea în evidenţă a secţiunii de aşchie şi a parametrilor
regimului de aşchiere. Explicaţi la fiecare schemă de aşchiere mişcările de lucru şi precizaţi
modul de obţinere a curbelor generatoare.
8. Subiecte de examen
S. Generarea şi prelucrarea pe strungul normal a suprafeţelor cilindrice exterioare
{Schema de generare şi schemele de prelucrare cu Γ cinematic şi Γ materializat}9.
S. Generarea şi prelucrarea pe strungul normal a suprafeţelor cilindrice interioare
{Schema de generare şi schemele de prelucrare cu Γ cinematic – pentru gaură străpunsă şi
gaură cu prag şi Γ materializat}.
S. Generarea şi prelucrarea prin strunjire a suprafeţelor plane frontale {Schema de
generare şi schemele de prelucrare cu Γ cinematic şi Γ materializat}.
9
Informaţiile dintre acolade sunt informative (pentru studiul individual al studenţilor) şi NU apar pe
biletele de examen.
14 Iulian ROMANESCU