METAFIZIC, -Ă, metafizici, -ce =Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea

fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței.

TRANSCENDENT, -Ă, transcendenți, -te, adj. 1. (Fil.)= care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui
domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. Care se găsește
dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece
limitele realității. Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate.

EMPIRIC ~că (~ci, ~ce) Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri.

FRONTISPICIU, frontispicii= Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. Prima pagină a unei
cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc

POFIDĂ, pofide, s. f. Ciudă, necaz. Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau
a ceva)

PAMFLET, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul
înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de
caracter ale unei persoane

CONGLOMERAT s.n. 1. = Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrişurilor şi a prundişurilor

transportate de ape; conglomeraţie.

SEVRAJ = Dezobişnuire progresivă de droguri

Ostentatie = Etalare excesivă și indiscretă a unui avantaj sau a unei calități.

emulatie = tendință de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere

a refula= a respinge

CRIPTIC, -Ă, adj. Ascuns, secret. Limbaj criptic = limbaj obscur, sibilinic, greu accesibil. ♦ Care prezintă
ascunzători, focare de microbi
OBSCUR, -Ă, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig.
Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles.

OMNIPOTENT, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat.
omnipotens, -ntis.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire)
Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.