PRINŢESA FLUTURE

Adaptare după piesa scrisă de IULIA HASDEU

PERSONAJE:
-povestitori (8)
-regele
-regina
-prinţesa
-prinţul viteaz
-zânele (7)

Povestitor 1:
A fost odată un rege şi o regină, care stăpâneau două ţări, cele mai mari şi mai frumoase
de pe pământ; ei erau atât de buni şi atât de iubiţi de poporul lor, încât trăiau cu toţii în fericire şi
prosperitate. Pentru ca fericirea lor să fie deplină, regina dădu naştere unei fetiţe, ce avu ca naşe
pe cele 7 zâne ale regatului.

Zâna 1(Darnica):
-Prinţesă, îţi urez să ai o frumuseţe fermecătoare!

Zâna 2:
-Prinţesă, să ai o înţelepciune neasemuită!

Zâna 3:
-Iar eu îţi urez să fii nespus de bună!

Zâna 4:
-Prinţesă, eu te înzestrez cu o inteligenţă şi o isteţime pătrunzătoare!

Zâna 5:
-Iar eu vreau să te înzestrez cu talent în toate artele!

Zâna 6:
-Prinţesă, îţi urez să fii plină de modestie!

Zâna 7:
-Iar eu vreau să fii plină de gingăşie!

Toate:
-Te numim Prinţesa Încântătoare!

Povestitor 2:
Regina, bucuroasă, a încredinţat-o îngrijirilor zânei Darnica. Zâna a luat de îndată fetiţa
în palatal ei de marmură albă şi a crescut-o cu grijă deosebită, dându-i o educaţie ce se cădea
unei prinţese.

Povestitor 3:
Au trecut 15 ani, prinţesa a crescut şi era de o frumuseţe ce-ţi lua ochii. Avea toate
talentele: cânta ca o privighetoare, dansa ca o zână, cânta la toate instrumentele, în plus era
atotştiutoare. Regele şi regina o iubeau ca pe ochii din cap. Trecând anii, părinţii ei s-au gândit să
o mărite şi pentru aceasta au vrut să aibă un tablou cu chipul ei, dar nici un pictor nu i-a putut
face un tablou care sa-i semene.

Darnica:
-Marită regină, fata măriei voastre e atât de frumoasă că nu poate fi pictată de nimeni;
însa ea este tot atât de pricepută pe cât e de frumoasă şi ar putea, uitându-se în oglindă, să-şi facă
singură portretul; astfel, prinţii şi regii cărora le veţi trimite acest tablou, vor fi deopotrivă de
încântaţi, atât de frumuseţea, cât şi de talentele ei.

Regina:
-Ai dreptate. Prinţesă dragă, te rog să-ţi faci portretul uitându-te în oglindă. Să mi-l aduci
peste câteva zile!

Prinţesa:
-Cum porunciţi dumneavoastră, aşa am să fac! Doar îmi place atât de mult să desenez!

Povestitor 4:
Peste doua zile tabloul era gata; era de o asemănare izbitoare, iar regele şi regina, după
ce-şi îmbrăţişară fiica, trimiseră un sol cu portretul la regii vecini. Toţi regii tineri şi prinţii,
încântaţi de atâta farmec şi talent, sosiră curând la curtea tatălui Prinţesei Încântătoarea şi la
vederea ei rămâneau muţi de admiraţie şi se îndrăgosteau nebuneşte de ea. Încântatoarea, care era
foarte modestă, le mulţumi tuturor acestor prinţi cu graţie, dar nu a ales pe nici unul de soţ.

Regele:
-Fiica mea, va trebui până la urmă să te măriţi, ştii asta?

Prinţesa:
-Da, tată, ştiu! Însă nu îmi place nici unul dintre aceşti prinţi frumoşi, care au venit aici
anume să mă vadă.

Regele:
-De ce, fata mea?

Prinţesa:
-Nu ştiu, tată, s-ar părea că nu am darul de a îndrăgi un bărbat.
(Regele se îndepărtă.)
Darnica:
-Mărite, rege, la naşterea fiicei tale , eu şi surorile mele i-am dat toate însuşirile care s-o
facă fericită, dar am uitat să-i dăm darul de a iubi.

Regele:
-Nu poţi îndrepta această greşeală? Ţi-aş fi recunoscător!

Darnica:
-Pot îndrepta această scăpare, dar cu o condiţie. Timp de un an, prinţesa să fie
preschimbată în fluture, simbolul sufletului. Primeşti?

Regele:
-Nu ştiu ce să spun…

Darnica:
-Mărite rege, acceptă liniştit, eu voi veghea asupra finei mele. E singurul lucru ce-l pot
face.

Regele:
-Regina nu se va învoi niciodată…

Darnica:
-Ai încredere în mine. O voi face pe regină să înţeleagă.

Regele:
-Primesc, dar ce voi spune tinerilor şi mai ales Prinţului Viteaz, care o iubeşte nebuneşte
pe fiica mea?

Darnica:
-Spune-le tuturor că acum e bolnavă, dar se va însănătoşi curând şi restul mă priveşte pe
mine. Du-te fără grijă, vei fi mulţumit!

Povestitor 5:
Regele plecă tulburat, şovăitor. Zâna Darnica se urcă într-o caleaşcă din azur şi aur, trasă
de patru porumbei albi şi ajunse la palatul regelui înaintea lui; cu o lovitură de baghetă prefăcu
prinţesa într-un future în mii de culori, atât de frumos că nicicând nu va fi unul asemănător. În
acest timp, regina, disperată, fu mângâiată de Zâna cea bună, însă Prinţul Viteaz rămase
neconsolat. Se îndrăgostise de Prinţesă numai la vederea portretului ei, dar de când o cunoscuse
era ca nebun.

Prinţul Viteaz:
-O să mor dacă nu o văd pe prinţesă două zile!

Povestitor 6:
-Văzând că trecuse o lună şi frumoasa prinţesă nu a apărut, căzu bolnav. În acest timp,
prinţesa preschimbată în fluture ajunse la palatul tatălui lui Viteaz şi într-o zi când prinţul bolnav
se plimba prin grădina palatului, el zări insecta graţioasă, care strălucea în soare ca o piatră
preţioasă.

Prinţul Viteaz:
-Ce future frumos! Dac-aş putea să-l prind! Aduceţi-mi o bucată de catifea roşie, vreau să
înfig acest minunat fluture în catifea. Va fi atât de frumos!

Povestitor 7:
Prinţul apucă fluturele cu o mână, iar cu cealaltă îi înfipse acul în corp. În clipa aceea,
Încântătoarea simţi în vinele ei mici un frig ca de gheaţă, apoi nu mai ştiu nimic. Stătea înaintea
prinţului frumoasă ca o zi însorită. Prinţul căzu la picioarele ei împins de iubire.

Darnica:
-Rege, iat-o pe Prinţesa Încântătoarea cu care fiul tău va fi căsătorit de azi înainte. Prinţe,
această fiinţă frumoasă nu te putea face fericit pentru că nu te putea iubi. Zânele au osândit-o să
ia înfăţişarea unui fluture, simbol al sufletului şi să rămână aşa un an, sau până ar fi fost prinsă şi
ucisă de tine. Acum ţi-o încredinţez plină de iubire pentru tine. Fiţi fericiţi şi când veţi avea
nevoie de ceva, amintiţi-vă de Zâna Darnica.

Povestitor 8:
Prinţul se căsători cu frumoasa prinţesă, iar serbările au ţinut mai mult de o lună de zile.
Regele, văzând calităţile fiului său şi simţindu-se bătrân, l-a pus rege în locul lui. Regele Viteaz
şi regina Încântătoarea domniră timp îndelungat, fericiţi şi uniţi în bună înţelegere.

Prof.înv. primar: SĂBĂNGEANU ADINA ELENA

ŞCOALA ,,B.P.HASDEU”- CÂMPINA