CURS 4

PASTEURELOZA PORCINĂ

Etiologie:
Pasteurella multocida, excepţional P. haemolytica

Caractere epidemiologice:
Receptivitate: purceii înţărcaţi, grăsunii şi adulţii.
P. multocida este comensală a mucoasei respiratorii la porcine producând boala prin autoinfecţie
în urma debilitării organismului, prin infecţii prealabile cu alţi germeni sau a expunerii la unii
factori externi stresanţi. Prin pasaje pe mai multe animale, virulenta germenilor creşte în timp.
Calea de pătrundere şi eliminare este reprezentată de calea respiratorie şi mai puţin cea digestivă.
Evoluţie : sporadică sau endemică; are caracter staţionar

Patogeneză:
Infecţia se produce chiar cu doze mici de germeni. Modificarile patologice sunt determinate de
endotoxină, moartea apărând prin soc endotoxic şi asfixie.

Tablou clinic:
Perioada de incubatie: 12-24 ore.
Forma acută: poate fi septicemică sau cu localizare pectorală.
Forma acută septicemică – febră, dispnee, congestia şi apoi cianoza extremităţilor si
abdomenului. O manifestare caracteristică o reprezintă edemul glosofaringian, care este păstos,
creşte repede în volum si determina dificultăţi în respiraţie
Forma acută pectorală: poate apare ca atare sau ca urmare a formei septicemice fiind însoţită în
plus de manifestări respiratorii (tuse, dispnee, jetaj). Pot apărea şi manifestări digestive şi eritem
cutanat.
Forma cronică: este cea mai comună şi se manifestă prin apetit capricios, cahexie, dispnee de
efort, tuse intermitentă, uneori artrite, dermatite crustoase şi diaree cu fecale urât mirositoare.

Tablou morfopatologic:
În formele septicemice se pot constata: diateză hemoragică, edem pulmonar , exsudate în
cavităţile seroase, edem perifaringean. Edemul pasteurelic poate fi întâlnit uneori la nivelul
peretelui stomacal, în jurul plăgilor de castrare sau la locul de injectare a unor vaccinuri.
În formele acute pectorale – pneumonie fibrinoasă , pleurită serofibrinoasă, pericardită
serofibrinoasa.
În forma cronică – pneumonie fibrinonecrotică, pleurită şi pericardită fibrinoasă, necroze ale
formaţiunilor limfoide, uneori artrite serofibrinoase şi enterită catarală.
Diagnostic:
- pe baza minifestărilor clinice, a tabloului morfopatologic şi a examenului de laborator
- deoarece este o boală care apare rar se suspicionează Pasteureloza ca infecţie secundară

Tratament:
- antibiotice sau sulfamide , tonice generale, vitamine şi glucoză.

Profilaxie şi combatere:
- vaccin inactivat în formol şi căldură şi adsorbit pe hidroxid de aluminiu – se foloseşte numai
de necesitate la animalele sănătoase din focarele de boală
- boala se declară oficial şi se instituie carantină de gradul III.

PLEUROPNEUMONIA PORCULUI

Etiologie:
Actinobacillus pleuropneumoniae (Haemophilus) – bacterie Gram negativă, existând 12
serotipuri.

Caractere epidemiologice:
Receptivitate: porc 40-180 zile, dar şi porcii adulţi
Căi de contaminare: în timpul infecţiei, porcii elimină cantitaţi mari de germeni care prin
aerosoli infectează purceii cohabitanţi
Dinamica: uneori evoluează exploziv, de regulă însă boala are caracter trenant

Patogeneză:
Poarta de intrare este reprezentată de calea respiratorie , locul debutului infectiei fiind căile
respiratorii profunde şi alveolele pulmonare.
Germenii îsi exercită puterea agresinică prin 3 categorii de factori:
- capsula
- endotoxina
- exotoxinele (hemolizine şi citotoxine)
Purceii proveniţi din scroafe imunizate sunt rezistenţi fată de infecţie în primele 5-7 săptămâni.

Tablou clinic:
Forma supraacută: durează maxim 24 ore şi se manifestă cu febră, anorexie, dispnee şi tuse.
Animalul bolnav preferă poziţia câinelui şezând sau decubitul şi în ultimă fază poate prezenta
respiraţie bucală şi jetaj serosanguinolent spumos. Ocazional pot apare diaree şi voma
Forma acută: durează câteva zile şi se manifestă cu febrilitate, dispnee de tip abdominal, tuse,
uneori respiraţie bucală
Forma cronică: apetit diminuat, tuse intermitentă mai ales dimineaţa şi când sunt puşi în mişcare.
Dacă in efectiv există infecţii şi cu alţi germeni, pot apare forme grave.

Tablou morfopatologic:
- intre pulmon şi peretele cutiei toracice se găseşte o cantitate mare de lichid pleural
serosanguinolent
- pulmon mărit în volum, indurat, de culoare roşie-violacee
- lnn mediastinale şi bronşice sunt edemaţiate
- in formele cronice predomină fenomenele fibrinonecrotice

Diagnostic:
- pe baza datelor epidemiologice, manifestari clinice, tablou morfopatologic
- diagnostic diferenţial – Boala Gasser, salmoneloza, pneumonia enzootică.
- ex bacteriologic pentru confirmare, RFC, RAL, ID, ELISA

Tratament:
- antibiotice sau chimioterapice cel pu- antibiotice sau chimioterapice cel puţin 3 zile

Profilaxie:
- vaccinuri inactivate, atenuate sau subunitare
- se vaccinează tineretul începând cu vârsta de 30-45 zile

Combatere:
- boala se declara oficial, se instituie carantină de gradul II
- boala se declara stinsă după 6 luni de la ultimul caz diagnosticat.

BOALA LUI GLASSER

Etiologie:
Haemophilus parasuis – bacterie Gram negativă

Caractere epidemiologice:
Receptivitate: purceii tineri, începqnd cu sugarii de 14 zile până la 4 luni
Surse de infecţie: secreţii nazale si saliva; boala apare de obicei in sezonul rece
Evoluţie : sporadic

Tablou clinic:
Semnele apar brusc cu febră.
Forma supraacută sau acută – apatie, inapetenţa, dispnee, tuse, cianoza tegumentară, edeme
subcutanate, mai ales în jurul ochilor şi urechilor, sindrom de imobilitate datorită articulatiilor
afectate (edematoase, dureroase). la unii purcei apar semne de meningita manifestată prin
nelinişte, contracţii, convulsii, pareze, accese spasmodice, căderi în decubit lateral.

Tablou morfopatologic:
- peritonita fibrinoasa, pleurezii, pericardite, artrita, pneumonie
- in ventriculii cerebrali se pot găsi flocoane de fibrină

Diagnostic:
- pe baza aspectelor epidemiologice, anatomoclinice
- ex direct pe frotiuri din leziuni ( nu este edificator)
- ex bacteriologic pe medii de cultură
- IF
- diagnostic diferenţial – influenta, pasteureloza, artrita rujetica, etc

Tratament:
- antibiotice cu spectru larg de acţiune (tetraciclina)

Profilaxie şi combatere:
- autovaccin inactivat în formol, administrat înainte de înţărcare la 5 şi 7 săptămâni.

PNEUMONIA ENZOOTICĂ A PORCULUI

Etiologie:
Mycoplasma hyopneumoniae

Caractere epidemiologice:
Boala apare numai la suine, fiind sensibile cele mai mari de 6 săptămâni.
Sursele de infecţie: porcii bolnavi, cei vindecaţi, şi purtatorii de micoplasme. Mycoplasma este
eliminată prin aerul expirat, jetaj sau sputa; sursele secundare nu prezintă importanţă pentru ca
bacteria rezista puţin timp în mediul extern
Infecţia naturala se produce numai pe cale respiratorie, prin coabitare, prin intermediul aerului
contaminat. Purceii sugari se contamineaza de la mame, iar tineretul în urma lotizărilor.
Evoluţie: staţionară, uneori sezonieră

Patogeneză:
Mycoplasma ajunge în căile respiratorii o data cu aerul inspirat.Are tropism pentru epiteliul
ciliatdeterminând ciliostaza. Micoplasmele ajung si se multiplică în endoteliul vascular şi
peretele alveolar determinând un proces inflamator care se extinde lent în bronhiole şi pleură.
Tablou clinic:
Boala evoluează clinic mai frecvent la purceii de 2-4 luni, dar poate fi întâlnita la orice vârstă.
Forma subacută: la purcei de 6 săptămâni cu apetit capricios şi conjunctivita, tuse care se poate
accentua, jetaj, stranut, dispnee accentuata la efort.
Forma cronică : apare in focarele endemice cu simptome asemanatoare cu cele din forma
subacuta.

Tablou morfopatologic:
- leziuni mai evidente în pulmonul drept (hepatizaţie)
- lnn mediastinale şi traheobronhice mărite şi suculente pe secţiune
- obturarea bronhiilor
- atelectazie

Diagnostic:
- ex epidemiologic, clinic, morfologic
- ex bacteriologic pt confirmare, IF, PCR
- ELISA, hemaglutinareindirecta, latexaglutinare

Profilaxie şi combatere;
- vaccinare sistemica a efectivelor asociata cu măsuri generale de prevenire a bolii
- tratament cu oxitetraciclina, tiamulin, tilosina si spiramicina
- vaccinare de necesitate