Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL I
Art.1. Definiţie
Art.2. Scopul
Art.3. Persoane vizate
Art.4.Intrarea în vigoare
CAPITOLUL II
Art.5 Organigrama centrelor de zi
Art.6 Personalul funcţionar public şi contractual al biroului
CAPITOLUL III
Art.7 Descrierea centrelor de zi
Art. 8 Condiţii de acceptare a solicitanţilor
Art.9 Procedura de soluţionare a cererilor, reclamaţiilor, contestaţiilor
Art. 10 Modul şi orarul de funcţionare
CAPITOLUL IV
Art.11 Drepturile beneficiarilor
ART.12 Obligaţiile beneficiarilor
Art. 13. Drepturile furnizorului de servicii sociale
Art.14 Obligaţiile furnizorului de servicii sociale
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII FINALE
1
Anexa 23
CAPITOLUL I
Art.1. Definiţie:
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare Internă (denumit în continuare
Regulament) este un document intern al Biroului Centre de Zi aprobat de către
Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara.
Art.2. Scopul:
Prezentul Regulament a fost adoptat în vederea accesului beneficiarilor si a
reprezentanţilor legali la informaţii semnificative privind capacităţile Centrelor
de Zi de a le satisface nevoile, în deplină cunoştinţă de cauză asupra drepturilor
şi îndatoririlor lor.
CAPITOLUL II
Personal contractual:
În Centrul de zi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” serviciile sunt asigurate de
următoarele persoane angajate ca personal contractual :
- Asistent social, Alina Balaban (8ore/zi)
- Psiholog, Delia Bugariu (8 ore/zi, 4 zile/săptămână)
- Kinetoterapeut, Stănescu Silviu (8 ore/zi)
- Referent: Doina Florea (8ore/zi)
- Medic generalist: Mariana Lungulescu (8 ore/săptămână)
- Îngrijitor clădiri, Radovan Mara (8 ore/zi) – birou administrativ
- Şofer, Dorel Cheregi (8ore/zi)- birou administrativ
CAPITOLUL III
Descrierea serviciului social
3
Anexa 23
Biroul Centre de zi pentru persoane vârstnice cuprinde toate centrele de zi
destinate persoanelor vârstnice aflate în subordinea Direcţiei de Asistenţă
Socială Comunitară Timişoara, în cadrul Serviciului pentru Protecţia Socială a
Persoanelor Vârstnice. La data redactării prezentului regulament în cadrul
Biroului Centre de zi pentru persoane vârstnice sunt trei centre de zi şi anume:
- Centrul de zi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”cu sediul în Timişoara,
str. Sever Bocu nr.44/A. Acest centru funcţionează din 2002.
- Centrul de zi „Sf. Constantin şi Elena”, cu sediul în Timişoara str.
Telegrafului nr.8. Acest centru funcţionează din 2006.
- Centrul de Zi “Alzheimer”, cu sediul în Timişoara, str. V. Alecsandri nr.6.
Acest centru funcţionează din 2002
Toate centrele de zi pentru persoane vârstnice care vor fi date în
funcţionare se supun procedurilor prezentului Regulament.
Biroul Centre de zi pentru persoane vârstnice din cadrul serviciului are drept
scop prevenirea şi limitarea unor situaţii de dificultate şi vulnerabilitate, care
pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
d. Evaluarea complexă
1 4
, se aplica doar beneficiarilor suferinzi de boala Alzheimer din cadrul Centrului de Zi Alzheimer
8
Anexa 23
frecventare a centrului de zi de asistentul social/referent împreună cu persoana
vârstnică. În planul individualizat de asistenţă se va specifica obligatoriu
numărul de zile pe săptămână pe care persoana vârstnică le va petrece în centru.
Numărul zilelor nu poate fi mai mic de trei pe săptămână.
9
Anexa 23
Fiecare profesionist din cadrul echipei multidisciplinare acordă servicii
specifice în urma evaluării şi a planului specific pentru fiecare beneficiar, în
funcţie de nevoile identificate.
Astfel, în ceea ce priveşte asistenţa psihologică, se completează de către
psiholog împreună cu beneficiarul Planul individualizat de intervenţie
psihologică (anexa 14b), care poate fi modificat ori de câte ori se consideră
necesar dar se revizuieşte obligatoriu o dată pe an. La reevaluarea psihologică
anuală se realizează şi un Profil psihologic (anexa 14c). Acesta cuprinde
obiective pe termen scurt, pe termen mediu şi lung, împreună cu strategiile şi
perioadele de realizare.
În situaţiile în care este nevoie de intervenţie socială în rezolvarea
problemelor sociale individuale, asistentul social va acorda asistenţă şi suport
individual persoanelor vârstnice. Asistenţa socială se realizează pe baza Planului
individualizat de intervenţie socială (anexa 11a), care se completează ori de câte
ori este nevoie de intervenţie în rezolvarea problemelor sociale ale beneficiarilor
centrelor de zi. Acesta cuprinde obiective, măsuri şi acţiuni, persoanele
responsabile şi perioadele de realizare, precum şi rezultatele acţiunilor şi
măsurilor.
Consilierea juridică şi administrativă se acordă numai la solicitarea
beneficiarului de către juristul instituţiei. Dacă la problema ridicată de
beneficiar, asistentul social consideră că este nevoie de implicarea juristului,
acesta va prezenta problema juristului instituţiei, care, în limita posibilităţii va
acorda consultanţa juridică solicitată.
Serviciile de kinetoterapie se acordă doar dacă starea de sănătate a
beneficiarului o permite şi dacă acesta doreşte să participe la programul de
kinetoterapie. Fiecare beneficiar are câte o Fişă de observaţie kinetoterapeutică
(anexa 16a) care cuprinde pe lângă datele medicale şi indicaţii kinetoterapeutice
ale beneficiarului, programul de kinetoterapie, care este individualizat potrivit
dorinţelor, posibilităţilor persoanei şi programelor de kinetoterapie care se pot
derula la momentul respectiv în centrul de zi respectiv. Stabilirea programului
individualizat de kinetoterapie se face cu consultarea medicului specialist de
medicină generală al centrului de zi.
Asistenţa medicală se acordă la cererea beneficiarilor sau atunci când starea
de sănătate a beneficiarului care se află în centrul de zi o impune. Se deoreşte
menţinerea în parametrii normali ai beneficiarilor şi îmbunătăţirea stării de
sănătate prin monitorizări regulate.
3
pentru persoanele cu boala Alzheimer,in funcţie de avansarea bolii şi/sau apariţii ale altor aspecte sociale
11
Anexa 23
După finalizarea evaluării fiecare beneficiar va avea un Punctaj, luat în
considerare pentru continuarea sau nu a frecventării centrului de zi. Punctajul
anual este suma punctajului obţinut pe baza Criteriilor de selecţie (anexa 13) şi
pe baza Fişei de evaluare a intervenţiei (anexa 17)
În situaţia în care beneficiarul obţine sub 50 de puncte se va pune obligatoriu
în discuţie în cadrul echipei multidisciplinare scoaterea din centrul de zi.
În urma discuţiilor şi analizelor echipa multidisciplinară decide menţinerea
sau scoaterea beneficiarului din centrul de zi. În situaţia în care decizia este de
scoatere a persoanei vârstnice din centrul de zi, acesta va fi informată în scris cu
privire la decizie şi motivul acesteia de către asistentul social.
Existenţa acestui mod de punctaj va face ca selecţia cazurilor care vor rămâne
incluse în centrul de zi să fie obiectivă şi să răspundă nevoii de socializare.
7.4. a. Metode
Principala metodă de intervenţie folosită este „modelul de intervenţie în
sensul schimbării” care se bazează pe construirea unei relaţii dinamice între
profesionist şi beneficiar. Pornind de la situaţia în care se găseşte beneficiarul,
profesionistul construieşte un plan de intervenţie în cadrul căruia sunt definite o
serie de obiective şi acţiuni adecvate procesului de schimbare. Profesionistul
joacă un rol de integrator şi coordonator al efortului de păstrare şi restaurare a
normalităţii sociale.
12
Anexa 23
Principalele metode folosite în culegerea informaţiilor şi instrumentarea
cazurilor sunt: documentarea, observaţia, întrevederea, convorbirea telefonică,
interviul, consilierea, kinetoterapie.
În evaluarea şi instrumentarea unui caz se va ţine cont de faptul că toate
metodele folosite sunt interdependente şi complementare. Profesionistul nu poate
folosi numai o metodă în instrumentarea cazului. Se recomandă folosirea mai
multor metode, în funcţie de complexitatea cazului.
Documentarea
Documentarea este o metodă utilizată în scopul culegerii de date şi
informaţii, utile în procesul de intervenţie. Documentarea se desfăşoară pe toată
perioada de instrumentare a cazului recomandându-se alegerea a cât mai multor
documente relevante despre situaţia beneficiarului.
În cazul acestei metode sunt implicaţi atât beneficiarul, care va prezenta
documentele necesare, cât şi responsabilul de caz, care selectează documentele
necesare bunei desfăşurări a intervenţiei.
Documentele pot fi solicitate direct beneficiarului, dar şi altor instituţii în a
căror evidenţă se găseşte sau s-a găsit. Documentele pot fi solicitate şi
membrilor familiei sau reprezentantului legal al beneficiarului.
O bună documentare stă la baza desfăşurării optime a intervenţiei şi completează
alte metode cum ar fi: întrevederea, observaţia şi interviul.
În documentare se folosesc următoarele tipuri de documente:
• Documente referitoare la date personale oficiale ale beneficiarului:
certificat de naştere, carte de identitate, certificate de căsătorie, deces,
testamente, sentinţe de divorţ, de încredinţare, acte de proprietate,
contracte, alte adeverinţe şi dovezi eliberate de autorităţi, fişe medicale
etc.;
• Documente referitoare la date personale ale beneficiarului, dar care au
caracter neoficial: scrisori, produse ale activităţii, fotografii etc.;
• Documente referitoare la situaţia actuală a beneficiarului: anchete sociale,
acte doveditoare privind situaţia materială/prestaţii de care beneficiază;
• Documente referitoare la alte servicii sociale de care beneficiază:
legitimaţii, carnet de membru al unor asociaţii, adeverinţe, evaluări,
rapoarte.
În documentare se vor respecta următoarele:
• Documentele se vor analiza cu atenţie, iar profesionistul se va asigura că a
înţeles la ce se referă documentul respectiv;
• Profesionistul va respecta regulile confidenţialităţii în legătură cu toate
documentele la care are acces;
• Profesionistul se va asigura că deciziile luate pot fi susţinute de
documente verificabile, ataşate dosarului.
Observaţia
O altă metodă utilizată este observaţia. Aceasta are drept scop culegerea
de informaţii care ne sunt necesare pentru a completa sau confirma datele
obţinute prin folosirea altor metode.
Observaţia este o metodă folosită pe toată perioada de instrumentare a cazului,
dar are o importanţă deosebită în faza de evaluare iniţială, precum şi în etapa de
intervenţie.
Informaţiile se pot obţine:
• Prin observarea beneficiarului în mediul lui de provenienţă/de viaţă
(familie, grup de prieteni)
13
Anexa 23
• Prin observarea beneficiarului într-un mediu mai puţin familiar şi într-o
situaţie determinată (întrevederea, interviul)
• Prin observarea beneficiarului pe perioada activităţilor şi în grupul format
în centrul de zi
Informaţiile obţinute prin metoda observaţiei se referă la:
• Aspecte ale mediului social (condiţii materiale şi de locuit, relaţiile din
cadrul familiei, relaţii cu vecinii);
• Conduita beneficiarului (comportament, atitudini, stări emoţionale)
• Comunicarea interpersonală (limbaj verbal şi non verbal, coerenţa
limbajului, adaptare la situaţii)
• Implicarea beneficiarului
• Dificultăţile întâmpinate de beneficiar
Observaţia poate fi:
- directă: responsabilul de caz şi beneficiarul sunt faţă în faţă
- indirectă: responsabilul de caz observă beneficiarul în mediul de
provenienţă prin vizita la domiciliul acestuia şi culege informaţii despre
acesta din diverse surse (vecini, familie, prieteni, alţi profesionişti etc.),
pe parcursul activităţilor din centrul de zi
- direcţionată/planificată: responsabilul de caz îşi propune să observe unul
sau mai multe aspecte
- întâmplătoare: responsabilul de caz nu îşi propune să urmărească un aspect
anume.
În cazul acestei metode se vor respecta următoarele:
• Este de preferat ca informaţiile să fie înregistrate după întrevederea cu
clientul, iar dacă nu este posibil se cere acordul beneficiarului
• Informaţiile obţinute prin observaţie se completează prin informaţii
obţinute prin alte metode
• Profesionistul va avea o minimă experienţă în utilizarea acestei metode.
Întrevederea
Întrevederea este o metodă care presupune o întâlnire între beneficiar şi
responsabilul de caz. În cadrul acesteia, scopul este să se obţină informaţii
necesare înţelegerii problemei cu care se confruntă beneficiarul, realizându-se
o investigaţie a situaţiei acestuia. Pe baza informaţiilor obţinute, responsabilul
de caz şi beneficiarul trec la stabilirea modalităţilor de rezolvare a problemei.
14
Anexa 23
Convorbirea trebuie să se desfăşoare în condiţii optime iar în acest caz
responsabilul de caz trebuie să dispună de următoarele deprinderi şi abilităţi:
• Să construiască o relaţie de încredere şi ajutor faţă de beneficiar;
• Să asculte activ şi să susţină beneficiarul;
• Să înlăture barierele sociale dintre beneficiar şi responsabilul de caz.
În cazul acestei metode se vor respecta următoarele:
• Responsabilul de caz este interesat să stabilească un climat confortabil
şi o relaţie non-directivă cu beneficiarul;
• Se urmăreşte obţinerea unor informaţii cu caracter general;
• Responsabilul de caz trebuie să susţină o convorbire care are la bază
întrebări deschise, non-directive;
• Întrebările să fie formulate cât mai clar şi să fie adecvate limbajului
beneficiarului.
Convorbirea telefonică
O altă metodă utilizată este convorbirea telefonică. Aceasta este o metodă
auxiliară de strângere/confirmare a datelor şi de realizare a contactului dintre
beneficiar şi responsabilul de caz prin comunicare exclusiv verbală.
Convorbirea telefonică nu se realizează într-o anumită etapă a instrumentării
cazului, ci se poate realiza oricând este necesar.
Cele mai frecvente situaţii când se apelează la această metodă sunt:
• Semnalarea cazului: se poate realiza prin autoreferire, referire de către o
altă persoană sau instituţie;
• Strângerea de informaţii cu privire la caz: se referă la date de identificare
ale solicitantului iar dacă solicitarea este realizată prin referire se solicită
date despre instituţia sau persoana care sesizează cazul;
• Vizitele în familie: acestea pot fi programate telefonic.
• Acordarea răspunsului cu privire la cererea de frecventare a centrului de
zi, aprobarea sau respingerea cererii.
În cazul acestei metode se va ţine cont de următoarele aspecte:
- Această metodă nu poate fi aplicată oricărui beneficiar şi în orice context.
Există situaţii când nu putem aplica această metodă: persoanele care nu posedă
aparat telefonic, persoanele cu probleme psihice, cu deficienţă de auz şi/sau
vorbire, private de libertate etc.
- Responsabilul de caz trebuie să fie conştient că metoda prezintă avantaje
limitate pentru soluţionarea cazului şi menţinerea unei relaţii;
- Informaţiile obţinute trebuie să fie completate şi confirmate cu informaţii
rezultate din alte metode utilizate.
Contactul telefonic este necesar şi în situaţiile de informare între beneficiar şi
responsabilul de caz cu privire la absenţa de la activităţile centrului de zi,
aspecte neprevăzute de modificare a programului etc.
Interviul
Interviul reprezintă o interacţiune între două persoane planificată,
structurată şi având un anumit scop.
Pentru a fi eficient în realizarea unui interviu, responsabilul de caz trebuie să
aibă anumite abilităţi. Astfel el va putea să pună întrebări având un scop clar, să
observe reacţiile, să facă un sumar al informaţiilor şi să le împărtăşească şi să
asculte atent la tot ceea ce se spune. La sfârşitul interviului este necesar să se
înregistreze ceea ce s-a spus.
Comportamentul responsabilului de caz trebuie să încurajeze sentimentul de
încredere şi dorinţa de a împărtăşi anumite experienţe.
15
Anexa 23
Caracteristicile unui interviu:
• Comunicarea se face în funcţie de scopul interviului, ţinând cont de faptul
că beneficiarul ni se adresează pentru a primi un anumit serviciu sau a
solicita sprijin în rezolvarea unei probleme;
• Concentrarea pe nevoile clientului, prin faptul că responsabilul de caz
încurajează beneficiarul să-şi exprime ideile şi sentimentele;
• Structurarea interviului pe următoarele etape:
- stabilirea unei relaţii,
- deschiderea interviului,
- explorarea problemelor,
- închiderea interviului şi pregătirea următorului pas în intervenţie.
În realizarea unui interviu, responsabilul de caz trebuie să fie conştient de:
• personalitatea beneficiarului,
• aşteptările pe care le are beneficiarul,
• cultura din care provine beneficiarul,
• atitudinile şi valorile beneficiarului.
Există anumite caracteristici ale comportamentului responsabilului de caz care
pot crea bariere în comunicare. Acestea se referă la:
• Concentrarea pe slăbiciuni mai degrabă decât pe puncte forte.
Responsabilul de caz va urmări să găsească modalităţi de a întări stima de
sine a beneficiarului.
• Nevoia de a „salva”. Responsabilul de caz va acţiona împreună cu clientul
şi nu în locul lui. A acţiona „în locul” lui înseamnă, de fapt, că
profesionistul este superior şi ştie ce este cel mai bine pentru cel ajutat. A
acţiona „împreună” cu clientul implică mutualitate şi egalitate.
• Comportamentul pasiv. Responsabilul de caz va urmări comportamentul
beneficiarului şi îl va încuraja, de câte ori este nevoie, în exprimarea
ideilor, sentimentelor. În caz contrar profesionistul va da impresia că nu
este interesat de interviu şi nu are nici o structură sau scop.
• Frica de emoţii. Responsabilul de caz va încuraja beneficiarul să-şi
exprime emoţiile evitând schimbarea subiectului, abordarea unor subiecte
superficiale, oferirea de asigurări false, intelectualizarea problemelor sau
detaşarea emoţională.
• Mânia. Responsabilul de caz va rămâne calm pe toată durata interviului.
Dacă se simte deranjat de anumite trăsături de personalitate sau
comportamente ale beneficiarului, va căuta să le analizeze fără a-şi
exprima disconfortul.
• Condescendenţa. Responsabilul de caz va evita să transmită beneficiarului
că se simte superior lui.
Pentru a realiza un bun interviu, responsabilul de caz va ţine cont de următoarele
valori:
• Empatia, care reprezintă capacitatea de a se identifica cu sentimentele şi
gândurile altei persoane. Folosindu-se de empatie formează conexiuni cu
cei pe care îi intervievează şi astfel experimentează ceea ce ei
experimentează;
• Respect, ceea ce înseamnă să-i privească pe ceilalţi ca fiind importanţi şi
să fie preocupaţi de binele lor, să recunoască faptul că sunt persoane unice
şi au dreptul la sentimente şi nevoi şi să nu-i judece;
• Compasiune, aceasta însemnând să-i comunice beneficiarului că sunt
interesaţi de gândurile şi sentimentele lui, să nu aibă o atitudine defensivă
şi să admită greşelile clientului, să evite să se ascundă după o mască de
„profesionalism”.
16
Anexa 23
Un interviu este structurat în următoarele stadii:
1. Stadiul de deschidere al interviului când se stabileşte un prim contact şi
se pun bazele relaţiei dintre responsabilul de caz şi beneficiar;
2. Stadiul de explorare a problemelor şi construirea unui plan de acţiune;
3. Stadiul de închidere al interviului.
Stadiul 1: Deschiderea interviului
- se stabileşte de comun acord scopul interviului,
- persoanele implicate în interviu îşi exprimă aşteptările legate de
activitatea pe care o vor desfăşura împreună,
- se începe de acolo de unde este clientul şi se explorează problemele
expuse de client,
- responsabilul de caz îl va ajuta pe beneficiar să facă o distincţie între
aşteptările pe care le are de la instituţie şi ceea ce poate instituţia oferi;
- se stabilesc clar rolurile responsabilului de caz şi ale beneficiarului.
Recomandări:
- responsabilul de caz caută să pună întrebări deschise şi să lase
beneficiarului loc de iniţiativă,
- responsabilul de caz va cere detalii ori de câte ori consideră că este
necesar,
- responsabilul de caz se va concentra pe problemele din prezent ale
beneficiarului nu pe cele din trecut sau viitoare.
Stadiul 2: Explorarea problemelor
- depinde de claritatea scopului şi de atmosfera stabilite în primul stadiu;
- se continuă analizarea problemelor beneficiarului;
- responsabilul de caz şi beneficiarul cad de acord în privinţa aspectelor
asupra cărora vor interveni;
- se respectă principiul autodeterminării - sarcina responsabilului de caz nu
este să spună oamenilor cum să-şi conducă viaţa, ci să-i ajute să-şi
descopere puterea interioară şi alternativele şi opţiunile pe care le au.
În timpul desfăşurării interviului, rolul responsabilului de caz este foarte
important şi pentru a realiza un bun interviu acesta trebuie să depună toate
eforturile pentru a obţine o bună comunicare cu beneficiarul. Astfel
responsabilul de caz se va concentra asupra următoarelor aspecte:
• Va căuta să pună cât mai multe întrebări cu final deschis şi indirecte
pentru a da posibilitatea beneficiarului să se exprime, va evita întrebările
de tip „de ce?” pentru a nu intimida beneficiarul şi va folosi „deschizători
de drumuri”, de tipul „spune-mi mai multe despre acest lucru”, pentru a
obţine mai multe informaţii;
• Va folosi mai multe tehnici pentru a încuraja beneficiarul să se exprime:
- parafrazarea pentru ca beneficiarii să vadă că au fost înţeleşi;
- clarificarea pentru ca responsabilul de caz să adâncească înţelegerea
asupra a ceea ce s-a spus;
- reflectarea prin care responsabilul de caz pune în cuvinte ceea ce crede că
simte beneficiarul;
- oferirea de informaţii;
- încurajarea;
- sugerarea;
- sfătuirea;
- confruntarea;
- interpretarea.
Toate aceste tehnici vor fi folosite cu mare atenţie deoarece pe lângă avantaje
prezintă şi dezavantaje.
17
Anexa 23
• Va folosi tehnica auto-dezvăluirii atunci când va crede necesar. Această
tehnică constă în dezvăluirea unor date personale de către responsabilul de
caz. Prin folosirea acestei tehnici responsabilul de caz „modelează” un
comportament de împărtăşire şi-i arată beneficiarului că şi el are
sentimente şi este uman.
• Va evita să dea o direcţie autoritară interviului prin atitudini de tipul: a
face presiuni, a face morală, a contrazice, a se certa, a comanda, a
pedepsi, a critica, a nega, a dezaproba, a respinge, a ridiculiza.
Stadiul 3: Închiderea interviului
În acest stadiu trebuie respectate următoarele principii:
- Persoanele implicate trebuie să ştie clar că există o limită de timp pentru
interviu şi să cadă de acord asupra acesteia;
- Spre sfârşitul interviului nu se vor aduce în discuţie probleme noi, dacă
acestea apar va fi programat un alt interviu;
- La finalul interviului se va revizui tot ceea ce a fost discutat asigurându-
ne că persoanele implicate au aceleaşi puncte de vedere asupra problemei
şi ştiu clar care sunt următorii paşi. În cazul luării unor angajamente
acestea vor fi consemnate în scris;
- Responsabilul de caz se va asigura că a rămas timp suficient pentru ca
beneficiarul să nu se simtă grăbit, ci să simtă că a avut şansa să expună
toate problemele cu care se confruntă.
În timpul interviului, responsabilul de caz va căuta să înregistreze ceea ce s-a
discutat folosind următoarele tehnici:
- luarea de notiţe, dar fiind atent să nu întrerupă conversaţia cu
beneficiarul;
- scrierea unui rezumat al interviului, după desfăşurarea acestuia,
responsabilul de caz organizând şi selectând materialul cu foarte mare
atenţie.
Înregistrarea este importantă deoarece:
• Asigură continuitate de la un profesionist la altul şi de la o întâlnire la
alta
• Poate dovedi progresul sau lipsa lui în fiecare situaţie
• Poate asigura dovezi importante în cazul proceselor legale
În înregistrarea celor petrecute în timpul unui interviu, responsabilul de caz va:
- asigura confidenţialitatea celor înregistrate;
- va implica beneficiarul în procesul de înregistrare, acolo unde consideră
că este posibil şi necesar, aceasta fiind şi o tehnică de implicare a
beneficiarului în definirea şi clarificarea problemelor şi a paşilor de urmat
în rezolvarea lor;
- va fi precis şi concret în cele înregistrate, evitând judecăţile moralizatoare
şi evaluările globale şi referindu-se strict la situaţia în care se găseşte
beneficiarul.
Consilierea
Consilierea este cea mai importantă metodă pe care responsabilul de caz o
utilizează în procesul de instrumentare a unui caz. Are drept scop să ajute
beneficiarul să devină independent de serviciile sociale, să-l sprijine în procesul
de dezvoltare personală şi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă,
ţinând cont de valorile şi aşteptările acestuia.
Consilierea prin scopul şi caracteristicile sale se încadrează în categoria
metodelor de intervenţie.
18
Anexa 23
Responsabilul de caz, prin consiliere, are posibilitatea să cunoască şi să clarifice
care sunt resursele beneficiarului şi împreună cu acesta să stabilească cele mai
bune soluţii pentru rezolvarea problemei cu care acesta se confruntă. În această
situaţie, responsabilul de caz trebuie să sprijine şi să motiveze beneficiarul să
acţioneze pentru schimbarea acelor comportamente care au generat situaţia de
criză în vederea restabilirii echilibrului psihosocial.
Pentru a crea o bună relaţie de consiliere, responsabilul de caz va:
• asculta, observa şi va da un feedback adecvat beneficiarului;
• încuraja exprimarea emoţiilor şi ideilor, ajutând beneficiarul să le pună în
cuvinte;
• păstra clar scopul fiecărei întâlniri;
• sugera acţiuni, resurse şi servicii alternative;
• admite propriile limite profesionale şi va căuta ajutor când va fi nevoie;
• proteja confidenţialitatea şi va explica clar situaţiile când nu se poate
păstra confidenţialitatea.
Pe parcursul şedinţelor de consiliere, responsabilul de caz trebuie să îndrepte
discuţiile cu beneficiarul către determinarea individului de a ajunge la auto-
cunoaştere, auto-conştientizare şi auto-determinare.
Dificultatea consilierii constă în faptul că beneficiarul trebuie determinat singur
să-şi conştientizeze problemele dar şi propriile resurse cu ajutorul cărora poate
să le depăşească.
În procesul de consiliere, responsabilul de caz trebuie să:
• manifeste empatie şi înţelegere în cunoaşterea beneficiarului,
• manifeste încredere în capacitatea beneficiarului de a-şi rezolva
problemele,
• motiveze pozitiv beneficiarul pentru fiecare acţiune reuşită,
• susţină beneficiarul în atingerea scopurilor,
• ofere suport beneficiarului pentru a identifica posibilele soluţii în
rezolvarea problemelor,
• evite să dea sfaturi sau să moralizeze şi să judece situaţia în care se
găseşte beneficiarul.
În timpul consilierii, beneficiarul va fi ajutat:
• Să îşi elibereze sentimentele negative,
• Să se înţeleagă mai bine pe el şi situaţia în care se află,
• Să facă planuri şi să ia decizii,
• Să implementeze aceste planuri şi decizii.
Principala modalitate de realizare a consilierii este comunicarea, care se
realizează utilizând o serie de tehnici specifice:
• Ascultarea activă, este o tehnică ce îmbină comunicarea verbală cu cea
nonverbală;
• Parafrazarea, este o modalitate de confirmare de către responsabilul de caz
a înţelegerii mesajului beneficiarului;
• Clarificarea, se referă la adresarea de întrebări beneficiarului pentru ca
acesta să fie mai explicit şi să detalieze ceea ce a vrut să spună;
• Încurajarea, presupune încurajarea beneficiarului de nu întrerupe
comunicarea;
• Reflectarea, se referă la încurajarea beneficiarului să-şi exprime emoţiile
şi sentimentele;
• Sumarizarea, vizează sistematizarea informaţiilor obţinute de la
beneficiar;
• Explorarea tăcerii, presupune concentrarea atenţiei pe momentele în care
beneficiarul tace;
19
Anexa 23
• Comunicarea nonverbală, se referă la utilizarea limbajului corpului pentru
a transmite un mesaj beneficiarului.
Aplicarea consilierii ca metodă de intervenţie presupune din partea
responsabilului de caz, cunoaşterea unor situaţii specifice care pot să apară în
relaţia cu beneficiarul. Aceste situaţii pot deveni momente dificile pentru
responsabilul de caz atunci când nu are experienţa profesională pentru a le
depăşi.
Astfel este recomandabilă cunoaşterea următoarelor situaţii:
• Tăcerea – sunt situaţii când beneficiarul nu poate sau nu doreşte să
vorbească. S-a constatat că poate să apară în două situaţii:
- la începutul şedinţei, beneficiarul poate să tacă deoarece a fost trimis
împotriva dorinţei lui sau se simte jenat.
- în timpul şedinţei, beneficiarului îi este dificil să recunoască un secret sau
este nemulţumit de reacţia responsabilului de caz.
• Beneficiarul plânge – deşi suntem tentaţi să-l liniştim, aceasta nu este
totuşi întotdeauna cea mai bună soluţie. Plânsul poate să apară din diverse
motive:
- poate fi o descărcare benefică a emoţiilor,
- poate fi un mod de a manipula responsabilul de caz.
• Beneficiarul ameninţă cu sinuciderea – în cele mai multe cazuri nu se
recurge la acest gest, scopul fiind de a atrage atenţia. De reţinut este
faptul că este practic imposibil să opreşti pe cineva care doreşte să se
sinucidă sau poate fi o atitudine cu rol manipulator din partea
beneficiarului pentru a obţine ceea ce doreşte.
• Beneficiarul refuză ajutorul – în această situaţie responsabilul de caz
trebuie să afle care este adevăratul motiv pentru care beneficiarul a apelat
la serviciile sale. Sunt situaţii când multe persoane sunt trimise la
consilier împotriva voinţei lor.
• Responsabilul de caz nu poate stabili o relaţie bună cu beneficiarul – în
cazul acesta, în loc să renunţe sau să recomande pe altcineva,
responsabilul de caz trebuie mai curând să ceară ajutor de la un alt
profesionist pentru a analiza şedinţele de consiliere. Aceasta este o soluţie
bună pentru a înţelege care au fost cauzele care au generat slaba
relaţionare.
• Responsabilul de caz şi beneficiarul se cunosc dinainte – în acest caz pot
să apară două aspecte:
- dacă relaţia nu este strânsă, atunci părţile implicate pot stabili o relaţie de
tip consilier-responsabil de caz;
- dacă responsabilul de caz şi beneficiarul se cunosc foarte bine atunci i se va
explica beneficiarului că este mai bine să apeleze la un alt profesionist
deoarece nu este benefic să lucreze cu un consilier pe care îl cunoaşte în viaţa
personală.
• Beneficiarul pune întrebări despre viaţa personală a responsabilul de caz –
trebuie specificat de la începutul intervenţiei că relaţia dintre responsabilul
de caz şi beneficiar este una profesională şi nu una personală.
• Beneficiarul este manipulator – unii dintre beneficiari prezintă tulburări de
personalitate sau sunt psihopaţi. În această situaţie responsabilul de caz
trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:
- responsabilul de caz trebuie să manifeste o atitudine de respect faţă de
beneficiari însă va manifesta prudenţă când îşi va explica propriul rol în
situaţia de intervenţie şi care sunt aşteptările legate de beneficiar;
20
Anexa 23
- întâlnirea poate să nu aibă succes dacă responsabilul de caz nu este ferm şi
hotărât în discuţie.
Kinetoterapie
Kinetologia medicală studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care
asigură beneficiarului activităţile motrice normale, preocupându-se totodată de
înregistrarea, analizarea şi corectarea mecanismelor neuro-musculo-articulare
deficitare. Limitarea activităţii motrice poate fi determinată de:
a. scăderea forţei musculare (hipotonie) sau din contră, contractura sau
spasticitatea musculară (hipertonie)
b. redoarea articulară
c. lipsa coordonării mişcărilor
Kinetologia medicală face parte din medicina fizică – specialitate terapeutică
care foloseşte ca metode: mişcarea, căldura, curentul electric, masajul şi apa.
Kinetologia înseamnă prin definiţie mişcare şi în concret, „mişcare mecanică”,
adică schimbări succesive de poziţii ale corpului faţă de alte corpuri de referinţă
sau ale unor segmente ale corpului faţă de corpul însuşi.
22
Anexa 23
În decursul evoluţiei terapiei prin mişcare au fost imaginate un număr imens de
tipuri de exerciţii, unele având o fundamentare anatomofizilogică, altele una
terapeutică. În kinetologie se folosesc: tehnici, exerciţii terapeutice şi metode.
Clasificarea tehnicilor kinetologice pleacă de la recunoaşterea celor trei
proprietăţi fundamentale ale aparatului locomotor:
a. activitatea lui motrică
b. capacitatea de a putea fi mişcat pasiv
c. starea de repaus.
Tehnici în kinetologie
A. Anakinetice: imobilizarea şi posturarea
B. Kinetice:
B.1. Statice: contracţie izometrică şi relaxare musculare
B.2. Dinamice:
B.2.a. Activă: reflexă şi voluntară (liberă, activo-pasivă, activă cu
rezistenţă)
B.2.b. Pasivă: tracţiuni, pură asistată, autopasivă, mecanică, pasivo-activă
şi prin manipulare.
7.4.b. Instrumente
Pe lângă metode, responsabilul de caz şi ceilalţi profesionişti implicaţi în
furnizarea serviciilor folosesc mai multe instrumente. Aceste instrumente sunt
standardizate pentru serviciile sociale din cadrul centrelor de zi, acordate de
către Serviciul pentru Proteţie Socială a Persoanelor Vârstnice. La fel ca şi
metodele, instrumentele se folosesc în etape specifice ale rezolvării cazului.
Cerere (anexa 1)
Orice persoană vârstnică care îndeplineşte condiţiile minime obligatorii (anexa
4) poate deveni beneficiar al unui centru de zi pentru persoane vârstnice. Pentru
a fi luat în evidenţă trebuie să completeze cererea tip (personal sau o altă
persoană/ instituţie care solicită în numele persoanei vârstnice înscrierea într-un
centru de zi) care cuprinde date personale, de contact precum şi specificarea
serviciului pe care îl solicită Serviciului pentru Protecţia Socială a Persoanelor
Vârstnice. Cererea este înregistrată la registratura Direcţiei de Asistenţă Socială
Comunitară. Pentru a deveni beneficiar al unuia din cele trei centre de zi
persoana vârstnică are obligaţia de a pune la dispoziţie documentele solicitate
(anexa 5) şi de a permite accesul responsabilului de caz la domiciliul său în
vederea evaluării. Cererea este prezentată în Anexa 1, la prezenta procedură.
25
Anexa 23
- activităţi în comunitate (vizionare de spectacole, vizite la diverse instituţii,
serate dansante, participare la acţiuni mediatice),
- activităţi recreativ distractive (sărbătorirea zilelor de naştere trimestrial şi a
altor sărbători/evenimente speciale, excursii), etc.
- activităţi de informare cu privire la boala Alzheimer şi acordarea de sprijin
(dezvoltarea capacităţilor şi cunoştinţelor beneficiarului şi familiei de a face
faţă implicaţiei bolii Alzheimer din viaţa de zi cu zi 4; îndrumarea şi consilierea
familiei beneficiarilor cu privire la tehnicile de îngrijire în diferite stadii ale
bolii Alzheimer 5)
2. Consiliere juridică şi administrativă
3. Consiliere psihologică şi socială
4. Readaptarea capacităţilor fizice - kinetoterapie
5. Consultaţii şi îndrumare medicală
26
Anexa 23
4. Readaptarea capacităţilor fizice - kinetoterapie
5. Consultaţii şi îndrumare medicală
29
Anexa 23
jocuri distractive cu caracter motric şi cognitiv. Se completează zilnic de către
kinetoterapeut.
Fişa de evidenţă kinetoterapeutică este prezentată în Anexa 16b la prezenta
procedură.
În Centrul de zi pot fi incluse doar persoane semidependente gr. IIA, IIB, IIC
sau independente, IIIA, IIIB. Persoanele cu gradul I de dependenţă nu vor putea
deveni beneficiare ale serviciilor oferite în cadrul centrelor de zi.
Fişa de evaluare socio-medicală este prezentat în Anexa 18 la prezenta
procedură
30
Anexa 23
Este completată de medicul specialist medicină generală al centrului de zi după
ce persoana vârstnică devine beneficiar al centrului. Aceasta cuprinde pe lângă
datele personale, antecedentele medicale şi un examen clinic general împreună
cu concluziile examenului clinic şi observaţiile/recomandările necesare. Fişa de
consultaţii medicale este prezentată în Anexa 19a, la prezenta procedură.
31
Anexa 23
Pentru a putea beneficia de serviciile Centrului de zi pentru persoane
vârstnice (“Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi “Sfinţii Constantin şi Elena”)
există un set de reguli pentru selectie. Regulile/condiţiile luate în considerare
sunt conform legislaţiei în vigoare (Legea 17/2000, HG 886/2000, OG 68/2003).
6
fac excepţie beneficiarii Centrului de Zi Alzheimer în faza incipientă şi medie care nu prezintă tulburări cognitive
severe (violenţă fizică şi/sau verbală)
32
Anexa 23
În situaţia în care centrul de zi funcţionează la capacitate maximă,
persoanele vârstnice care au aprobare vor fi trecute pe lista de aşteptare. Ordinea
intrării în centru, în cazul persoanelor vârstnice care au aprobarea dar sunt pe
lista de asteptare se face în ordinea cronologică a aprobării, la eliberarea unui
loc.
Eliberarea locurilor se poate face din următoarele motive:
- decesul unui beneficiar
- dorinţa unui beneficiar de a nu mai frecventa centrul
- decizia echipei multidisciplinare ca urmare a analizei socio-medicale şi a
gradului de nevoie de socializare
- neîncadrarea persoanei vârstnice în condiţiile minime pentru frecventarea
unui centru de zi
- alte motive
CAPITOLUL IV
34
Anexa 23
5. de a fi consultaţi şi informaţi în probleme care privesc centrul şi activităţile
din centrul de zi.
Art.14.Obligaţiile furnizorului:
a) de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale beneficiarilor de
servicii sociale
b) de a respecta demnitatea şi intimitatea beneficiarului, fără a-l discrimina
în vreun fel
c) de a respecta orarul Centrului de Zi precum şi obligaţiile de serviciu ce
decurg din fişa postului fiecărui angajat.
d) de a elabora şi respecta planul individualizat de asistenţă a beneficiarului;
35
Anexa 23
e) de a monitoriza situaţia beneficiarilor, folosind instrumentele necesare;
f) de a reevalua situaţia beneficiarilor o dată la un an;
g) de a oferi o ambianţă plăcută, curată, funcţională şi confortabilă
beneficiarilor serviciului
h) de a respecta confidenţialitatea
Confidenţialitatea
Furnizorii serviciilor sociale trebuie să ia măsurile posibile şi rezonabile, astfel
încât informaţiile care privesc beneficiarul să nu fie divulgate sau făcute publice
fără acordul persoanei în cauză.
Instituţia noastră dispune de o procedură de asigurare a confidenţialităţii, care
este cunoscută de către beneficiar şi de către personal.
În instituţia noastră este aplicată următoarea procedură, în scopul asigurării
confidenţialităţii.
• Angajaţilor le este interzisă dezvăluirea informaţiilor la care au acces în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, dacă această dezvăluire este de natură
să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile
instituţiei sau ale unor colegi, precum şi ale persoanelor fizice sau
juridice;
• Informaţiile cu privire la datele personale vor fi dezvăluite numai cu
acordul persoanelor în cauză;
• Angajaţilor le este interzisă dezvăluirea unor informaţii care nu au
caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Condiţiile
prevăzute de O.G. 68/2003 privind serviciile sociale, se referă la situaţiile
în care:
- dispoziţiile legale o prevăd în mod expres
- este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup
social
- se va proteja viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanei în cazul în
care acestea se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică
de a-şi da consimţământul;
• În situaţia în care persoana este referită către un serviciu social furnizat în
cadrul altei instituţii de asistenţă socială, vor fi dezvăluite informaţii cu
caracter personal, cuprinse într-o fişă de referire a cazului. Acest
document va fi semnat atât de către responsabilul de caz cât şi de către
beneficiar, responsabilul de caz asigurându-se că are acordul
beneficiarului pentru dezvăluirea informaţiilor cu caracter confidenţial;
• Documentele (copii după acte personale precum şi instrumentele folosite
în procesul de rezolvare a problemei) vor fi păstrate în dosare personale
într-un spaţiu securizat la care au acces numai angajaţii instituţiei;
• Informarea şi consilierea se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat
(Birou de asistenţă socială, asistenţă psihologică) care garantează
intimitatea personală şi confidenţialitatea informaţiilor furnizate.
CAPITOUL V
DISPOZIŢII FINALE
06.10.2008
37