Sunteți pe pagina 1din 8

ZICEREA DE DIMINEAŢĂ

Lumina caldă a soarelui


Îmi luminează ziua
Şi forţa sufletului meu
Dă corpului tărie
În străluciri de soare
O, Doamne! Slăvesc a ta putere,
Pe care Tu în sufletul meu ai sădit-o
Să pot munci şi învăţa
Să pot iubi, să pot crea
De la tine vin lumina şi căldura
Către Tine se îndreaptă
Toată dragostea şi recunoştinţa mea.

Zicerea pentru LUCRU MANUAL

*Din adâncuri se urzeşte


Scoica sclipitoare ce te uimeşte.
Punela ureche şi vei afla
Cât a durat făptuirea sa.
Lucru migălos, de bună seamă,
Făurit de natura-mamă.
Mâinile noastre sunt micuţe,
Dar sunt tare dibăcuţe.
Cu drag ele munci,
Un lucru spre folos vor dărui.

*Mâinile în faţă frumos le-aşezăm


Şi-apoi pe dreapta să o ridicăm.
O purtăm în aer, uşor o rotim
Şi apoi cu grijă la loc să venim.
Stânga de-ndată a pornit şi ea
Prin lumea cea nouă, să se joace vrea;
Să meargă spre soare şi-apoi legănat
Să vină spre locul de unde-a plecat.
Apoi amândouă la drum au pornit
Într-un zbor măiestru, fără de sfârşit
După atâta joacă, noi trebuie să ştim
Mâinile-mpreună să le-odihnim.

*Degetul cel mare, la muncă s-a pornit


Cu arătătorul el s-a întâlnit
Vine mijlociul, sare-n ajutor
Chiar şi inelarul, însă fără spor.
Vine şi mezinul şi muncesc toţi cinci
Muncesc cu nădejde fiindcă sunt voinici.

Sau: Zicerea pentru LUCRU MANUAL


Învăţăm să croşetăm
Cu croşeta să lucrăm
Să facem hăinuţă groasă
Mingiuţei de acasă.
Poezii pt încălzirea degetelor:
*Eu am o casă mică Îmi lustruiesc pantofii
Aşa ş-aşa. Aşa ş-aşa.
Şi fumul se ridică Şi bat la uşa casei
Aşa ş-aşa. Aşa ş-aşa.

*Plouă încet (şoaptă) Ploaia mai picură încă un pic


Plouă mai tare (vorbit tare) Şi dintr-o dată s-a oprit.
Loveşte grindina-n trotuare Vreme frumoasă se arată
Tună puternic, fulgeră tare Pe cer apare o roată colorată
Ploaia-i şiroaie, ploaia-i şiroaie. Noi mâinile ca ea rotim
Şi norii iute îi gonim.

ZICEREA PENTRU PICTURĂ

Galben a ta strălucire
E plină de lumină
Tu ne aduci bucurie,
Şi-mi arăţi ziua cât e de senină.
Albastru în adâncu-ţi
Şi transparenţa-ţi liniştită,
Găsesc lumea în mine,
Cu taina ei neprihănită.
Roşu glob din cer ai coborât
Putere şi forţă ne-ai dăruit
Cu mâinile să pot lucra,
Cu sufletul să pot crea.
4

ZICERE PENTRU MUZICĂ

În largul univers,
Se răspândesc , sunetele cereşti ale îngerilor
Pe care şi eu pot
În flaut să le găsesc
Şi cântându-le,
Să mă încununez cu Dumnezeiesc.

Sau:
În fiecare lucru
Doarme un cântec
Care visează neîncetat
Şi-ncepe totul, totul
Să cânte-acel cântec
De lipseşte cuvântul fermeat.

ZICEREA DE SFÂRŞIT

Lucrul meu e terminat şi bun


Ce-am învăţat să se-odihnească acum.
Ca să crească şi să se-mplinească
În suflet să-nflorească.
În lumină, putere şi iubire
Pentru oameni şi întreaga fire.

POEZIE PENTRU ZIUA DE NAŞTERE

Stelele sclipesc pe cer cu bucurie


Când un copil pe lume vine.
Îngerul său spre Pământ se-ndreaptă
Şi-l ocroteşte cu dragostea-i toată
Îl ajută să-i devină
Inima de iubire plină.
ZICERI PENTRU POVESTE

*Vine, vine o poveste Povestea noastră s-a dus


Fără de veste În culcuşul ei de sus
Din cer către tine Mâine va veni iar
Ascult-o tare bine. Pt. noi adusă-n dar.

*Şi de la suratele urechi


Ce nu pot fi decât perechi
Începe acum pentru cine atent mai este
O nouă potecă de poveste.

*Povestea are fir bogat


Cu aţă roşie legat
Şi pe un fus înfăşurat
Dacă el din mână scapă
Povestea o să înceapă.
* A admira frumosul, În acţiune la măsură
A ocroti adevărul, În simţire la pace
A venera nobleţea, În gândire la lumină.
A hotărî binele Şi-l înalţă în încredere
Îl conduc pe om În domnia divină
În viaţă la ţeluri, În tot ce este: în Univers, în adânc/ De suflet.

*Cu trupul am muncit Te-aş ruga Domn frumos


Cu sufletul am simţit Dăruieşte-ne bob din lumină
Cu spiritul am iscodit Lumină din slava divină
Am învăţat spre al meu folos Grâu din pământ, din slava Ta
Şi al oamenilor prinos. Lumină fie în inima mea.

*Mâinile le-mpreunăm
Şi cu toţii ne rugăm:
Mulţumim pământ iubit
Că pe toţi tu ne-ai hrănit.
Mulţumim ploaie iubită
Că dai holda pârguită.
Mulţumim soare iubit
Că totul ai încolţit.
Mulţumescu-ţi Ţie Doamne
Că m-ajuţi să cresc eu mare.
*Doamne care-n cer ne eşti
Tată bun printre poveşti
Adu soarele în casă
Pune stelele pe masă
Pâinea caldă să ne-mbie
Şi să bem din apa vie
Doamne lasă-ţi har ceresc
În copiii care cresc
Şi veghează-le în noapte
Gânduri, fapte, vise, şoapte
Adu lumea mai aproape
S-o închidem într-o carte.

*Deasupra am îngerul meu


În suflet puterea lui Dumnezeu
Iar în membre voinţa mea.
Clar în gândire,
Curat în simţire
Şi bun în purtare
Aşa vreau să fiu.

*Mă rog la floarea de cireş,


Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Mă rog la toate câte sunt
Să fie bine pe pământ.

*Tu, ce lumea stăpâneşti


Şi pe păsări le hrăneşti,
Ţine-mi corpul sănătos
Şi puternic şi voios.

Fă-mă Doamne om cinstit


La muncă neobosit
Fii cu mine tot mereu
Tată preaiubit al meu.

*Din cer de departe,


Unde sunt copilaşii
Dumnezeu se uită
La toţi copilaşii.
El ziua şi noaptea
Ca un bun părinte
Cu drag le ascultă
Ruga lor fierbinte.

El este bun părinte,


Lui copiii-i plac
Şi de ie nu uită
Dacă rău nu fac.

I. –Spune-mi, dragă mamă, spune- II. –Vrei să ştii cum scump dor?…
Cum atâtea flori pe lume …A văzut pământul gol…
Dumnezeu le-a colorat? A surâs de două ori
Şi culori de unde-a luat? Şi-au ieşit pe câmpuri flori.

III. –Ce frumos îmi spui tu mamă! IV. –Da, copile-apă, foc,
Dar de-un lucru nu-mi dau seamă: Pământ, aer şi tot…tot!
Toate câte-n lume sunt -Dar pe tine, cred că nu
Tot Dumnezeu le făcu? Tot Dumnezeu te făcu…?!

V. Nu vorbi aşa, copile VI. Ba, mămico, înţeleg eu;


Căci El mă făcu pe mine!… Dar, socot cât e de greu
…Dar, te văd pe gânduri dus; Ca să facă oarecine
Ori nu înţelegi ce-am spus? O mamă bună ca tine!

*Nici un gândăcel nu-ţi este


Ţie, Doamne, mititel,
Ocrotind, Tu dai de veste,
Îngrijindu-te de el.
Spre Tine strigă toate;
Pasărea-ţi cântă-n noapte,
Peştii unduie-n şoapte,
Albinele bâzâie-n fructele coapte
Un şoricel fricos, de Tine n-a uitat:
Doamne iubit, fii lăudat!

Rugăciunea florilor

I. Plăpând ghiocelul II. Care eşti în ceruri,


Ieşind din zăpadă Strigă floarea-n soare
Strigă:Tatăl nostru! Şi valuri de lumină
Ca lumea să-l vadă. Căzură din zare.
III. Smerit, busuiocul IV. Albastră ca cerul
Când vântul îl mână, O nu-mă-uita
Şi-i scutură roua Spunea: Împărăţia
Sfinţească-se-ngână! Să fie doar a ta.

V. Şi facă-se voia VI. Când nuferi în lacuri


Suspină-o camelie, Văd stele că sunt
Călcată-n picioare Şoptesc: Cum e-n ceruri
Pe-o alee pustie. Aşa şi pe pământ.

VII. Şi grâul când moare VIII. Iar volbura şi gura


Vuieşte într-una De leu amândouă
A zis:Pâinea noastră La fel, rugătoare,
Cea dintotdeauna. Au zis: Dă-ne-o nouă.

IX. Cu gândul la fluturi, X. Precum noi iertăm


Stau razele-n astre Greşiţilor-încet
Şispun :Iartă-ne nouă Răspunde garoafa
Greşelile noastre. Uscată-n buchet.

XI. Şi crinii, podoaba XII. Iar spinii ce-odată


Fecioarei cinstite, Martirii purtară
Şoptesc:Nu ne duce Şi ne izbăveşte
Pe noi în ispită. De rele-oftară.

XIII. Iar vântul porneşte


Ecoul divin
Şi-n freamăt pădurea
Răspunde:Amin!

*Îţi mulţumim, cerescul nostru Tată!


De hrana pe care acum ne-o dăruieşti
Şi te rugăm ca masa aşezată
S-o binecuvântezi şi s-o cinsteşti.
Îţi mulţumim, îţi mulţumim
De hrana pe care astăzi o primim,
Cu bucurie s-o luăm.
Sfinţeşte-o,Doamne, te rugăm
Cu hrana ta cerească-ndestulează
Al nostru suflet binecuvântează
Căci pt. toate, Ţie ne-nchinăm
“În numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh
Amin!”