Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-un colţ, patru oameni aşezaţi pe paturi roşii de spital donează sânge. Strâng o
mingiuţă de cauciuc ca să umple mai repede o pungă de aproape jumătate de litru. Nu e timp, în
hol aşteaptă să doneze încă 30 de oameni. Imediat ce asistenta scote acul, apar două studente cu
ecusoane pe care scrie mare “Donează sânge, fii erou!”. Aduc de mâncare donatorului, îi repetă
de câteva ori că e erou şi după 10 minute, pun un pansament mare și alb deasupra venei înţepate.
Despre Institutul de Transfuzii, studenții donatori nu știu nimic : "Unde-i ăla? N-am auzit
vreodată de ei să faca vreo campanie în afara de asta cu SSMB-ul...". Site-ul lor e neactualizat
din aprilie, umplut de rapoarte, contracte si legislaţii - adică nimic ce ar putea îmboldi un om să
vină la Institut să doneze sânge.
Un paznic musculos de la BGS, care a venit să doneze, zice: “Am fost şi La Institutul de
Transfuzii să văd cum e, acum am venit şi-aici, eram curios. O să mai donez, dar nici vorbă să
mai merg acolo, vin numai la voi că mi-aţi dat şi cafea şi mâncare. Aţi avut grijă de mine şi locul
ăsta nu e ca ăla, aici e frumos ca la muzeu!”
Când îi întreb de ce donează, oamenii se uită miraţi, încearcă parcă să-şi aducă aminte o
poezie şi se entuziasmează brusc : “E de bun simţ!”, “Pentru că trăim în nesimţire fără să ne
gândim la aproape”, “Vreau şi eu să fiu erou”, "Eu vreau să fiu un român adevărat" sau alte
expresii repetate obsesiv la televizor sau în campaniile de presă.
Vladimir e în anul al II-lea şi e a doua oară voluntar la campania de donare. Îmi spune că
oamenii nu sunt convinşi să le pese: “Sistemul va fi mereu în criză de sânge, nu numai din cauză
că nu au aparatură şi personal suficient, ci pentru că nu fac nimic ca să sensibilizeze opinia
publică. Dacă n-auzi de oameni care au nevoie de sânge, nu te trezești tu . E doar o problemă de
promovare. “