Cuprins:

I. Informatii generale
II. Obiceiuri turcesti
III. Trandafirul
 Cultura turceasca

Vasile Valentina

Cls. A XI-a E

Profesor: Nicoleta Archiudean

Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu”

I. Informatii generale
Turcia este o țară în proporție de 98% musulmană. O dată pe an, turcii țin o
lună întreagă postul Ramadanului, ei nu mănâncă și nu beau nimic de la
răsăritul și până la apusul soarelui. Toți așteaptă cu nerăbdare ora la care se
dă dezlegarea la post și pot mânca denumită iftar saati.
Dacă iei masa alături de un turc în perioada Ramadanului, nu-ți comanda
băuturi alcoolice, consumul de alcool este considerat un mare păcat în
religia musulmană și prietenii tăi turci s-ar putea simți stânjeniți. Dacă în
ultima perioadă turcii au început să servească băuturi alcoolice la fel ca
europenii, totuși în perioada postului se abțin de la această practică. Cu
siguranță, prin faptul că vei comanda o băutură nealcoolică le vei arăta
respectul pentru religia și tradițiile lor.
În familiile turcilor, tatăl sau o persoană de sex masculin mai în vârstă
deține autoritatea și ia majoritatea deciziilor, iar mama este cea care ține
casa laolaltă și are o relație mai apropiată cu copiii. Invariabil, tatăl îi
disciplinează pe copii, mama fiind cea care le arată dragoste și afecțiune.
Este foarte comun ca mama să-și alapteze pruncii pentru cel puțin un an, de
preferat chiar doi. (Chiar am fost uimită când o bună prietenă din Turcia
insista să-l alăpteze pe cel mic până pe la doi ani și jumătate, era destul de
ciudat pentru că băiețelul începuse chiar să vorbească – se pare că pentru ei
este ceva normal). Încă de mici, băieții sunt îndemnați să fie curajoși,
ascultători, respectuoși față de persoanele mai în vârstă, mândrii și hotărâți.
Fetele, în schimb, sunt învățate să fie amabile, blânde și înțelegătoare,
pline de bun-simț și dragoste, pricepute în treburile casnice. Până la vârsta
de 10 – 11 ani băieții stau mai mult în preajma mamei, urmând ca după
această vârstă să se alăture tatălui și fraților mai mari în activități dedicate
exclusiv lor. Frații mai mari, după o anumită vârstă, preiau o parte din
atribuțiile părinților și mai mult respect le este cuvenit. Abla – sora mai
mare, devine un fel de a doua mamă, iar Ağabey – fratele cel mare, va ține
locul tatălui când acesta este plecat. Până la căsătorie, copiii rămân în casa
părintească, iar după aceea au obligația morală de a-și ajuta familia din
punct de vedere financiar.
 Niciun turc nu începe să mănânce, să bea ceva sau să fumeze până nu le
oferă și tuturor celor care se află în încăperea respectivă.
Turcii iubesc să primească oaspeți și să le ofere cele mai bune mâncăruri,
servite în cele mai fine farfurii. Mentalitatea din spatele bucuriei de a primi un
oaspete este următoarea: “Oricare ar fi religia ta și oricare ar fi țara din care vii,
oricare ar fi limba pe care o vorbești, ești oaspetele lui Allah.”

II. Obiceiuri turcesti

 La sfârşit de săptămână se merge la “mangal” – picnic, în parcuri, pe
malul unei ape sau în locurile special amenajate.

 Primii serviţi sunt întotdeauna membrii cei mai în vârstă ai familiei,

fetele tinere fiind cele care au datoria de a-i servi pe toţi cei de la masă.

 În oraşele mari, turcii servesc mâncarea aşezaţi la o masă obişnuită, în

sate sau în oraşele mai mici însă toţi se aşează în jurul unei mese foarte
joase şi se servesc singuri după pofta inimii din preparatele aşezate chiar
în mijlocul acesteia.

 De cele mai multe ori, cuţitele lipsesc cu desăvârşire de pe mesele

turcilor, iar pentru a tăia bucatele, ei se ajută de furculiţă şi de o bucată de
pâine.

 La aranjarea mesei, participă toate femeile prezente în casă, în timp ce

bărbaţii rămân în sufragerie şi discută în aşteptarea începerii mesei.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la finalul mesei. Dacă vizitezi o familie de
turci, e bine să te conformezi acestei reguli “nescrise”.
  Musulmanii nu se îmbăiază şi nu spală lucruri în apă stătătoare, de aceea,
după terminarea mesei, vasele sunt spălate întotdeaua sub jet de apă.
Aceasta este şi motivul pentru care nu vei găsi dopuri pentru cadă sau
chiuvetă în casele lor sau în hotelurile din Turcia.

 Dacă eşti invitat la masă de către o familie de turci, nu mânca nimic

înainte de a ajunge acolo, este nepoliticos să refuzi mâncarea oferită, iar
turcii sunt destul de sensibili la acest subiect.

 Dacă nu-i cunoşti destul de bine pe cei care te-au invitat la masă în casa
lor, nu este recomandat să porţi bluze, tricouri fără mâneci (pentru fete).

 Turcii pun lingurița de ceai desupra paharului în semn că nu mai doresc

reumplerea lui. Lingurița așezată jos, în farfuriuța de ceai, înseamnă că
dorești să continui să bei licoarea magică, iar ceaiul va fi turnat automat
de gazdă sau de personalul localului în care te afli.

III. Trandafirul

 Trandafirul în cultura turcă

Trandafirul, ca și laleaua, are o amprentă puternică în cultura prietenilor
noștri turci: în afara parfumului deosebit, turcii îndrăgesc această floarea și o
folosesc pentru a da aromă deserturilor (aici putem aminti de gülaç –
desertul pe bază de lapte, cu aromă de trandafiri), cosmeticelor și remediilor.
De asemenea, în literatură și poezie, simbolul trandafirului apare destul de
des. Trandafirul este alegerea cea mai frecventă când vine vorba de oferirea
în dar a unei flori.
Bibliografie:

http://turcalaunceai.ro/din-cultura-turcilor-episodul-i-sfaturi-practice-de-
conduita/

http://turcalaunceai.ro/90-de-lucruri-pe-care-turcii-le-fac-diferit-10-prieteni-tluc-
povestesc/

http://turcalaunceai.ro/cele-mai-ciudate-obiceiuri-ale-turcilor/