Restaurarea invelitorilor folosind ardezia

Alexandra Chiliman Juvara

Ardezia este o rocă omogenă metamorfică cu granulaţie fină derivată

dintr-o rocă sedimentară de tip şisturi compusă din argilă sau cenuşă vulca-
nică în urma unui proces de metamorfoză. Deoarece uneori scoicile s-au
metamorfozat în ardezie la presiune şi temperaturi scăzute, se mai găsesc
unele fosile microscopice în plăcile de ardezie. Ardezia este compusă în prin-
cipal din cuarţ şi moscovit sau illit, de multe ori împreună cu biotit, clorit şi
pirită şi mai puţin frecvent, apatit, grafit, caolin, magnetit, turmalina sau zirconiu
şi feldspat. Ocazional, se găseşte în ardezie purpuriu în nordul Ţării Galilor
sau sfere colorate care se formează în jurul nucleelor din fier, lăsând o textură
luminoasă verde. Rezultatul procesului de metamorfoză este o stâncă foliată
în care foliaţia poate să nu corespundă stratificării sedimentare iniţiale. Ardezia
este frecvent de culoare gri, în special atunci când este văzută în masă pe
învelitorile clădirilor. Ardezia poate să apară într-o mare varietate de culori chiar
într-o singură localitate. De exemplu, ardezia din North Wales pot fi găsită în
multe nuanţe de gri de la pal la intens şi poate fi colorată şi violet sau verde.
 Semnatar articol
208

Regiuni producatoare de ardezie

Regiunile producătoare de ardezie din Europa sunt în Ţara Galilor Cornwall
(satul Delabole), Cumbria (Burlington Slate Cariere, Honister Slate Mine)
şi în Regatul Unit (Skiddaw), în Franţa (Anjou, Ardennes, Bretagne, Savoie)
în Belgia (Ardenne), în Italia în nord între oraşul Lavagna şi valea Fonta-
nabuona, în Portugalia la Valongo în partea de nord a ţării, în Germania
(Moselle, Hunsrück, Eifel, Westerwald, Turingia si Bavaria de nord), în Spania
care este cea mai mare producătoare de ardezie pentru învelitori. În China
sunt regiuni producătoare de ardezie care asigură exportul acestui material.
America posedă zăcăminte importante în Brazilia-Minas Gerais, dar şi în Statele
Unite ale Americii în Pensylvania, Virginia, Vermont şi New York-Granville,
Maine-Monson.

Utilizarea ardeziei in diferite domenii

Ardezia este prelucrată în plăci de ardezie. Prin clivaj şi sablare materialul
se poate prelucra în foi subţiri, cu un aspect natural, relativ plate şi uşor de stivuit.
- Ardezia este deosebit de adecvată ca material de acoperire, deoarece
are un indice extrem de scăzut de absorbţie al apei mai mic de 0,4%. Tendinţa
sa redusă de a absorbi apa, o face foarte rezistentă la îngheţ şi la deteriorare
sau rupere la temperaturi scăzute.
- Plăcile de ardezie sunt adesea utilizate pentru pardoseli interioare si
exterioare, scări, pasarele şi placări de pereţi. Dale se montează pe mortar şi
se chituiesc de-a lungul marginilor. Ardezia poate fi alunecoasă atunci când
este utilizată la exterior. Plăcile de ardezie au fost utilizate în construcţii în
secolul al XIX-lea. In Ţara Galilor există încă multe clădiri construite în întregime
 Titlu articol
209

din ardezie. Tăbliţe pot fi inserate în pereţi pentru a se realiza o rudimentară

membrană rezistentă la umezeală. Rebuturile mici sunt folosite ca lamele
pentru egalizarea nivelelor de pardoseală. În zonele în care ardezia este destul
de variată este de asemenea folosită în bucăţi de diferite dimensiuni pentru
construcţia pereţilor şi a gardurilor împreună cu alte tipuri de piatră.
- Pentru că este un bun izolator electric şi ignifug, a fost folosită pentru
a se construi tablouri electrice la începutul secolului XX. şi pentru controlul
motoarelor electrice mari. Ardezia poate fi de asemenea folosită ca piatră
pentru ascuţitul cuţitelor. Datorită stabilităţii sale termice şi a inerţiei chi-
mice, ardezia a fost folosită pentru blaturi de mese de laborator şi de biliard.
În secolele trecute, în şcoli, ardezia a fost intens utilizată pentru tabla din sala
de curs sau pentru tabliţe individuale.
- În zonele în care aceasta era disponibilă, ardezia de înaltă calitate a fost
pusă în operă pentru pietre funerare, plăci comemorative şi lucrări de artă.
În Europa o admirăm şi azi pe învelitorile palatelor, pe clădirile mansar-
date din Paris sau pe casele din munţii Alpi. Materialul este şi acum intens
utilizat, pentru calităţile sale deosebite şi a durabilităţii în timp. În România
ardezia a fost folosită ca material pentru învelitori până la sfârşitul perioadei
interbelice. A fost montată pe învelitoarea clădirii Băncii Nationale, pe Palatul
Mogoşoaia şi pe numeroase clădiri reprezentive din marile oraşe ale ţării.

Fabricarea ardeziei
Ardezia este extrasă din roci naturale având o textura microcristalina
perceptibilă care provin în urma transformării argilei în evoluţia ei geologică.
Ardezia se prezintă ca o rocă cu textura fină şi omogenă cu suprafaţa uşor
satinată de culoare neagră, gri, verde sau violacee, rareori brună.
Ardezia este furnizată în blocuri de 1 – 10 tone in funcţie de tipul de
exploatare. Exploatarea se poate realiza în spatii deschise (cariera din Spania)
sau subterane (minele din Franta si Belgia). Blocurile sunt debitate în ele-
mente de 80-200 mm. Aceste elemente sunt prelucrate la dimensiuni supe-
rioare formatului ardeziei şi ţinând cont de eventualele defecţiuni ale pietrei.
Elementele sunt prelucrate în mai multe rânduri până se obţine grosimea
finală. Plăcile sunt decupate la dimensiuni exacte. Laturile sunt bizotate, acest
finisaj facilitând scurgerea apei de ploaie spre toate laturile plăcii.

Forma şi calitatea ardeziei pentru invelitori

Ardezia naturală de formă regulată, cu textura fină şi compactă cu o culoare
uniformă, este exploatată pentru a servi la realizarea invelitorilor. Forma arde-
ziei în majoritatea cazurilor este rectangulară, dar in cazul monumentelor
 Semnatar articol
210

istorice formele variază în funcţie de perioada în care au fost executate şi de

forma acestora (forme patrate, schuppen, rectangulare, cu colturile supe-
rioare şi inferioare taiate). La Mogoşoaia ardezia are dimensiunile de 20 x 40 mm
şi este finisată în formă de solzi de peste sau acoladă. Pentru lucrările de res-
taurare se preconizează folosirea ardeziei naturale de cea mai bună calitate,
clasa A.
Specificăm calităţile ardeziei conform STS 34.03.6 din Belgia.
- Culoarea poate fi determinata cu ajutorul evaluarii Standard Soil Colour
Charts.
- Masa volumetrică variază între 2.700 si 2.900 kg/mc.
- Absorbţia de apă trebuie să fie inferioară de 1%, în caz contrar se va
efectua şi testul de gelivitate.
- Cantitatea de carbonaţi trebuie să fie inferioară de 5% (masa)
- Rezistenţa la flexiune– determină şi grosimea minimală a ardeziei.
Rezistenţa la flexiune (întindere) variază între 30–70 N/mmp pentru flexiunea
în sens longitudinal a ardeziei naturale, iar in sens transversal ea nu poate sa
fie inferioară la jumătate din valoarea precedentă.
- Oxidabilitatea - încercările la apă şi la caldură (5 ardezii naturale sunt
supuse la 21 de cicluri de cate 20 de ore într-o etuva cu temperaturi variabile
pozitive şi negative urmata de 4 ore in apa de temperaturi variabile pozitive
20 şi negative - 5oC. Incercarea la acizi (5 ardezii naturale plasate vertical şi
cu un spaţiu de 5 mm între ele, sunt lăsate timp de 21 zile la o temperatură
ambiantă de 20+/-5oC şi într-o atmosferă saturată cu SO2. Dupa fiecare
încercare trebuie să se analizeze dacă apar urme de oxidare. În cazul ardeziei
naturale clasa A, oxidarea nu este admisă.
Alte examene ca de exemplu examen microscopic, examen la raze X,
rezistenţa la flexiune şi gelivitate sunt necesare pentru ardezii care prezintă
un grad superior de 1% pentru absorbţia apei.
Ardezile de bună calitate vor avea o textura fină şi omogenă fiind com-
puse din granule foarte fine şi compacte. Culoarea lor, negru gri închis albastrui
va fi repartizată uniform pe tot lotul de ardezie comandată. Ardezia naturală
trebuie debitată în plăci perfect plane cu o grosime uniformă, astfel încât să
se poată încadra într-o lucrare perfectă. Nu se admit fisuri sau venaturi care
pot produce spargerea pieselor. Meşterul autorizat trebuie să verifice fiecare
placă prin controlul sonorităţii, înainte de a o pune în operă pe şantier. Plăcile
nu vor avea noduri sau iregularităţi de grosime care pot împiedica montarea
lor normală conform NBN 305. Cristalele cubice de pirită sunt admise numai
în cazul în care acestea nu traversează materialul. Nu se admit plăci fiabile.
Lotul furnizat va fi acompaniat de un caiet de sarcini tip 104 în care sunt descrise
 Titlu articol
211

încercările la care a fost testat, un certificat de origine şi un document de

omologare care să precizeze caracteristicile tehnice.

Stratul suport al ardeziei

Rolul stratului support este de a asigura provizoriu etanşeitatea la ploaie
şi evacuarea apelor spre streaşină, de a îmbunătăţii rezistenţa învelitorii în
caz de furtună, de a ameliora etanşeitatea învelitorii la praful atmosferic, de
a proteja izolarea acoperişului, de a preveni şi limita scurgerea apelor prove-
nite din condensări. Pentru a se realiza conditiile de mai sus, stratul suport al
învelitorii trebuie să reziste la umiditate şi la înghet, de preferinţă să fie per-
meabil la vapori şi să fie rezistent la foc.
a) Astereala prezintă o garanţie pentru celelalte lucrări care se vor exe-
cuta în vederea realizarii stratului suport pentru montarea plăcilor de ardezie.
b) Membrana suplă izolantă este pozată deasupra asterelei astfel încat să
nu se realizeze tensiuni în material.
c) Latii verticali vor fi fixati peste căpriori şi astereală, scopul lor fiind de
a se evita contactul direct dintre laţii orizontali şi astereală. Cu ajutorul
acestor laţi verticali se realizează un spaţiu de circulaţie al aerului între ardezie
şi astereală, facilitându-se evacuarea apelor provenite din eventuale infiltraţii
şi limitându-se pericolul degradării asterelei după montarea finisajului.
Înălţimea acestor elemente va fi de maxim 26 mm şi lăţimea de ~35 mm
pentru a permite baterea cuielor. Nivelul superior al laţilor verticali trebuie
să fie în acelaşi plan. Materialul din care sunt realizaţi poate fi din pin sau
brad de buna calitate, debitat în şipci drepte, bine ecarisate.
 Semnatar articol
212

d) Laţii orizontali sunt elementele pe care se fixează plăcile de ardezie

naturală. Distanţa dintre ei este calculată în funcţie de înclinarea acoperi-
şului şi de clima specifică zonei în care se montează invelitoarea. (În cazul de
la Mogosoaia, distanţa între laţii de 25/38 mm este de ~13,5 cm, secţiunea
lor a fost stabilită în funcţie de distana dintre căpriori şi de panta acoperi-
şului). Laţii sunt fixaţi orizontal echidistanţi între ei, poziţia primei şipci ori-
zontale se stabileşte în funcţie de poziţia primului rând de ardezie raportat la
streaşină iar punctul superior de referintă se află în apropierea coamei. Şipcile
orizontale vor fi fixate cu cuie inoxidabile şi rezistente în cel putin 3 puncte
de sprijin şi se vor petrece în dreptul căpriorilor prin îmbinări rezistente.
Înainte de a fi pus in opera, lemnul va fi tratat.

Montarea placilor de ardezie

Ardezia pentru învelitori este fixată utilizând fie cuie sau cârlige speciale.
În Marea Britanie, cuiele se fixează pe astereală în Anglia şi Ţara Galilor sau
direct pe laţi de lemn în Scoţia şi Irlanda de Nord. Cuie sunt executate din
cupru sau aliaje moderne şi alternative din oţel inoxidabil. In Spania sunt
preferate cârligele. Ambele metode, dacă sunt folosite în mod corespun-
zător, vor oferi un acoperiş rezistent, cu o durată de viaţă de aproximativ 80-
100 de ani. Unii furnizori din continentul european sugerează că prin utili-
zarea cârligelor de fixare se realizează o serie de avantaje, placa fiind mai
rezistentă deoarece nu se fac orificii, lucrări şi acoperişuri speciale cum ar fi
dolii şi cupole sunt mai uşor de a realizat deoarece pot fi folosite plăci
înguste şi deasemenea cârligul de fixare este deosebit de adecvat în regiuni
supuse unor condiţii meteorologice severe deoarece există o rezistenţă mai
mare la vânt şi se împiedică ridicarea marginei inferioare a ardeziei. Metalul
cârligelor este totuşi vizibil şi poate fi închis la culoare în cazul monumen-
telor. Zonele în care trebuie asigurată cu mare atenţie etanşeitatea învelitorii
sunt doliile şi coamele. Se vor monta pe versanti cârlige în doua rânduri ori-
zontale pentru scările de intervenţie, aerisiri şi parazăpezi după caz.

Curtea domneasca de la Mogoşoaia – studiu de caz

Palatul a fost acoperit cu ardezie la mijlocul secolului al XIX-lea de către
principele Nicolae Bibescu, care reîntors din Franţa a realizat lucrări impor-
tante de restaurare. Ardezia era maron închis iar plăcile aveau dimensiunile
de 40 x 20 fiind formate în acoladă. Acestea proveneau, conform specialiştilor,
dintr-o carieră din Belgia, calitatea şi culoarea lor fiind deosebită. În secolele
al XVIII-lea şi al XIX-lea au fost foarte apreciate şi s-au folosit mult în Europa,
având o mare căutare până în zilele noastre pentru lucrări de restaurare. Cu
 Titlu articol
213

ocazia intervenţiilor următoare s-a folosit ardezie de culoare antracit negru

cu reflexe livrată în piese similare. După 1944 s-au executat reparaţii cu plăci
de azbociment tăiate fie în unghi la dimensiunile ardeziei sau mai înguste
imitând şiţa.
În anul 2004 învelitoarea palatului Mogoşoaia care prezenta grave dete-
riorări în urma numeroaselor intervenţii şi care nu mai era etanşă a fost înlo-
cuită cu plăci de ardezie naturală tăiate identic cu plăcile originale. Ardezia a
fost livrată din Spania şi montată de o echipă specializată în Belgia şi atestată
în Romania. Datorită faptului că imaginea învelitorii era pestriţă în urma
numeroaselor intervenţii, am ales două culori de ardezie şi anume negru antracit
presărat cu violet-brun. Cârligele de fixare sunt negre pentru a nu se remarca
în câmp.
Casele personalului palatului erau simetrice faţă de aleea secundară de
acces. În anii 1960-1965 cu ocazia unor lucrări de restaurare învelitoarea a
fost realizată din plăci de azbociment tăiat ca şiţa, material care s-a dovedit a
fi nociv pentru sănătate şi care în prezent este interzis. Am analizat această etapă
în restaurare în care se căutau materiale durabile pentru învelitori şi am con-
siderat că este semnificativă pentru acest tip de clădiri. Am urmărit să folosesc
un material similar dar din piatră naturală, durabil, cu o textură interesantă,
asemănatoare cu a lemnului adică care să prezinte vibraţii şi care sa aibă
muchii naturale. Rezultatul este o învelitoare de culoarea lemnului invechit
(gri închis) formată din plăci de ardezie care păstrează scara şi ritmul ansam-
blului, sugerând şiţa.
Pentru viitor, la Mogoşoaia am realizat un proiect în care biserica, gheţăria,
cuhnia, clădiri care aparţin perioadei Brancoveneşti, să fie acoperite cu înveli-
tori din lemn tradiţionale-şiţă şi şindrilă-, iar clădirile asupra cărora s-a intervenit
 Semnatar articol
214

în timp şi care sunt încă învelite cu azbest tăiat ca şiţa să fie acoperite cu păci
de ardezie care să sugereze vibraţia şi dimensiunile şiţei (vila Elchingen şi
pavilionul B).

Concluzii
- Ardezia este un material de foarte bună calitate, durabil, deosebit de
frumos şi potrivit pentru realizarea învelitorilor
- La noi în ţară acest material a fost folosit pentru numeroase clădiri
reprezentative şi credem că odată cu restaurarea acestora este bine să se res-
taureze şi învelitoarea lor tot cu ardezie.
- Sunt cazuri în care pe clădiri restaurate în anii 1960-70 apare azboci-
mentul tăiat ca şiţa. Se poate analiza după caz oportunitatea introducerii plă-
cilor de ardezie modulate corespunzător care prin textura lor fină şi omo-
genă cu suprafaţa uşor satinată prezintă certe calităti estetice.

ABSTRACT
Roof Restoration Using Slate
Slate is extracted of natural rocks formed as a result of the transformation of
clay and volcanic ash throughout their geological evolution. The microcrystalline
texture of the material is perceptible, the material being frost resistant. Natural
slate of regular shape, with fine and compact texture, is exploited for being used as
roofing material. In Romania, slate was used until the end of World War II. The
text presents our experience in roof restoration using slate acquired on the histor-
ical monuments of Mogoşoaia.