Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
istorie prea îndelungată, însă în scurta lor durată de viaţă s-au schimbat, au evoluat dar mai ales
s-au adaptat cât altele nu au reuşit să o facă în mult mai mulţi ani de existenţă. De ce ? Din
simplul fapt că se rezumă la consum şi la consumatori, consumatori care devin din ce în ce mai
neînsetaţi pe măsură ce li se prezintă o gamă cât mai mare de produse din care au ce să aleagă.
La început era simplu, produsele nu satisfăceau decât nişte nevoi primare. Aveai nevoie de un
aspirator pentru simplul fapt ca aveai prea mult praf pe covor, cafeaua îţi oferea energia necesară
să începi ziua în forţă şi aşa mai departe. Din această cauză nici publicitatea nu era foarte
complicată. Îţi era prezentat produsul, erau enumerate calităţile, precum şi alte date tehnice, locul
de unde putea fi achiziţionat, preţul acestuia şi cam atât.
Pe măsură ce competiţia a devenit mai mare, au apărut mai multe produse pe piaţă care până la
urmă satisfăceau aceleaşi cerinţe, ele au trebuit să se diferenţieze. Astfel, publcitatea a devenit
mai creativă. Creativă pentru acele vremuri, evident, nu se compară cu ce se întâmplă în ziua de
azi. Aspiratoarele erau puse la încercare, erau lăudate de gospodine din jurul Americii care
garantau pentru calitatea acestora, cafeaua era asociată cu rezultatele şi cu productivitatea unui
corporatist. Dar, într-un fel sau altul totul parcă era exagerat, oamenii de rând nu rezonau cu ceea
ce vedeau în reclame. Oricât de bine şi-ar face treaba un aspirator, majoritatea gospodinelor nu
aveau zâmbetul pe buze atunci când îl foloseau, mai degrabă erau epuizate, era o treabă pe care o
făceau de nevoie, nu din plăcere. Acest lucru se întâmpla din cauză că oamenii de publicitate, şi
mai marii companiilor nu aveau un insight sănătos în mintea consumatorului şi faţă de
comportamentul lor de consum. Totul era dramatizat, pus într-o lumină teatrală pe când viaţa
reală, cea a omului de rând, a consumatorului, nu era chiar aşa.
Tot în aceeaşi perioadă, un alt titan, David Ogilvy, avea o abordare opusă, el susţinea cu tărie
importanţa cercetării în procesul de realzare a unei campanii sau a unui produs. În cartea sa
„Ogilvy on Advertising”2 el introduce un capitol intitulat „18 Miracles of Research” printre care
spune că datorită cercetării poate fi măsurată reputaţia unui produs în rândul consumatorilor,
poate estima vânzările pe care produsul urmează să le facă, poate afla informaţii precum care
culroi, arome, forme materiale sunt preferate de consumatori şi altele.
Dar, problema care stă la baza acestora este că deşi sociologia spune ce cred sau ce vor
oamenii de la servicii sau produse acestea nu sunt valide deoarece nici măcar aceşti oameni nu
ştiu exact ce vor. De-a lungul istoriei, din urma mai multor ştiinţe s-a dovedit că oamenii nu sunt
nişte fiinţe atât de raţionale pe cât ne-ar plăcea să credem. Una dintre cele mai mari personalităţi
care a studiat omul din această perspectivă a fost psihanalistul Sigmund Freud. El susţine că
« există două mari impulsuri care motivează comportamentul, gândurile şi emoţiile, iar acestea
sunt impulsurile sexuale şi agresive. »3. Astfel, un om definit de un caracter impulsiv nu este
chiar raţional.
1
www.adage.com, accesat în 3.12.2017, ora 18:16
2
Ogilvy,David, 1983, “Ogilvy on Advertising”, New York, Crown
3
www.allpsych.com, accesat în 4.12.2017, ora 23:48
Pentru a ajunge la rădăcina problemei, marketerii şi-au propus să ajungă la sursă şi să treacă
peste dialogul cu consumatorul. Astfel ei au apelat la mai multe ştiinţe, cea mai predominantă
dintre ele fiind medicina. Un nou domeniu s-a născut, şi anume Neuromarketingul.
4
www.neurosciencemarketing.com, accesat în 5.12.2017, ora 01:10
5
Lindstrom, Martin, 2008, Buyology: Truths and lies about what we buy, New zork, N.Y.:Dobuleday