Relația dintre personaje

(Povestea lui Harap-Alb)

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult scris de Ion Creangă. A apărut
în revista Convorbiri literare in anul 1877. Ion Creangă a fost un scriitor
român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale,
acesta este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române. „Opera lui
Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostru. În Creangă
trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia
poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului
dacic, dedesuptul fluctuaților de la suprafața vieții naționale. Creangă este un
reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare, al sufletului moldovenesc
între români, al sufletului țărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte
între țăranii moldoveni. Creangă explică ceea ce zugrăvește prin proverbe. De aici
frecvența proverbelor în scrierile sale”. -Garabet Ibraileanu, Povestirile lui
Creangă
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje
purtatoare ale unor valori simbolice, cu o actiune implicand fabulosul si
supusa unor stereotipii care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de
catre erou. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou o serie de functii:
antagonistul (adversarul protagonistului), raufacatorii (produc o dauna care
trebuie indreptata de catre erou), ajutoarele (il sustin pentru a duce la sfarsit
sarcina). Acțiunea este plasata în atemporalitate, iar reperele spatiale sunt
vagi: „Amu”, ”odata„, ”tara„, ”taram„. Ca in orice basm se regasec cliseele
compozitionale prin care se defineste specificul acestei naratiuni si marcheza
intrarea si iesirea din fabulos. Acestea sunt initiale ”Amu cica era odata intr-o
tara un crai, care avea trei feciori”, mediane ”Si merge, si merge el pana se
innopteaza bine.”, finale ”Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca;
cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si
mananca,iara cine nu, se uita si rabda.” Conflictul dintre forțele obscure și
forțele pozitive se încheie prin triumful binelui asupra raului. În basmul cult,
stilul este elaborat, se îmbină naraţiunea cu dialogul şi descrierea.
Caracterizarea este o modalitate artistica la care apeleaza scriitorii pentru
a-si contura personajele, reliefandu-le trasaturile fizice și morale. Personajul
este o categorie literară intruchipand o diversitate de tipuri umane.
Personajele unei opere literare sunt prezentate în raporturuile lor cu intriga
operei lierare cu o anumita concepție de viața, cu celelalte personaje, cu
atmosfera, cu mediul social. Personajul este elementul esential în opera
epica. Personajele pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel, în funcție de
locul pe care îl ocupa în compozitia operei, se disting personaje principale,
secundare și episodice.
 După cum se sugerează din titlu, Harap-Alb este elementul esential al
basmului, personajul principal în jurul caruia graviteaza lumea operei. Este
compus din substantivul comun ”povestea” și substantivul propriu ”Harap-Alb”.
Numele este o sintagma oximoronica: substantivul comun, de origine
populara ”Harap”, desemneaza o persoana de culoare neagra, un sclav, iar
epitetul cromatic ”Alb” sugereaza originea nobila. Antagonistul este Spanul,
este un rau necesar, in absenta caruia, initierea craisorului ar fi imposibila.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul
elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile
temporale si spațiale, si perspectiva narativa.
Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict
general, specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict
particular, intre Harap-Alb si Spân. Conflictul debutează in momentul întâlnirii
celor doi când fiul Craiului este păcălit de Spân si devine sluga acestuia, fiind
constrâns sa respecte cu sfințenie toate regulile impuse. Evoluția conflictului
se bazează pe toate probele la care este supus Harap-Alb, menite sa îl duca
la pierzanie dar care in cele din urma îl fac mai puternic. Conflictul se
finalizează intr-un mod pozitiv deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de
Spân, este mai apoi readus la viața de fata Împăratului Ros, iar Spânul
sfarseste prin a fi omorât de cal.
Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un
erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind
construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si progreseaza.
Din punct de vedere social, Harap-Alb este infatisat la inceput ca fiind
mezinul Craiului, facand parte dintr-o familie de vita nobila. Insa, după
întâlnirea cu Spânul isi pierde acest statut, devenind sluga, ca mai apoi spre
finalul textului sa isi recapete adevărata identitate nobila, ajungând in cele
din urma Imparat. Sub aspect moral, deși este protagonistul basmului, nu
este înzestrat doar cu calitati, ci si cu defecte. Asadar, înainte de maturizarea
sa da dovada de superficialitate,judecând după aparente, fiind egoist si las,
pentru ca ulterior sa ajungă o persoana generoasa, curajoasa,înțeleapta.
Psihologic, reprezintă tipul tanarului in formare, având la început o
personalitate slaba, cu o fire introvertita, devenind mai apoi o persoana
sociabila, comunicativa, extravertita (un om puternic).
Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu este
inzestrat cu atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. In
ceea ce privește statului social al acestuia, se poate remarca inca de la
început prezenta unei persoane trecute prin viața deoarece acesta stie cum
sa il pacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga pentru a-i fura
identitatea. Asadar, odata ajunsi la curtea Imparatului Ros, acesta pretinde ca
el este adevăratul fiu de Crai. Insa, din nefericire pentru el, isi pierde in cele
din urma acest statut, fiind dat de gol de fata Împăratului. Moral, ca orice
antagonist, este înzestrat doar cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie,
lașitate, viclenie, fiind considerat însa ,,răul necesar’’, ghid spiritual, inițiator
pentru Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o personalitate puternica, chiar
daca este pusa in slujba Răului.
Nu in ultimul rand, relatia dintre fiul de Crai si Span este scoasa in
evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.
O prima secvența semnificativa demna de mentionat este cea a fantanii
in care asistam, după întâlnirea dintre fiul Craiului si Spân, la un botez
spiritual in urma căruia fiul de Crai devine sluga, capatand numele simbolic
de Harap-Alb. După ce a fost amăgit de Spân, care ii promite ca știe un loc
cu apa rece si buna, acesta este atras in capcana si închis intr-o fantana din
care nu poate ieși, decât după ce ii promite Spânului ca-l va asculta cu prețul
vieții. Spânul ii adresează trei întrebări fundamentale: Cine ești? De unde vi?
Încotro te îndrepti?, evidențiindu-si astfel rolul de inițiator pentru naivul fiu de
Crai. Aflând cu ce scop a pornit la drum, îl pune pe tanar sa jure pe armele
tatălui sau ca nu va dezvălui nimănui cele întâmplate, ca va fi de acum încolo
sluga lui, si ca se va numi Harap-Alb. Aceasta secventa surprinde lipsa de
experienta a tanarului, prin caracterizare directa: ,,Fiul craiului, boboc in felul
sau la trebi de aieste, se potriveste spanului si se baga in fantana.’’ Acesta
este totodata caracterizat si indirect prin comportamentul si prin relația sa cu
Spânul ca fiind superficial si naiv.
O alta secvența semnificativa este cea din deznodământul textului in
care Harap-Alb se întoarce la curtea Imparatului Verde cu fata Împăratului
Ros. Aceasta il da de gol pe Spân care la rândul lui se răzbuna pe fiul de Crai,
tăindu-i capul. Fiind îndrăgostita de el, fata îl readuce la viața, cu apa moarta
si apa vie, iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal. Simbolic, faptul ca fata
îl reinvie sugerează faptul ca puterea iubirii este capabila de orice, iar
dispariția Spânului evidențiază ideea ca maturizarea protagonistului este
deplina, si nu mai are nevoie de ghid.
In concluzie, având in vedere ca Spânul îl forțează pe Harap-Alb sa se
maturizeze pentru a ajunge Imparat, pot susține intr-adevăr ca tema textului
se reflecta in relația dintre cele doua personaje.