www.dacoromanica.

ro
OCTAVIAN MO5ESCU

VITRALII

www.dacoromanica.ro
 Coperta
EMIL CHENDEA

www.dacoromanica.ro
OCTAVIAN MO$ESCU

VITR ALII

BUCURETI - 1971

www.dacoromanica.ro
Nicolaie lorga

MOTO : ln cetatea drept6tii

tale poti fi ucis, insa" invzns, nu.
N. IORGA

Istoric de geniu si temperament vulcanic, cu stra-

luciri de verva care se inaltau pina in azurul elocintei,
ori dezlantuiau tumultoase acuzatii impotriva oame-
nilor de guvernamint din acele timpuri, coboriti pina
la cele mai tcncbroase abisuri ale imoralitatii publice,
si-a dominat vremea.
Malt, cu un umar mai ridicat decit celalalt, cu ochii
mari, in fulgerarile unei arderi interioare, cu o barba
de ascet, subliniindu-si convingerile cu gesturi largi,
ne prindea pe toti cei care il ascultam in vraja cuvin-
tului si in logica de granit a eruditiei sale.
Din intimplare intr-un an gasindu-ma la
Paris, am asistat la cursurile pe care profesorul lorga
le tinea la Sorbona, in fata unui public format din per-

www.dacoromanica.ro
sonalitati proeminente ale culturii franceze, studenti
§i membri ai coloniei romane.
Lectiile de istorie, luminind trecutul poporului nos-
tru viteaz, vrednic, dar asuprit, induio§au si fascinau
auditoriul cind inflacaratul cuvintator vorbea despre
destinul acestei tari de la gurile Dunärii.
Dupa conferinte, citiva tineri apropiati 11 insoteau
pe bulevardul Saint Michele, pina la malurile Senei,
la anticarii care il cuno§teau i il respectau, ca pe unul
dintre consacratii invatati ai timpului. Aid, cind dadea
peste o carte rara care il interesa, se bucura ca un
copil, minglind copertile roase de vreme ; §i, bine
dispus, ne spunea sau asculta anecdote uneori ero-
tice refugiindu-se citeva clipe din laboratoarele
tiintei in cotidianul prozaic.
La plata pentru noi nu mai era surpriza nici-
odata nu avea bani la sine, lasind pe directorul insti-
tutului roman de la Fontenay-aux Roses, institut pe
care il conducea, sa rezolve achizitiile facute.
De multe ori am fost in preajma lui, in tara sau in
strainatate. La Viena, cind era in trecere spre Paris,
se oprea sa cerceteze documentele din bogatcle arhive,
biblioteci sau muzee.
Altadata a vizitat sediul societatii Romania Judd',
tinind cu aceasta ocazie o prelegere despre sublimul"
Eminescu, intemeietorul asociatiei, ca mai tirziu, la
Teatrul National, in cuvintarea de deschidere a sar-
batoririi semicentenarului societatii, sa traseze dru-
murile luminoase ale studentilor.
Profesorul Iorga, care adora studentii, a trait ani
de deprimare sufleteasca vazind cum o parte din tine-

www.dacoromanica.ro
retul universitar o luase razna, nu numai parasindu-1,
dar organizind manifestari ostile in salile de cursuri
si chiar pe strada, atunci cind inteleptul istoric lupta
Nis, prin articole si cuvintari, pentru inlaturarea
curentelor straine de gindirea româneasca.
Ca raspuns la aceste izbucniri odioase si bestiale,
magistrul urgisit a donat casa lui si toata biblioteca
comori de zeci de mii de tomuri, hrisoave, docu-
mente si manuscrise tineretului universitar, din
rindul caruia, in toamna anului 1940, citiva rataciti
i-au strapuns cu gloante trupul, stingind astfel flacara
uneia dintre cele mai luminate minti ale neamului
romanesc.
Se implinesc 99 de ani de la na§terea acestui martir
care, mai mult de o jumatate de veac, a ctitorit cul-
turaliceste o tara, cu pasiune de profet, cind dirz si
necrutator, cind luminos si suav, cind impetuos si
inegal, uneori nedrept in hotariri, capricios ca vremea
si cald ca azima de pe masa saracului in zile de
sarbatoare.
Intr-o noapte de urgie, cind stihiile raului se invol-
burau asupra noastra, Nicolaie Iorga a cazut jertfa
credintelor pentru care a luptat o viata intreaga.
Cu cine am putea sa-1 asemuim dintre figurile isto-
rice trecute in legendele noastre ? Locul lui e alaturi
de Nicolae Balcescu. Doi voievozi ai neamului nostru,
ale caror destine s-au invesmintat in purpura tra-
gediilor antice.

7.VI 1971

www.dacoromanica.ro
Sadoveanu gindea sä scrie viata
poetului Eminescu

Gradina Copou se invaluise intr-o lumina crepus-

culara cind 1-am intilnit pe Mihail Sadoveanu.
Singur, inalt §i masiv, cu palaria cu boruri mari i
pardesiul aruncat pe umeri, s-a oprit, v5zind ca vine
in intimpinare Ionel Teodoreanu. Autorul Medele-
nilor" ma insotise in vizitele facute scriitorilor de la
Viata Româneasca", de la care incercam sa obtin
mai u§or materiale pentru volumul omagial inchinat
semicentenarului României June" din Viena.
Trecusem mai inainte pe la casa maestrului, unde
fusesem informati ci ie§ise la plimbarea obi§nuita, prin
apropiere.
Cind am fost recomandat autorului romanului Soi-
mii", acesta §tia despre ce este vorba. Primise scri-

www.dacoromanica.ro
soarea noastra, prin care ii solicitam colaborarea si
pregatise, in consecinta, manuscrisul Sitarii".
Cum ne aflam in mijlocul parcului, ne lieu semn
sa ne asezam alaturi, pe banca din fata statuii lui
Eminescu.
Mare le romancier cunostea istoricul societatii Ro-
mania Juna" si mai ales rolul covirsitor pe care il
jucase poetul la intemeierea ei.
Teiul lui Eminescu, tremurindu-si frunza galbeni,
lumina ca un uria.s candelabru, iar turturelele cenusii
faceau roata in jurul nostru, ca si foile ruginii in zbo-
rul lor liber pe alei.
Deodata, cu vocea domoala, moldoveneasca, Mihail
Sadoveanu ma intreaba, framintat parca de un gind
nedestainuit :
Mai sint romani la Viena care 1-au cunoscut pe
Eminescu ?
I-am povestit putinul pe care il stiam. Cunostearn
un ofiter pensionar, din armata austriaca, originar din
Ardeal, generalul Lupu, care venea aproape in fiecare
simbati seara (trecuse de mult de optzeci de ani) la
sedintele noastre literare.
Ne povestea, adeseori, despre Eminescu, impreuna
cu care se plimba prin parcurile vieneze, intirziind
prin cafenelele Arkaden si Toidl, unde poetul isi scria
versunle pentru revistele din tara.
Batrinul general pe vremea aceea locotenent de
husari cunostea si dragostea poetului pentru o ac-
trita de la Burgtheater. Frumoasa tragediana il cauta
prin cafenele si parcuri, pentru a-1 aduce in casa ei,
alaturi de invitatii din lumea teatrelor, unde creatorul

10

www.dacoromanica.ro
Luceafarului stralucea prin chipul frumos, olimpian,
printr-o cultura vasta §i printr-o discreta melancolie.
Sadoveanu i§i nota adresa generalului §i a societatii
noastre, cu sediul, pe atunci, la palatul Hofburg.
Poate voi poposi citeva zile la Viena, sa vizitez
societatea §i pe generalul Lupu.
Era tirziu Candelabrul teiului se stingea incet, li-
carind in ultimele frunze ramase razlete pe crengi,
cind am plecat impreuna din parc. Ne-a invitat in
casa. 0 atmosfera patriarhala §i o lini§te de chilie, cu
miresme de levantica plutind in odaia scunda, un
birou incarcat icu carti §i manuscrise. Pe pereti ve-
linte moldovene§ti, tesute prin manästiri, o panoplie
cu arme de vinatoare §i, undeva intr-un colt de co-
ridor, uneltele de pescuit.
Inminindu-mi manuscrisul i§i repeta dorinta.
Cit timp voi ramine la Viena si ma duceti la
cafenelele pe unde intirzia poetul. Nadajduiesc sa fi
ramas un patron sau un chelnar batrin care sa-1 fi
cunoscut. $i arhiva voastra cred ca are lucruri de la
el §i despre el. Pacat ca voi, tinerii, nu culegeti mar-
turii, care mai tirziu sint de mare pret pentru istoria
noastra literara.
Dupa ce ne-am luat ramas bun in cerdacul plin cu
glastre de flori, coborind pe strada Lapu§neanu, spre
cofetaria Tufli, aud pe Ionel Teodoreanu spunind
tulburat :
Sadoveanu ginde§te sa scrie viata poetului.
In cofetarie ne a§teptau sonetistul Mihail Codreanu,
cu poezia fagaduita §i omul de teatru Victor Ion Popa.

11

www.dacoromanica.ro
 La o altä masa, mai in fund, criticul Ibraileanu, cu
chipul desprins parca dintr-o fresca asiriana, privea
in ochii unei studente ca intr-o lume pe care n-o cu-
noscuse pina atunci.

1.XI.1970

www.dacoromanica.ro
Poetul George Bacovia
la Rimnicu Särat

In toamna tirzie a anului 1924 s-a oprit la Rimnicu

Sarat poetul G. Bacovia. Parea nerabdator sa afle
§tiri cu privire la reaparitia volumului Plumb", in-
credintat Tipografiei poporului" din localitate, din
initiativa prietenului i fostului coleg Grigore Taba-
caru, a concetateanului N. Cristoveanu, cu concursul
material al omului de cultura Matei Elian. Poeziile se
aflau in §palturi, gata pentru ultima corectura.
Vestea sosirii, pe neWeptate, a poetului, care tre-
cuse pe la tipografie fara sa indice o adresa, ne-a ui-
mit. L-am cautat prin cele citeva restaurante, dar
1-am gasit tirziu, in gradina publica, pe o banca, sub
un platan devastat de vinturile sfiuitului de toamna.

13

www.dacoromanica.ro
 Atunci 1-am cunoscut. Absent la toate din jur. In-
frigurat, intr-un pardesiu negru, plapind i uscat, cu
umerii iqiti in fata, cu miinile lasate pe genunchi. Pri-
vindu-i ochii de un albastru bizar singurul albastru
in amiaza aceea innourata
ratacit printre oameni.
- ne-a parut ca un pustnic

La insistentele lui Matei Elian, primi cu greu sa fie

oaspete in casa din strada M. Eminescu, unde sotia
amfitrionului suflet deschis i primitor a des-
tramat norii de tristete care patrunsesera o data cu
Bacovia.
La o cana cu vin fiert in mirodenii orientale i in
fata cartilor rare, cu autografe de Victor Hugo, Emile
Zola, Balzac, Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Roden-
bach, Anatole France, oaspetele a ie§it din izolarea
maladiva Cerceta rafturile, inalte pina in tavan, dupa
care se a§eza la birou, sa cerceteze §palturile sosite de
la editura.
Vinul de Raduce§ti 1-a dispus intrucitva pe poet,
care primi sa citeasca, la rugamintea amfitrioanei,
citeva poezii din volumul Scintei galbene", pregatit
pentru tipar.
Odaia mea mii insplizrninta...
Aici n-ar sta nzci o iubitá,
Prin noapte, toamna despletztà,
hz mii de fluiere cinta.

Fara gesturi, fara un ton declamator, fara o grimasa,

de o naturalete §i simplitate dureroase, lectura
o
curgea monoton, sfi§ietor de monoton, in toamna rece

14

www.dacoromanica.ro
care ne batea cu ramurile negre ale glicinelor la
ferestre :
Afara, o vreme de plumb
$i vintul impra,stie ploaia,
7" omnatice fi unze prin tirg
Alearga pe drumuri cu droaia

Un bolnav poet, atacat,

Afleapta tupnd pe la gealnuri
0 laid, prin gratii, plingind,
Se uità ca luna prin rarnuri.

Bacovia citindu-si versurile tira inaintea

ochilor nostri realitatea cruda si lugubra in care tra-
lam cu totii, fara ca multi dintre noi s-o intrezarim
ca el.
Nimic nu era fals In birou ne apasa o atmosfera
sumbra, dezolanta, care se asternea ca o picla pe suf-
letele noastre.
Cind am iesit din casa era noapte si ultimele frunze
cadeau in parc si pe strazile pustii. Am incercat sa-1
conducem pina la gara, dar ne-a refuzat categoric :
Lasati-ma singur... ma simt bine stiind ca nu va
pierdeti vremea ca mine... E asa de bine sa ramin cu
mine... numai cu mine...
Pierdut, ma duc ,q eu, cu bratele intinse
Plingind,
,$i fredonind,
Ghzdindu-ma la mine

15

www.dacoromanica.ro
 Ne-am intors de pe bulevard prin gradina publica.
Toamna scirtia" prin copacii desfrunziti, un vaiet se
auzea departe, un croncanit negru de corbi trecea dea-
supra noastra, delir pretutindeni, incit am tresarit
infiorati. Eram furati de peisajul halucinant bacovian,
pe cind poetul insingerat... era departe :
Singur, singur, singur.
Thir-un han, departe
Doarme ,si hangiul,
Strazile-s de,Farte,
Singur, singur, singur...

18 X 1970

www.dacoromanica.ro
Panait Mupiu

Intr-un numar recent al revistei Contemporanul, un

articol semnat de reporterul F. Brunea-Fox ne amin-
teste figura, interesanta prin simplitatea ei generoasi,
a unui prieten al nostru, al tuturor Panait Musoiu.
Publicistul socialist, cu must* buclata si sprincene
groase, cu luminisuri albastre in ochi si purtind acelasi
costum de in pe orice vreme, iti stringea prieteneste
mina de la prima cunostinta. Pe el nu-1 incalzea de-
cit sentimentul prieteniei si al omeniei.
L-am cunoscut in redactia ziarului Adevirul", prin
autorul reportajului citat. Ce rn-a impresionat, de la
inceput, era stima cu care-1 priveau toti redactorii. Era
un semn de afectiune sincera. Biografia lui : o copi-
larie traiti in saracie si umilinte, o adolescenta inghe-

17

www.dacoromanica.ro
muita intr-un birou de arhivar la primaria din Roman,
slujba pe care a parisit-o pentru a se stabili in Bu-
curesti, mai aproape de miscarea muncitoreasci si in
contact permanent cu promotorii ei. De asemenea, aici
se trudea sa-si tipareasca Revista Ideei", pe care a
condus-o timp de peste 15 ani. Venit in Capita lä, n-a
trecut nici un an si Panait Musoiu vechi colaborator
de la ziarul Muncitorul din Iasi s-a imprietenit cu
multi dintre scriitorii si ziaristii progresisti ai vremii
ca Dobrogeanu-Gherea, Constantin Mille, Anton Ba-
calbasa, Iosif Nadejde, Alexandru Sahia si, in ace-
lasi timp, cu toata gruparea de la Cuvintul liber.
Nu-1 preocupa decit scrisul, talmacirea lucrarilor
straine, editarea si raspindirea lor in mase Imi amin-
tesc, intr-o seara, cum ma opreste pe strada Sarindar
si imi ofera cartea : Filozofia demnitatii omenesti"
de Paul Gale. Am insistat sa-i achit costul, dar
n-a primit.
Organizind prima excursie sub auspiciile ziarului
AdcznIrul la Istanbul, 1-am invitat pe Panait Musoiu,
un pasionat calator, sa ia parte la calatoria noastra.
Pina atunci vizitase multe tari si orase, iar in Franta
si Belgia, unde era in strinsa legatura cu liderii mis-
carii umanitariste, a ramas multa vreme. Ne-a argu-
mentat ca are sub tipar o carte si pregateste niste
intruniri politice in provincie. Dupa o luna, la a doua
calatorie la Istanbul, a venit singur si si-a aratat do-
rinta sä ia parte, mai ales ca printre calatori erau si
prietenii nostrii comuni Felix Aderca si Camil Bal-

18

www.dacoromanica.ro
tazar. In portul Constanta 1-am intilnit cu o legaturica
in mina. M-a luat la o parte si mi-a spus :
Dumneavoastra, ca director al acestui oficiu de
turism, puteti sa ma ajutati. Am luat cu mine citeva
exemplare din Revzsta Ideei i citeva carti. Desi nu
sint subversive", mi-e teama sa nu le confiste la vama.
L-am intrebat de ce nu le-a pus in geamantan. Mi-a
raspuns :
Asa nu atrag atentia Cu aceasta legaturica co-
lind tara. Cu ea am trecut si peste hotare. Multi cred
ca sint schimburi si ceva de mincare.
I-am luat lucrurile si i le-am inapoiat dupa ce va-
porul a iesit din raza portului. Pe Bosfor, inainte de
debarcare, ma instiinteaza ca, avind citiva prieteni,
poate o sa intirzie la hotel. Trei zile am stat la Is-
tanbul. Desi in acest timp am vizitat cele mai renumite
moschei si muzee, nu 1-am vazut nicaieri. La plecare
ne astepta inaintea vamei, cu aceeasi legaturica. Ob-
servind nedumerirea mea, imi spuse :
Numai basmaua e aceeasi : cartile sint adunate
de pe aici.
De atunci ne vedeam mereu la Bucuresti Odata
mi-a povestit ca, in Rimnicu Sarat, se opreste des la
un grup de prieteni. Tot in Rimnic, altadata, 1-am
gasit in gradina publica, luindu-si prinzul pe o banca ;
o bucata de piine si o coaja uscata de cascaval. Nu
1-am invitat la masa, stiind sigur ca ma refuza, dar
rn-am asezat linga el. Mi-a spus ca ramine citeva zile
in oras, ca sa pregateasca o greva a lucratorilor de la
fabrica de cherestea din Gugesti. Acolo, sub umbra
deasa a copacilor batrini, Panait Musoiu mi-a povestit

19

www.dacoromanica.ro
multe din trecutul lui de gazetar i propagandist. Din
ce in ce il pretuiam mai mult pe acest vizionar, care
dadea tot §i nu lua nimic.
A inceput apoi razboiul. Ne intilneam mai rar.
Omuletul cu legaturica sub brat se strecura neobservat
pe strazi sau pe peronul unei gari. In ochii lui in-
trezaream o geana de lumina a vremilor de astizi,
visate de acest revolutionar care, lini§tit i impacat,
s-a despartit de noi la sfir§itul anului 1944. Apucase
zorile victoriei §i ale marilor prefaceri sociale. De
atunci au trecut 25 de ani.
17 X11.1969

www.dacoromanica.ro
Tofana era din Rimnicu Särat

Pe autorul dramei Patima Rosie" 1-am cunoscut

in orasul Rimnic, la o familie care locuia intr-o casa
cu bolti de vita de vie, cu jaluzele Inflorate la fe-
restrele mari si luminoase.
0 poteca pietruita, cu straturi de circiumarese multi-
colore pe de laturi, te conducea Oda' in fundul gra-
dinii, unde un pavilion cu jeturi si perne moi te imbia
la o dulceata de zmeura si o cafea aromata.
Acolo, Mihail Sorbul cunoscut prin piesele sale
istorice te apropia cu o vorb a. domoala, priete-
neasca. Era inca tinar, blond, inalt si zvelt, cu ochii
de o culoare imprecisa, purtind un smoc de par roscat .

in barbie.

21

www.dacoromanica.ro
 Departe de a fi un curtezan, fusese totusi fei mecat
de o fata inalta, cu ochii verzi si ispititori si trupul
mladios ca o tija de floare. Adeseori il intovaraseam
pina la gara, dar niciodata nu mi-a facut vreo aluzie
la dragostea pentru fata iesita, in vremea aceea, din-
tr-un pension de la Braila Dupa citeva luni incepuse
sa aduca aici pe pi ietenul Mihail Saulescu, faurarul
unui volum de versuri editat in frageda tinerete. Dar,
spre mirarea mea, cu cit cel dintii venea mai rar, cu
atit mai des revenea poetul cu profilul de Adonis,
visator si cuceritor involuntar
Premiera piesel Patima Rosie" din 7 martie 1916
de la Teatrul National, jucata de un minunat colectiv
de actori Elvira Popescu, Iancu Brezeanu si Puiu
.

Iancovescu, ne-a fascinat. A fost o surpriza pentru

scrittori si pentru public. Dintr-o anecdotica banala,
autorul scoate la iveala o structura dramatica ori-
ginala si impresionanta, in care ipocrizia si cinismul
se identifica cu inedite temperamente
Dupa Caragiale mare si singular Mihail Sor-
bul isi facea intrarea in teatru, ridicindu-se, ca va-
loare literara, pina la scriitorii nordici, dar fara prea
marl similitudini cu eroii din ,,Casa Papusilor".
In seara premierei, la care am asistat, nu am ob-
servat mci o asemanare intre Tofana de pe scena Na-
tionalului si fata cu ochii verzi din Rimnicu Sarat.
Mult timp incoace dupa citeva decenii ma.
intilneam la Capsa cu Mihail Sorbul si Alexandru Ca-
zaban, care locuiau impreuna intr-o vila din Vatra
Luminoasa.

22

www.dacoromanica.ro
 Intr-o seara de iarna, cu trimbe de vifornita, care
ne indemnau sa zabovim, creatorul . Patimii Rosii"
porni pe drumul destainuirilor. Atunci am aflat ca
Tofana era fata cu ochii verzi din orasul meu, inspi-
ratoarea acestei lucrari dramatice unica in reper-
toriul teatrului românesc Materialul uman, isi ispravi
el destainuirile neasteptate, e ca si lutul in mina ar-
tistului-sculptor Ca sa-I modeleze si sa scoata opera
de arta, trebuie dezgolit si lasat nud in fata naturii
Nu stiu daca am reusit, dar niciodata n-am sa int
pe aceea care mi-a dat nopti de transa ca sa termin
.Patima Rosie.."
...Tacu. Scriitorului Alexandru Cazaban ii inghe-
tase pe fatal un zimbet abia schitat, in timp ce
maestrul, cu chipul mefistofelic, isi imbraca macfer-
lanul, isi trecu fularul in jurul gitului si, fail sa-si ia
ramas bun de la noi, deschise usa, afundindu-se in
viscol

2 VIII 1970

www.dacoromanica.ro
Macedonski si anatema publicä

MOTTO .
Vrii)mapz Inez sunt multi la numär
Multi ca ruszpul miirti
,51 grea povarsd port pe umär
Povara clisperärzi I
AL. MACEDONSKI

Privesc litografia maestrului Jean Al. Steriadi, cu

imaginea donquijotesca a celui mai hulit scriitor
roman : Alexandru Macedonski. Cit timp a trait, nu
i s-a iertat epigrama adresata nefericitului geniu al
Luceafarului".
$i nici posteritatea nu i-a iertat gestul necugetat,
desi in perspectiva timpului zamislitorul Nop-
tilor" si al suavelor rondeluri a patruns, cu toata
anatema publica, in galeria marilor nostri poeti.
Litografia din perete il infatiseaza ca pe un print
persan imbracat europeneste scrutator in pri-
vire, cu mustatile pomadate si rasucite in sus, ca vir-
furile de floreta, cu guler inalt si scrobit, cu plastron

25

www.dacoromanica.ro
negru, in mijlocul caruia era infipt un ac cu o pia-
tra falsa un exotic pretuitor de sine.
Parasit de multi dintre discipoli, ostracizat de ci-
titori, ironizat de Caragiale, i§i cauta exil voluntar
la Paris, sperind Ca, o data cu plecarea lui in strai-
natate, urgia declan§ata in tara va lua sfir§it.
Poetul volurnului Prima verba" nu si-a putut in-
chipui ca, din cauza unei strofe de 6 versuri, poate
sa patimeasca atit, incit intelectuali urcati pe bari-
cadele presei Ii vor arunca cele mai josnice §i tri-
viale invective.
*

Eram elev de liceu cind 1-am cunoscut pe poetul

Alexandru Macedonski Intlia oara mi-a atras aten-
tia pe Ca lea Victoriei 0 aparitie grotesca, cu imbra-
caminte §i gesturi ridicole, cu un mers dirz, atent
la ce se petrece in Jur, orgolios §i sfidator, dar de-o
politete exagerata fata de trecatorii care il salutau
cu respectul cuvenit marelui scriitor. Altadata, am
luat parte la un festival literar la Ateneu, cind poe-
tul a aparut pe scena goala, cu un enorm buchet de
liliac in brate, declamind : Veniti, privighetoarea
cinta, §i liliacul e-nflorit !". Pe nesimtite, marele pu-
blic incepe sa se induio§eze §i sa-i citeasca volumele
aparute Prima verba", Excelsior", Bronzes", Le
calvaire de feu" §i piesa Le fou", ultimele trei ti-
parite intr-o editura franceza.

26

www.dacoromanica.ro
 Multi discipoli s-au reintors linga maestru, con-
tinuind sedintele cenaclului Literatorul"
La serile literare din strada Dorobanti nr. 23, am
participat de citeva ori, impreuna cu poetii Ion Fill-
lat i Horia Furtuna.
De cum intrai in casuta cu etaj, avind un ingust
balcon cu grilaj de fier, te impresiona decorul tea-
tral, cu drapern decolorate din catifea, cu tablouri
lipsite de valoare artistica, cu candelabre in cai e
ardeau resturi de luminari, cu decoratiuni din bronz
scorojit. Culoarea dominanta stacojiul, rosul
aprins In fund, un tron cu citeva trepte, avind un
baldachin strident, sub care lua loc maestrul atunci
cind isi declama ultimele poezil, ascultat intr-o li-
niste pioasa.
Veneau apoi lecturile scriitorilor consacrati si la
urma, debutanth, care, o data cu felicitarile obis-
nuite, primeau cite un safir fals drept certificat al
talentului. 1mi amintesc de o reumune, la care un
tinar necunoscut declama versuri obscene, in semn
de batjocui a la adresa amfitrionului, scandalizindu-i
pe toti cei de fata. Intr-o tacere apasatoare ca si
cum nu s-ar fi intimplat rfimic poetul a facut
o incursiune in trecutul cel mai indepartat, vorbind
erudit despre stampele chinezesti, despre frescele mu-
rale de la Pompei, continind scene erotice, dar pe
care adevarata arta le purifica.
In timp ce ne vorbea, interiorul se transformase
intr-un templu cu straluciri de aur i nestemate, dea-

27

www.dacoromanica.ro
supra noastra plutea o lumina parnasiana, iar in
glasul lui vibrau melodii de orga :
Dar cind patru generatii peste moartea mea vor trece
Cind voi fi de-un veac aProape oase si cenusa rece,
Va suna sz pentru mule al dreptatzi ceas deplin
$z-al meu nuine, printre veacuri, inallindu-se senin.
31 V 1970

www.dacoromanica.ro
Trandafiri pentru Ady

Urc a doua oara treptele de piatri la casa memo-

riali din Ciucea. Altfel arata peisajul inainte cu
aproape o jumatate de veac cu geometria stra-
turilor ncdefinite si cu aleile incolacite pe sub urn-
bre racoroase.
Imi amintesc numai vatra cu jaraticul trandafiri-
lor, care se intindea ca un incendiu floral prin par-
cul insorit ; si de copacii pletosi, acoperind partea
dreapta a castelului.
Aici, mai mult decit oriunde, era refugiul de me-
ditatie si poezie al celor doi poeti din neamuri di-
ferite, ramasi prieteni pentru totdeauna : Ady Endre
si Octavian Goga.

29

www.dacoromanica.ro
 Primul era un tinar cu fata maslinie §i cu ochii
mari, negri, rotunzi, ilurninati pina in strafunduri
de flacara unui umanism razvratitor, care incepuse
sa destrame noaptea popoarelor iobage. Celalalt
vulcan de lava fierbinte involburat ca Oltul
§i duios ca doina, cintaretul patimirii noastre",
inaltase flamura idealurilor implinirii nationale in
vrernuri de furtuna §i de balade. Fiecare i§i iubea
poporul : unul luptind pentru strivirea oligarhiei
grofilor, altul pentru dezrobirea neamului incatu§at.
Poetul Ady Endre, dupa ce §i-a topit in flacara
unui destin revolutionar nazuintele, dorurile §i vi-
surile, s-a stins ca o lumina profetica. Poetul Oc-
tavian Goga a vazut aievea stralucind flamura de
biruinta ; in mausoleul din parcul de la Ciucea odih-
ne§te Irnpacat cel al carui vers tulburator a rasco-
lit con§tiintele rornane§ti.
De aceea, in urma cu mai mult de patru decenii,
pa§eam cu emotie pe nisipul care purta Inca urmele
marilor creatori de poezie. Venisern acolo pentru ar-
ticolul Avrarn Iancu", pe care avearn sa-1 introduc
in cartea jubiliara a Romaniei June" omagiu
adus poetului Mihai Eminescu.
Erarn cunoscut, oarecum, din colaborarea vremel-
nica (1915-1916) la revista T ara noastrii, precum
§i din corespondenta cu marii no§tri scriitori, cu pri-
vire la sarbatoarea semicentenarului societatii studen-
te§ti din Viena.
Aici, in biroul de lucru plin de manuscrise §i carti
rava§ite, rn-a primit afabil §i cald, povestind intim-
plari ale vietii studee§ti din Budapesta, anecdote
30

www.dacoromanica.ro
care circulau in redactiile revistelor române§ti din
Ardeal. Mi-a vorbit de prietenia cu Ady, de in-
flacararea cu care poetul vizionar prevestea vremuri
mai bune, de poemele bardului maghiar pe care le-a
tradus.
Sint numar citeva saptimini de cind pa§ii rn-au
purtat, din nou, la casa niemoriala din Ciucea. Am
gasit parcul transfigurat intr-o mare de flori i de
verdeati, iar venerabila sotie a poetului, oficiind un
cult al trecutului, cauta sa stea de vorba cu toti vi-
zitatorii.
Pe o banca, sub pergola de unde priveam curn se
desenau colinele de pe valea Crisului Repede, doamna
Veturia Goga ne-a vorbit despre ultimul pelerinaj
la mormintul lui Ady din capitala Ungariei, unde
a depus un rnanunchi din cei mai frumo§i tranda-
firi cule§i in parcul unde a trait citiva ani §i ma-
rele disparut. Gestul omagial din cimitirul de pe
Ca lea Kerepesi a fost televizat, iar presa s-a oprit
pe larg asupra lui.
Catre seara, cind coboram spre gara Ciucea, apusul
de soare tivea cu aur si culori alese arcadelc caste-
lului, strajuind parca amintirea prieteniei duioase
dintre cei doi mari poeti.

6 IX 1970

www.dacoromanica.ro
Pictorul Petre lorgulescu-Yor

Intre un Toulouse Lautrec si Yor exista, desigur,

o diferenta de valoare, dar si o ciudata similitudine
a destinelor. Chiar scenele de viata se aseamana :
parasirea caminului parintesc, ruptura definitiva cu
tatal, inchirierea unei mansarde in Montmartre, dis-
pretul pentru valorile mic-burgheze, izolarea de me-
diul natal. Caci Petre lorgulescu s-a simtit, din pri-
mul moment, izolat in casa parintilor din Rimnicu
Sarat. A dispretuit politicianismul tatalui, petrecerile
din jur, demnitatile oficiale. Mai tirziu isi va da
demisia din magistratura, fara sa ezite, plecind la
Paris.
Figura de boem, desprinsa parca dintr-un roman
de Henri Murger, va renunta aici la toate binefa-
33

www.dacoromanica.ro
cerile vietii organizate §i se va dedica, cu patima, pic-
turii, lucrind zi §i noapte intr-un atelier inchiriat
linga piata Piga Ile.
Intr-o agitatie perpetui, frecventeaza academiile
de arta, expozitiile, muzeele, in special Louvre §i
Luxembourg, unde este primul la deschidere. Auto-
didact de talent, ratace§te apoi, cu §evaletul sub
brat, pina noaptea tirziu, pe strazile marii metro-
pole, in goana dupa motive §i peisaje noi. Evadeazi
in Bretania, la Pontoise, ajungind pina in Midi sau
pe malurile insorite ale lacurilor italiene. Anual vine
in tari pentru a-0 deschide o expozitie. Dar §i atunci
este intr-o permanenti agitatie. Inchiriaza, in graba,
o sala, i§i a§aza tablourile, apoi dispare, uitind de
cuno§tinte §i prieteni.
Ne vedeam totu§i, din cind in cind, in Bucure§ti, la
el acasa, in strada Atena nr. 6. 0 camera rava§ita,
cu desene, tablouri, carti de arta §i literatura. Acolo,
fiecare tablou i§i avea istoria lui.
*

La Paris 1-am intilnit pentru prima oara la o

expozitie Van Gogh. In fata tablourilor de la Arles,
cu peisaje construite parca din limbi de foc §i tre-
pidatii ale culorii, Yor se entuziasma ca un copil.
Revedea un tablou de mai multe ori, pina seara la
inchidere.
Am discutat apoi despre expozitiile sale din tara.
Era multumit de ecoul lor in public, de cronicile
favorabile semnate de $irato, Tonitza, Walter Cisek,
Victor Ion Popa.

34

www.dacoromanica.ro
 *

Am aflat citeva amanunte despre drama sa fa-

miliala intr-o discutie purtata, peste citiva ani, la
braserta Florian, din celebra piata San Marco. Ca-
derea seril peste lagune il intrista pina la lacrimi.
Intre mine §i cei de acasa s-a deschis o prapastie
definitiva Sint ani de cind nu 1-am mai vazut pe
tata. Nici la expozitiile mele cu succes nu a vrut
sa vina... Credea ca am sa devin un om bogat, te-
mut, un mare demnitar. Nu intelegea ca nimic nu
mi se potrive§te din toate acestea... Mie mi-ajunge
&à devin un pictor adevarat... Doar mamei ii simt
din cind in cind mingiierile. Ea a inceput sa ma cu-
noasca "

L-am intilnit apoi in 1928, la Nisa, in timpul car-

navalului. Risipa de flori, de toalete, lumina orbi-
toare i cintecele nu-1 interesau. Privea absent. In
fata noastra, departe, se intindeau palmierii inalti i
zvelti, iahturi cochete pluteau in largul marii. Yor
vorbea foarte incet, ca pentru sine. Pe aici a trait
Panait Istrati. Se umerea cu aparatul de fotogra-
fiat aa cum port eu §evaletul §i paleta... Doi aven-
turieri, izgoniti din tail de dorul de a §ti §i zugravi
lumea.. Panalt Istrati nu §i-a cunoscut tatal, eu am
incetat sa-1 mai cunosc pe al meu."

35

www.dacoromanica.ro
 *

In 1931, Yor a organizat doua expozitii personale

la Bucuresti, in jurul carora aprecierile favorabile nu
mai conteneau. Este remarcata originalitatea sa, ba-
zata nu pe transpunerea emotiei in efecte de lumina,
ci pe variatia tonurilor de culoare. Artistul folosea
o tehnica innoitoare pentru pictura noastra. Ama-
torii de art5. ii achizitioneaza tot mai multe lucrari,
la fel ca si muzeele. Treptat, Petre Iorgulescu-Yor
intra in constiinta specialistilor ca un artist de va-
loare. In schimb, omul devine tot mai izolat, mai
trist, mai chinuit de ginduri si cautari.
*

Intimplator, in iarna anului 1939 1-am intilnit la

Cluj, unde venise sa se interneze intr-un sanatoriu.
0 ciudata stare de depresiune i se cuibarise in mis-
cari, in priviri, in cuvinte. Un semn al mortii apro-
piate ? Imi pare rau, mi-a spus la despartire, Ca
nu mi-am notat niciodata unde se gasesc 1ucr5ri1e
mele. Poate tu, ca prieten si colectionar, vei insista,
cindva, sa se organizeze o expozitie cu o parte din
truda mea. As fi poate mai linistit .." Ochii ii stra-
luceau in acea combinatie de culori, specifica pinze-
lor sale.
*

Dupa citeva luni, intr-o dimineata, criticul Blazian

mi-a telefonat : Yor s-a sinucis..."

36

www.dacoromanica.ro
 *

Au trecut de atunci 30 de ani. In perspectiva

timpului, personalitatea artistica' a nefericitului pic-
tor se contureaza ca un moment important in arta
plastica româneasca moderna. La Muzeul de Arta
al R.S.R , lucrarile sale cuprind un intreg panou.
Anul acesta a vazut lumina tiparului o lucrare mo-
nografica, datorata criticului Cornel Constantinescu.
0 expozitie retrospectiva, in semn de omagiu, orga-
nizata pe meleagurile unde s-a nascut, s-ar cuvem
cu atit mai mult.
17 IX 1969

www.dacoromanica.ro
Cu lonel Teodoreanu la mare

Intr-o vara, impreuna cu poetul Ion Pillat, am

inchiriat pe litoral, 1Ing un orasel de pescari, un
mic pavilion de odihna pentru autorul romanului
Turnul Milenei". Implintata in povirnisul unei
coaste cu stinci abrupte, locuinta avea un cerdac,
de unde se vedea marea, cu plajele risipite de-a lun-
gul tarmului. Digul intrat adinc in apa ada-
postea citeva vaporase si un pilc de barci, iar por-
tul, cu cafenele orientale, te adernenea la un popas
sub umbra copacilor batrini. Din sosea trebuia sa
mergem pina acolo in rind, cite unul, pe o poteca
ingusta, pe linga o prapastie in care cresteau smo-
chini i finapi. In gradina suspendata leandri in-
floriti si razoare cu piersici in pirg. Glicinele, care

39

www.dacoromanica.ro
acopereau fatada, lasau libere doar ferestrele, ca niste
ochiuri de vapor. Acolo a stat, mai mult de o luna,
scriitorul Ionel Teodoreanu cu familia sa, avind in
spatele locuintei peisajul sever de munte, pe cind jos
se intindea, nemarginita, marea, cu zgomot de va-
luri si zboruri de pescarusi.
lntr-un miez de noapte s-a dezlantuit o furtuna
cum nici pescarli incaruntiti nu-si mai aminteau, sa
fi vazut. Intre cer si pamint vazduhul incandescent
se prelungea parca din marea care clocotea, smul-
gind barcile si azvirlindu-le-n larg. Rafalele dezgo-
leau, cu furie, acoperisurile de olane, dezgropau cal-
darimul, dezrädacinau copacii.
Furtuna a tinut citeva ceasuri. Tot timpul m-am
gindit la soarta lui Ionel Teodoreanu Se facuse ziva.
Am strabatut, cu un prieten, orasul devastat, pina la
gradina cu pavilion mov. 0 raza de bucurie ne-a
inseninat gindurile cind am zarit pavihonul, stra-
lucind ca un breloc pe pieptul stincilor neclintite.
Sfielnic am batut la usa. Ionel Teodoreanu a ie-
sit in prag, intimpinindu-ne cu un zimbet :
Am trait ceasuri de sublima poezie Aici, de
peretii stincilor, s-au izbit toate fulgerele, toate yin-
turile : marea curgea parca din cer. 0 cutie de re-
zonanta, un miracol ! Ascultam parca simfonia in-
fernului dantesc.
Multi ani au scuturat de atunci visele si iluzille
noastre. Pina cind, intr-o zi de iarna viscolita, cu
munti de zapada pe strazile Capitalei, cu schiori pe
Calea Victoriei, am aflat vestea tragica. Era in 3 fe-
bruarie 1954. Autorul Medelenilor" coborise nein-

40

www.dacoromanica.ro
fricat prin acest grandios spectacol nordic. Dar o
rafala de vint 1-a tintuit pe loc, 1-a rasucit ca pe un
porn si 1-a culcat in troienele de apocalips alb.
A doua zi am fost pe strada Romulus. In casa,
lonel Teodoreanu, cu o suvita castanie pe frunte, pa-
rea ca doarme. Se visa poate jucindu-se cu
fratele Laurentiu pe Ulita copilariei", sau in Casa
bunicilor", in iatacul cu zarzari infloriti la geam.
Se visa, poate, tinar, la masa lui de lucru din Iasi,
scriind Jucarii pentru Luly", care acum sedea indu-
rerata la capatiiul patului.
Pe obrajii lui dezmierdati de muze inflo-
rise un zimbet floarea eternitatii... Luase loc
pentru totdeauna la Masa Umbrelor".
8 III 1970

www.dacoromanica.ro
Bronzurile lui Eminescu

Gh. Anghel ne-a dat olimpiana interpretare in

bronz a creatorului Luceafirului", statuie asezata in
fata Ateneului, acolo unde troneaza (opera a aceluiasi
autor) bustul de o impresionanta maretie a lui George
Enescu. $i, intr-adevar, mesterul severinean a in-
trezarit o interesanta si luminoasa viziune a nefe-
ricitului poet, pe care a turnat-o in metalul nemu-
ririi si care fascineaza pe cel mai profan trecator,
incalzindu-i sufletul la flacara marii creatii artistice.
Bronzul te farmeca si te emotioneaza, te retine, te
intoarce din drum. In sala Da lles, cind statuia a fost
expusa cu ocazia retrospectivei Anghel, a fost un ade-
varat pelerinaj, care se prelungeste uneori si astazi
43

www.dacoromanica.ro
in fata portilor de intrare ale inaltului asezamint
de cultura si arta'
Multi sculptori au zabovit asupra frumosului pro-
fil de adolescent, cu fruntea boltita, cu parul negru
dat pe spate, cu ochii mari, luminati de visari 4i do-
rinte launtrice, dar numai citiva s-au apropiat de in-
truchiparea genialului poet.
Printre acestia ar fi 4i Oscar Han, cu statuia sa
Visatorul", care lumineaza un peisaj dintr-un parc
din Cluj, precum si bronzul invaluit in rnelanco-
lia stranie a poeziei Mai am un singur dor" atlat
pe tarmul batrinului Tomis.
Nu putini sint cioplitorii in piatra 4i turnatorii in
metale care au banalizat chipul lui Eminescu in lu-
crari mediocre, de artizanat. Iata, spre exemplu, sta-
tuia lui Eminescu de la Dumbraveni, de Oscar Spathe,
statuie ironizata de Cincinat Pavelescu :
Gloria lui Einznescu
0 sa azba doua Pete
Poate versztrzle mele
Sigur, statuta... lui Spathe.

Mare le talent Gh. Anghel a fost in mai multe rin-

duri victima a unor invidii personale, care 1-au ti-
nut departe de comenzi importante in aceasta direc-
tie. Amintesc numai de cele doua proiecte pe care,
ani de-a rindul, le-a gindit : Ion Andreescu si $te-
fan Luchian creatii unice in arta noastra contem-
porana. In modestul atelier din scinduri, fara usi 4i

44

www.dacoromanica.ro
ferestre, dezamagitul Anghel sfarimase statuia picto-
rului Andreescu, iar statuii lui Luchian ii asezase
capul lui Eminescu.
La nedumerirea mea, mesterul cu tristeti in pri-
viri a incercat sa ma lamureasca :
sa nu te miri ! Amindoi au fost geniali in
arta si nefericiti in viata... Nici eu nu pot sa-mi
explic aceasta impreunare. Ma gindesc s-o donez
orasului meu natal de la Portile de Fier.
De atunci, de multe ori ne-am intilnit, dar nici-
odata n-am cutezat sa-1 intreb, si o curiozitate ma
indemna sa ma duc la Turnu-Severin
0 fi acea ciudata osmoza in bronz Luchian-Emi-
nescu ?

10 V 1970

www.dacoromanica.ro
Poetul ar fi avut 1200 de ani...

Intr-o seara de octombrie, cind toamna intirziase

prin parcurile si bulevardele Parisului, cinam cu poe-
tul Adrian Maniu in restaurantul chinezesc din Car-
tierul latin. Lampioanele difuzau o lumina stranie, de
violet si albastru, in decorul paravanelor din ma-
tase, cu salcii despletite si punti de argint aruncate
peste ape de sidef.
Un portic, in arcade cu stucaturi olandeze colorate,
odata inchis dupa noi, ne-a rupt de larma marelui
oras, introducindu-ne intr-o lume ireala, unde fan-
tasticul dadea farmec unui interior bizar, venit din
indepartata tara a soarelui-rasare.
Pe o estrada, o tinara cintareata, cu piepteni de
fades si nestemate infipti in coafura in caturi, cu
47

www.dacoromanica.ro
ochn oblici si cu obrajii de culoarea lunii, intregea
cadrul cu romante, acompaniata de laute si instru-
mente muzicale chinezesti.
Tovarasul meu a invitat la masa noastra pe exo-
tica si frumoasa cintareata, ca sa-i traduca in limba
franceza textele melodiilor auzite in seara aceea.
Fata de pescar de pe malul lacului Tinha so-
sita la Paris sa urmeze canto ne-a talmacit, in
pauze, multe cintece chinezesti, apartinind celor doi
mari poeti din veacul al optulea : Li-Tai-Pe si Du-Fu.
Cel dintii, haiduc in tinerete si totdeauna vagabond,
iubind vinul, femeia si cintecul ; cel de-al doilea,
descendent dintr-o familie aristocratica, pe care o
paraseste, apropiindu-se de inima poporului, cintin-
du-i in versuri nepieritoare durerile, neajunsurile si
saracia.
In atmosfera de vis si cu miresme de rnosc, ne-a
povestit episoade din viata celor doi poeti din timpul
dinastiei Tan. Du-Fu pastra in versuri simetria sim-
pla si liniara a ogoarelor de orez, poezia sa era pa-
trunsa de un umanism cald si generos, cu accente de
razvratire impotriva claselor diriguitoare, pornite pe
jafuri si razboaie.
0, printi ! De ce n-ati merge sä va uitati si voi
Cum ingälbenesc pe cimpuri ciolanele sub ploi
Przvi(i din ale voastre stthlucitoare pm-0
Cum pe cimpii aleargd doar umbra celor morti
Poetica lui Du-Fu cuprinde ode si imnuri de slava
pentru patrie, sentimentul adoratiei pentru natura,
48

www.dacoromanica.ro
fara si ulte insa suferintele poporului pe care 1-a
iubit si caruia 1 s-a daruit din plin.
Deschizator de orizonturi luminoase in literatura
chineza, el a lasat in opera lui sa strabata, intiia
oara, curentul ideilor de libertate.
Au avut un sfirsit tragic Li-Tai-Pe, dupa o pe-
trecere, plimbindu-se cu luntrea pe un riu, vrajit de
luna oglindita in apa, s-a pravalit in valuri ca s-o
prinda in brate, intrind astfel in legenda ; iar Du-Fu,
in ultimii ani, umilit si insingurat, s-a stins pe bor-
dul unei corabii care naviga spre sud.
Astazi, cind intreaga omenire aniverseaza 1200 de
ani de la nasterea marelui poet Du-Fu, mi-am amin-
tit de tinara cintareata cu obrajii de culoarea lunii,
care 1-a convins pe poetul Adrian Maniu sa talma-
ceasca, in citeva volume, poezia chineza clasica.
19 VII 1970

www.dacoromanica.ro
Camil Petrescu, Istanbul
ii ... ,,pestele"

Nu mi-a fost usor sa-1 conving pe Camil Petrescu

sa primeasca invitatia de a vizita Constantinopolul.
Avea o fobie fata de calatorii, gasindu-le vulg are si
inutile. In privinta aceasta, opiniile noastre erau
opuse. Pe mine ma pasiona hoinareala prin lume, pe
biblioteca. Nu exista in largul lumii
el, scrisul si
un drum mai plin de emotii, de neprevazut, de lu-
cruri uimitoare si de zigzaguri mai nazdravane decit
sufletul unei femei", scria in prefata notelor sale de
drum Camil Petrescu.
Si-asa, intr-o seara, dupa cina servita pe terasa
cazinoului din Constanta, ne luam ramas bun, cu
promisiunea de a ne intilni mai tirziu, pe cheiul unde
acostase vaporul destinat itinerariului nostru. La mie-

cl

www.dacoromanica.ro
zul noptii, dupa iesirea din rada portului, ne-am re-
fugiat cu totii prin cabine, din cauza furtunii dez-
lantuite.
A doua zi, cind vaporul patrunsese in Bosfor, Ca-
mil explica, cu lux de amanunte, grupului feminin
din jurul lui, istoricul colinelor cu drumeaguri ser-
puite prin padurile de cedri, al palatelor cu scarile
de marmura scufundate in apele translucide.
Datorita seducatorului sau anturaj, rar il aveam
printre noi, si atunci doar in timpul mesei sau in
excursille cu vaporwle pe Marea de Marmara
Odata, pe la apusul soarelui, cind ne intorceam pe
vaporul-tramvai din insula Prinkipo, la debarcaderul
insulei Antigona s-au urcat pe bord mai multi ha-
mall, purtind in spate cosuri marl din rachita, pline
cu tin soi de peste ciudat, avind gura in forma de
spada, in lungime de aproape o jumatate de metru.
La vederea acestei recolte de spadasini ai marilor,
Camil Petrescu, cu farmecul lui de povestitor sui-ge-
neris, ne-a pus la curent cu o pozna recenta :
Nu e mult de cind Victor Eftimiu tiparise o
brosura demascatoare, infierind infamiile unui direc-
tor de gazeta din strada Brezoianu, care devenise
proprietarul acestui cotidian de dreapta, in conditii
mai mult decit dubioase.
Cum trustul de presa cu majoritatea actiunilor
intrate in portofoliul acestui despot avea printre
alte periodice si o revista scoasä de scriitori minori
si fara cititori, a insistat pe linga mine sa schimb
profilul revistei si sa-i asigur un continut literar.
Deoarece ma interesa propunerea mi se oferea
52

www.dacoromanica.ro
prilejul sa redactez o buna publicatie primii di-
rectia, cu asIgurari de independenta in actiune
Aveam si o singura obligatie . scoaterea cuvintulut
peste" din coloanele revistei. Masura drastica, luata
la nivelul intregului trust. $i cotidianul indepartase
cuvintul incriminat chiar din tariful zilnic al pietu
Peste" era, de fapt, porecla trustmanului agramat,
popularizata de prietenul Victor Eftimiu si lansata
de presa din strada Sarindar In citeva luni am ob-
tinut colaborarea celor mai de vaza scriitori, poeti,
eseisti §i cronicari, isi continua relatarea Camil
Petrescu infiintind rubrici literare noi, aducind
revista pe lima de plutire a scrisului românesc
Dar nu trecu mult st, intr-unul din articole, se stre-
cura cuvintul guvid". Urmara zarva si ameninta-
rea cu inlocuirea mea de la directia saptaminalului
literar. N-am asteptat avizul si mi-am inaintat de-
misia, lasind pe birou si doua strofe scrise intr-o
clipa de amaraciune.
Pe§telui" director
Socot, motivul e stupid
Sii te comparz chzar din senin,
Cu un nenorocit guvid,
Cind tu, de fapt, esti un rechin.
Aceluiasi
Hotdrit ma fac pescar,
Lingii rcirm sa" am o casä ;
Sper di nu e in zadar,
0 sci cazz, cindva, in plailz.

53

www.dacoromanica.ro
 Nu terminase Camil Petrescu istorisirea incidentu-
lui, cind frumoasa favorita" cum numeam noi
pe cea mai blonda si zglobie colega 1-a smuls din
mijlocul nostru si, luindu-1 de mina, au urcat pun-
tea de sus sa priveasca Cornul de Aur", in lumina
lunii, care aparuse deasupra padurii de cedri.
22 X1 1970

www.dacoromanica.ro
La Topirceanu acasä...

MOTTO Mireasma florzlor de tei

0 szmt sz-acum przn naril,
Cind mi-amintesc de ochiz ez
St trec hoinar przn gard

0 improvizatie a poetului Topirceanu pentru Rim-

nicu Sarat, unde, prin anul 1908, s-a oprit la fra-
tele sau sculptorul Mateescu, profesor la o scoala
secundara din oras. Din zilele acelea, petrecute in
urbea noastra, nu-si mai amintea decit de bulevar-
dul Galli, strajuit de tei infloriti, de gradina pu-
blica cu un Samson ciopht in piatra si de ateherul
maestrului, unde cunoscuse o fata bruna, cu ochi
migdalati si negri tulburatori de negri", cum imi
povestea cind 1-am vizitat la Iasi, sa obtin colabo-
rarea la cartea comemorativa a societatii Romania
Juna".
In ziva aceea, nu stiu cum am cazut in casa scunda,
cu carti ravasite, pe mai multe etajere toate in
55

www.dacoromanica.ro
mare dezordine ca am avut o coplesitoare deza-
magire. Amfitrionul, care de fapt imi fixase ora, ne-a
primit cu amabilitate, dar oarecum stinjenit de de-
corul apocaliptic al odaii. Nu avea nici o similitu-
dine cu autorul baladelor din Viata Roindneascá Nu-
mai figura imi era vag cunoscuta din reviste si al-
manahuri literare. Purta, ca intotdeauna, o tunica cu
guler inchis altfel decit cazaca confratelm sau Io-
nel Teodoreanu si o mesa' lasata pe frunte. Fata
panda si ochi asimetrici. Purta, de asemenea, pan-
tofi negri cu tocuri inalte, ca de dama. Era de sta-
tura mica, ceea ce il facea sa sufere mult si cauta,
prin trucuri de imbracaminte, sa inlature acest ne-
insemnat neajuns
La inceput mi s-a parut ursuz, dar pe parcursul
dialogului devenea cald, agreabil si uimitor de sin-
cer.
Cum era in traditia societatii România Juna",
1-am invitat sa fie oaspetele nostru, la Viena Deo-
data, un zimbet i-a crispat fata si, dezorientat, mi-a
raspuns :
E asa de greu sa evadez din Iasi, unde ma tin
inlantuit atitea griji si necazuri . Sint in proces cu
proprietarul, am discutii inevitabile cu confratii si
chiar cu oamenii de pe strada, colaborarea mea la
Viata Romcineasca e pe drojdie, mi-a murit mama,
o sora e bolnava, iar gelozia prietenei mele caci
am si eu o prietena pune capat la toate. Nu-mi
ramine decit sa fiu un insular. Ma desprind, cind
pot, de aceste amaraciuni si ma refugiez in insulele
vrafuite ale literaturii. Atunci sint altul .. nu mai
36

www.dacoromanica.ro
stiu de nimic si de nimeni... Improvizez usor, dar
scriu greu. Slefuiesc mult o lucrare literara. Manu-
scrisul pe care vi-1 dau cu placere, pentru cartea
jubiliara a lui Eminescu, intitulat Balada unui gre-
ier mic", mi-a rapit mult timp. Finalul din trei ver-
suri :
Crz-cri-cri,
Toanzna grz,
7 a? e-s mzc si necajzt !...

a trecut prin citeva variante, pina cind am ajuns

la aceasta forma simpla, dureros de simpla.
In odaie se lasase frig. Mic, strins in tunica de
licean, cu clipiri dese din pleoape, cu nostalgii in
priviri, cu un zimbet de circumstanta, mi-a dat mina
spunindu-mi :
As vrea sa ne intilnim in alte vremuri, mai
bune
Afara ma astepta o toamna zaluda", inotind in
zloata.. Eram impresionat, profund impresionat de
destainuirile poetului. Obsedant imi revenea mereu
in minte finalul baladei :
Cri-cri-cri,
Toanzna grz,
T are-s mic si necajzt !

25 1 1970

www.dacoromanica.ro
Cu poetul Vlahutei pe front

In toamna anului 1917, o liniste inabusitoare dom-

nea peste intreg frontul de la Marasesti. Arareori,
fulgerari de armi, tacanit de mitraliera mai tul-
burau zarile topite in plumb. In rest, o tacere care
ne infiora mai mult decit luptele intrerupte de ci-
teva luni.
Sint groaznice si chinuitoare noptile cind auzi, pina
departe, un filfiit de pasare, un tipat de buha sau
chiar caderea unei frunze. 0 imensa si neinteleasa
liniste, izvorind parca din mormintele proaspete, te
invaluia, umed a. si rece. In asemenea imprejurari,
ne gaseam cantonati in satul Berbeci, situat intre
Birlad si Tecuci.

59

www.dacoromanica.ro
 Razboiul nu se terminase Inca si spectrul mortii
se mai contura amenintator deasupra noastra. Ca sa
uitam acest cosmar, ne-am hotarit sa organizam, in
fiecare saptamina, reuniuni literare si artistice, in-
tr-o magazie de linga gara. Sala era destul de Inca-
patoare pentru a putea permite si improvizarea unei
scene. Programul reuntuniloi noastre era usor de in-
tocmit, bogat si variat Urma intotdeauna... dansul.
hi ofereau concursul : scriitori, artisti, profesori si me-
dici, serile devenind adevarate revarsari de poezie
si muzica.
La una dintre aceste reuniuni am avut ca oaspeti
citiva scriitoti din Birlad, in frunte cu poetul
Al Vlahuta, care se afla in pribegie. Sosise de la
Dragosloveni intr-un car cu boi, purtind si lazile cu
operele marelui sau prieten, Nicolae Grigorescu.
Cu Vlahuta au venit scriitorti : V. Voiculescu, se-
ful spitalulut militar, George Tutoveanu si Victor
Ion Popa.
Actorul G Ciprian a declamat La arie", Ion" si
, l 907", tar artista Sorana Topa, de la Teatrul Na-
tional din Bucuresti, a citit poeziile Unde ni sint
visatorii ?" si lubire" toate de Vlahuta.
Poetti V. Voiculescu si G Tutoveanu au citit din
ultimele lor poeme, iar Victor Ion Popa a facut lec-
tura unui fragment intitulat In muntii Buzaului. Si-
riu", din Romania pitoreasca". Au urmat scene in-
carcate de un sentimentalism explicabil atunci. As-
cultam descrierile calme ale minunatului nostru pei-
saj de pe Valea Buzaului. Intr-un jilt, cintaretul fru-
musetilor tarii noastre si-a rezemat capul incaruntit

60

www.dacoromanica.ro
pe umarul poetului V. Voiculescu si, nemaiputindu-si
stapini emotiile, a inceput sa plinga la auzul frag-
mentelor din Romania pitoreasca" o carte atit
de mbita de noi, oamenii frontului
Serbarea s-a terminat intr-un torent de aplauze.
Mare le patriot era imbratisat de toti.
Va multumesc pentru aceasta neuitata seara...
La buna vedere, pe curind, la Bucuresti..
15 II 1970

www.dacoromanica.ro
Matei Caragiale in travesti

Pe autorul romanului Craii Curtea-Veche"

de
1-am cunoscut personal, intr-un sfirsit de vara, la
o cafenea orientala de pe litoral. Sosise inaintea orei
prinzului de la domeniul Fundulea, mica proprie-
tate de linga Bucuresti, cu care ii placea sa se min-
dreasca.
La obisnuitele taifasuri ne intilneam cu Jean Bart,
Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat, Adrian Maniu,
pictorul Alexandru Pop de Szatmary si in ziva
aceea, intimplator cu Ion Barbu.
Ne chema acolo marea, care se desfasura sma-
raldica, in timp ce barcile se intorceau de la pescuit,
cu argintul viu in plasa. In golf, migdalii increme-
63

www.dacoromanica.ro
nisera pe coasta, iar pescarusii jucausi zburau peste
valurile insorite
Invitat de Ion Pi Hat, Matei Caragiale cu dis-
crete ezitari si umbra de un orgoliu exagerat se
aseza distant la masa confratilor. Purta, ca intot-
deauna, melon, un costum de culoare inchisa si, la
gulerul alb, scrobit, cu colturile rasfrinte, un papion
bleumarin cu buline mov. 0 tinuta vestimentara care
distona comic cu costumele noastre de plaja.
De la inceput acorda o semnificativa atentie pic-
torului Szatmary, care ii aratase, intr-un pile de pini
maritimi, vila sa, cu fatada imbracata in cerarnica
albastra.
Dumneavoastra, il intreba fiul marelui Cara-
giale, de ce nu abordati steagul cu blazonul de ba-
ron ? Eu va cunosc arborele genealogic, precum si
N echea sterna a stramosilor, cu trecut de secole in
Transilvania.
Maestrul, la origine baron cinic si ironic
luat de data asta pe neasteptate, schiteaza doar un
zimbet, evitind ironia printr-un raspuns evaziv.
Dar eruditul heraldist, pasionat de istoria steme-
lor nobiliare, a continuat calm, cu o tarie de con-
vingere si cu o fantezie filtrata printr-o vasta cul-
tura :
Ce cochet si tineresc ar arata acest orasel de pe
tarmul marii, daca scriitorii si artistii si-ar aborda
deasupra caselor stegulete cu emblemele de pelerini
ai artelor.
Deodata s-a ivit un catren pe masa anonim
pe care I-a citit Adrian Maniu.

64

www.dacoromanica.ro
 Pe cind lon etern pe stei
Succese n-are de o vrerne,
Azcz si-oriunde Don Matei,
Vzsind... el umblä dupe'. steme

Intre noi erau mai multi Ioni, asa ca nu s-a aflat

cui i-a fost adresat catrenul, cind a aparut si al doi-
lea, de asemenea nesemnat :
Ion Barbu este clar
A r6mas tot solztar ;
Càci mereu fiind przbeag
N-are unde pune steag.

Atunci mi-a fost dat sa vad pe poetul volumului

Joc secund", ramas o clipa pe ginduri, cu parul
zburlit ca o coama de leu si cu ochii stralucind in
fulgerari, asternind pe hirtie profeticele versuri :
Peste mari thclárnicii
Toate impotriva fzriz
Steagul meu va filfii
Pe frontonul nemuririi

A doua oara prin anul 1928 1-am intilnit

pe Matei Caragiale in compania pictorului rimni-
cean P. lorgulescu-Yor, pe Coasta de Azur. Sosise
de la San-Remo, de pe riviera italiana, unde avu-
sese o audienta la ministrul de externe de pe atunci,
N. Titulescu, caruia ii solicitase un post in diplo-
matic.

65

www.dacoromanica.ro
 Pe vremea aceea, Nisa se pregatea de carnaval,
sarbatoare la care lua parte tot ce e mai select, ele-
gant, abject si mai snob din intreaga lume. Maga-
zinele erau ticsite cu recuzite, masti si manechine
grotesti. Din toate epocile si din toate Wile. Flo-
räriile, de asemenea pline, in vederea grandioaselor
Vital cu flori. Matei Caragiale, obsedat de o ima-
ginari origine aristocratica, isi inchiriase o uniforma
de print arab, cu turban si cu burnus de postav alb,
captusit cu matase rosie, impresionind trecitorii de
pe Promenade des Anglais".
Impreuna cu Yor, 1-am vazut travestit pe terasa
hotelului Ruhr, unde 1-am salutat cu respectul cu-
venit unui senior. Am primit un raspuns rigid
De atunci, in fiecare seara il admiram alaturi de
un marocan bolovinos, dar autentic print din Marra
Keseh, discutind impecabil in limba lui Voltaire tot
ce era mai nou in literatura contemporana.
...Dar visele de marire se destramara o data cu
sfirsitul carnavalului. Matei Caragiale, dezamagit si
ncfericit, isi duse la magazin tot apanajul princlar,
imbracindu-si din nou costumul gri-fer st parastnd
orasul unde a trait zile de mart satisfactii. Era re-
voltat pe tatal lui, pentru obirsia fari steme si pa-
noplie cu armuri pe care i-o lasase.

27 IX 1970

www.dacoromanica.ro
Ion Barbu un singular

Intr-o vreme, ne intilneam intimplitor la o fri-

zerie de pe Bulevardul Republicii. Poetul venea din-
spre cartierul Cotroceni. Se oprea aici, la un lucri-
tor cunoscut, care ii stia toate capriciile. De fapt, toti
il respectau, desi era distant, reducind dialogurile la
citeva cuvinte conventionale.
Daca ieseam in acelasi timp ne cunoscusem in
razboiul din 1916 ne indreptam spre cafeneaua
Capp, de pe Ca lea Victortei. De multi ani, poetul
era aici un client permanent. Personalul ii stia ta-
bieturile5i firea oarecum irascibila. De la intrare
saluta cu o politete retinuti pe confratii scriitori,
evitind si se aseze la mesele lor, cautind un loc li-
ber si izolat pe linga un perete. Indati ospitarul ii
67

www.dacoromanica.ro
aducea un filtru nepreparat, pentru ci poetul pre-
fera sa-1 dozeze dupa o reteta personala. Savurarea
cafelei era aproape un ritual. Apoi, fara nici o in-
tirziere, scotea din buzunarele incarcate manuscri-
sele si caietele, lucrind ore intregi si uitind ca se
afla intr-un local public.
Din momentul acela lumea din jur disparea. Isi
desavirsea versurile, rezolva teoremele de algebra si
geometrie, imbogatind cu spiritul lui stiintific co-
rola matematicii pure. Multe din aceste lucrari aveau
sa fie dezbatute in congrese internationale, citate in
universitatile lumii.
Cind il plictisea acelasi decor, se muta la cafe-
nelele Athenee Palace" sau .,Nestor", ca dupa o
vreme sa revina.
Poetul Ion Barbu era inalt, cu mladieri in mers.
Purta parul blond in bucle revarsate pe gulerul hai-
nei, avea sprincene stufoase si neingrijite, mustata
in fuioare grele, lasate in jos ; avea o tinuta de boem,
desprinsa dintr-o veche stampa persana. Pe strada,
totdeauna cu baston, privea multimea pe deasupra,
lasind ca altii sa se dea la o parte din drum.
Autorul volumului Joc secund" traia singular in-
tr-un univers cu sori si luceferi, cu fulgerari miori-
tice, in aceeasi masura paradisiac si balcanic. Bizarul
ginditor isi urmase studiile la Göttingen a apa-
rut ca un meteor venit din spatiul cosmic, deopotriva
de stralucitor in literatura si in lurnea de gheata a
matematicii.
Poetica barbiani imi aminteste, pe alocuri, de esen-
tele parfumurilor oferite de negutatorii turci, sub

68

www.dacoromanica.ro
arcadele moscheilor de pe tarmurile Bosforului si in
gradinile de la Eyub.
...Ultima oara 1-am intilnit in fata Universitatii
din Bucuresti. Nu-1 vazusem de mai multe lum.
Aflasem ca era bolnav. Tntr-adevar, boala il trans-
figurase intr-o umbra care astepta trecerea peste mis-
terele Mani Nopti". In ochii lui intrezaream neli-
nisti si nostalgii neasteptate.
In ceasul suprem, falnicul copac din fata casei,
plantat cindva de poet, s-a prabusit... Dar de aici
incepe deja legenda ..

15 III 1970

www.dacoromanica.ro
Mihail Säulescu

Pe locul unde se inalta cladirea Facultatii de Ar-

hitectura, pe strada Academiei, se afla, cu ani in
urma, o biblioteca publica, deschisa de libraria So-
cec. 0 frecventau mai mult studentii si elevii de li-
ceu, printre care ma numaram ca fidel si perma-
nent cititor.
Veneam acolo, in salile de la demisol, si din sim-
patie pentru tinarul custode, cunoscut prin amabi-
litatea cu care ne asculta si ne satisfacea dorinta
pentru o carte rara, intervenind la centrala si pro-
curindu-ne-o in cel mai scurt timp.
Intotdeauna elegant, inalt de statura, cu parul ne-
gru dat pe spate, cu ochi mari si umezi de o melan-
colie stranie, ne amintea frumosul chip al lui Emi-
71

www.dacoromanica.ro
nescu pe cind era student la Viena. La birou, de-
seori, raminea pe ginduri sau umplea manuscrise cu
stersaturi, ceea ce ne facea curiosi sa-i aflam nu-
mele, convinsi ca este o persoana deosebita.
Intr-adevar, ne era cunoscut din revistele Senza-
natorul, Convorbiri critzce, Junimea lzterara, Lucea-
farul §i altele din vremea aceea. Era poetul Mihail
Saulescu, autorul unui volum de poezii, editat la
virsta de 18 ani. Nascut in Bucuresti la 23 februa-
rie 1888, fara sa-si fi terminat studiile universitare,
colabora la mai multe reviste, facind parte si din
redactia revistei Luceafarul §i a ziarului Rampa.
Ocupa, in acelasi timp, si functii minore pe la diverse
institutii.
Publica o poezie bizara, strabatuta de nelinisti, ne-
dumeriri si triste presimtiri :
Departe? Cine flie spre ce (inut fi unde?...
Dar sufletele noastre mereu doresc ceva...
Pe drumu-acesta mergem, dar pin-la noi patrunde
Mereu, ca o cizemare, un zvon de undeva,
Lega(i vedem Ca suntem de lutul ce ne-apasa,
Robiti sim(im ca suntem de-un dor nepriceput
Ce tot mereu ne cheama, ce ve,snzc nu ne lasa,
Ce tot mereu dispare dar tot nu 1-am pierdut.
(Excelsior)

Atit Perpessicius in Mentiuni critice" cit si George

Calinescu in Istoria literaturii române de la or--
gini pina in prezent" s-au ocupat de acest poet cu
o viata nebuloasa si scurta.

7'2

www.dacoromanica.ro
 Mare mi-a fost mirarea cind, in primavara anu-
lui 1916, 1-am reintilnit la Rimnicu Sarat, oaspete
al prietenului meu It. Anastasescu, care rn-a pre-
zentat. In aceeasi seara rn-a vizitat la sediul revis-
tei Vesta la, lasindu-mi si o poezie inspirata de ora-
sul nostru :
Ah ! parca tot orasul, inlantuit pe stinca,
E Prometeu, ce-n ura-i gindeste cum ar fi
Cumplita razbunare ce fzerbe-n el adinca,
$i pregateste ziva ce-odatii va veni...
(Orasul)

Era logodit cu o tulburatoare frumusete rimni-

ceana, careia i-a dedicat rnai multe poezii, unele apa-
rute postum.
Mi-amintesc cum Victor Ion Popa i-a desenat, in
penita, portretul, din trei semne de intrebare, sub
care a scris poetul fiind usor de parodiat ur-
rnatoarele versuri :
Ce-am fost? Ce sint 2 $i ce voi fi?
Mii-ntreb in fiecare zi...

Dupa doua luni, cind tara intra in razboi, Mihail

Saulescu, patruns de patriotism, cere si fie trimiS
voluntar pe front, ca dupa o alta luna, la 16 sep-
tembrie 1916, sa moara pe culmile Predealului. Seri-
itorii i-au inaltat o statuie, in Valea Timisului, unde
in fiecare an aveau loc pelerinajele Societatii seri-
itorilor români.
26.V11 1970

www.dacoromanica.ro
Cincinat Pavelescu

Rimnicenii il revendica prin obirsie i prin dra-

gostea lui pentru acest ora, cu gradini odihnitoare
sub boltile din vie §i cu miresme de tei, la inceput
de primavara.
Parintii traiau mai mult in Rimnic, a§a ca poetul
§i-a risipit o parte din copilarie pe stradutele pline
de colb ale acestui ora ; mai tirziu a luat parte la
§ezatorile artistice, organizate de societatile de pe
atunci. In chindia serilor, venea sa admire fetele
imbracate in costume nationale, sä asculte cobza in-
dracita i frumoasele cintece de pe Valea Rimnicu-
lui.
A§a 1-am cunoscut cu totii. Bun de glume i de
snoave, spontan §i spiritual in rephci. Fire de boem,

75

www.dacoromanica.ro
de statura mijlocie, purtind intotdeauna lavalieri si
o palarie cu boruri mari. Avea un umor inepuizabil,
pe care il risipea pretutindeni.
Prin anii 1922-1923 1-am invitat la un ciclu de se-
zatori literare ce se tineau la Rimnicu Sarat. Confe-
rentia Camil Petrescu 4i citea versuri Perpessicius
Seara, un grup de intelectuali 1-au invitat la o masa
Cincinat a fost in vervi, improvizind citeva epigrame,
inedite pina azi. Iata una :
Curg mereu vinuri de soz
Nesecald e agapa
z-n(elegem nu-i greoi
Cit e inutila... apa.

Era pe timpul duelului epigramatic dintre Cincinat

Pavelescu si Mihaescu-Nigrim, care avea o vie in
preajma orasului Buzau, cu o crama vestita in vi-
nuri. Camil Petrescu, amintind de rivalul lui Cincinat,
citeste ca intotdeauna, cu o voce stinsa, urmatorul ca-
tren, poate inedit, intrucit nu l-am intilnit publtcat
Sa nu te superi, Cincinat
Ca un Nzgrinz te-a atacat ;
El nu-tz clznteste, ori ce-ar scrie
Un fir de par... de pe chelie.

Ilaritate. Catrenul i-a dispus pe convivi. Maestrul,

insi, a raspuns prin alt catren :
Draga Camil, al tau catren
A dat agapei un antren,

76

www.dacoromanica.ro
 lncit nth bucur : o chelze
Aduce-atita veselze !

Atit a trebuit ca bardul sa improvizeze mai multe

epigrame. Din ele transcriem mai jos :
Cum sa nu scrie prost Nzgrim
Dm cind in cind o epzgranza
Cind la Buzau cu totzi flzm
Pe muza lui o tzne-n crania.

$1 cum poetul Oreste era invitat de Nigrim la vie,

la Buzau, sa colaboreze la o lucrare dramatica, Cinci-
nat citeste al doilea catren : Lui Nigrim si poetului
Oreste" :
L-az invitat, ca impreuna
Sä scri(i o piesa rea sau buna ;
Dar nu e vm atit in crama
Ca voi sä terminatz o drama.

...De-atunci, ca magistrat, a umblat prin multe orase.

Prin Rimnic 1-am intilnit mai rar. li murise fratele,
poetul lonel Pavelescu, autorul volumului Sonete",
care a aparut sub ingrijirea mea.
Asteptam ca rimnicenii sa ia initiativa ridicarii unui
bust, in gradina din centrul orasului, bardului care
ne aminteste de trubadurii din alte vremuri.

24 IX.1969

www.dacoromanica.ro
Matei Elian,
poetul Cinteirilor sfioase"

In volumul memorial Chipuri si popasuri", scriito-

rul Gala Galaction aminteste despre popasurile sale
la Rimnicu Sarat, unde 11 vizita pe vechiul si apro-
piatul sau prieten, Alexandru I. Zamfirescu, poet cu-
noscut sub pseudonimul Matei Elian.
In Casa amintirilor", pe strada Semicerc din Bucu-
resti, autorul cartii La raspintie de veacuri", roman
cu reflexe autobiografice, alcatuise un cenaclu literar,
frecventat, intre altii, de Tudor Arghezi, N. D. Cocea,
V. Demetrius si Alexandru I. Zamfirescu, cu care a
ramas prieten pina la marea si inevitabila despartire.
Pe atunci, in Rimnicul cu mozaicuri de gradini, tre-
catorii puteau admira, pe linisttta ulita Mihai Emi-
79

www.dacoromanica.ro
nescu", fatada unei case impodobite cu glicina, intot-
deauna primitoare de oaspeti.
Ne adunam acolo, cind poposeau scriitori din alte
parti, intr-un birou luminos, cu ferestrele spre gradi-
nita din fata, cu ronduri si trandafiri pitici.
Aici, intre peretii acoperiti pina la tavan de raf-
turi incarcate cu carti, Alexandru Zamfirescu isi des-
facea comorile de arta culese de pe malurile Senei,
de la anticarii bucuresteni sau din licitatii publice.
Rasfoiam cu emotie volumele cu autografe de Victor
Hugo, La Fontaine, Emile Zola, Balzac, Anatole
France sau Baudelaire. Icoane bizantine si românesti,
de o rara frumusete, alaturi de o minunata colectie
de sculpturi in lemn, usi si tronuri manastiresti, lu-
crate cu maiestrie, intregeau cadrul.
Faceam lecturi din lucrarile noastre Timid, Matei
Elian evita aproape intotdeauna sa citeasca din versu-
rile sale, desi se facuse cunoscut in paginile reviste-
lor Vla(a noua, Vesta la §i Flacara.
In zilele calduroase de vara, eram invitati in modes-
tul sau conac de la Dumitresti, asezat in mijlocul unei
livezi de pruni, cu priveliste spre muntii si colinele cu
vai de la Buda si Babeni. Odata i-am intilnit acolo
pe scriitorii Gala Galaction si Adrian Maniu, mari
cunoscatori de arta, care se desfatau admirind colec-
tia de icoane.
1mi amintesc mai cu seama o noapte cu luna, inal-
bind drumurile si valea Rimnicului cind, in revarsa-
rea de verva si voie buna, rugat de distinsii musafiri,
printre care se afla si Ion Marin Sadoveanu, Alexan-
dru Zamfirescu ne-a recitat, pentru prima oara, ,,Cin-

80

www.dacoromanica.ro
 tarile sfioase". Departe, in munti, se auzeau chema-
rile metalice de la schitul unde a fost in surghiun Ce-
zar Bo Iliac, impletindu-se parca cu muzica versurilor :
Zadarnic danghtul de clopot cheama
L-ascultá doar pustiul de aramei
Al toamnei riszimil-n largul zärii.

Dimineata, la plecare, sihastrul de la Dumitregi (aa

il numeam cu totii) ne-a inchinat urmatorul catren :
Ali-atz dat o noapte de lumzná
intr-o suavii poezie
Dar voi plecap acum deodatei
Jar eu r'dmin in stheistrie.

La care Gala Galaction a tinut sa adauge :

Oricine dintre noi ar vrea
,S6 stea in sildistrze asa.

Astazi, din zarile fumurii ale trecutului, autorul

Cintarilor sfioase" ne apare ca un rafinat bibliofil i
colectionar Istoriei literare ii revine datoria de a-1
a§eza intre poetii rimniceni : Cincinat Pavelescu, Ion
Pavelescu §i Alexandru Baiculescu, stringind versu-
rile risipite prin revistele timpului.

29 III 1970

www.dacoromanica.ro
Oaspetele din amurg:
Victor Ion Popa

In casa cu geamlic 4i cu castani la poarta, de pe

strada Amurgului din Rimnicu Sarat, ne intilneam,
acum o jumatate de veac, neriumarati iubitori ai ar-
telor. Niciunul nu avea mai mult de 20 de ani. Cu
totii formam redactia revistei cu nume de puritate si
adolescenta. speranta : Vestalcz. Intre acestia se gasea
figura de portelan fin a celui mai apropiat prieten si
colaborator : Victor Ion Popa. De staturi mijlocie,
cu chipul blond si abstras, ca un portret de Modigli-
ani, cu ochii luminati de misterioase arderi suflet
cald, neintinat de ipocrizie, ura sau invidie venea
intotdeauna in amurg Niciodati nu zabovea mai mult
de o saptamina. De multe ori desena aici vignetele
revistei si, cind avea timp, isi umplea caietul cu schite

83

www.dacoromanica.ro
de teatru. Vizitam impreuna orasul si imprejurimile
incarcate cu rod de toamni. Imi amintesc de o vizita
in munti, la poetul Matei Elian Acolo 1-am gasit pe
scriitorul Gala Galaction, prieten vechi, din scoala, al
amfitrionului. Victor Ion Popa, atit de rar despartit
de masa de lucru, se bucura, la orice pas, de simetria
peisajului dulce si primitiv. Admira ruinele de la Do-
miresti, pe care le schita in blocuri de desen. Versi-
fica usor, patruns sentimental de frumusetea cadrului.
lata un catren dedicat lui Galaction :
Awl e-atita poezie
Atitea flori, atit own
Ca inteleg ce il imbie
Sei vznei des... Galactzon.

La care, autorul Gloriei Constantini", miscat, ii ras-

punde :
Marturzsesc, sint fermecat
Ca veld azcz tot ce-am vzsat
Sz-as vrea smerit, colo, sub tez
Sir am si eu, cindva, bordez.

Mai firm, prin anii 1920-1923, Victor Ion Popa

a tinut mai multe conferinte despre arta teatrala, la
Teatrul comunal din gridina publica. Tot in acest
timp au vorbit aici : Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Ion
Marin Sadoveanu, Camil Petrescu si multi altii.
Alta data, am fost invitati impreuna la Raducesti,
unde pictorul Stefan Popescu avea un atelier. Maes-

84

www.dacoromanica.ro
trul, sosit de curind din Maroc, ne-a aratat citeva ta-
blouri si o bogata serie de desene din Rabat si Fez.
De pe terasa atelierului se desfasurau, in toata splen-
doarea, privelisti prin care sinusoide complicate
serpuiau apele Oreavului si ale Rimnicului. Pictorul,
care avea o crama de vinuri alese, ne-a servit, in bar-
dace din ceramica de Babeni, licoarea pe care o cre-
dea el cea mai ispititoare. Victor Ion Popa, ca un ado-
lescent, se grabeste sa scrie pe albumul gazdei :
Recunosc nu sint poet
Cum sint multi colegi la modei
Dar cind beau bárdaca-ncet,
Ca Hmalzu sem o odd'.

Tirziu in noapte ajungem in oras. Pe drum, imi

spune cu regret : MA pricepearn oarecum 5i in pic-
tura. Chiar nu stiu cum de n-am ajuns pictor. Ca-
latoream si eu cu sevaletul prin insule, tari si orase.
Dar afurisitul de teatru rn-a prins pentru totdeauna.
Stau pe scena, inghit praful si ascult prostiile acto-
rilor zi de zi, noapte de noapte. Simt o otrava care
ma va ucide, dar nu 5tii cit imi place s-o beau pina
la fund".
*

Ce diareros dupa atitia ani sa scriu despre

Victor Ion Popa. Firele vietii noastre s-au impletit de
multe ori pentru o clipa, incepind din momentul de-
butului in versuri la Vestala.

85

www.dacoromanica.ro
 S-a dedicat insa numai rampei, fluid la un moment
dat cel mai solicitat regizor. Multi dintre marii artisti
au fost descoperiti de el. Amintesc doar unul : Vasi-
liu Birlic. Ma intreb cind mai avea timp sa scrie ro-
mane si reusite piese de teatru c a : Muscata din fe-
reastra", Take, lanke si Cadir"... ?
12.X1.1969

www.dacoromanica.ro
Pästorel Teodoreanu

De multe ori a trecut Pastorel Teodoreanu prin Rim-

nicu Sarat, dar de putine ori a poposit aici. $i atunci
numai toamna, cind peisajul imbraca vesminte rugi-
nii, cind viile adeau in clocot de must si cintec.
Intr-un inceput de octombrie, 1-am avut oaspete.
1mi adusese manuscrisul Paharnicul Furtune, des-
tinat a fi cuprins intr-o carte jubiliara. De asemenea,
un catren, scris de mult, in iulie 1916, pentru revista
Vestala catren care nu a mai fost publicat dato-
rita izbucnirii razboiului. A ramas pina astazi inedit :
Lui OCTAVIAN MO$ESCU
directorul revistei Vestala
Cum estz june la revzstei,
Przntre cztztori perszstei
0 perfzclei beinuzalci :
Cci Vestala .. nu-i -vestal&

87

www.dacoromanica.ro
 Cum incepuse culesul de vii, era firesc sa nu ra-
minem in oras. Astfel, colindam podgoriile pe unde
eram invitati, Pastorel, renumit cunoscator in vinurt,
etichetindu-le dupä budane si poloboace
La o vie din preajma orasului, Pastorel face cunos-
tinta cu fiicele transilvaneanului Z. Chirtop din Turda,
caruia cu citiva ani inainte, in volumul ,,Tamile si
otrava" ii adresase citeva strofe ireverentioase. Cum
una din fete, sotia medicului Nelu Pantazescu din
Rimnic, era pornita impotriva lui, subtilul umorist i-a
adresat o scuza versificata :
Pentru GICA PANTAZESCU
Cind Pelstorel ca un nzzop
Sugea precum buretele,
Altfel sena de Z. Clzirtop ;
Dar... nu-i veizuse fetele !

Tot pe timpul acela eram in polemica cu George

Ranetti, care insistase pe linga presedintele comitetu-
lui pentru ridicarea unei statui lui Al. Vlahuta ca
lucrarea sa fie incredintata sculptorului Oscar Spathe
Hotarirea s-a luat in viile din Zaplaz, unde Mene-
las Chircu, amfitrion si presedintele comitetului, a Id-
cut pe placul musafirului de toate toamnele, orasul
avind astazi o statuie mediocra.
Impotriva acestei hotariri arbitrare am publicat ci-
teva articole in presa locali, iar George Ranetti, in-
trigat de nesocotinta tinarului rasculat, mi-a raspuns
in ziarul Universul, justificind recomandatia prin me-
ritele... artistice ale prietenului sculptor.

88

www.dacoromanica.ro
 Pastorel un fin pretuitor al artelor plastice
refuzind sa ia parte la invitatia de la Zaplaz, unde
se afla 5i directorul revistei Furnzca, mi-a lasat ur-
matoarele catrene pentru a fi publicate in ziarele lo-
cale :
Presedtntelui Comitetului pentru
ndicarea statun lui Al. Vlahuti
N-aYeti in crama din Zaplaz
Atita yin ca s'd in6-mbete ;
V6zind statuia beat ori treaz
Eu nu-1 admzr pe Oscar Spdthe
$1 a doua :
A insistat George Ranettz
S'd fac6 bustul Oscar Spathe,
De tearnii... nu cumva 0. Splithe
Sii fac6 bustul lui Ranetti !
Dupa atitea decenii, pentru Menelas Chircu un
pasionat admirator si un mare animator al jocului si
portului national epigramele de mai sus nu pot fi
decit literare si spirituale aduceri aminte.
Vizitele bahice ale lui Pastorel prin podgoriile rim-
nicene au lasat multe amintiri, care au inveselit,
atunci, serile pustii de iarna ale concetatenilor nostri.
$i cum si le uiti, cind, spre deosebire de fratele
Ionel Teodoreanu, care in convorbirile zilnice risipea
atitea metafore, Pastorel vorbea oricind si oriunde nu-
mai in epigrame.

22 11 1970

www.dacoromanica.ro
Toamna, pe terasa poetului
Ion Pi Ilat

Am intlInat an toamna
venand in car cu boa
ION PILLAT

Intr-un oras de pe litoral, impresurat de vile carc

urcau pe coastele insorite, avind deasupra platoul ari-
turilor de toamna, poetul Ion Pillat ridicase o casi
cu terasa, dominind orizontul larg al golfului.
Acolo pe terasa, intr-o seara, una din multele seri
petrecute in ambianta suava a poeziei, sotia poetului,
Maria Brates aprinsese sfesnicele de alama, impras-
tiind umbrele de mister ale noptii. In tacerea prelun-
gita, vocea coborita a amfitrionului venea ca un ras-
puns la o intrebare pe care nimeni dintre noi n-o pu-
sese, dar la care ne gindeam cu totii.

91

www.dacoromanica.ro
 ...Asezarea mea pe aceste locuri multora li se pare
ciudata. Am cintat roadele pamintului, belsugul toam-
nei, satul meu, serile argesene si lanurile moldovene,
bucolic si traditionalist, cum spune G. Calinescu, ca
asta seara sa fiti musafirii mei la mare.
Daca Virgiliu a avut o inriurire, deschizindu-i za-
rile catre viata pastorali 4i idilica, poetica lui Ovidiu
1-a adus la mare. Sint cele doui coloane antice in
templul poeziei sale.
De altfel aici gasesc singurul meu refugiu, continua
poetul, din viata tumultuoasa a Capita lei. Acolo, pe
Arges, sau aici, ramin supus amintirilor, elegiac, in
mijlocul naturii :
Las altora tot globul terestru ca o mznge
Eu am rámas in paza przdvoruluz strabun
Ca .5.6 culeg cu ochiz lzvezile de prun
Cind alb Negozul, toamna, de ceruri se atinge."
Poetul tacu. Luminarile din sfesnice isi pilpiiau sfir-
situl, iar opaitele din lut ars, aduse din Istanbul, ai-
deau in semiobscuritate ca in vremurile indepartate.
Ne inchisesem iar in tacere. Asteptam, infiorati, ha
se iveasca departe pe coama valurilor trirema
care acum 2000 de ani traversase marile, purtind, ca
intr-o racla plutitoare, pe surghiunitul poet al Tris-
telor" catre finalul calatoriei.
Umbra lui Ovidiu plutea, parca, prin aproptere, in-
torcindu-ne cu gindul in vremurile getice.

92

www.dacoromanica.ro
 Cind coboram de pe terasa, actorul George Vraca,
invitat in acea seara, rosti incet, pentru sine, versu-
rile poetului :
Copildrza mea era lastunul
Dm cuzbul przns sub streszni de coline
Copildrza mea era catunul
De pe cimpzi cu unduire ling.
Acum sunt valul nesfirszt ce tuna,
Purtind pe spate ceruri schinzbatoare,
Sunt pasarea ce tipd prin furtund,
Cu aripz arcuzte peste mare.

4.X 1970

www.dacoromanica.ro
Fata cu portocala

Pe vremea cind eram directorul biroului de turism

al ziarelor Adeviirul si Diminea(a, scriitorul Gala Ga-
laction colaborator al presei din strada SArin-
dar a insistat si organizim o excursie prin insu-
lele grecesti.
Cum si nu-i indeplinim dorinta, cind ne-a descris,
asa de colorat, exotismul peisajelor insulare ? Cu
vervi inepuizabili ne-a vorbit despre bibliotecile, ma-
nuscrisele vechi si documentele pretioase, legate de
istoricul tarii noastre, aflate la muntele Athos.
Nu mi-a fost greu ca, in citeva zile, si stabilesc
un itinerar atractiv, cu escale la Istanbul si Atena,
urmate de allele Tnai scurte, prin diferite insule din
Marea Egee.

95

www.dacoromanica.ro
 Peste o saptamina, un grup de 30 de persoane ne
instalam pe bordul vaporului Dacia", care facea curse
regulate intre Constanta si Alexandria, cu opriri in
Bosfor si Pireu.
Dupa plimbarile in caiace pe Cornul de Aur, vizita
in muzee, in magnifica Moschee Albastra si la Agia
Sofia, ne-am continuat calatoria pe apa cu vapo-
rul grecesc Elena" avind calauza pe povestitorul
din Scrisori catre Simforoza", care ne impletea din
legende, parabole si fragmente istorice, lectii de eru-
ditie clasica.
Profitam de toate escalele, ca sa admiram relicve
antice, frumusetea arhitecturii meridionale a caselor,
parcurile scaldate in lumina sudica si aroma de chi-
parosi.
Dupa o zabovire in Chiosul cu alei de portocali si
tufe de mimoze, ne-am intors in rada portului, unde
am privit imbarcarea unui convoi de emigranti pen-
tru America.
E atit de trist sa vezi emigranti in drumul spre ne-
cunoscut !
Ne-am amintit, pe neasteptate, de exodul din ro-
manul Pentru piine" de Sienkiewicz. Printre emi-
granti se afla si o copila cu parul de culoarea codri-
lor innegurati, cu ochii limpezi si increzatori. $edea
neclintita pe un sac cu boarfe, cu o portocala lipita de
obraz Gala Galaction s-a oprit uimit in fata acestei
scene. Privea consternat convoiul pornit de bunavoie
in exil, din cauza saraciei de acasa.
In peisajul acesta cernit, Tasula fetita cu porto-
cala nu intelegea mare lucru, dar nostalgia cui-

96

www.dacoromanica.ro
bului de vis i de lumina, din insula in care, in clipa
plecarii, a cules o portocala, i se citea pe fata. Un
talisman vremelnic pentru intunecatul viitor de peste
mari !
La sosire, in portul peninsulei Athos, am revazut,
in miez de noapte, mohoritul convoi. Toti treji, ca la
priveghere, cu privirile in gol. Pe bord, numai Tasula
adormise intr-un suris adumbrit, cu aceeai portocala
lipita de obraz.
Atunci 1-am vazut pe blindul Gala Galaction ta-
tal a patru fiice ingenunchind pe scindurile bor-
dului, luind intre mimi capul copilei adormite i sa-
rutind-o pe frunte.
Apoi, tulburat, s-a ridicat, privind cu ochii umezi
conul de munte stralucind deasupra capetelor aurite
ale manastirilor inaltate acolo de veacuri.
In clipa aceea ni s-a parut ca in sufletul sau se cla-
tinase, dureros, credinta statornica de o viata.

11 X 1970

www.dacoromanica.ro
Printul reporterilor

Ma reintorceam in tara, dupa o absenta de aproape

o luna. Sosind dis-de-dimineata in Gara de Nord,
m-am indreptat spre ghiseul de ziare, nerabdator sa
aflu stirile cotidiene Pachetele cu ziare erau Inca, in
mare parte, nedesfacute. Printre alte gazete am cerut
Dimineata, la care colaboram de mai multi ani. Spre
stupefactia mea, constat &à nu mai exista nici un exem-
plar. In citeva minute se vinduseri toate foile, desi
directia triplase tirajul. Vazindu-mi mirarea, vinza-
toarea ma lamuri :
Ziarul Dzmineaki a inceput sa publice reporta-
jele lui Brunea-Fox din insula Malta... Poate mai
prindeti" gazeta prin centru...

99

www.dacoromanica.ro
 La redactia ziarelor Adevärul i Dzmulea(a de pe
strada Sarindar unde erau si birourile rotati-
vele de la subsol nu pridideau si faca fata avalansei
cererilor telefonice din Capita la si provincie. Sutele
de vinzatori se raspindisera pretutindeni, intr-un va-
carm de strigate : Ziaristul Brunea-Fox a debarcat
in portul Valetta .. Senzationale reportaje din insula
Malta"... si asa mai departe.
Numai o singura data am mai vazut acest paroxism
gazetaresc, cind romancierul N. D. Cocea plecase in
codrii Neamtului, sa se intilneasca cu fiorosul bandit
Pantelimon.
De fapt, intotdeauna publicul urmarea articolele
scrise cu talent si nerv, intr-un stil alert. Se cautau
articolele cu scaprari de inteligenta, patrunse de un
ascutit spirit de observatie, fara banalitati, indreptind
cu grija senzationalul spre un final exploziv.
Ziaristul Brunea-Fox, inzestrat cu calitatile unui
reporter de mare clasa, captiva de la inceput masele
de cititori. Reportajele sale sondau adinc lumea pro-
letariatului din uzine, exploatata de rechinii capita-
lului, periferiile oraselor, scufundate in saracie si in-
tuneric. Se interesa deopotriva de truda pescarilor si
a hamalilor din porturi, de viata larvara a lupana-
relor, de tragedia toxicomarnlor.
Totdeauna Brunea-Fox evita reportajele de serie,
cum evita si pe oamenii politici care ii cautau prie-
tenia, cu gindul de a-i capta bunavointa si atitudinea
favorabila, cunoscut fiind ca articolele lui puteau ajuta
ascensiunea unora si prabusirea altora.

100

www.dacoromanica.ro
 L-am cunoscut prin poetul Adrian Maniu. M-a fra-
pat figura deschisa, blonda, cu parul ca de borangic
rasucit, cu ochii limpezi si zimbetul amabil. Inalt, sub-
tire, tacut si visator, dar totdeauna prietenos si uman
mai ales uman.
Printul reporterilor', cum 11 rasfatau presa si ma-
rele public, a facut din reportajele sale adevarate pa-
0 ini de literatura.
m

Ma intreb acum, cind inchei aceste putine rinduri,

de ce totusi stralucitele reportaje ale lui Brunea-Fox
nu sint strinse intr-un volum 2

1 11 1970

www.dacoromanica.ro
Un poet dificil

Ne-am cunoscut in pragul pi imului razboi mondial,

la scoala militara dm Dealul Spirii. Formam un grup
de teteristi, incit N. D. Cocea de cite ori ne intil-
nea nedespartiti ne poreclise cei patru muschetari :
Adrian Maniu, Camil Petrescu, Scarlat Froda si au-
torul rindurilor de fata.
N-a trecut insa o luna de la incorporare, si grupul
nostru ramase descompletat. Numai Camil Petrescu si
cu mine fuseseram repartizati la diverse companii ;
ceilalti obtinusera o aminare.
A fost de ajuns o luna, ca acolo, intre zidurile ca-
zarmii cu minuiri de arma si lustruit de bocanci, sa
leg o temeinica prietenie cu Adrian. Maniu.

103

www.dacoromanica.ro
 Rar un prieten sincer i cald ca el, cai e sà te ajute
in impasurile inerente vietii. E drept, uneori si pen-
tru nimica toata devenea capricios i irascibil. Atunci
nu mai era de recunoscut Culoarea ochilor capata un
verde vinetiu, devenea palid si, fara control, isi smul-
i,crea o sprinceana pina o lasa golasa. De obicei, se su-
para fara temei, mai ales atunci cind te aflai in im-
posibilitate sa-i indeplinesti o dorinta.
Si mie mi-a intins aparentul pahar cu otrava". Ma
ga.seam la Viena, cind imi trimite o lucrare drama-
tica originala, in limba germana, ca s-o prezint comi-
tetului de lectura al Burgtheaterului. Pe atunci, di-
rector al inaltei institutii era Real Asian, un prieten
al tarii noastre, care nu lipsea de la serbarile Roma-
niei June". In calitate de presedinte al acestei socie-
tati, am fost primit cu amabilitate, dar dupa citeva
siptamini Real Aslan imi spuse ca drama a fost res-
pinsa, din pricina precaritatii conflictului dramatic. La
primirea raspunsului, prietenia lui Adrian Maniu, de
care ma bucuram, a intrat intr-o eclipsa totala pentru
un sir de ani.
M-a surprins insa ca in aceasta perioada, pentru
munca mea culturala, primii Ordinul Meritul cultu-
ral", poetul Ion Minulescu imtiintindu-ma ca decora-
tia mi-a fost acordata in urma referatului elogios at
lui Adrian Maniu, pe atunci inspector la Ministerul
Artelor. Dar el nu mi-a vorbit niciodata despre acest
referat.
Ne cautam mai in fiecare zi. Imi destainuia plictisi-
toarele lui conflicte familiare, din nefericire multe,
cerindu-mi sà evadam din cotidianul bucurestean mai

104

www.dacoromanica.ro
multe zile. 0 saptamina am colindat pe Valea Rimni-
cului, vizitind si casa din Dumitresti a poetului Matei
Elian, plina de documente domnesti, icoane, tronuri
si usi sculptate in stilul vechii arte populare roma-
nesti.
Adrian Maniu era poetul care raspindise in lirica
noastra un rafinament gratios si o suavitate de acua-
rela luminoasa, dar si imagini macabre si fantastice.
Pentru teatru, a scris in colaborare cu Al. 0. Teo-
doreanu o feerie in versuri, Rodia de Aur", cu Scar-
lat Froda o alta feerie, Fata din dafin", impreuna
cu Ion Pillat dramatizarea Dinu Paturica" ; singur
realizase Mesterul Manole" si Lupii de aramr,
aceasta din urma cazind de la primul spectacol, desi
rolul principal fusese interpretat de Marioara Ven-
tura. Circula in acea vreme o epigrama :
Lut Adrian Mantu
De nu znn, de bunei seama
Spectatori la a ta drama
lntelegem ; ei au teama
C-apar... Lupu de aramd.

Traducator de mare prestigiu, printre numeroase

talmaciri de poezie, teatru si proza, a publicat o se-
lectie din lirica chineza, primita elogios de critica
literara. N-au lipsit nici de asta data epigramele
amicale" :

105

www.dacoromanica.ro
 Poetultn Adrian Mann],
autorul unui volum din linca chmezi
Poemele lui Li-T ai-Pe
Tu le-al tradus cu-atita miez,
incit ne-ai dovedit, amice
Cii-n tamacire esti... chinez.

Pe noi ne-a apropiat si pasiunea de a colectiona

opere de arta. In decursul anilor, selectionase o co-
lectie de camee antice, icoane si vase de argint, hi-
crate de mesterii transilvaneni din secolul al XV-lea.
Dar, pe neasteptate, Adrian Maniu a avut acelao
sfirsit ca al confratelui Ion Marin Sadoveanu, in apar-
tamentul caruia, din Bulevardul Magheru, se mutase
in ultimii ani. S-a stins intr-o frintura de fulger, la
masa de scris, incheind epilogul Cintecelor de dra-
goste 5i moarte".

21.111 1971

www.dacoromanica.ro
Petru Comarnescu

Cu Petru Comarnescu ma intilneam adeseori prin

sable de expozitie bucurestene. Mai intotdeauna era
invitat sa tina o alocutiune la vernisaj, unde ne cap-
tiva cu elocinta scinteietoare, reusind sa realizeze un
adevarat tur de orizont al exponatelor. Niciodata nu
venea nepregatit si mai ales cu ceva scris. Cunostea
pe toti pictorii de talent, pe care-i vizita in atelierele
lor, unde se informa temeinic despre stadiul evolutiei
artistice. Dar nu despre criticul de arta vreau sa
amintesc, ci despre scriitorul, mai putin cunoscut pu-
bl icultu cititor.
Eram invitati, intr-o seara de iarna, la erudita per-
sonalitate, Zoe Dumitrescu-Busulenga. Cum amfitri-

107

www.dacoromanica.ro
oana era renumita prin prelegerile de la Facultatea
de limbi si literatura români, era firesc ca discutiile
sa paraseasca peisajul stelar al artelor plastice, in fa-
voarea vastului univers al literaturii.
In seara aceea, subtilul om de litere, cu studii in
universitatile din State le Unite, printre multele su-
biecte abordate, ne-a vorbit si despre dramaturgul
Eugene 0' Neill, pe care I-a cunoscut personal si cu
care a avut o indelungata corespondenta, obtinind au-
torizatia sa traduca din numeroasele lui drame.
Cine dintre noi a vazut trilogia Din jale se in-
trupeaza Electra", o tragedie de constructie si atmos-
fera antica, nu poate sa uite forta de inspiratie si ma-
iestria talmacitorului care a transpus cu talent, in ro-
mâneste, teatrul de peste ocean ; cum nu poate uita
pe actorul George Vraca, stralucit interpret pe scena
Teatrului National al acestui repertoriu.
...Tirziu, in salonul scriitoarei, cu pinze de Luchian,
Andreescu, Lucian Grigorescu, Tonitza si Petrascu, am
revenit la arta populara româneasca, la monumentele
graitoare de spirit romanesc si la comorile din manas-
tirile noastre Cind am ajuns la ctitoria voievodala de
la Voronet, Petru Comarnescu a tresarit iluminat. A
vorbit, in extaz, despre minunatele fresce, carora le-a
consacrat o valoroasä opera, tradusa si in alte limbi.
Cind s-a aflat in fata portii misterelor, si-a aratat
dorinta de a fi inmormintat in cimitirul satului de la
Voronet.
Uniunea artistilor plastici i-a respectat ultima do-
rinta testamentara. $i intr-o zi insorita de inceput de

108

www.dacoromanica.ro
iarna, cortegiul funerar al lui Petru Comarnescu, ur-
mat de pictori, artisti, scrutori si ziaristi, a fost con-
dus pe ultimul drum. Acolo, in nordul Moldovei, in-
tregul sat s-a alaturat cortegiului, participind, cu sme-
rita recunostinta, la acest Impresionant asfintit de Vo-
ronet.

10 1 1971

www.dacoromanica.ro
Am reväzut Europolis

Scriitorul Jean Bart isi terminase romnul Europo-

lis" intr-un orasel linistit de pe litoral. Cu greu se
desprinsese de Sulina, locul de vis 4i de dragoste al
fostului ofiter de marina, dar nostalgia calatoriilor
peste mari si oceane staruia sa-1 ademeneasca cu mis-
terioase evadari.
Imi marturisea dorinta de a se aseza undeva, pe
un tarm, sa-si astimpere pasiunea de marinar si, in
acelasi timp, sa-si desavirseasca opera literati, in-
ceputa cu Jurnal de bord" si ,,Datorii uitate".
La Bucuresti, vizitindu-1 acasa pentru a primi schita
Cafeaua sefului" in vederea alcatuirii volumului
omagial Romania Juna", nu banuiam ca peste pu-
111

www.dacoromanica.ro
tin timp ne vom statornici amindoi, pentru o vreme,
in acelasi oras indragit de atitia scriitori, artisti i
pictori.
Cum pe atunci aflasem intimplator de o oferta con-
venabila pentru cumpararea unui imobil in stil orien-
tal, 1 1-am recomandat lui Jean Bart, care n-a mai
stat pe ginduri, cumparind casa cu cerdac, ridicata
pe o coasta, cu tufe de smochini si razoare de lalele.
Aici, visatorul corabier de altadata, cu profilul vi-
guros de lup-de-mare, isi gasise clipele dorite de me-
ditatie si scris.
De cite ori treceam prin fata cerdacului invaluit in
iedera, ne dadeam binete. II lasam sa-si continue lu-
crul, pina la ceasul prinzului, cind, imbracat intr-o
haina albasträ, cobora in port, la cafenea.
Jean Bart, in febra creatiel, vadit preocupat de ela-
borarea romanului, raminea absent la snoavele si po-
vestirile confratilor. Retragindu-se in graba, ne pof-
tea insa la cite o seara cu serbet si bezele, ca sa ne
citeasca pasaje din manuscrisul Inca ud de cerneala.
Atunci se adunau, in jurul unei imense mese din
lemn afumat : V. Voiculescu, Gala Galaction, Ion Pil-
lat, Adrian Maniu, Al. Stamatiad si pictorul N. Da-
rascu.
Amfitrionul, ca un amiral de escadra, avea intinse
hartile Deltei si ale orasului Sulina, cu ulitele intor-
tocheate care dadeau pe cheml cu stegulete colorate,
insemnind cafenelele si gradinile inflorite si dosnice
ce se mai pot intilni doar in romanul Europolis". In

112

www.dacoromanica.ro
capitolele razlete, citite cu farmec, pulsa viata acestui
oras, Porto-Franco, cu lumea interlopa, anecdotica
si pitoreasca. Europolis", asa cum sugestiv il intitu-
lase, aparea ca o fresca grotesca a portului de la gu-
rile Dunarii, un Babilon de limbi si nationalitati, prin
care misunau aventurierii internationali
Editarea romanului, eveniment literar, s-a bucurat
de o critica favorabila si elogioasa. Mai tirziu, a fost
intocmit scenariul filmului, turnat in studiorile
Al. Sahia.
De curind, intr-o toamna ruginie, invitat de un arnic
medic din Tulcea, am vizitat Delta, imparatie a stu-
fului, a pestelui si a pasarilor calatoare. Cu o salupa
am strabatut canalurile 5erpuitoare, luminisurile de
ape, am luat masa cu delicioasa ciorbh de peste la
Mila 23, admirind cintecele si jocurile lipovenesti, ca
intr-o amiaza insorita sa acostam la Sulina, unde
mi-am amintit de romanul aproape uitat al lui Jean
Bai t. Nu am avut astimpar pina n-am parcurs intre-
gul chei, pentru a identifica cafeneaua lui Stamate
Narulis din fata debarcaderului. Am ratacit nostalgic
pe stradelele pe unde se furisa timida, nefericita, dar
gratioasa Evantia, floarea neagra, ti ansplantata din
Ecuador.
Penti u o clipa, personajele din Europolis ' prin-
deau viata, ca apoi sa se destrame in negura timpu-
lui. Astazi Sulina, in mare parte recladita, cu cheiuri
moderne, cu faleza. la mare, cu blocuri inalte si
zvelte, umbreste portul de odinioara.

113

www.dacoromanica.ro
 In fata cofetariei portului, am zabovit mai mult. A-
teptam parca sa se iveasca tinarul marinar, inalt 5i
robust, cu coama de par data pe spate, cu ochii negri
si stralucitori, cu pipa fumegincia, surizator i agitin-
du-§i bratele, intr-o acolada prieteneasca.
Dar sirena unui vapor rn-a trezit din reverie, pe
cind noaptea 4i cobora draperiile de umbre peste
Europolis".
7.111 1971

www.dacoromanica.ro
Un albatros: Panait Istrati

Cu autorul romanului Chira Chiralina" succes

de editura si presa rar intilnit am intretinut o co-
respondenta care s-a extins si in paginile saptamina-
lului Adevarul literar si artistic. Este vorba dc o scri-
soare deschisa, in care marele romancier contura tra-
iectoria unei asociatii studentesti de peste hotare
Romania Juna". Fremata intens, in acele rinduri, un
umanism luminos si generos, ca de altfel in toata
opera sa literara, cea mai mare parte cuprinzind au-
tobiografia vagabondului din baltile Brailei, plecat in
lume Adresa tineretului studios al Romaniei June"
sfaturi intelepte, inaltind la cel mai arzator cult prie-
tenia intre oameni.

115

www.dacoromanica.ro
 Mesajul lui Panait Istrati, citit intr-o sedinta ple-
nara, ne-a deschis o noua viziune, spre culmile inso-
rite ale dreptatii sociale. Unde putea sa aiba un ecou
mai puternic acest mesaj decit aici, in vechea socie-
tate intemeiata inainte cu o jumatate de veac de Mi-
hai Eminescu, creatorul poemului Imparat si prole-
tar" ?
Imi amintesc de Tudor Vianu cum in trecerea
prin Viena a citit emotionat scrisoarea fostului fo-
tograf ambulant, care isi scuipa plaminii secatuiti de
boala pe plaja de pe Coasta de Azur
România Juna" era prima societate româna din
strainatate care, in acele timpuri tulburi, publica, cu
legitima satisfactie si mindrie, articolul Nemurirea"
(in Cartea semicentenarului"), situindu-se pe o pozi-
tie progresista.
Mai tirziu, dupa multi ani, cind 1-am intilnit, Pa-
nait Istrati rn-a anuntat, cu parere de rau, ci la in-
toarcerea in tara nu dispunea de timp pentru a vi-
zita societatea noastra.
Atunci cind nu era internat in spitalul Filaret, ve-
nea zilnic la cafeneaua Corso" de pe Ca lea Victo-
riei, pentru a petrece citeva ore in mijlocul unor con-
frati si prieteni. Dar de ce nu mi-as marturisi deza-
magirea, gasindu-1 trist, bolnav si sarac, pe acest om
care daduse comori nepieritoare literaturii mondiale l
Pe atunci, in tara, numai putini scriitori, in frunte
cu Mihail Sadoveanu, i-au aratat o dragoste cole-
giala incolo numai umilitoare deceptii. Sub regi-
mul partidelor istorice" fusese urmarit de agentii si-

116

www.dacoromanica.ro
gurantei statului si hartuit de lupii hulpavi ai pi esei
guvernamentale
Intors in tarsi, dupi atitia ani de pribegie, ne amin-
tea de Albatrosul" lui Charles Baudelaire. Asemenea
albatrosului din sublima poezie baudelaireana, Panait
Istrati a infruntat numeroase furtuni, colindind lumea
pe marl si oceane ; s-a bucurat de cerul senin al Me-
diteranei, a contemplat piramidele de la Cairo, a he-
sant in emotii artishce vizitind Acropole 5i Parthe-
nonul, a intirziat prin celebrele muzee din metropole,
a dormit prin porturi 5i pe cheiul Senei, a legat pri-
eteme cu hamahi, hoinarii si toti dezmostenitii soai-
tei, de orice nationalitate si istovit de boala, dupa
ce a risipit tot aurul din sufletul lui se intoarce la
noi, cu plaminii putrezi, ca sa astepte, intr-o liniste
socrabana, inevitabilul final.
...Un albatros cu aripile frinte, cazut din azurul
de vis si poezie, aici, unde Mihai Eminescu isi plimba,
pe vremuri, uitat de toti, melancolia 5i boala

18 111 1971

www.dacoromanica.ro
Al. Cazaban

Pe scriitorul Al. Cazaban 1-am cunoscut in b'Tara

Rimnicu Sarat, intr-o primavari cu pomi infloriti pe
bulevarde. Se intorsesc din muntil Bisocei, in intim-
pinarea dramaturgului Mihail Sorbul, care isi anun-
tase sosirea in oras.
Era echipat intr-un stralucitor costum de vinatoare,
dar cu tolba goala, fapt ce-1 facu pe poetul Ion Pa-
velescu sa remarce : Vai, mmeni nu stie cind pleaca
sau vine de la vinatoare, caci intotdeauna ii lipseste
argumentul convingator ; vinatul". Citeva zile 1-am
avut oaspete, rasfatindu-ne cu povestea unor intim-
plari bizare si mai ales cu sageti ironice, care de multe
ori ricosau, spre satisfactia prietenilor.

119

www.dacoromanica.ro
 Printre altele, ne-a povestit cum a obtinut numirea
sa ca functionar la un minister. Era invatator la tara.
Barbu Delavrancea pe atunci ministru il in-
treaba cum de isi paraseste postul atit de pitoresc de
la tara. ,,Ce rasarit de soare am admirat eu, acolo !"
adauga ministrul.
Excelenta, dar tot mai frumos e Apusul de soare
de pe scena Nationalului !
Prezenta de spirit a invatatorului il facu pe autorul
cunoscutei drame istorice sa dispuna numirea pe pos-
tul cerut.
Al. Cazaban era de statura mijlocie, cu par bogat,
in bucle, cu ochi iscoditori si malitiosi. Sub aparenta
sarcastica isi ascundea nemultumirea pentru faptul ca
in literatura nu s-ar fi bucurat de locul meritat, desi
revistele literare il publicau la loc de cinste. Imi amin-
tesc cronicile elogioase la aparitia volumului de nu-
vele .,Intre femeie si pisica". Titlul cartii s-a pretat
la infinite calambururi. 0 epigrama :
Nu-1 pling deloc pe editor
Gacz de nu-i curge, poate pica
Dar nu-1 vdd bine pe-autor
intre femeze fi pisicii.

In decursul anilor, Al. Cazaban a avut multe con-

flicte, pina si cu cei mai apropiati colegi in arta seri-
sului. Poetul Al. Stamatiad, un tinar brun, inalt, co-
chet, exagerat de pomadat si pudrat, purtind plastron

120
www.dacoromanica.ro
alb si mustati cu sfircurile rasucite in sus, scrie pe
marginea unui meniu ghicitoarea :
Clue poarta vemic pwca
$1-are iepurzi... in cusca?
Al. Cazaban lovit in reputatia sa de vinator, re-
plica mortal :
Lm Al Stamattad
autorul volumului
Din trimbite de aur"
Visind nzereu Cullum de laur
Le-az zis Din trirnizzle de aur"
Cind loatii crztzca .scria
Ca ele slut doar... tinichea.
Depasise 90 de ani cind un necrolog anunta finalul
inevitabil al batrinului scriitor.
14 III 1971

www.dacoromanica.ro
Cu Victor Eftimiu
la Teatrul comunal"
din Rimnicu Seirat

Era intr-o zi calda de august, cind cel mai tinar

scriitor cu cel mai bogat palmares literar mi-a fost
oaspete in strada Amurgului din Rimnicu Sarat. Ali-
sele de pe strada, care anuntau conferinta autorului
fanteziei dramatice Cocosul negru", devenisera inu-
tile. Poetul Victor Eftimiu, o data cu seara debutului
pe scena Nationalului, devenise un nume consacrat, iar
vizita mult asteptata Intr-un oras de provincie avea
deja aura unui moment de exceptie. Nu numai sala
Teatrului comunal era ticsita, dar si gradina publica,
unde se afla teatrul, era intesata de multimea curioasã
s'ct aplaude pe poetul cu jacheti neagra si joben, omul
ascensiunii rapide pita la cele mai inalte piscuri ale
notorietatii literare. Cu greu faceam loc acestui tinar

123

www.dacoromanica.ro
rasfatat de muze sa treaca printre admiratoarele care
ii ofereau flori, zimbete si priviri ispititoare.
Poetul Victor Eftimiu a vorbit despre teatrul roma-
nesc, povestind, din cind in cind, anecdote din viata
artistilor, ceea ce facea si mai captivanta prelegerea,
iar pe conferentiarul cu timbru dulce idolul asis-
tentei. 0 manifestatie spontana de simpatie, cum pu-
blicul rimnicean nu facuse niciodata pina atunci, in-
cheie aceasta intilnire.
Seara a avut loc o agapa, la care au luat parte in-
telectualii din oras. Tinarul director al Teatrului Na-
tional a declamat din poemele originale si a irnpro-
vizat versuri galante pentru cele mai seducatoare ad-
miratoare, inspirind pe un conviv sa adreseze catre-
nul :
Unui sot gelos
Pazeste-te, Metzso, zzce
Ca noaptea-n loc de serenada
iti va cinta de-acum, amice,
Cocoml negru", in ograda !

lar tinerele admiratoare din anturajul poetului da-

dura prilej de improvizatie unei studente, care il in-
valui pe maestru in priviri albastre si misterioase :
Poetului Victor Eftimiu

De dor sint inzmzle plzne

Pe cind te-ntorcz iar in Parnas
.5'i. cind cetatea in suspine
Ca Valea plingervi-a ramas.

124

www.dacoromanica.ro
 Noaptea tirziu, pina la venirea trenului, am colin-
dat impreuna periferiile orasului, inundate de lumina
lunii ; de aci poetul se straduia sa culeaga documen-
te omenesti" de pret pentru viitoarele opere literare.
L-am intilnit si dupa aceea pe fecundul scriitor, in
redactiile presei din strada Sarindar sau in locuinta
sa, din strada Marcovici, din preajma Cismigiului.
Acolo, in decor academic, strajuite de tablourile pic-
torilor Pal lady, Petrascu, Darascu, Tonitza si altii im-
presioneaza vastele biblioteci si rafturi cu manuscrise.
Citeva ore petrecute in intimitatea poetului Victor
Eftimiu sint amfore de lumina si poezie. Amtitrionul
isi intretine oaspetii cu amintiri din trecut, din cafe-
nelele Sibiului, Bucurestilor si mai ales ale Parisului,
unde a cunoscut pe cei mai mari si straluciti scriitori
ai lumii. Aceste zile nu le poti uita niciodata.
In ultima vreme I-am rugat, in numele Casei de
cultura din Rimnicu Sarat, sa tina o conferinta. Cu
aceeasi amabilitate de totdeauna a raspuns invitatiei
noastre. In ziva conferintei, noul teatru era arhiplin.
Marturisesc, am avut o tresarire. Poetul de acum 40
de ani, cu aceleasi virtuti de conferentiar, cu aceeasi
fantezie si acelasi timbru tineresc, ne-a condus pe dru-
murile amintirilor.

6 XII 1970

www.dacoromanica.ro
Un precursor: Al. Sahia

Ne cunosteam din redactia ziarului Ultima orii, la

care tinarul pelerin colabora permanent. De la ince-
put, mi-am dat seama ca Sabia se afla la o rascruce
de orizonturi, opuse si nelimpezite. Viata monahala
de la manastirea Cernica si calatoria de studii pe
..pamintul fagaduintei", ii pusesera multe intrebari, la
care nu aflase nici un raspuns : doar mistificari si in-
doieli crude.
Din discutiile pe care le-am avut atunci cu prietenii
nostri comuni am Inte les ca o flacara incepea sa-i in-
calzeasca incetul cu incetul firea si sa-i deschida alt
drum spre cunoasterea vietli : ideologia marxista. El
se daruie cu sete si nebanuita patima luptei pentru
127

www.dacoromanica.ro
drepturi si libertate a muncitorilor, participa la actiu-
rile ilegale ale partidului comunist, colaboreaza la re-
vistele Floarea de foc, Miscarea literara §i Vrernea,
unde isi publica proza cu scene tragice din primul
razboi mondial. Mai tirziu, in Cuvintul liber ii apare
Moartea tinarului cu termen redus", Intoarcerea ta-
tii din razboi", Executia din primavara" si alte
schite si nuvele, in care infiereaza razboiul. Devine
un temut combatant antirazboinic si, in acelasi timp,
un ateu convins. Este chemat de partid sa conduca
revistele Bluze albastre §i Veac nou. In ziarul Duni-
neara deschide rubrica muncitoreasca, devenind un
precursor al literaturii clasei muncitoare, ocupindu-se,
in aceeasi masura, si de taranii semiiobagi, care mun-
ceau pe domeniile coroanei, si de docheri.
In 1934, cu ocazia Congresului al II-lea al scriito-
rilor sovietici, pleaca la Moscova, unde famine mai
mult de 3 luni. II fascinase aceasta tara in care fuse-
sera sfarimate vechile tipare ale regimurilor tariste
si se nastea grandiosul edificiu al socialismului.
La Moscova cunoaste pe marele scriitor f rancez
Henri Barbusse Influentat de autorul Focului", Sa-
hia scrie intr-un interviu, acordat ziarului Pada,
Scrisul meu este o contributie la eforturile de elibe-
rare a maselor muncitoresti. Idealul lor este si idealul
meu. Un scriitor trebuie sa fie un luptator social. FA
trebuie sa fie continuu legat in mod strins de com-
plexul social in care traieste. Scriitorul nu poate tt
strain de fenomenele economice, politice, care agita
intotdeauna masele. Epoca extazului languros, a ex-

128

www.dacoromanica.ro
tazului mistic este ingenunchiata si plesnita de alte
realitati, ce cauta sa ne depaseasca. Scriitorii sint si
ramin aparatorii intregii umanitati si de la ei se as-
teapta, in primul rind, luminarea spre formulele de
viata unde exploatarea nu mai exista, unde ura de
rasa este extirpata".
In vremurile acelea, Sahia trimite astfel cel mai
frumos mesaj colegilor de breasla.
A fost un neinfricat luptator in slujba maselor pro-
letare si un vizionar lucid al marilor reforme sociale
din ultimul timp.
Parca il vad in ultimii ani cind lucra per-
manent la ziarul Dzrnzneata. Cu trupul firav si silk-
rind, modest si timid, construit din linii frinte si un-
ghiuri ascutite, ca un portret in penita de Marcel
Iancu, autorul notelor de drum din U.R.S.S., aparute
in 1936, deschidea fara zgomot usile primitoare de la
secretariatul de redactie, aducind manuscrisele scrise
in noptile cu febra, intr-o camera fara foc.
Cine il cunostea bine ii aprecia temperamentul tare,
neinduplecat in credintele politice, nefacind vreun
compromis in scurta lui viatä. Printre colegi trecea ca
o umbra, care din ce in ce devenea mai transparenta,
mat diafana. Curios ; o umbra care ne lumina pe
toti ! lupta cu dirzenie sa ramina in picioare pina la
implinirea visului sau de cald umanism si de pace.
A fost stegarul care a stat pe baricadele proletariatu-
lut pina la ultimul ceas al vietii sale.
Asa a fost Sahia, pina intr-o zi, cind 1-a doborit
o boala grea pe treptele redactiei. Internat in spita-
129

www.dacoromanica.ro
lul Colentina, toate ingrijirile s-au dovedit zadarruce.
Cu o zi inainte de finalul tragic, a fost adus in satul
natal Manastirea, ca sa fie infratit cu pamintul, in
cimitirul robilor de pe domeniile coroanei.
Sahia n-avea nici 29 de ani. Dar flacara pe care
o intrezaream intotdeauna in ochii lui cu retlexe de
arderi launtrice, va straluci mereu in tot ce-a visat,
in tot ce-a gindit, in tot ce-a scris.
31 XII 1970

www.dacoromanica.ro
 SUMAR

Nicolae Iorga . . 5
Sadoveanu gindea sà scrie viata poetului
Eminescu 9
Poetul George Bacovia la Rimnicu Sarat . . 13
Panait Mu§olu 17
Tofana era din Rimnicu Sarat . . . 21
Macedonski i anatema pubhci . . . . . 25
Trandafiri pentru Ady 29
Pictorul Petre Iorgulescu -Yor . . 33
Cu Ionel Teodoreanu la mare . . . 39
Bronzurile lui Eminescu 43
Poetul ar fi avut 1200 de am . . . - 47
Cam] Petrescu, Istanbulul O... pe§tele" . 31
La Topirceanu acasa 55
Cu poetul Vlahuta pe front 59
Matei Caragiale in travesti 63
Ion Barbu un singular 67
Mihail Saulescu 71
Cincinat Pavelescu . 75
Matei Elian, poetul Cintarilor sfioase" . 79
Oaspetele din amurg Victor Ion Popa . 83
Pastorel Teodureanu . . 87
Toamna, pe terasa poetului Ion Pillat . 91
Fata cu portocala 95
Printul reporterilor 99
Un poet dificil 103
Petru Comarnescu 107
Am revazut Europolis 111
Un albatros Panait Istrati 115
Al Cazaban 119
Cu Victor Eftimiu la Teatrul comunar din
Rimmcu Sarat
Un precursor Al Sahia . . . . 127

www.dacoromanica.ro
 LUCRARE APARUTA IN REGIA AUTORULU

Coll tipar 8,25 * Apirut 1971

Tmarul executat sub comanda
nr 1544 la
Intreprinderea PoligrafIca
.,13 Decembrie 1.118°,
Str. Grigore Alexandrescu nr. 69-97
Bucutesti,
Republica Social lstä Romania

www.dacoromanica.ro
Lei 11

EDITUR A LITERA
www.dacoromanica.ro
.all