PROIECT DE LECŢIE

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT –
DATA -
PROFESOR: Cocuţ Oana -Codruţa
CLASA : aVII-a
ARIA CURRICULARĂ– Matematică şi ştiinţe ale naturii
OBIECTUL - Biologie
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Funcţia de relaţie
TEMA: Boli ale sistemului nervos la om
SCOPUL LECŢIEI:
- Conştientizarea elevilor cu privire la frecvenţa bolilor nervoase, a cauzelor şi modalităţilor de prevenire.
- Cunoscând cauzele şi manifestările bolilor sistemului nervos, vor putea acţiona astfel în cunoştiinţă de cauză pentru a-şi proteja
sănătatea
TIPUL LECŢIEI: Fixare a cunoştintelor, variantă lecţie bazată pe un plan alcătuit de profesor
COMPETENŢE SPECIFICE: La sfârşitul lecţiei elevii trebuie să :
C1- enumere principalele boli ale sistemului nervos
C2- explice cauzele şi manifestărilor bolilor sistemului nervos
C3- cunoasca măsurile de prevenire ce se impun şi aplicarea lor în viaţa cotidiană
C4- realizeze conxiuni între cunoştinţele acumulate anterior şi cele prezentate
C5- utilizeze corect terminologia specifică biologiei
DEMERSUL DIDACTIC:
Resurse procedurale: învăţarea prin descoperire,
- investigaţia,
- observaţia,
- comparaţia,
- metoda ciorchinelui,
- proiectul de cercetare
Resurse materiale: planşe, manuale, Prezentări Power Point, flipchart.
Resurse temporale: 50 minute
Forma de organizare: frontal şi pe grupe
Evaluare: orală şi prin prezentarea conţinutului de pe planşe şi de pe calculator
Locul de desfăşurare – sala de clasă
Bibliografie:
-Manual de biologie clasa a VII-a, Editura Teora, Corint, Educaţie Didactică şi Pedagogică
-Internet
Conţinut informaţional: conform programei

DESFĂŞURAREA LECŢIEI

ETAPELE ACTIVITATEA ACTIVITATEA Resurse temporale

LECŢIEI PROFESORULUI ELEVILOR /Evaluare
Organizarea clasei Notarea elevilor absenţi - îşi pregătesc caietele -2 minute
Pregătirea materialelor - un elev indică absenţii
didactice
Reactualizarea Se reactualizează lecţia Elevii vor completa pe -5 minute
cunoştinţelor “Sistemul nervos” pe baza schema ciorchinelui
metodei ciorchinelui. alcătuirea sitemului nervos
Profesorul iniţiază schiţa
ciorchine a lecţiei anterioare.
Profesorul cere elevilor să
prezinte şi să completeze
schema cu următoarele cerinţe:
- Clasificaţi sistemul nervos
- Din ce este format encefalul?
- Din ce este format trunchiul
cerebral?
- Din ce este format
diencefalul?
- Ce nervi pleacă de la măduva
spinării?
- Din ce sunt formate
emisferele cerebrale?
Captarea atenţiei Lecţia ce urmează a fost -elevii sunt atenţi 3 minute
anunţată cu o oră înainte.
Profesorul citeşte un citat
având legătură cu lecţia de azi.
Anunăarea temei şi Prezintă competenţele ce vor fi Elevii ascultă competenţele 2 minute
a competenţelor şi urmărite pe parcursul lecţiei prezentate de profesor.
a modului de
realizare a acestora
Dirijarea învăţării Organizează clasa în echipe de Urmăresc indicaţiile 35 minute
4 persoane în jurul cîte unei profesorului şi se grupează în
mese. grupe de câte 4 elevi

Fiecare grupă de elevi a primit

ca sarcină să studieze câte o
boală a sistemului nervos şi să
eleboreze prezentări Power
Power Point sau planşe.
Aduc planşele în faţa clasei,
Solicită elevilor ca un lider din citeşte câte un membru din
fiecare grupă să prezinte ceea
fiecare grupă.
ce au pregătit.
Câte un membru prezintă şi
de pe videoproiector în cazul
în care au ales această
variantă
Profesorul pe baza
informaţiilor prezentate de Adresează întrebări
elevi, completează lucrurile profesorului în cazul în care
neînţelese. au nelămuriri.

La finalul prezentărilor se
fixează cele mai importante
idei care sunt notate în caiete. La final notează în caiete
cele mai importante lucruri

Evaluarea Notează cele mai bune Participă la evaluare -3 minute

performanţei reprezentări
elevilor
Metoda ciorchinelui

→ Mezencefal
Nervi spinali Trunchi cerebral → Bulb rahidian
→ Puntea lui Vorolio
Maduva spinarii Creier - Diencefal → Talamus
→ Hipotalamus
→ Epitalamus
→ Metatalamus
Cerebel → Paleocerebel
→ Arhicerebel
→ Neocerebel
 Emisfere cerebrale

Sistemul nervos central

Sistemul nervos periferic

Nervi Ganglioni

Citat

Divinitatea s-ar putea să îţi ierte păcatele, dar sistemul tău nervos nu o va face.
 Material informativ

Aceste boli nu sunt asa de frecvente, dar sunt foarte dramatice prin gravitatea si urmarile lor. Suferinta poate fi localizata
la sistemul nervos periferic (nervi) sau poate cuprinde intreg sistemul nervos.
Pe langa leziunile formatiunilor anatomice ale creierului, in aceste boli se constata uneori si atingerea functiilor psihice ale
omului. Adeseori, afectiunile sistemului nervos survin ca urmare a imbolnavirii unor organe situate la distanta: ficat, rinichi,
pancreas, glande endocrine etc. De aceea diagnosticul de boala nervoasa sau neurologica nu se poate face decat in spital.
Totusi membrii familiei bolnavului pot observa mai din timp unele simptome neurologice si psihice care pot fi de folos
medicului in punerea diagnosticului. Important este daca aceste simptome sunt sau nu in legatura cu o boala infectioasa
febrila, in special la copii.

Inflamatia creierului (encefalului) poarta numele de encefalita, iar atingerea madui spinarii se numeste mielita. Cand
boala prinde si foitele care captusesc sistemul nervos central (meningele), atunci este vorba de meningita. insa de cele
mai multe ori inflamatia prinde in acelasi timp creierul, meningele sau maduva spinarii, de unde si denumirea combinata
de: meningo-encefalita, encefalo-mielita. Inflamatia nervilor periferici se numeste nevrita, iar daca sunt prinsi mai multi
nervi, polinevrita.
Tratamentul bolilor sistemului nervos se face de catre medic in spital.

1. Encefalita
Este o inflamatie acuta a tesuturilor nervoase din creier. Datorita faptului ca boala este produsa de numerosi agenti
infectiosi se poate vorbi de \"encefalite. Acestia pot ataca de la inceput creierul (encefalita primitiva) sau secundar, ca
urmare a unor boli infectioase (encefalita secundara). Urmatorii agenti infectiosi pot provoca encefalite in tara noastra:
� virusuri: virusul gripei, virusul encefalitei de capusa, virusul rujeolei, rubeolei, varicelei, poliomielitei, oreionului,
turbarii, herpesului etc;
� bacterii: streptococul, stafilococul, pneumococul, meningococul, Hemophilus influenzae, Salmonella, bacilul coli, bacilul
proteus, bacilul piocianic, Listeria, bacilul tuberculozei, microbii tusei convulsi, tifosului exante-matic, leptospirozei etc;

� paraziti: parazitul malariei si al unor parazitoze tropicale.

� fungi: levuri, mucegaiuri.
In afara de cauzele infectioase, encefalitele pot fi produse si de cauze neinfectioase: stari alergice, intoxicatii cu dirse
substante chimice, mai ales pesticide, de compresiunea unor tumori, de traumatismele creierului, de diabet, ciroza
hepatica, insolatie, insuficienta renala, de muscaturi de animale ninoase, dupa vaccinari etc. De asemenea, unele infectii
microbiene ale gurii, nasului, sinusurilor si pielii, ale urechilor pot sa se transmita si la creier. Datorita atator cauze ale
encefalitei, si simptomele bolii sunt foarte variate. Ele se pot clasifica in doua grupe:

simptome neurologice si simptomele psihice.

a) Simptomele neurologice se manifesta prin contractii musculare, amorteli ale membrilor, agitatie sau, din contra,
somnolenta care merge pana la coma, dureri de cap. tulburari de vorbire si de dere, tulburari de respiratie sau de inghitire,
lipsa de sensibilitate la atingere, tremuraturi, miscari necontrolate, ameteli, varsaturi etc. In cele mai multe cazuri la
aceste simptome se adauga starile febrile sau subfebrile. b) Simptomele psihice constau in tulburari de comportament, de
memorie, de logica ori confuzii ale oamenilor, lucrurilor, enimentelor pana la pierderea totala a luciditatii.

Baza diagnosticului de laborator consta in examenul lichidului cefalorahidian care inconjoara creierul si maduva spinarii si
care se extrage prin punctie (cu seringa) numai de catre medic. Acest lichid care in mod normal este clar. limpede si fara
celule poate sa fie purulent (in infectiile cu microbi), hemoragie (in hemoragiile cerebrale), opac (in encefalitele virale).
Lichidul cefalorahidian se examineaza la microscop pentru prezenta globulelor rosii si albe, pentru bacterii ori fungi, pentru
celulele tumorale. O parte din lichid se insamanteaza pe medii de cultura in derea izolarii microbului cauzal ori se
injecteaza la animalele de laborator pentru depistarea virusurilor.

Aceste operatii se fac chiar daca lichidul respectiv este clar, limpede. in starile febrile agentul infectios poate fi gasit cu
ajutorul hemoculturii. in encefalitele bacteriene analizele medicale din sange arata o crestere a numarului de globule albe
si a proportiei de celule neutrofile, precum si cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor. in caz de diabet glicemia este
crescuta, iar in urina sunt prezente zaharul, corpii cetonici, albumina.

2. Meningita
Inflamatia meningelui, meningita, este produsa de aceleasi cauze mentionate la 'encefalita\". De altfel, deseori cele doua
boli evolueaza in asociere (meningoencefalita). Cele mai frecnte forme de boala sunt: meningita provocata de meningococ
(care este contagioasa), de bacilul tuberculozei si meningita purulenta care pleaca de la otita acuta ori de la o sinuzita.
Boala incepe brusc cu febra, dureri de cap, cu varsaturi fara efort, dureri musculare, sensibilitate exagerata a
pielii,neputinta de a privi la lumina, stare generala rea. Ceafa bolnavului este teapana, capul neputand fi inclinat in fata.

Examenul lichidului cefalorahidian si al sangelui arata modificari asemanatoare ca si in cazul encefalitei si evidentiaza
aceiasi agenti infectiosi. Daca meningita este de natura tuberculoasa, in lichidul cefalorahidian se gaseste multa
albumina, precum si numeroase Iimfocite. iar insamantarea lichidului pe medii de cultura sau inocularea lui la animale
poate descoperi prezenta bacilului Koch. in meningita alergica lichidul respectiv poate contine si celule eozinofile.
3. Mielita
Inflamatia acuta sau cronica a madui spinarii care contine celulele si fibrele nervoase se numeste mielita. Boala este
cauzata de aceiasi agenti infectiosi ca si encefalita (virusuri, bacterii), precum si de factori toxici, alergici sau traumatici.
Poliomielita, infectie produsa de virusul poliomielitic, care ataca substanta cenusie a madui spinarii, era cea mai frecnta
mielita pana la introducerea vaccinarii contra acestui virus.

Principalele semne ale mielitei sunt paralizia membrelor inferioare (paraplegie) ori a membrelor superioare si inferioare
(tetraplegie). in acelasi timp, scade si sensibilitatea pielii la atingere si la inteparea cu acul, iar bolnavul nu mai poate
retine voluntar urina si materiile fecale.
Diagnosticul de laborator se face ca si la encefalita prin analiza lichidului cefalorahidian si a sangelui, pentru a pune in
evidenta microbii si virusurile cauzatoare ale bolii, iar in serul bolnavului se pot cerceta anticorpii antivirali.

4. Hemoragia cerebrala (Apoplexia cerebrala)

Datorita rupturii unui vas sanguin care iriga cu sange creierul, sangele iese cu presiune si invadeaza tesutul cerebral,
perturband functiile normale ale creierului. Acest accident se intalneste frecnt la persoanele in varsta care sufera de
hipertensiune arteriala si care au vasele sanguine rigide si sclerozate, precum si dupa traumatismele capului.
Eforturile fizice grele (care cresc tensiunea arteriala), expunerea prelungita la soare si caldura (care produc congestie
cerebrala), diabetul netratat etc. sunt factori care favorizeaza producerea hemoragiei cerebrale.

Imediat dupa producerea hemoragiei, bolnavul ameteste si cade, isi pierde constienta si daca hemoragia este mare poate
intra in coma. in acelasi timp, membrele superioare si inferioare de aceeasi parte sunt paralizate si lipsite de sensibilitate.
Gura are pozitia stramba si deseori bolnavul nu poate vorbi sau articula cuvintele. Inima si respiratia continua sa
functioneze. Prezenta acestor simptome este suficienta pentru punerea diagnosticului. Dar pentru confirmare se poate
face si un examen microscopic al lichidului cefalorahidian care este sanguinolent si in care se observa numeroase globule
rosii.

5. Tumorile cerebrale
Diagnosticul de tumora a creierului se poate face numai in spital. insa avand in dere ca simptomele bolii se instaleaza lent,
in saptamani sau chiar luni, este bine ca ele sa fie observate din timp. Astfel, bolnavul are dureri de cap periodice sau
permanente, ameteli, varsaturi spontane, fara efort, mai ales dimineata, si crize convulsi datorita contractiilor musculare
involuntare. Se adauga apoi simptomele psihice: somnolenta, tulburari de comportament si de memorie. Examenele de
laborator nu sunt specifice si concludente, diagnosticul fiind pus pe baza examenului radiologie si electroencefalografic si
cu ajutorul tomografiei computerizate, in unele cazuri se gasesc in urina albumina si glucoza.
6. Coma
Coma este o perturbare profunda si finala a functiilor normale ale creierului. Cu exceptia cauzelor produse de encefalite,
meningite, de tumori ori traumatisme ale capului, in restul situatiilor cauza comei se gaseste la distanta, provocata de
bolile altor organe: hepatita, nefrita, diabet, hipertensiune arteriala. in alte cazuri coma apare dupa intoxicatii cu alcool
etilic sau metilic, cu etilen-glicol (antigel), cu pesticide, benzina, oxid de carbon etc.
Coma se manifesta printr-o serie de simptome neurologice si psihice: pierderea partiala sau totala a constientei, a
miscarilor voluntare, a sensibilitatii, dar cu pastrarea respiratiei si a activitatii inimii. Bolnavul pare ca doarme, nu poate fi
trezit, nu se poate comunica cu el, nu raspunde la strigarea pe nume. in cazuri mai gra nu reactioneaza la ciupirea sau
intepatura pielii si nu mai poate inghiti apa si alimentele. Deoarece simptomele sunt asemanatoare in toate tipurile de
coma, numai medicul va putea sili felul comei si tratamentul.

Observarea aspectului lichidului cefalorahidian, ca si examenul sau microscopic si bacteriologic, ajuta la punerea unui
diagnostic cauzal al comei (infectie bacte-riana, viroza, hemoragie cerebrala, traumatism al capului etc).In raport de
cauza care o produce, coma este de mai multe feluri astfel:
a) Coma din apoplexie. Vezi mai sus: Hemoragia cerebrala.
b) Coma diabetica \\si coma insulinica care au fost amintite la Boli ale pancreasului.
c) Coma hepatica survine la bolnavii cu hepatita acuta grava sau cronica, cu insuficienta hepatica ori cu ciroza hepatica si este
deseori insotita de icter- Se datoreste intoxicatiei creierului cu propriile substante toxice din sange care nu mai pot fi
distruse de ficatul bolnav si in special cu amoniac.

d) Coma uremica apare la un bolnav cu insuficienta renala acuta sau cronica tot din cauza intoxicarii sistemului nervos
central cu produse toxice (uree, creatinina, acid uric etc.) pe care rinichii cu functia alterata nu le mai pot elimina din
sange, in urina.
e) Coma din meningita si encefalita, boli mentionate mai inainte.
f) Coma din tumorile, chistele si abcesele creierului.
g) Coma alcoolica se produce dupa consumul mare de bauturi alcoolice (alcool etilic, alcool metilic). Se deosebeste de
alte come deoarece aerul expirat, ca si varsaturile au miros de alcool. Diagnosticul poate fi usurat de prezenta unei sticle
care miroase a alcool.

h) Coma din intoxicarile cu substante chimice toxice sau cu medicamente: insecticide organofosforice, barbitu-rice,
hidrazina, amfetamina, neurolepfice, sedati, tranchilizante etc, mai ales la copii.I) Coma din traumatismele capului sau
din alte traumatisme ori prin pierderi mari de sange (socul traumatic, socul hemoragie).
7. Convulsiile
Convulsiile sunt contractii sau spasme involuntare ale unor grupe de muschi sau ale intregii musculaturi a corpului
(convulsii generalizate). Ele constituie un simptom in cadrul unei boli si nu o boala ca atare si se intalnesc mai des la
sugari si copin mici, sub 5 ani. Desi se observa la muschi, convulsiile sunt provocate ca urmare a bolilor sau leziunilor
sistemului nervos, care are sub comanda sa activitatea motorie (de miscare) a muschilor scheletului uman. Nu se va
insista aici asupra convulsiilor din epilepsie care au alte cauze. Contractiile musculare nu sunt permanente si deseori nu
pot fi vazute de medic, de aceea ele trebuie observate de catre membrii familiei si comunicate medicului, mai ales daca
bolnavul este copil mic si nu poate da explicatii.

Astfel, trebuie precizat daca convulsiile apar in timpul unei stari febrile, cat timp au durat, ce muschi au prins, la ce
interval se repeta si daca in trecut copilul a mai avut contractii, daca a eliminat viermi intestinali sau a fost muscat de
capuse. Se va constata si prezenta altor semne insotitoare: lipsa de pofta de mancare, varsaturi, diaree, icter,
somnolenta sau agitatie, respiratie greoaie, paralizii, pierderea de urina, pierderea constientei.
Cauzele convulsiilor sunt numeroase, cele mai importante fiind urmatoarele:
� Infectiile bacteriene si virale care produc febra mare: encefalita, meningita, abcesele creierului, febra tifoida, tetanosul,
septicemia, otita, pneumonia, pojarul, tusea convulsiva, gripa, mai rar sifilisul;

� infectiile parazitare: malaria, parazitii intestinali;

� sarcina toxica (eclampsia gravidica);
� traumatismele cerebrale recente sau mai chi;
� tumorile, chistele cerebrale, epilepsia;
� scaderea calciului si magneziului din sange;
� tratamentul cu unele medicamente: hidrazina, tranchilizante etc. ori lipsa vitaminei B6;
� intoxicatiile cu plumb, cu insecticide pe baza de fosfor, dupa injectii cu stupefiante, mai ales cu cocaina, in alcoolism.
Valorile analizelor medicale sunt sau nu modificate. in raport de cauza bolii care a declansat convulsiile. Analiza lichidului
cefalorahidian, a sangelui si urinii indica rezultate asemanatoare cu cele mentionate la encefalita si meningita.
In plus, in unele situatii, valorile calciului si magneziului seric sunt scazute. Cresterea zaharului si ureei in sange poate
depista un diabet, respectiv o insuficienta renala, mai ales la un bolnav adult. Exista insa cazuri in care chiar scaderea
zaharului din sange poate provoca convulsii.In convulsiile febrile numarul de globule albe, celule neutrofile si viteza de
sedimentare a hematiilor sunt mult crescute. Examenul secretiei faringiene, hemocultura, urocultura pot pune in evidenta
aceiasi agenti infectiosi ca si in cazul encefalitei. in toate aceste cazuri examenul neurologic si cel electroencefalografic
pot depista cauzele convulsiilor.
8. Cefaleea
Durerea de cap sau cefaleea este cel mai frecnt simptom care se intalneste la oamenii de toate varstele. Localizarea durerii
este diferita: la frunte, la ceafa, la tample ori intereseaza tot capul; aceasta depinzand si de cauza care a provocat-o.
Uneori durerea intereseaza numai jumatatea capului (hemicranie). Exista o durere de cap situata la suprafata craniului
(piele, muschi, artere) care se accentueaza prin apasarea regiunii cu degetele si o cefalee profunda, independenta de
inlisurile capului. Cefaleea se intalneste mai frecnt la femei. Durerea de cap poate fi insotita si de alte semne: greturi,
varsaturi, paloare a fetei, ameteli, nervozitate, insomnii.

Cefaleea este produsa de nenumarate cauze:

a) Cauze care isi au originea la cap: abcesul dentar, amigdalita, sinuzita, otita, mastoidita, meningita, encefalita,
traumatismele cerebrale, hemoragia cerebrala, edemul cerebral (din timpul 'raului de munte\"), tumorile cerebrale,
nevralgii ale nervilor fetei si cefei etc. Migrena este o durere mai deosebita a capului care intereseaza arterele pielii
capului.
b) Cauze situate la distanta de cap. Aproape toate bolile generale sau ale diferitelor organe ale corpului sunt cauzatoare
ale durerii de cap, astfel:
� bolile de ficat si de fiere (hepatita, colecistita) si ale tubului digestiv (ulcerul gastroduodenal, gastrita, enteroco-lita,
constipatia, indigestia, viermii intestinali);
� cresterea tensiunii arteriale dar si scaderea ci se insotesc de cefalee;

� bolile infectioase febrile virale, microbiene sau parazitare ( modulul XIII);

� boli ale aparatului urinar si genital ( modulul VIII);
� perturbari ale glandelor endocrine: hipofiza, tiroida, suprarenalele, ovarul (ciclul menstrual);
.

� intoxicatiile cu alcool, tutun, oxid si bioxid de carbon, cu plumb etc;

� alte cauze: efortul fizic si intelectual, surmenajul, enervarile, emotiile, tulburarile de dere, conditiile meteorologice (in
special variatiile de presiune atmosferica).
Deoarece cefaleea este un simptom si nu o boala analizele medicale urmaresc sa depisteze boala care este raspunzatoare
de durerea de cap.

Datorita atator cauze ale cefaleei, pe care numai examenul medical si analizele medicale le pot descoperi, si tratamentul
durerii de cap este greu de facut. Pentru moment insa se poate combate durerea cu antinevralgice: Aspirina (acid
acetilsalicilic), Fasconal, Paracetamol, Algocalmin, Cofedol. Se poate face un masaj apasat sau frectii ale tamplelor si
fruntii cu spirt medicinal, cu spirt camforat, cu frectie Galenica, otet simplu si se vor bea ceaiuri calde. Somnul cu sau fara
medicamente hipnotice (Fenobarbital, Hidro-xizin, Diazepam), calmeaza foarte bine durerile de cap. Daca cefaleea
dureaza mai mult de cateva zile, chiar cu tratamentur mentionat, bolnavul trebuie sa consulte un medic. Persoanele care
au frecnt dureri de cap vor utiliza acele medicamente care s-au dodit ca le calmeaza mai bine.