“Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită.

Există o gravă neîn țelegere

în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul
acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri.
Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al
aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă.
Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care
contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi
împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în
închisoarea conformismului.
Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-
o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va
întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al
bucuriei, e clădită toată opera mea.”

Constantin Brâncuși - octombrie 1938, Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor
Regale, nr.9, septembrie 1946.