Sunteți pe pagina 1din 4

DREPT PROCESUAL PENAL

februarie 2017

1. Suplimentul de expertiză în cauzele penale :


a. se dispune de organul judiciar dacă concluziile raportului de
expertiză sunt neclare sau contradictorii;
b. se efectuează de un alt expert, când nu este posibilă
desemnarea aceluiaşi expert;
c. suplimentul de expertiză se efectuează întotdeauna de un alt
expert, pentru a înlătura lipsa de obiectivitate.
2. Arestarea preventivă în cursul urmăririi penale:
a. se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b. poate fi prelungită, iar durata totală nu poate depăşi un termen
rezonabil, fără a fi însă limitată în timp;
c. poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 60 zile.
3. Măsurile asigurătorii în procesul penal:
a. nu pot fi dispuse în procedura camerei preliminare;
b. se dispun în mod obligatoriu dacă persoana vătămată are
capacitatea de exerciţiu restrânsă;
c. pot fi contestate în cursul urmăririi penale numai în ceea ce
priveşte modul aducerii acestora la îndeplinire.
4. Constituie caz de nulitate absolută:
a. încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială a instanţei;
b. încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completelor de
judecată;
c. încălcarea dispoziţiilor privind citarea părţilor de către instanţă.
5. Constituirea de parte civilă:
a. se poate face numai în scris până la terminarea cercetării
judecătoreşti la judecata în primă instanţă;
b. constă în indicarea într-o cerere a naturii şi întinderii
pretenţiilor,al căror cuantum nu mai poate fi modificat ulterior;
c. se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, în
condiţiile legii, în scris sau oral.
6. Disjungerea acţiunii civile în cauzele penale:
a. se dispune dacă soluţionarea acesteia determină depăşirea
termenului rezonabil a soluţionării acţiunii penale în cauza
respectivă;
b. se dispune de instanţă prin încheiere care poate fi atacată cu
contestaţie;
c. acţiunea civilă disjunsă va rămâne în competenţa instanţei
penale.
7. Asistenţa juridică este obligatorie:
a. în cazul inculpatului, dacă faţă de el a fost dispusă măsura de
siguranţă a internării medicale chiar în altă cauză;
b. pentru persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă
civilmente, dacă sunt lipsite de capacitate de exerciţiu;
c. în cazul persoanei vătămate, părţii civile şi părţii responsabile
civilmente, legea nu prevede cazuri de asistenţă juridică
obligatorie.
8. În cazul conflictului de competenţă:
a. instanţa căreia i s-a trimis cauza care a generat conflictul are
obligaţia să administreze din nou toate probele, fără a le putea
menţine pe cele deja administrate;
b. dacă este generat un conflict pozitiv de competenţă, judecata
cauzei se suspendă până la soluţionarea acestuia;
c. instanţa competentă să rezolve conflictul se pronunţă printr-o
hotărâre care nu este supusă căilor de atac.
9. Cererea de strămutare a cauzelor penale:
a. dacă a fost respinsă, în aceeaşi cauză, nu mai pot fi formulate
alte cereri, indiferent de motivele invocate;
b. introducerea acesteia nu suspendă judecarea cauzei a cărei
strămutare;
c. dacă cererea a fost admisă, însă între timp instanţa de la care a
fost strămutată cauza a judecat cauza respectivă, hotărârea
pronunţată este desfiinţată.
10. Excepţia de necompetenţă teritorială:
a. poate fi invocată numai de către părţi;
b. poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti;
c. poate fi invocată în tot cursul judecăţii până la pronunţarea
hotărârii definitive.
11. Potrivit clasificării după criteriul legăturii cu obiectul probaţiunii,
probele sunt:
a. directe sau indirecte;
b. imediate sau mediate;
c. în acuzare sau în apărare.
12. Sarcina probaţiunii în procesul penal revine:
a. în ceea ce priveşte acţiunea civilă, numai părţii civile;
b. în acţiunea penală, în principal, procurorului;
c. în ceea ce priveşte acţiunea penală, în cauzele în care acţiunea
penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, sarcina probaţiunii revine numai persoanei vătămate.
13. Contestaţia introdusă împotriva încheierii prin care instanţa a
dispus în primă instanţă asupra măsurilor preventive:
a. se judecă în şedinţă publică;
b. este suspensivă de executare în toate cazurile, indiferent de
măsura dispusă;
c. se poate introduce de inculpat, procuror şi celelalte părţi.
14. Măsura preventivă a reţinerii:
a. poate fi dispusă în cursul urmăririi penale în condiţiile legii
pentru cel mult 24 de ore de către procuror, judecătorul de
drepturi şi libertăţi sau organul de cercetare penală;
b. poate fi dispusă numai faţă de suspect;
c. poate fi dispusă numai după audierea celui care urmează să fie
reţinut, în prezenţa avocatului.
15. Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune:
a. pot fi dispuse cu îndeplinirea aceloraşi condiţii prevăzute de
lege, cu precizarea că în cazul controlului judiciar pe cauţiune
trebuie depusă şi cauţiunea;
b. pot fi dispuse faţă de suspect sau inculpat;
c. în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a măsurii
controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune nu poate
depăşi, în toate cazurile, 5 ani de la momentul trimiterii în
judecată a inculpatului.
16. În procesul penal, persona care are calitatea de substituit
procesual:
a. exercită un drept propriu, însă în interesul altei persoane din
proces;
b. acţionează în numele şi interesul uneia dintre părţile implicate
în proces;
c. exercită un drept propriu, în propriul interes procesual.
17. În cazul calculării termenelor procedurale pe ore sau zile:
a. ora sau ziua de la care începe să curgă termenul nu se
socoteşte;
b. ora sau ziua la care se împlineşte termenul intră în durata
acestuia;
c. calculul termenelor procedurale se face pe unităţi pline de timp.
18. Potrivit regulilor de competenţă:
a. Judecătoria judecă în primă instanţă, însă soluţionează şi alte
cauze date anume în competenţa sa potrivit legii;
b. tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute în lege
şi apelurile introduse împotriva hotărârilor date în primă instanţă
de judecătorie;
c. curtea de apel judecă în apel cauzele prevăzute de lege, în
primă instanţă, cereri de strămutarea, conflicte de competenţă,
soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.