CAP. I.

NOTINUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL

1. Definitie. Dreptul comercial este aceea ramura a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al
normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal-patrimoniale din sfera activitatii
economice, incheiate intre persoane ce se afla pe pozitie de egalitate juridica.
2. Legi scrise. NCC – cadrul general de reglementare a dreptului comercial. Izvoarele dreptului
comercial sunt: Constitutia, Codul civil, legile comerciale speciale, uzurile si uzantele comerciale. Notiunea de
profesionist in actualul Cod civil cuprinde categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si
alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale. Si profesiile liberale vor intra in sfera
notiunii de profesionist. Profesionistii sunt toti cei care exploateaza o intreprindere prin exercitarea sistematica, de
catre una sau mai multe persoane a unei activitati organizate care consta in producerea, administrarea ori
instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit.
3. Uzul, cutuma si obiceiul juridic. Uzul reprezinta o practica indelungata care are un anumit grad de
vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicata unui numar nedefinit de comercianti, care poate avea sau nu caracter
de izvor de drept.
Uzul prezinta urmatoarele caractere:
 caracter general, colectiv, repetabil aplicandu-se unui numar nedeterminat de comercianti, pe un anumit
teritoriu sau cu privire la o anumita categorie de produse
 caracter obiectiv, se concretizeaza in acte juridice si fapte materiale (pozitive sau negative).
Uzul se clasifica in:
 uzuri normative (legale, de drept, cutume) - acestea constituie izvor de drept si se aplica intocmai ca o
norma juridica. Ele determina drepturile si obligatiile partilor;
 uzuri conventionale (interpretative, de fapt) – au forta juridica asemanatoare clauzelor contractuale si se
aplica cu titlu de caluza contractuala si reprezinta vointa expresa sau tacita a partilor.

CAP. II. INTREPRINDEREA

1. Definiție. Întreprindere este aceea afacere organizată constând într-o activitate sistematică de
producție, comerț și prestări servicii, desfășurată de întreprinzător pe risc economic propriu, cu scopul obținerii
unui profit. Desfășurarea unei activități economice, de exploatare a unei întreprinderi, presupune încheierea unor
acte, respectiv săvârșirea unor operațiuni și fapte juridice. Actele juridice comerciale se particularizează prin
următoarele trăsături:
- actele comerciale sunt acte juridice, respectiv fapte juridice și operațiuni economice generate de
desfășurarea activității economice în mod organizat de comercianți, speciale profesionistilor;
- actele comerciale privesc producerea și circulația mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor;
- actele comerciale au scop lucrativ, obținerea de profit.
Intreprinderea este o grupare de persoane si de capitaluri care poate sa imbrace forma juridica fie a unei
societati comerciale (personalitate juridica), fie a unei societati profesionale. Astfel o intreprindere comerciala este
cea al carei obiect de activitate desfasurata este in scopul obtinerii de profit, iar icea al carei obiect este neeconomic
si nu urmareste obtinerea profitului este o intreprindere civila. Profesionistul care exploateaza o intreprindere
comerciala are calitatea de comerciant si implica savarsirea unor acte juridice, fapte juridice si operatiuni
economice. Intreprinderea poate sa insemne si exercitiul drepturilor de autor si al dreptului de proprietate
industriala. Intreprinderea poate fi exploatata de proprietar sau de reprezentant (reprezentare prin contract de
mandat sau de agentie); administratorului bunurilor altuia; fiduciarul, locatorul intreprinderii.

2. Caracteristicile intreprinderii comerciale.

 intreprinderea consta in exercitarea organizata unei activitati economice;
 activitatea economica este realizata de una sau mai multe persoane ca profesionisti;
 obiectul activitatii economice il constituie producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari sau
prestarea de servicii;
 scopul desfasurarii ectivitatii este obtinerea de profit
Intreprinderea in dificultate este o afacere care nu este buna si de aceea provoaca pierderi titularului ori se
indreapta catre faliment. Intreprinderea in insolventa. Din vointa titularului sau ori prin cererea creditorilor, acesta
va fi pusa sub protectia tribunalului si se va continua afacerea in baza unui program de reorganizare sau lichidare.
Pe perioada insolventei, nici o urmarire silita a creditorilor nu mai este posibila, iar creantele sunt inghetate la
valoarea nominala din data deschiderii procedurii. Daca afacerea continua contractele in curs se mentin, chiar in
contra vointei co-contractantului. Daca afacerea se lichideaza, bunurile din patrimoniul debitorului se vand, iar
creantele se achita din fondurile obtinute din vanzarea acestora in ordinea de preferinta prevazuta de Legea
insolventei.
 CAP. III . PROFESIONISTII

1. Definitie. Persoana care exploateaza o intreprindere are calitatea de profesionist.

Avand in vedere ca o intreprindere poate fi o intreprindere comerciala sau intreprindere civila,
profesionistul care o exploateaza are calitatea de comerciant. Profesionistii ii cuprind pe:
- cei care exercita activitati economice in mod independent si liber-profesionistii;
- persoane juridice de drept privat
- intitutiile publice
- organizatiile non-guvernamentale si alte entitati fara personalitate juridica.
-
1.2. Obligatiile profesionistilor. Profesionistul dobandeste drepturi si isi asuma obligatii. Profesionistul nu
poate sa exploateze o intreprindere fara a se inscrie in prealabil in registrele publice, fara a avea un patrimoniu
profesional si fara a-si respecta obligatiile profesionale. Profesionistul trebuie sa respecte dispozitiile legale privind
protectia consumatorilor, sa-si desfasoare activitatile in limitele concurentei loiale, sa respect enormele de ordine
publica sociala (dreptul muncii si protectie sociale), sa tina contabilitatea legal, sa se inregistreze fiscal si sa achite
taxle si impositele generate de afacerea sa. Profesionistul este potentialul titular al unui fond de comert.
Profesionisti sunt:
1. Persoanele fizice - PFA, intreprinderile individuale sau familiale si persoanele care exercita
profesii reglementate sau liberale;
2. Persoanele juridice - societatile comerciale, organizatiile cooperatiste, regiile autonome, societatile
civile cu persoanlitate juridica, asociatiile si fundatiile care exercita si activitati economice,
institutii publice care exercita activitati economice;
3. Entitatile colective fara personalitate juridica.
4.
1.3. Profesionistul persoana fizica poate desfasura activitati economice in formele prevazute de OUG
nr.44/2008: individual si independent, ca persoane fizice autorizate, ca titular al unei intreprinderi individuale sau
ca membru al unei intreprinderi familiale. In toate aceste cazuri exploatand o intreprindere comerciala are calitatea
de comerciant si este supusa obligatiei de inscriere in registrul comertului pentru a putea functiona ca atare.
Persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati ocazionale nu pot fi considerati profesionisti.

1.4. Profesionistul persoana juridica este o forma de organizare care poate fi titulara de drepturi de
obligatii civile doar daca intruneste conditiile cerute de lege. Premisele existentei persoanei juridice: organizarea de
sine statatoare, patrimoniu propriu, scop licit si moral.
Daca scopul lipseste, este ilicit, imoral sau in dezacord cu interesul public, persoana juridica poate fi
declarata nula sau poate fi neutralizata prin invocarea, pe cale de actiune sau de excceptie, a dezacordului scopului
cu legea, morala si interesul public. Organizarea reprezinta structura functionala a persoanei juridice: adunarea
membrilor, administratorilor si reprezentantilor legali, cenzori sau auditori interni. Prin lege, act de infiintate, statut
sau regulament de functionare, persoana juridica isi fixeaza modul de functionare, precum si modalitatea in care se
pozitioneaza in raport cu tertii. Patrimoniul propriu, afectat in scopul infiintarii persoanei juridice, este format din
aporturile sau contributia membrilor si din tot ceea ce intra in patrimoniul persoanei juridice la constituire sau pe
parcursul functionarii. Scopul persoanei juridice scop lucrativ – obtinerea de profit, si cel cu scop non-lucrativ –
activitati filantropice, voluntariat, etc. Calitatea deplina de persoana juridica se dobandeste la inregistrare.
Persoanele juridice de drept nu se pot infiinta decat printr-un act autorizat in conditiile legii. In domeniile care se
exercita profesii liberale sau reglementate si care nu sunt destinate liberei concurente, se organizeaza persoane
juridice de interes public care gestioneaza accesul la profesie: barourile de avocati, uniunea practicienilor in
insolventa, camerele notarilor publici sau ale executorilor judecatoresti, corpul expertilor contabili, al evaluatorilor,
al consultantilor fiscali, colegiul medicilor, etc.
Persoanele juridice de drept privat pot fi entitati colective de tip asociativ sau entitati unipersonale si se
pot infiinta prin actul de vointa al constituentilor (fondatori, membri, asociati sau actionari). Persoanele juridice de
drept privat nu se pot infiinta legal decat in conditiile in care actul de infiintare este autorizat. Alegerea formei de
constituire este libera, exceptie fac societatile pe actiuni, bancile, societatile de asigurare si reasigurare, societatile
de investitii, etc. Sunt entitati colective de tip asociativ: societatile comerciale (societatile nationale si companiile
nationale), organizatiile cooperatiste, grupurile de interes economoc, asociatiile si fundatiile, sindicatele si
patronatele.
Persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege sau dupa caz prin acte ale autoritatiilor
publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevazute de lege. Persoanele juridice de drept public sunt: statul,
autoritatile (centrale, locale, autonome), institutiile publice. Prin legi speciale sunt stabilite conditiile de infiintare,
organizare, functionare si dizolvare proprii fiecarei categorii de persoana juridica in parte.
 1.5. Efectele personalitatii juridice. Personalitatea juridica confera entitatii juridice calitatea de subiect de
drept distinct de constituentul sau, calitate in care, persoana juridica are:
1. atribute de identificare proprii (sediu, nume sau denumire, enblema)
2. vointa si interese proprii
3. nationalitte proprie
4. patrimoniu propriu
5. responsabilitate juridica proprie, inclusiv raspunderea penala
Persoana juridica poate dobandi drepturi si isi poate asuma obligatii, in limitele capacitatii sale juridice.
Alaturi de bunurile corporale, acesata poate fi titular si al unor bunuri sau drepturi necorporale (emblema, marca,
secretul comercial, drepturi de proprietate industriala). Persoana juridica poate dobandi si invoca inclusiv drepturi
nepatrimoniale - nume, dreptul la imagine.
Patrimoniul se constituie din contributiile initiale sau ulterioare ale constituentilor, la care se adauga
drepturile si obligatiile generate de activitatea persoanei juridice. Persoana juridica poate sa-si constituie unul sau
multe fonduri de comert. Avand un patrimoniu propriu, distinct de cel al constituentilor, persoana juridica are
raspunderea juridica proprie. In cazul raspunderii juridice civile, persoana juridica isi asuma consecintele actelor
sau faptelor sale generatoare de prejudicii, garantand acoperirea acestuia cu patromoniul propriu.

1.6. Infiintarea persoanei juridice. Persoana juridica de drept privat se infiinteaza printr-un act incheiat
de catre cei care o constituie, autorizat in conditiile legii. Societatile comerciale, organizatiile cooperatiste si
grupurile de interes economic dobandesc personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului. Persoanele
juridice non-profit (asociatii si fundatii) dobandesc persoanalitate juridica prin autorizarea judiciara a functionarii si
inscrierea in registrul asociatiilor si fundatiilor. Societatile cu personalitate juridica, care sunt forme de exercitiu al
unor profesii liberale sau reglementate, sunt autorizate de organismle profesionale competente - Baroul de avocati,
UPRIR. In cazul persoanelor juridice de drept public, care se infiinteaza prin lege sau act administrativ, cerinta
autorizarii este suplinita prin actul ce emana de la autoritatea publica. In cazul persoanelor juridice de drept privat
de tip asociativ, actul de infiintare este un act de tip asociativ, bi sau unilateral, in care sunt parte fondatorii si
membrii. In cazul societatilor comerciale poate fi vorba de un contract de societate, un act constitutiv sau un statut.
Institutiile de interes public se infiinteaza prin lege (avocati, notari, executori sau practicieni in insolventa), fie prin
acte juridice de tip asociativ ale membriloe profesiei respective (evaluatori, contabili autorizati, auditori). Dupa
constituirea perosanei juridice, actul de infiintare se publica in registrele publice, pentru opozabilitatea fata de terti.
Societatile comerciale, organizatiile cooperatiste si grupurile de interes economic sunt supuse inregistrarii in
Registrul comertului, dar si publicarea in M.Of. Asociatiile si fundatiile sunt supuse inregistrarii in registrul
Judecatoriei, dar si in registrul national al asociatilor si fundatiilor.

1.7. Inregistrarea persoanei juridice. Societatile comerciale, organizatiile cooperatiste, grupurile de

interes economic si regiile autonome se inregistraza in registrul comertului pentru a dobandi personalitate juridica.
Societatile profesionale de avocati sau cele ale practicienilor in insolventa se inscriu in tabloul avocatilor sau dupa
caz al practicienilor, pentru constituirea legala ca persoana juridica. Constituirea persoanei juridice este opozabila
tertilor prin inregistraea in registrele publice. Inregistrarea este necesara si pentru luarea in evidenta ca persoana
legal infiintata (inregistrare fiscala, etc).

1.8. Capacitatea civila a persoanei juridice. Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice incepe
la momentul inregistrarii sale in registrele publice, in vederea legalei constituiri. PJ are capacitate juridica proprie,
distincta de cea a fondatorilor sau membrilor, putand fi purtatoare de drepturi si obligatii proprii. PJ participa in
nume propriu la raporturile juridice, prin reprezentantii sai legali. Scopul lucrativ trebuie sa fie concretizat in actul
constitutiv al persoanei juridice.

1.9. Functionarea persoanei juridice. Vointa persoanei juridice legal constituite se exprima, in actele
juridice, prin organele sale de administrare. Organele de administrare sunt acele persoane fizice sau juridice care
prin lege, act de constituire sau statut, au fost desemnate sa actioneze, in raporurile cu tertii, individual sau colectiv,
in numele si pe seama persoanei juridice.
Raporturile dintre o persoana juridica si cei care compun organele de administrare sunt supuse regulilor
mandatului. Nu pot fi membrii ai organelor de administrare persoanele incapabile, cei decazuti din drepturi, cei
condamnati penal pentru infractiuni economice. Daca organele de administrare ale prsoanei juridice sunt entitati
colective, deciziile si hotararile acestor oragane colegiale se supun regulilor relative la conducerea si administrarea
colectiva. Organele de administrare au obligatia de fidelitate, fiind tinute sa actioneze in interesul persoanei juridice
cu prudenta, diligenta si buna credinta.
 2. Profesionistul-comerciant. Sunt comercianti persoanele care savarsesc fapte de comert ca o profesie
obisnuita, si societatile comerciale.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana fizica in calitate de comerciant sunt:
a) Conditii referitoare la persoana (capacitatea juridica a persoanei) si conditii necesare protejarii intereselor
generale (clauze de incapacitate sau incompatibilitate)
b) Conditii referitoare la activitate
Conditii ca o persoana sa devina comerciant:
- sa aiba capacitatea ceruta de lege (18 ani)
- sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie acte de comert
- comertul desfasurat sa fie realizat in nume propriu
- activitatea sa aiba drept scop obtinerea de profit pentru asigurarea existentei
- sa isi asume riscul comertului sau
- sa fie autorizat in conditiile legii

Oricarei persoane i se recunoaste libertatea de a face comert. Totusi sunt mentionate, doua categorii de
limite: limite legale si limite conventionale. Activitatea de comert este incompatibila cu anumite functii si profesii
(parlamentarii, functionarii publici, magistratii, militarii, dar si cei care exercita profesii liberale – avocati, notari,
medici). Persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele prevazute de lege nu mai pot exercita
profesiunea de comerciant. Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului
particular si care sunt monopol de stat, iar interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in
contract si produc efecte intre partile contractante.
Cea mai importanta obligatie este cea de inregistrare in registrul comertului si intocmirea registrelor
comerciale. Inregistrarea comerciantului persoana fizica se face pe baza unei cereri de inregistrare care trebuie sa
cuprinda date referitoare la: identitatea comerciantului, firma comerciala, activitatea de comert, numarul, data si
organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului. Cererea de inmatriculare va fi semnata de comerciant
sau de o persoana imputernicita prin procura speciala, in forma autentica. Comerciantul persoana fizica va semna in
Registrul cometului in prezenta directorului ORC. Sanctiunile sunt de doua feluri: civile (amenzi) si penale (pentru
uz de fals).

3. Profesionistul si intreprinderea sa. Profesionistii sunt cei care desfasoara sistematic o activitate
organizata ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii indiferent
daca obtin profit sau nu. Profesionistii pot desfasura si o activitate non-profit, pe cand comerciantul desfasoara o
activitate ce are ca scop obtinerea de profit.
Intreprinderea inseanma o afacere organizata, adica o activitate sistematica de productie, comert sau
prestari servicii, organizata de intreprinzator pe risc propriu. Titulari ai unei intreprinderi pot fin chiar si entitatile
fara pedsonalitate juridica: societatile simple, societatile civle fara personalitate juridica reglementare prin legi
speciale (fonduri de pensii, fonduri de investitii, avocati, executori, notari sau practicieni in insolventa).
Institutiile publice care exploateaza o intreprindere pot fi profesionisti, indiferent daca obtin sau nu profit
(spitale, universitati, autoritati de reglementare, supraveghere si control.)

CAP. IV. FONDUL DE COMERȚ

1. Toate bunurile destinate realizării activității comerciale formează fondul de comerț. Fondul de comert
este un amsamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza
desfasurarii unei activitati comerciale in scopul atragerii de clientela si obtinerea de profit din activitatea
desfasurata.
Noțiunea de fond de comerț este distinctă față de noțiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de
comerț, care este un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și incorporale afectate de comerciant
desfăsurării unei activități comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor comerciantului,
care au o valoare economică. Aceasta înseamna că fondul de comerț nu cuprinde creanțele și datoriile
comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia. Fondul de comerț mai este desemnat și cu
denumirea de patrimoniu comercial.
Natura juridică a fondului de comerț
 Teoria personificarii fondului de comert - acesta are firma, sediu si patrimoniu, deci drepturi si obligatii
proprii.
 Teoria universalitatii de drept - constituie o universalitate juridica, ceea ce echivaleaza cu existenta unui
patrimoniu autonom, cu drepturi si obligatii distincte de drepturile si obligatiile civile.
 Teoria universalitatii de fapt - este o universalitate de fapt creata prin vointa titularului sau.
  Teoria patrimoniului de afectatiune - a fost calificat ca un patrimoniu de afectatiune, adica un patrimoniu
afectat realizarii unui scop - exerciciul comertului.
 Teoria proprietății incorporale - constituie un drept de proprietate incorporala, ca și drepturile de creație
intelectuală.

Întrucât fondul de comerț este un bun mobil el are are următoarele caracteristici:
a) este un bun unitar, distinct de elementele care îl compun;
b) este un bun mobil supus regimului juridic al bunurilor mobile. Se admite însă că în absența unor
dispoziții legale, dacă fondul de comerț cuprinde și bunuri imobile, urmărirea lor are loc în condițiile
prevăzute de lege pentru executarea silită a bunurilor imobile;
c) este un bun mobil incorporal. Chiar dacă acceptăm că în cuprinsul lui se află și bunuri imobile ori
corporale, principala componentă a fondului de comerț o constituie bunurile mobile incorporale
(clientelă, vadul comercial, mărcile etc);
d) este un bun in sine, autonom de elementele care il compun, putand face obiect al unor acte juridice
(vanzare, locatiune, etc)
e) este o universalitate de fapt creata prin vointa titularului sau

2. Elementele fondului de comert

2.1. Clasificare. Elementele fondului de comert sunt: bunurile materiale si bunurile si drepturile
incorporabile. Bunurile materiale si corporale cuprind in sfera lor imobilul in care se exercita comertul; masinile,
uneltele, instalatii; marfurile si ambalajele; materiile prime, materialele si stocurile de combustibil. Bunurile sau
drepturile incorporabile sunt: drepturile asupra numelui comercial (firma), emblemei sau altor semne distincte;
drepturile asupra marcilor de fabrica, a brevetelor si inventiilor; drepturile de autor; vadul comercial

2.2. Firma. Comerciantii sunt persoane fizice sau societatile comerciale care exercita acte de comert in
nume propriu, prin intermediul firmei. Firma comerciala este un element de identificare a comerciantului in campul
activitatii comerciale. Ea consta in numele sau denumire dupa caz sub care acesta este inregistrat in registrul
comertului. Firma poate fi individuala (pentru comercianti persoane fizice) sau sociala (pentru societatile
comerciale). Firma comerciantului poate fi originara (constitutiva) sau derivata (dobandita de la adevaratul titular).
Un comerciant - persoana fizica sau societate comerciala isi stabileste firma prin acte constitutive intocmai
ca si sediul, ambele fiind elemente de identificare ale subiectelor de drept comercial.
In cazul persoanei fizice, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime, nume de familie
si prenume sau din numele si initiala prenumelui.
In cazul firmelor sociale, legiuitorul prevede:
 firma unei societati in nume colectiv cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea
„Societate in nume comectiv” scrisa in intregime
 firma unei societati in comandita simpla cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu
mentiunea „Societate in comandita simpla”, scrisa in intregime
 firma unei societati pe actiuni sau comandita pe actiuni trebuia sa contina o denumire proprie, urmand a fi
insotita de mentiunea, scrisa in intregime „Societate pe actiuni” sau S.A.
 firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, insotita de mentiune
scrisa in intregime „Societate cu raspundere limitata” sau S.R.L.

2.3. Conditii de validitate a firmei. O firma individuala sau colectiva poate fi inregistrata in registrul
comertului daca indeplineste conditiile de validitate de fond si de forma prevazute de Legea nr. 26/1990.
Conditiile de validitate de fond sunt:
a) disponibilitatea firmei - o firma este disponibila daca numele sau denumirea aleasa nu
apartine deja altui comerciant care a inregistrat-o anterior
b) noutatea firmei - orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente
c) liceitatea firmei - firma aleasa de un comerciant trebuie sa aiba caracter licit

2.4. Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen sau o
intreprindere de alta de acelasi gen. Prin „semn” se intelege o figuratie grafica care deosebeste o intreprindere de
alta, o marca de fabrica.
Daca un comerciant are mai multe intreprinderi comerciale va putea sa foloseasca mai multe embleme.
Emblema trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de validitate de fond si de forma prevazute de legiutor si in
cazul firmei. Emblema trebuie verifica pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea. Aceasta poate fi
folosita pe panouri de reclama oriunde ar fi asezate, pe facturi, note de comanda, afise, publicatii numai daca vor fi
insotite in mod vizibil de firma comerciantului. Pentru afi recunoscuta si ocrotita de lege, emblema trebuie sa aiba
caracter de noutate.
Prin inscrierea acesteia in registrul comertului, comerciantul dobandeste un drept de proprietate incorporala
asupra acesteia, ce poate fi exercitat in conditiile legii. Firma si emblema fac parte din fondul de comert si au un
caracter patrimonial adica pot fi instrainate. Daca intrebuintarea unei embleme poate sa produca confuzie cu
emblema altui comerciant, fapta este considerata infractiune de concurenta neloiala si se sanctioneaza in conditiile
art. 5 din Legea nr. 11/1991.
Firma si emblema pot fi protejate prin intermediul urmatoarelor actiuni:
 actiunea in revendicare, in cazul uzurparii de un alt comerciant
 actiunea in concurenta neloiala, in cazul defaimarii firmei, emblemei
 actiune in daune materiale si morale, pentru prejiudiciul cauzat ca urmare a faptelor de concurenta sau
uzurpare
 actiunea penala

2.5. Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant; ea determina, prin numar si calitate,
situatia economica a comerciantului, succesul sau insuccesul sau. Clientela reprezinta totalitatea persoanelor fizice
si juridice cu care comerciantul se afla in raporturi juridice. Un fond de comert nu poate exista decat daca are o
clientela, iar aceasta trebuie sa reuneasca doua conditii: sa existe si sa fie a celui ce o exploateaza.
Factorii care influenteaza clientela pot fi:
 firma, emblema, vadul comercial si drepturile de proprietate industriala
 factori interni
- obiectivi: calitatea constructiilor si cea a produselor fabricate
- subiectivi: fidelitatea personalului, calitatea prestatiilor, pregatirea si competenta personalului
contabil si juridic
 factori externi: concurenta, piata detinuta, furnizorii, posibilitatea de a obtine credite.

2.6. Vadul comercial. Clientela se afla intr-o stransa legatura cu vadul comercial, care este o aptitudine a
fondului de comert. Vadul comercial reprezinta capacitatea, posibilitatea firmei sau a fondului de comert in
totalitatea lui de a atrage clientela. Factorii care influenteaza vadul comercial sunt:
 factori obiectivi - locul de amplasare a magazinului, uzinei sau depozitului
 factori subiectivi - calitatea personalului, publicitatea

2.7. Dreptul de bail. În dreptul francez, dreptul de folosință asupra spațiului comercial în care se
exploatează fondul de comerț este supus unei legislații speciale si indiscutabil. În fapt, practica judecatorească
recunoaște ca dreptul de folosință pe care îl are comerciantul asupra imobilului în care își desfșoară activitatea face
parte din fondul de comerț dar, care este supus reglementărilor de drept comun.

2.8. Drepturile de proprietate industrială și intelectuală (de autor). Fondul de comert poate cuprinde si
anumite drepturi de proprietate industriala. Obiectul dreptului de proprietate industriala se impart in doua categorii:
 creatii - inventiile, knok-how-ul, desenele si modelele industriale si modelele de utilitate
 semne noi - marcile de fabrica, de comert si de serviciu
2.8.1. Marcile de fabrica si de comert sunt semne distinctive folosite de agentii economici pentru a
deosebi produsele, lucrarile si serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenti economici. Conditiile de
validitate pe care trebuie sa le indeplineasca o marca de fabrica sunt:
 conditii de fond - noutate marcii
 conditii de forma - marca trebuie inregistrata la OSIM
Comerciantul care doreste sa-si protejeze produsele prin intermediul unei marci are deplina libertate in
alegerea semnelor, cu limitarea ca acestea sa nu faca obiectul unei marci private generice si necesare ale
produselor. Pot fi adoptate marci ca: un nume, o culoare. Dreptul de transmitere a marcii este de natura
patrimoniala (este in acelasi timp un element al fondului de comert) deci poate face obiectul transmisiunii prin acte
juridice: vanzare-cumparare, donatie, testament. Transmiterea poate avea efect total sau partial. Dreptul asupra
marcii poate fi ocrotit prin sanctiuni civile si penale.
2.8.2. Brevetele de inventie reprezinta alaturi de firma, emblema, marcile de fabrica si de comert drepturi,
bunuri incorporabile componente ale fondului de comert. Dreptul exclusiv asupra brevetului se obtine prin
inregistrarea lui la OSIM. Brevetul de inventie confera posesorului sau succesorilor legali ai acestuia dreptul de a
exploata in folosul sau brevetul sau de a-l da spre exploatare altei persoane; de a urmarii in instanta pe cel care ia
uzurpat dreptul derivand din brevet.
 2.8.3. Drepturile de autor. Fondul de comert poate sa cuprinda si anumite drepturi de autor rezultate din
creatia stiintifica, literara si artistica. Titularul are dreptul de reproducere, difuzare, de reprezentare sau folosire in
alt mod a operei.

3. Apărarea fondului de comerț. În cazul în care dreptul asupra fondului de comerț este încălcat, el
trebuie apărat în condițiile legii. Fiind un bun mobil incorporal, fondul de comerț nu poate fi apărat prin acțiunea în
revendicare, deoarece această acțiune este specifică apărării dreptului de proprietate asupra bunurilor corporale. Ca
orice drept de proprietate incorporală, fondul de comerț conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare.
Acest drept privește fondul de comerț, ca bun unitar, precum și elementele sale componente.
În cazul încălcării acestui drept de exploatare, titularul are la dispoziție anumite acțiuni prin care se asigură
înlăturarea tulburărilor aduse, precum și repararea eventualelor prejudicii cauzate.
Concurența între diverșii subiecți de drept constituie o componență a comerțului liber și face parte din
legile obiective ale pieței. Aceasta încurajează inițiativa particulară, fixarea prețului, stimularea modului de
prezentare a produsului spre vânzare sau îmbunătățirea calității lui. Concurenta devine neloială când sunt încălcate
regulile de normalitate a exercitării acestei profesii, când lupta pentru dobândirea și menținerea clientelei este
pornită din malițiozitate.

4. Actele juridice privind fondul de comerț. Fondul de comert si elementele sale pot face obiectul unor
acte juridice. Fiind considerat un bun mobil, fondul de comert se poate transmite pe cale succesorala. Operatiunile
juridice care pot fi facute asupra fondului de comert sunt: vanzarea, donatia, locatiunea, gajul. Transmiterea
fondului de comert se poate face si prin testament sau mostenire legala.
4.1. Vanzarea-cumpararea fondului de comert. Contractul de vanzare-cumparare poate avea ca obiect
fondul de comert, ca bun unitar sau elemntele componente ale acestuia. Vanzarea fondului de comert constituie un
act care trebuie inregistrat in registrul comertului si devine opozabil tertilor de la data efectuarii ei. Vanzarea
fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in sarcina vanzatorului, aceea de a nu face concurenta
cunparatorului. Vanzarea fondului de comert inseamna o instrainare a tuturor elementelor fondului de comert,
inclusiv clintela atasata fondului de comert. Inceperea unei activitati de comert similare, la mica distanta are
semnificatia unei tulburari a folosintei obiectului vanzarii care angajeaza raspunderea vanzatorului. Vanzatorul are
obligatia de predare a bunului vandut si de garantia contra evictiunii, iar cumparatorul este obligat sa plateasca
pretul, sa preia fondul si sa suporte cheltuielile vanzarii daca nu s-a prevazut altfel.
4.2. Transmiterea fondului de comert ca aport la capitalul social. Fondul de comert poate face obiectul
unui aport intr-o societate comerciala la a carei constituire participa titularul fondului. Titularul, dorind sa devina
asociat intr-o societate se obliga prin acte constitutive sa contribuie la formarea capitalului social al acesteia. In
cazul aportului, in locul fondului de comert asociatul primeste parti sociale sau actiuni, pe cata vreme in cazul
vanzarii fondului, vanzatorul primeste de la cumparator pretul fondului de comert vandut.
4.3. Locațiunea fondului de comerț face obiectul unui contract de locatiune (inchiriere). In temeiul
contractului de locatiune, proprietarul fondului, in calitate de locator, transmite locatarului folosinta asupra fondului
de comert. Locatarul are obligația să respecte destinația economică și funcțională a fondului de comerț dat de
locator. Locatarul nu poate aduce schimbări în organizarea și structura fondului de comerț, prin modificarea
destinației unor bunuri ori prin înstrăinarea lor. Orice modificare este condiționată de acordul locatorului.
Conform dreptului comun aplicabil locațiunii, principalele obligații ale părților sunt:
 Obligațiile locatorului
În primul rând locatorul are obligația de a preda lucrul dat în locațiune, împreună cu accesoriile sale, în
stare corespunzătoare folosinței. În al doilea rând, locatorul are obligația efectuării reparațiilor necesare pentru ca
bunul închiriat să poată fi folosit, cu excepția cazului când părțile contractante au convenit ca aceste reparații să fie
efectuate de locatar. În al treilea rând, locatorul are obligația, să-l garanteze pe locatar împotriva evicțiunii care
provine atât din fapta proprie cât și din fapta terței persoane. În cazul evicțiunii (tulburarea folosinței) care provine
de la o terță persoană legea distinge între tulburarea de fapt și tulburarea de drept.
În cazul neîndeplinirii obligației de garanție pentru viciile lucrului, locatarul are două posibiliăți:
- fie să ceară rezilierea contractului, cu plata de daune-interese;
- fie să pretindă reducerea corespunzătoare a chiriei, potrivit gradului de folosință a bunului închiriat.
 Obligațiile locatarului
În primul rând, locatarul are obligația de a se folosi de bunul închiriat, ca un bun proprietar și potrivit
destinației determinată prin contract. Așadar, în cazul închirierii fondului de comerț, acesta trebuie folosit conform
„specializării” sale (comerț, producție etc.) în caz contrar, locatorul având posibilitatea rezilierii contractului.
Obligația locatarului de a se comporta ca un „bun proprietar” implică efectuarea de către locatar a tuturor
cheltuielilor necesare întreținerii bunului pentru a fi restituit locatorului, în starea în care a fost predat. În al doilea
rând, locatarul are obligația să platească chiria stabilită la termenele prevăzute în contract. În cazul neexecutării
obligației de plată a chiriei, locatorul poate să ceară fie executarea silită a obligațiilor, fie rezilierea contractului cu
plata daunelor interese cuvenite pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. În al treilea rând, locatarul are obligația
restituirii lucrului, la încetarea locațiunii, în starea în care a fost predat.
 Cesiunea contractului de locațiune.
Din punct de vedere al naturii juridice, cesiunea este, de fapt, o vânzare a dreptului de folosință. Cesiunea
contractului de locațiune este admisibilă în aceleași condiții ca și în cazul sublocațiunii și, în plus, fiind vorba
despre o cesiune de creanță trebuie să fie îndeplinite condițiile de formă prevazute de art. 1.393 C.civ. necesare
opozabilității cesiunii față de terțele persoane (în principal față de locator) respectiv, cesiunea trebuie să fie
notificată locatorului (debitorul cedat) sau acceptată în forma autentică de către acesta. Locațiunea fondului de
comerț constituie un act despre care comerciantul are obligația să facă mențiune în registrul comerțului.
4.4. Gajul asupra fondului de comerț. Ca oricare bun mobil, fondul de comerț poate face obiectul unui
contract de gaj. Gajul reprezinta garantia pe care o da debitorul, cu privire al un bun al sau, cu scopul ca la
scadenta, in cazul neachitarii datoriei, creditorul sa-si indestuleze creanta cu bunul sau dat in gaj sau din vanzarea
lui. Contractul de gaj este unul real.
O conditie a constituirii gajului o reprezinta remiterea lucrului catre creditor. Aceasata remitere materiala a
bunului menit sa confere creditorului posibilitatea a a-si exercita drepturile sale asupra bunului (dreptul de retentie,
dreptul de urmarire si dreptul de preferinta), precum ci ca mijloc de publicitate.
Gajul produce efecte juridice si este opozabil tertilor daca s-au respectat dispozitiile legale, referitoare la
forma si mai cu seama la conditiile privind publicitatea. Gajul se va constata intr-un inscris care trebuie inregistrat
la grefa tribunalului unde se va pastra un exemplar si de asemenea trebuie inregistrat si in registrul comertului.

CAP. V. SOCIETĂȚILE COMERCIALE

1. Reglementarea juridic a societaților comerciale în România. Legea nr. 31/1990 reprezintă, în

prezent, reglementarea generală privind societățile comerciale si se aplică și societăților comerciale cu participare
străină. Reglementarea societăților comerciale se completează cu prevederile Codului civil și ale Codului muncii.
Societățile comerciale din anumite domenii de activitate sunt reglementate prin legi speciale:
 în domeniul bancar sunt incidente dispozitiile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată;
 în activitatea de asigurare sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/2000 privind societățile comerciale din
domeniul asigurarilor.
În sfârșit, societățile comerciale fără personalitate juridică au o reglementare proprie:
 societățile în participație sunt reglementate de art. 1.949 - 1.954 N.C.C.;
 activitatea comercială a persoanelor fizice autorizate și asociațiilor familiale sunt în prezent reglementate
de Legea nr. 507/2002, Legea nr. 300/2004 si O.U.G.nr.44/2008.

1.1. Reguli comune aplicabile oricărei societăți comerciale

Noțiunea societății comerciale. Art.1881 N.C.C. dispune: „Societatea este un contract prin care două sau
mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfățurarea unei activități și să contribuie la aceasta
prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștinte specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se
folosi de economia ce ar putea rezulta”. Contractul de societate are următoarele elemente esențiale care îl
deosebesc de alte contracte:
a) fiecare asociat se obligă să puna în comun o valoare patrimonială (aport);
b) asociații se obligă să desfășoare împreună o activitate care constituie obiectul societții;
c) toți asociații participă la realizarea și împărțirea beneficiilor.

1.2. Natura juridica a societății comerciale

Teoria contractuală. Pornindu-se de la concepția clasică a dreptului roman, s-a considerat că societatea
este un contract. Aceasta concepție a fost consacrată și de art. 1.881 N.C.C. Deci, și societatea comercială este un
contract; la baza societății comerciale se află un contract care stabilește raporturile dintre asociați.
Teoria actului colectiv. Unii autori au susținut că actul juridic care stă la baza societății nu este un
contract, ci un act complex sau colectiv, care nu este reglementat de C.civ. un atare act nu este contract, deoarece
un contract sinalagmatic presupune o opoziție între voințele părților contractante, care urmăresc scopuri divergente
(de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare).

2. Constituirea societatilor comerciale. Infiintarea oricarei societati comerciale are ca punct de plecare
initiativa unor persoane, viitori asociati, care se numesc fondatori. Pentru constituirea se parcurg urmatoarele
etape:
1. Etapa consensuala, in care viitorii asociati sau fondatori intocmesc contractul de societate si statutul
conform vointei lor comune, cu respectarea conditiilor cerute de lege
 2. Etapa administrativ-legala, in care se efectuaeaza controlul documentelor de constituire a societatii si se
autorizeaza functionarea sau se inregistreaza contractul
3. Etapa de publicitate, consta in publicarea contractului de societate, dupa caz a hotararii judecatoresti in
Monitorul Oficial, inscrierea societatii in registrul comertului si la organul financiar.

3. Elementele specifice ale contractului de societate. Contractul de societate este fundamentul pe baza
caruia se constituie societatea comerciala. Intrucat, societatea comerciala se constituie in vederea savarsirii unor
fapte de comert, contractul de societate care sta la baza constituirii unei societati comerciale este un act de comert.
Asociatii realizeaza o tripla intelegere:
 convin sa puna ceva in comun, fiecare asociat aduce anumite bunuri in societate – aport sau miza
 pun laolalta anumite bunuri cu intentia de a colabora in desfasurarea activittii comerciale
 activitatea comerciala se realizeaza in vederea obtinerii si impartirii beneficiilor rezultate
Actul constitutiv prezinta o serie de trasaturi specifice:
 este un act plurilateral fiind incheiat de mai multe persoane, fiecare actionand in nume si interes propriu;
 este oneros, asociatii urmarind obtinerea unui profit personal;
 este comutativ, fiecaruia dintre asociati revenindu-i drepturi si obligatii certe;
 este solemn, deoarece se materializeaza intr-un inscris autentic.
3.1. Aporturile asociaților. Sub aspect juridic, prin aport se înțelege obligația pe care și-o asumă fiecare
asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limita aportului, asociatul devine debitor al
societății, cu toate consecințele care decurg din aceast calitate. Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare
economică al asociatului, care prezintă interes pentru activitatea societății. Potrivit art. 1.882 (3) N.C.C., fiecare
asociat trebuie să contribuie la constituirea societății prin aporturi in numerar, bunuri, în prestații sau cunostințe
specifice.
3.2. Capitatul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatilor aporturilor
asociatilor care participa la constituirea societatii. Acesta mai este denumit si capital nominal. Capitalul social are o
dubla semnificatie: contabila si juridica. In bilantul societatii, capitalul social apare la pasiv, deoarece el reprezinta
aporturile asociatilor, care la dizolvarea societatii trebuie restituite. Bunurile afective care constituie aporturile
asociatilor figureaza in activul bilantului, intrucat ele apartin societatii.
Capitalul social constituie gajul general al creditorilor societatii. Capitalul subscris reprezinta valoarea
totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Acesta coincide cu
capitalul social. Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul
societatii.
Capitatul social al societatii este divizat in fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii:
 parti de interes – societati in nume colectiv si societati in comandita simpla
 parti sociale – societati cu raspundere limitata
 actiuni - societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni
3.3. Patrimoniul societatii il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce
apartin societatii si cuprinde activul social (bunuri aduse ca aport in societate sau dobandite in activitatea societatii)
si pasivul social (obligatiile societatii), componente evidentiate in bilantul societatii.
3.4. Realizarea și împărțirea beneficiilor. Prin beneficiu se intelege un castig evaluabil in bani.
Realizarea ori nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin inctocmirea
bilantului si a contului de profit si pierderi. În privința împărțirii beneficiilor între asociați, legea consacră libertatea
asociaților de a decide. Legea interzice așa-numitele clauze leoniene, adică acele înțelegeri care favorizează unii
asociați (partea leului) în detrimentul celorlalți.

4. Formele societatilor comerciale regelementate de Legea 31/1990

Societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme:
 societatea in nume colectiv - societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimonul social si cu
raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;
 societatea in comandita simpla - societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si
cu raspunderea nelimitata si solidara tuturor asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai
pana la concurenta aportului lor;
 societatea pe actiuni - societatea al carei capital social este impartit in actiuni, actionarii raspund numai in
limita aportului lor la capitalul social;
 societatea in comadita pe actiuni - societatea al carui capital social este impartit pe actiuni, iar obligatiile
sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati;
asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor la capitalul social;
  societatea cu raspundere limitata - societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

5. Societatile de persoane si societatile de capital

5.1. Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii
reciproce. Din aceasta categorie fac parte: societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla.
Caracteristici:
 raspunderea nemarginita a asociatilr
 raspunderea este solidara - creditorii pot urmarii pe oricare dintre asociati
 raspunderea este nelimitata, fiecare asociat raspunde pentru datoriile societatii, inclusiv cu bunurile proprii
In societatile de persoane legea nu prevede un minimum de capital social, dar acesta trebuie sa existe chiar
din momentul constituirii societatii, pentru a dobandi personalitate juridica. Se admite a aporta orice fel de bunuri:
numerar, in natura (bunuri corporale sau incorporale), creante.
Capitalul social este divizat in parti sociale, numite „parti de interese”, de valoare egala, netransmisibile.
Cesiunea partilor sociale sau transmiterea lor in caz de deces al unui asociat opereaza numai daca in actul
constitutiv al societatii s-a prevazut in mod expres continuarea activitatii cu mostenitorii celui decedat. Conducerea
revine adunarii generale a asociatilor. Hotararile se adopta cu unanimitate de vot, iar administrarea sau
reprezentarea in relatiile cu tertii se face de catre unul sau doi administratori, pot fi asociatii sau terte persoane.
Controlul economico-financiar se face de regula de asociati, dar acestia au posibilitatea sa desemneze unul sau mai
multi cenzori. Dizolvarea se produce pentru cauze generale, dar si pentru cauze specifice: moartea, incapacitatea,
falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat.
Avantajele unei societati de persoane:
 asociatii pot aporta la capitalul social bani, bunuri si creante;
 pentru constituirea societatii, legea nu prevede un minim de capital social;
 controlul activitatii se face de catre asociati, fara cenzori.
Dezavantajele unei societatii de persoane:
 raspunderea asociatilor este solidara si nelimitata
 partile sociale nu pot fi negociate
 partile sociale nu se pot transmite mostenitorilor, decat daca au fost prevazut acest lucru in actul constitutiv
 sunt societati inchise

5.2. Societatile de capital se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile capitalului
social. In categoria societatilor de capital intra societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Numarul
actionarilor in societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 2. Capitalul social al societatii pe actiuni sau al cel al in
comandita simpla nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Capitalul social este impartit in actiuni, reprezentate prin titluri
negociabile si transmisibile atat prin acte juridice inter vivos (vanzare, donatie) cat si prin acte juridice mortis cauza
(testament). Actiunile sunt nominative (este inscris titularul dreptului) sau la purtator. O societate de capital poate
emite ca tituluri de valoare atat actiuni, cat si obligatiuni.
Raspunderea actionarilor pentru datoriile societatii este limitata la valoarea actiunilor detinute.
Administrarea societatii poate fi efectuata de unul sau mai multi administratori. Societatile pe actiuni a caror
situatie financiara anuala face obiectul unei obligatii de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori.
Conducerea se face pe principiul majoritatii voturilor actionarilor si nu al unanimitatii. Organul de conducere este
adunarea generala a actionarilor, care poate fi ordinara si extraordinara. Controlul se realizeaza in mod obligatoriu
de o comisie de cenzori formata din minim 3 cenzori si 3 supleanti.
Societatile de capital se constituie in baza unui act constitutiv, ce trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu
atat elementele specifice ale contractului de societate, cat si pe cele ale statutului de functionare. Dizolvarea
societatilor pe capital se produce pentru cauze generale, dar si pentru cauze speciale.
Avantajele societatilor de capital
 raspunderea actionarilor este limitata la valoarea actiunilor subscrise
 actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile
Dezavantajele societatilor de capital
 existenta unui numar minim de actionari, respectiv 5
 existenta unui capital social minim prevazut de lege

5.3. Constituirea societatilor de persoane si a societatilor de capital

Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica prin indeplinirea unor formalitati cerute de lege.
Formalitatile se intemeiaza pe actul constitutiv. Acestea difera in functie de tipul de societate comerciala.
  la constituirea societatilor de persoane este necesar doar contratul de societate, iar la cele de capital, pe laga
acesta, este necesar si un statut al societatii.
 pentru societatile de persoane, constatarea contractului social se face prin act scris, iar pentru societatile de
capital se cere act autentic;
 determina distinct pentru fiecare dintre cele doua grupuri, elementele ce trebuie sa contina contractul;
 prevede forme de publicitate diferite pentru fiecare dintre ele;
 impune autorizarea tribunalului numai pentru societatile de capital;
 impune un control permanent de legalitate numai pentru cele de capital;
 la societatile de persoane adunarea asociatilor are o baza contractuala si personala, in cea de capital are
caracter capitalist si corporativ;
 organul cenzorilor functioneaza numai pentru societatile de capital;
 exista norme diferite in ceea ce priveste dizolvarea, fuziunea si lichidarea.

CAP. V. FORMELE SOCIETĂȚIILOR COMERCIALE

1. Societatea in nume colectiv (S.N.C.) a fost definita ca o societate constituita prin asocierea, pe baza
deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate
comerciala, in scopul implinirii beneficiilor rezultate si in care asociatii raspund nelimitat si solidar pentru
obligatiile societatii.
1.2. Constituirea societății în nume colectiv. Potrivit Legii nr. 31/1990 aceasta se constituie prin
contractul de societate care trebuie sa cuprinda urmatoarele caluze:
 identificarea asociatilor persoane fizice sau juridice
 forma, denumirea, sediul si emblema societatii
 obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si a activitatii principale
 capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat
 asocitii care reprezinta si administreaza societatea, puterile ce li s-au conferit
 partea fiecarui asociat la beneficii sau pierderi
 durata societatii
 modul de dizolvare si de lichidare al societatii
Actul constitutiv al societatii in nume colectiv se incheie in forma autentica si se semneaza de catre toti
actionarii. Acest contract de societate poate fii incheiat intre persoane fizice, intre persoane fizice si persoane
juridice si intre doua sau mai multe persoane juridice. Pentru incheierea contractului de societate trebuie sa existe
cel putin 2 asociati cu cetatenie sau cu nationalitate romana sau straina.
Firma societatii in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea
„societate in nume colectiv” scrisa in intregime. Sediul social poate fi ales de asociati dupa preferinta, pentru
asigurarea primirii comunicarilor oficiale. Sediile secundare trebuie sa fie infiintate prin contractul de societate. In
contract trebuie sa se arate capitalul social subscris si cel varsat. Legea nu stabileste un plafon minim al capitalului
social subscris sau al celui varsat. In schimb, legea impune conditia ca in contract sa se precizeze data la care se va
varsa integral capitalul social subscris. De asemenea in contract trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la
capitalul social. Cota din capitalul social care se cuvine fiecarui asociat este denumita parte de interes - este un titlu
de valoare asemanator partilor sociale, care in anumite conditii, poate face obiectul unei cesiuni.
In termen de 15 zile de la data autentificarii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii ori
un imputernicit al acestora vor cere inmatricularea in registrul comertului in a carui raza teritoriala isi va avea
sediul societatea. Societatea in nume colectiv devine persoana juridica si dobandeste calitatea de comerciant de la
data inmatricularii ei in registrul comertului. Dupa efectuarea inamtricularii, incheierea directorului oficiului
comertului se comunica din oficiu Monitorului Oficial pentru a fi publicata pe cheltuiala partilor. Ea se comunica si
administratiei financiare in raza careia se afla sediul societatii pentru evidenta fiscala, cu mentioanrea numarului de
inmatriculare in refistrul comertului.
1.3. Funcționarea societății în nume colectiv. In raporturile patrimoniale cu societatea, asociatii au in
primul rand obligatia de a depune in intregime si la termen aportul la care s-au angajat. Asociatii nu pot folosi
capitalul, bunurile sau creditul societatii in folosul propriu sau al altor persoane. Pentru a proteja interesele
societatii, legea interzice asociatului sa ia parte, in calitatea de asociat cu raspundere nelimitata intr-o alta societate
concurenta sau ce are acelasi obiect de activitate. Legea nu interzice asociatului sa devina actionar la o societate de
capitaluri.
Constituirea societatii in nume colectiv impune asociatilor indatorirea de a nu ceda partile sociale ce le
revin. Cesiunea aportului de capital este posibila numai daca a fost permisa prin contractul de societate (mostenire,
donatie, vanzare-cumparare). Asociatul in nume colectiv nu se poate retrage din societate in timpul fucntionarii
acesteia, retragerea fiind posibila numai in conditiile prevazute in actul de constituire.
 Asociatii societatilor in nume colectiv au urmatoarele drepturi:
 dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor privind viata societatii (alegerea administratorilor,
aprobarea bilantului)
 dreptul la beneficii
 dreptul de a folosi fondurile societatii
 dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii

Ca persoana juridica, societatea in nume colectiv are organizare proprie, in cadrul careia un rol important il
are organul de conducere, administrare si control. Controlul este exercitat de catre asociatii care detin majoritatea
capitalului social si care iau masuri pentru: alegerea, revocarea si raspunderea dministratorilor, aproba bilantul.
Raspunderea asociatilor este o raspunderea nelimitata si solidara. Asociatul urmarit va raspunde pentru
creanta creditorului cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Actele de urmarire silita efectuate
impotriva unuia dintre asociati intrerup cursul prescriptiei extinctive si fata de ceilalti. Punerea in intarziere a unui
dintre asociati produce efecte fata de toti asociatii. Asociatul care a platit creditorului se poate intoarce impotriva
fiecarui asociat pentru partea ce ii revine din datoria societatii pe care a platit-o singur.
Contractul de societate prevede si modul de impartire a beneficiilor sau pierderilor intre asociati. In lipsa
unor stipulatii contrare, dividentele se vor plati asociatilor proportional cu cota de participare a fiecaruia la capitalul
social. Acestea se platesc in termenul stabilit de adunarea generala, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii
situatie financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat.
Cesiunea părții de interes implică atât transmiterea valorii încorporate în ea, cât și transmiterea calității de
asociat. Deci, cesionarul dobândește calitatea de asociat în locul cedentului, care pierde această calitate.
1.4. Dizolvarea societatii in nume colectiv se poate face din cauza falimentului, incapacitatii, excluderii,
retragerii sau decesului unuia dintre asociati, si cand numarul asociatilor s-a redus la unul singur. Societatea nu se
dizolva cand exista in contractul de asociere o clauza de continure cu mosternitorii sau cand asociatul ramas
hotaraste continuarea existentei societii sub forma societatii cu raspundere limitata cu un asociat unic. Daca
societatea are mai multi asociati aceasta va continua, iar mostenitorii asociatului decedat, in lipsa unei clauze de
continuare, vor primi sume dupa ultimul bilant aprobat, in termen de 3 luni de la notificarea decesului. Dizolvarea
are loc in cazul reducerii numarului asociatilor si trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in Monitorul
Oficial. De asemenea impune interdictia unor operatiuni comerciale noi.

2. Societatea in comandita simpla (S.C.S.) a fost definita ca fiind o societate construita prin asocierea, pe
baza deplinei incredere, a doua sau mai multor persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o
activitate comerciala in scopul impartirii beneficicilor, si care raspund pentru obligatiile sociale, dupa caz, nelimitat
si solidar (asociatii comnaditati) sau in limita aportului lor (asociatii comanditari). O societate este valabil
constituita daca are cel putin un asociat comanditar si unul comanditat.
2.1. Trasaturile societatii in comandita simpla. Societatea in comandita simpla presupune doua categorii
de asociati:
 Asociati comanditari sunt cei care au puterea de comanda a societatii, care finanteaza societatea, fara a
participa in mod direct la coordonarea si administrarea ei. Acestia raspund in limita aportului la capitalul
social.
 Asociati comanditati lucreaza sunt comanda comanditarilor, ei fiind cei care administraza societatea
2.2. Constituirea societatii in comandita simpla. Actul constitutiv este contractul de societate, ce trebuie
incheiat in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 7 din Legea nr.31/1990. Asociatii pot fi atat
persoane fizice, cat si persoane juridice. Desi legea nu stabileste un numar minim, trebuie sa existe cel putin un
asociat comanditat si unul comanditar. Ca persoana juridica, societatea are o firma proprie, ca atribut de
identificare. Firma trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea
„societate in comandita simpla” scrisa in intregime.
2.3. Functionarea societatii in comandita simpla. Asociatii sunt tinuti sa indeplineasca obligatiile
asumate prin contract pe toata durata de existenta a societatii. Comanditatul este tinut sa nu faca concurenta
societatii sale prin participarea la operatiuni in acelasi fel de comert ori asocierea la societati concurente care au
acelasi obiect de activitate.
Comanditatii au urmatoarele drepturi: la beneficii, la administrarea societatii, de a participa la luarea
deciziilor, la impartirea patrimoniului societatii in cazul dizolvarii acesteia, la restituirea cheltuilelilor pe care le-au
facut pentru societate, de a lua bani din casa societatii pentru cheltuieli proprii.
Numele comanditatilor poate fi inclus in firma societatii. Comanditatii pot fi exclusi pentru nefecturea
aportului la care s-au obligat, dupa punerea lor in intarziere; declararea asociatului in stare de falimet sau daca a
fost pus sub interdictie; amestecul fara drept in administratie; folosirea fara acordul asociatilor a bunurilor, a
capitalului sau a creditului societatii in inters propriu sau al altor persoane; savarsirea unor acte de concurente.
 2.4. Administrarea societatii in comandita simpla apartine asociatilor comanditati, iar comanditarii au
obligatia de a nu intervenii in activitate. Comanditarul poate incheia anumite operatii determinate in contul
societatii, dar numai in baza unor procuri speciale care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 mandatul sa fie special, pentru o anumita categorie de operatii
 mandatul trebuie sa emane de la asociatii comanditati
 procura sa fie intocmita in scris si sa fie inscrisa in registrul comertului pentru asigurarea publicitatii
mandatului
Reprezentarea asociatilor este rezervata comanditatilor ce au drepturi separate de control asupra
administrarii societatii. Acestia vor raspunde solidar si nelimitat, cu toate bunurile lor, in schimb comanditarii vor
raspunde numai in limita aportului lor care este absorbit in patrimoniul social.
2.5. Dizolvarea societatii in comandita simpla are loc in cazul falimentului, incapacitatii, excluderii sau
decesului singurului asociat comanditat sau a singurului asociat comanditar. Societatea nu se dizolva in cazul in
care s-a prevazut continuarea cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea societatii sub forma
societatii cu raspundere limitata cu asociat unic. In cazul decesului unuia dintre asociati, societatea trebuie sa
plateasca mostenitorilor partea ce li se cuvine, afara de cazul cand acestia prefera sa ramana in societate.

3. Societatea cu raspundere limitata (S.R.L.) este acea societate constiutita, pe baza deplinei increderi,
de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in
vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. S.R.L cu sociat unic
se poate constitui doar cu aportul unui asociat, care va fi detinatorul tuturor partilor sociale. O persoana fizica sau o
persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura SRL.
3.1. Constituirea societatii cu raspundere limitata. La baza constituirii societatii se afla contractul de
societate si statutul societaii. In cazul SRL cu asociat unic, actul constitutiv il reprezinta statutul societatii. Actul
constitutiv se incheie in forma autentica. Asociatii. La constituire pot participa persoane fizice si juridice. Firma.
Un SRL se compune dintr-o denumire care sa arate obiectul de activitate si va fi insotita de mentiunea scrisa in
intregime „societate cu raspundere limitata” sau „S..R.L.” Capitalul societatii. Legea prevede ca acesta nu poate fi
mai mic de 200 ron. Aporturile sociale. In contractul de societate trebuie sa se prevada aportul fiecarui asociat, in
numerar sau bunuri. Partile sociale. Capitalul social se divide in fractiuni denumite parti sociale, care nu pot fi mai
mici de 10 ron si trebuie sa se arate in contractul de societate numarul acestora si repartizarea lor asociatilor.
Formalitatile necesare constituirii SRL sunt: intocmirea actelor constitutive, autorizarea functionarii
societatii de catre instanta judecatoreasca, publicitatea prin M.Of., inamatricualrea societatii in registrul comertului
si inscrierea fiscala a acesteia.
3.2. Functionarea societatii cu raspundere limitata. Adunarea asociatilor este organul de deliberare si
decizie al SRL si decide in toate problemele esentiale ale activitatii. Convocarea asociatilor se face la sediul
societatii, cel putin odata pe an sau de cate ori este necesar si aceasta constituie obligatie pentru administratori.
Cenzorii sunt obligati sa convoace adunarea asociatilor, cand aceasta nu a fost convocata de administratori.
Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala si sunt obligatorii pentru toti asociatii, inclusiv pentru cei care nu
au participat la adunare sau au votat contra.
Adunarea asociatilor are urmatoarele atributii:
 aproba bilantul si stabileste repartizarea beneficiului net;
 desemneaza administratorii si cenzorii
 sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunbele pricinuite societatii
 modifica, contractul de societate si statutl societatii
3.2.1. Administratorii societatii pot fi asociati sau neasociati si sunt desemnati prin contractul de societate
sau de adunarea asociatilor. Cand sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot prevedea ca ei sa lucreze
impreuna sau individual. Administratorii pot face toate operatiile cerute pentru ducerea la indeplinire a obiectului
societatii, afara de restrictiile stabilite prin contractul de societate. Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele speciale prevazute de legea societatilor comerciale.
Controlul gestiunii se efectueaza prin cenzori sau de catre asociati. Bilantul contabil trebuie intocmit la
sfarsitul exercitiului financiar, iar acesta se compune din: bilant, contul de profit si pierderi, anexe si raporturi de
gestiune. Acesta dupa ce va fi aprobat de adunarea asociatilor, va fi depus de administratori in teme de 15 zile, la
refistrul comertului pentru a fi mentionat in registru si publicat in M. Of.
Scopul societatii este acela de a obtine beneficii care se vor impartii intre asociati sub forma de dividente.
Bineinteles ca plata acestora este conditionata de existenta unor beneficii reale, constatate din bilant. In scopul
asigurarii conditiilor pentru inlaturarea consecintelor pagubitoare, legea instituie obligatia constituirii unui fond de
rezerva. Astfel din beneficiile societatii se vor prelua in fiecare an cel putin 5%, pana fondul va atinge minimum o
cincime din capitalul social.
 3.3. Transmiterea partilor sociale. In schimbul aporturilor lor, asociatii SRL primesc parti sociale.
Acestea confera acestora calitatea de asociati cu toate drepturile si obligatiile aferente. Ele pot fi transmise, iar
oadata cu acestea se transmite si calitatea de asociat in SRL. Transmiterea acestora se face prin act juridic cu titlu
oneros si imbraca forma cesiunii. In cazul partilor sociale transmise intre asociati se presupune incheierea unui
contract intre asociatul cedent si asociatul cesionar. Cesiunea partilor sociale poate intervenii intre asociati si
persoane din afara societatii, iar aceasta este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii ce reprezinta cel putin
3/4 din capitalul social. De asemenea transmiterea se poate face si pe acle succesorala.

3.4. Retragerea si excluderea asociatului din societate. Legea 31/1990 recunoaste posibilitatea
asociatului de a se retrage din SRL. Acesta se poate retrage cand nu este de acord cu modificarile aduse
contractului de societate sau statutului societatii, dar numai daca acest drept a fost prevazut in actele constitutive.
Retragerea unii ascociat impune modificarea actului constitutiv, iar hotararea adunarii asociatilor se va inscrie in
registrul comertului si se va publica in M. Of. Asociatul retras are dreptul la beneficii si suporta pierderile pana in
ziua retragerii sale. Excluderea se face in aceleasi conditii ca si in cazul societatile de persoane.

3.5. Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata. Cauzele de dizolvare sunt generale. Art.
227 din Legea 31/1990 prevede ca societatea se dizolva cand numarul asociatilor se reduce la unul singur, datorita
falimentului, incapacitatii, excluderii, retragerii sau mortii celorlalti asociati. In cazul decesului unui asociat, SRL
nu se dizolva, chiar daca ramane un singur asociat, daca in contractul de societate s-a stipulat continuarea cu
mostenitorii asociatului decedat. In absenta acestei stipulatii, societatea se dizolva, iar mostenitorii au dreptul la
beneficii si suporta pierderile, pana in ziua decesului asociatului. SRL se dizolva si in cazul micsorarii capitalului
social sub plafonul minim legal.

4. Societatea pe actiuni (S.A.) poate fi definita ca aceea societate constituita prin asocierea mai multor
persoane, care contribuie la formarea capitaluilui social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluiri
numite actiuni, pentru desfasurarea unor activitati comerciale in scopul impartirii de beneficii, si care raspund
pentru obligatiile sociale numai in limita actuinilorlor.
Capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Cel mai des mod intalnit de constituire a capitalului
social este acela prin prescriptie publica. Fondatorii vor intocmi un prospect de emisie, semnat de toti, in forma
autentica la notariat, va fi depus la Registrul comertului, iar judecatorul de la sediul registrului va autoriza
publicarea acestuia.
Societatea se va constitui numai daca intregul capital a fost subscris si fiecare acceptant a varsat in numerar
jumatate din valoarea actiunilor subscrise la BNR, CEC in cele trei moduri: inainte de subscriere (in practica nu se
foloseste), cu ocazia subscrierii, dupa subscriere. Avand personalitate juridica acestea pot avea drepturi si obligatii,
fondul social constituit ca patrimoniu poate forma gajul pentru creditorii sociali. Obiectul de activitate al
societatilor comerciale pe actiuni poate fi: fabricarea unui produs sau a unei game de produse, comercializarea
produselor; executarea de lucrari sau prestarea de servicii.

1. Constiutirea societatilor pe actiuni. Infiintarea acestora se compune din doua acte distincte: unul
juridic, care este constituirea, si unul economic care este fondarea. Societatea se va constitui prin contractul de
societate si statut. Semnarea contractului de societate sau aprobarea lui de catre adunarea constitutiva, marcheza
primul moment al nasterii societatii. Al doilea moment este nasterea societatii ca persoana juridica prin
inmatricularea in registrul comertului, autentificarea inscrisurilor constitutive si autorizarea judecatoreasca a
functionarii acesteia. Contractul de societate si statutul trebuie incheiate in forma autentica sub sanctiune nulitatii
absolute. Contractul de societate trebuie sa cuprinda mentiuni obligatorii minime:
 datele de identificare fondatorilor;
 forma denumirea si sediul social;
 obiectul de activitate;
 capitalui social subscris si cel varsat;
 natura si valoarea bunurilor constituite ca aport in natura, precum si persoana care le-a adus ca aport;
 valoarea nominala si numarul actiunilor – nominative sau l purtator;
 datele de identificare a primilor membrii ai consiliului de administratie, respectiv ai celui de supraveghere
 datele de identificare a rimilor cenzori sau auditor financir
 clauze privind conducerea, administrarea, functionartea, controlul gestiunii, nr. Membrilor consiliului de
administratie
 durata societatii
 modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor
 sediile secundare, sucursale, agentii, reprezentante
 modul de dizolvare si de lichidare.
 Statutul cuprinde elemente care privesc organizarea si functionarea societatii: retragerea din societate,
excluderea actionarilor.
Societatea pe actiuni se poate constitui prin doua modalitati:
 constituire simultana (instantanee sau concomitenta) - este o procedura simpla ce consta in redactarea si
semnarea contractului de societate si a statutului in forma autentica, subscrierea integrala a capitaluilui si
varsarea a cel putin 30% din capitalul social subscris de catre fondatori, numirea prin contract a
administratorilor si cenzorilor, autorizarea functionarii, inmatricularea in registrul comertului si
inregistrarea la Administratia fiscala.
 Constituirea prin subscriptie publica (succesiva sau continuata) - este folosita pentru strangerea de mari
capitaluri.

1.1. Contractul de societate. Definitie. Caractere juridice. Conditii de validitate. Prin contractul de
societate se intelege, acordul de vointa, prin care doua sau mai multe persoane consimt sa constituie, prin aporturi
individuale, un fond comun, destinat unei activitati lucrative, desfasurate impreuna, prin indeplinirea de acte de
comert, in scopulde a imparti foloasele realizate.
Contractul de societate este un contract:
 consensual - libera vointa a partilor;
 plurilateral - incheiat intre mai multe persoane;
 oneros - se urmareste realizarea de profit;
 solemn - se incheie in forma autentica;
 comutativ - intinderea obligatiilor pe care si le asuma fiecare dintre asociati este certa si determinata;
 comercial - generat de obiectul de activitate.
Contractul de societate trebuie sa intruneasca conditiile pentru validitatea oricarui contract: consimtamantul
valabil al partilor, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si licit, o cauza licita si normala.
Contractul de societate indeplineste si anumite conditii de validitate speciale:
 obligatia asociatilor de a contribui la cosntituirea capitalului social.;
 exercitarea in comun a unei activitati comerciale;
 participarea la beneficii si pierderi.

1.2. Adunarea generala constitutiva marcheaza odata cu aprobarea actului constitutiv, contract si statut,
primul moment la nasterii societatii pe actiuni. Adunarea este convocata de fondatori, cel tarziu in termen de 15 zile
de la data inchiderii subscrierii, dar cu 15 zile de data fixata pentru adunare vor convoca adunarea printr-o
instiintare publicata in M.Of. si 2 ziare cu larga raspandire.
Instiintarea trebuie sa cuprinda locul, data adunarii precum si problemele care vor face obiectul adunarii.
Fondatorii trebuie sa intocmeasca lista cu cei care au dreptul sa participe la adunarea constitutiva si aceasta va
cuprinde: numele si prenunle subsciitorilor si nr actiunilor fiecaruia. Lista se va afisata locul unde se va tine cu cel
putin 5 zile inainte.
Adunarea constitutiva verifica existenta varsamintelor, examineaza si valideaza raportul expertilor de
evaluare a aporturilor in natura, aproba participarile la beneficii ale fondatorilor si operatiunile incheiate de ei in
contul societatii, discuta si aproba actul constitutiv al societatii, numeste primii membrii ai consiliului de
administratie, cel de supraveghere si primii cenzori.

1.3. Autorizarea functionarii societatilor pe actiuni. Pentru a obtine autorizarea, fondatorii trebuie ca in
termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv, sa adreseze o cerere la biroul unic din cadrul oficiului
comertului la care vor anexa: dovada varsamintalor, actele privind proprietatea altor aporturi decat cele in numerar,
daca sunt si imobele, se va depune ceritifcatul constataor in care sunt grevate, actele constatatoare ale opratiunilor
incheiate in contul societatii si aprobate de adunarea constitutiva.

1.4. Publicarea si inregistrarea societatilor pe actiuni. Este ultimul pas al infiintarii legale. In termen de
15 zile de la data in care sentinta judecatoreasca a ramas definitiva aceasta impreuna cu contractul va fi depusa la
Registrul comertului si la asministratia financiara. Se vor publica si in Monitorul Oficial.

1.5. Despre fondatorii societatilor comerciale pe actiuni. Fondatorii sunt acele persoane care stabilesc
obiectul societatii, aleg sediul, pregatesc redactarea actelor constitutive, intocmesc prospectul de emisiune, incheie
acte juridice in contul societatii in formare. Ei sunt primii actionari si trebuie sa fie minim 5.
Drepturi. Fondatorii sunt indreptatiti la o remuneratie pentru activitatea depusa pentru constituirea
societatii. Ei au dreptul la cota parte din beneficiul societatii – parte de fondator – stabilita de adunarea generala, ce
nu poate depasi 6% din beneficiul net si nu poate fi acordata pe o perioada mai mare de 5 ani de la constituirea
societatii. In caz de dizolvare anticipata a societatii, au dreptul sa ceara daune daca aceasta s-a facut in frauda
drepturilor lor.
Obligatii. Sunt obligati sa indeplineasca toate actele privind intemeierea societatii coemrciale, iar dupa
inmatriculare sunt obligati sa predea administratorilor documentele si corespondenta privind constituirea socieatitii.
Raspunderea fondatorilor poate fi civila si penala.

2. Actiunile sunt tituluri de valoare emise de catre o societate comerciala pe actiuni constituita in conditiile
legii. Orice actiune are o valoare nominala, stabilita in actul constitutiv, iar valoarea minima este 0,1 lei. Actiunile
sunt fractiuni ale capitaluilui social de o valoare nominala egala. Sunt indivizibile. Ca titluri de valoare sunt titluri
negociabile. Sunt bunuri mobile „prin determinarea legii”. Sunt titluri sau veniruri variabile.
Actiunea confera detinatorului sau diferite drepturi ca dreptul de a participa la adunarile generale ordinare
si extraordinare, precum si dreptul de a primi dividende. Felul actiunilor poate fi stabilit prin actul constitutiv si pot
fi: nominative si la purtator.
Actiunile nominative sunt actiuni care au in cuprinsul titlurilor de valoare titularul dreptului asupra acelei
actiuni. Ele pot fi transmise atat in forma materiala cat si in forma dematerializata sau pe suport de hartie, prin
inscriere in cont. Cele emise in forma materiala sunt inregistrate in Registrul societatii in care se arata datele de
identificare ale actionarilor: nume si prenume, domiciliul, varsamintele facute in contul actiunilor. In cazul in care
societatea nu a emis si nu a eliberat actiuni in forma materiala, din oficiu sau la cerereea actionarilor, va elibera un
certificat de actionar. Actiunile si certificatul de actionar trebuie semante de doi administratori.
Actiunile la purtator reprezinta acele actiuni care au numele titularului mentionat in titlu. Acestea exista
numai in forma materiala, pe suport de hartie.

3. Actionarul este un membru al societatii pe actiuni, detinatorul unui titlu negociabil prin a carui
transmitere se produc permanente transformari in componenta structurala a societatii. Drepturile se pot clasifica in
doua categorii:
 drepturi nepatrimoniale
- participarea la adunarile generale, direct sau prin reprezentare
- dreptul la vot (poate fi limitat doarc daca numarul de actiuni este foarte mic)
 drepturi patrimoniale
- dreptul la dividende
- dreptul preferential de subscriere
- dreptul asupra bunurilor rezultate din lichidare
- dreptul de a instraina actiunile

4. Capitalul social. Aporturile asociatilor se realizeaza pe calea subscriptiei actiunilor ce confera

detinatorului calitatea de actionar. Drepturile si obligatiile sunt determinate de numarul actiuninilor detinute.
Capitalul social este reprezentat prin actiunile emise de societate (nominative sau la purtator), iar numarul si
valoarea acestora sunt determinate prin actul constitutiv al societatii. Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se
vor putea emite noi actiuni pana cand nu vor fi complet platite actiunile din emisiunea precedenta.

5. Adunarea generala a actionarilor reprezinta organul cel mai important al societatii si toti actionarii in
cadrul adunarii generale vor decide asupra ututror problemelor. Aceasta se tine la sediul societatii si in localul
indicat in convovcare. Adunarile sunt de doua feluri: adunari generale ordinare si adunari generale extraordinare.

5.1. ADUNAREA GENERALA ORDINARA se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 5 luni de la
incheierea exercitiului financiar, are caracter obligatoriu si ii revin urmatoarele atributii:
 sa discute, saa probe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate
 sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, de supraveghere si cenzorii;
 sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului de administratie, de
supraveghere si cenzori;
 sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie si directoratului;
 sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli;
 sa asigure gajarea, inchirierea sau desfiintarea unor unitati ale societatii;
 sa promoveze actiunea in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor si directorilor
 sa discute faptele reclamate de actionari reprezentand ¼ din capitalul social;
 sa dicute problemele invocate de actionari ce reprezinta a zecea parte din capitalul social ;
 sa numeasca si sa revoce lichidatorii.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa detina cel
purin o patrime din numrul total de drepturi de vot. Hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Se
considera legal constituita adunarea geberala unde sunt prezenti cel putin jumatate din actionarii. Daca nu se obtine
o astfel de majoritate se va recurge la o alta convocare, adunarea fiind legal constituita indiferent de numarul si
prezenta actionarilor.
5.2. ADUNAREA GENERALA EXTRAORDINARA. In cadrul acesteia se hotaraste, in principiu, la
aspecte ce tin de modificarea societatii si se intruneste ori de cate ori este nevoie: schimbarea formei juridice,
mutarea sediului societatii, schimbarea obiectului de activitate, infiintarea sau desfiintarea de sedii secundare,
prelungirea duratei societatii, marirea capitaluilui social, reducerea sau reintregirea capitalului social prin emisiune
de noi actiuni.
5.3. ADUNARILE GENERALE SPECIALE sunt adunari ale actionrilor care beneficiaza de actiuni
preferentiale cu dividend prioritar. Obligatia convocarii revine administratorilor societatii, ori de cate ori este
nevoie. Acesata va fi convocata in termen de cel mult 30 de zile si se va intruni in cel mult 60 de zile de la data
primirii cererii.

5.4. Convocarea adunarii generale. Adunarea generala este convocata de consiliul de administratie,
respectiv de directorat, ori de cate ori este necesar. Daca toate actiunile sunt nominative, convocarea poate fi facuta
prin scrisoare recomandata sau daca actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisa pe cale electronica, cu
semnatura electronica atasata, expediata cu cel putin 30 de zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa
actionarului, inscrisa in registrul actionarilor.
Convocarea mai poate fi facuta si prin afisare la sediul societatii, insotita de un convocator care va fi
semnat de actionari. Adunarea generala se convoaca obligatoriu de catre cenzorii societatii, daca aceasta nu a fost
facuta de administratori si cuprinde in mod obligatoriu: locul si data tinerii adunarii, ordinea de zi. Instiintarea
actinarilor se face prin publicarea convocarii in Monitorul Oficial si in unul din ziarele de larga cisculatie din
localitatea sediului societatii sau in lipsa, din cea mai apropiata localitate. Toti actionarii au dreptul sa participe la
adunare, personal sau prin reprezentare, in baza unei procuri speciale.

5.5. Desfasurarea adunarii generale. Sedinta se va tine in ziua, la ora si locul aratat in convocare. Ea este
deschisa de presedintele Consiliului de administratie sau de persoana acare ii tine locul. Acesta desemneaza dintre
actionari, unul pana la trei secretari care vor verifica lista de prezenta a actionarilor si indeplinirea formalitatilor
prevazute de lege si de statut pentru tinerea adunarii generale. Actionarii exercita dreptul de vot in adunarea
generala, proportional cu numarul de actiuni pe care ele poseda. Acest exercitiu este suspendat pentru cei care nu
au achitat actiunile ajunse la scadenta. Hotararile se iau cu votul deschis. Acestea sunt obligatorii pentru toti
actionarii. Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administratie, a celui
de supraveghere sau a acenzorilor si auditorilor financiari. Lucrarile se consemneaza intr-un proces-verbal ce
trebuie semant de presedinte si de secretar.

5.6. Caile de atac impotriva hotararii adunarii actionarilor. Atat actionarii cat si administratorii au
deschisa calea unei actiuni directe impotriva hotararilor adunarii generale daca acestea sunt contrare contractului de
societate, a statutului sau legii. Termenul in care poate fi exercitata actiunea de anulare a hotrariloe este de 15 zile
de la data publicarii in Monitorul Oficial. Actiunea in anulare se judeca in camera de conciliu iar instanta,
competenta teritorial, va lua masura suspendarii provizorii a executarii hotararii atacate.

5.7. Retragerea din societate a actionarilor nemultumiti de hotararea adunarii generale. Au dreptul
de a se retrage actionarii nemultumiti de hotarari cu privire la: schimbarea obiectului de activitate principal,
mutarea sediului, modificarea formei societatii.
Administratorii asigura conducerea societatii si poarta raspunderea pentru modul in care infaptuiesc acesta
conducere. Administratorul este purtatorul vointei colective, care se exprima prin puterile sale de administrare si
reprezentare. Mandatul este acordat administratorilor prin vointa sociala, exprimata in adunarea generala sau in
actul de asociere. Societatea poate fi administrata de unul sau mai multi administratori. Numirea si inlocuirea
acestora se face exclusiv de catre adunarea generala, pe o durata de cel mult 4 ani in situatia in care tipul
mandatului nu a fost stabilit prin contractul de societate sai in statul nu se prevede altfel.
Vor fi numiti administratori actionari sau terti care vor trebui sa indeplineasca conditii referitoare la studii,
experienta si practica, moralitate:
 trebuie sa fie o persoana fizica, cu capacitate de exercitiu deplina sau o persoana juridica;
 pot fi actionari sau nu;
 daca nu se prevede in actul constitutiv, unicul administrator sau presedintele consiliului de dministratie si
cel putin ½ din nr. Administratorilor vor fi cetateni romani;
 moralitatea administratorilor reprezinta o conditie esentiala.
 Administratorii trebuie sa depuna fiecare o garantie pentru admiterea sa, prvazuta in contractul de societate
sau statut, iar in lipsa acestei prevederi o garantie stabilita de adunare generala a actionarilor. Garantia nu poate fi
mai mica decat valoarea a 10 actiuni sau dublul remuneratiei lunare. Numele administratorilor va fi publicat in
Monitorul Oficial si vor fi inscrise si in Registrul Comertului, impreuna cu datele privind puterile, garantia si
drepturile speciale de administrare. Semnaturile se depun in Registrul comertului, oadata cu certificatul privind
depunerea garantiei. Fiecare administrator are obligatia sa participe la toate consiliile de adminitratie si sa
avertizeze pe ceilalti administratori cand interesele sale sunt contrare societatii. Administatorii pot fi revocati fara
motiv, fara preaviz si fara indemnizatie de catre adunarea generala. Incetarea raportului juridic de numire a
administratorului se poate face si prin demisie sau deces, sau a imbolnavirii pe termen lung.

Administratorului ii revin urmatoarele indatoriri:

 obligatia generala de a administra (acte de administrare si de dispozitie);
 indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute pentru validitatea constituirii societatii;
 sa tina registrele mentionate de lege la zi;
 sa permite asociatilor sa cerceteze aceste registre;
 sa convoace adunarea generala;
 de cere a tribunalului declararea societatii in faliment;
 de a convoca adunarea generala ordinara;
 de a prezenta bilantul contabil;
 de a colabora cu lichidatorii judiciari;

Administratorii sunt solidari raspunzatori fata de societate pentru:

 realitatea varsamintelor efectuate de actionari;
 existenta reala a dividendelor platite;
 existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
 exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale;
 stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si ctul constitutiv le impun.

6. Consiliul de administratie. Reprezinta legatura intre actionari, intre actionari si management, precum si
intre companie si exterior. Acest organism ia hotarari prin deliberari pe baza principiului majoritatii votului.
Raspunderea pentru daune aduse prin gresita administrare este convertita in raspunderea solidara intre toti
administratorii ce alcatuiesc Consiliul. Toti membrii Consiliului sunt revocati numai de adunarea generala.
Deciziile Consiliului se iau in prezenta a cel putin ½ din numarul administratorilor, daca nu se prevede un numr
mai mare prin actul constitutiv. Hotararile se adopta cu majoritate absoluta, adica ½+1 a membrilor prezenti.
Consiliul poate numi directorii executivi sau poate delega o parte din puterile sale unui Comitet de Directie.
Principalele sarcini ale Consiliului de administratie:
 este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate
 stabileste directiile principale de activitate si dezvoltare a societatii
 stabileste politica contabila
 numeste directorii si stabileste remuneratia acestora
 suparvegheaza activitatea directorilor
 pregateste raportul anual, organizeaza adunarea generala a actionarilor
 introduce cererea de deschiderea a procedurii de insolventa.

7. Comitetul de directie. Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai
multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii pot fi numiti dintre administratori sau din
afara consiliului de administratie. Director al unei societati pe actiuni este numai aceea persoana careia i-au fost
delegate atributii de conducere a societatii. Ei sunt responsabili cu luarea tuturor masurilor aferente conducerii
societatii, in limitele obiectului de activitate si cu respectarea competentelor. Pot fi revocati oricand de catre
consiliul de administratie.

8. Directorii executivi. Executarea operatiilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori
execuvtivi, functionari ai societatii. Acestia nu pot fi membrii ai Consiliului de administratie si nici ai Comitetului
de Directie. Obligatia lor de serviciu o reprezinta realizarea operatiilor ce le sunt incredintate spre executare de
catre administratori. Ei sunt mandatarii administratorilor.

9. Raspunderea administratorilor. Acestia raspund pentru prejudiciile cauzate prin actele indelinite de
directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de
indatoririle functiei lor. Acestia sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca au cunostinta de
neregulile ivite, si nu le cominica cenzorilor sau auditorilor interni. Administratorul care nu arespectat prevederile
legii raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate. Actiunea in raspundere impotriva administratorilor,
cenzorilor si directorilor apartine adunarii generale, care va decide pe baza voturilor actionarilor majoritari. Daca se
hotaraste pornirea in actiune impotriva acestora, manadatul inceteaza de drept si se va proceda la inlocuirea lor.

10. Directoratul. Conducerea societati pe actiuni revine in exclusivitate directoratului, care indeplineste
actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate. Acesta este format din unul sau mai multi membri,
numarul fiind intotdeauna impar si isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere. Pot fi revocati
oricand de catre consiliul de supraveghere si de adunarea generala a actionarilor. Directoratul inregistreaza la
refistrul comertului numele membrilor sai, cu mentiunea daca lucreaza impreuna sau separat si vor depune si
specimene de semnatura. Cel putin o data la 3 luni prezinta un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la
conducerea societatii, activitatea si evolutia sa. Consiliul de supraveghre poate solicita orice informatii pe care le
considera necesare penntru executarea atributiilor de control si poate face verificari si investigatii.

11. Consiliul de supraveghere. Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea
generala a actionarilor, cu exceptia primilor membri care sunt numiti prin actul constitutiv. Numarul lor este stabilit
prin actul constitutiv si nu poate fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11. Pot fi revocati oricand de adunarea
generala, cu o majoritate de cel putin 2/3 din numarul voturilor actionarilor prezenti. Membrii nu pot fi concomitent
membrii ai directoratului. Consiliul se intruneste cel putin o data la 3 luni, presedintele convoaca consiliul si
prezideaza intrunirea.
Consiliul de supraveghere are urmatoarele atributii:
 exercita controlul permanent asupra conducerii societatii de catre directorat;
 numeste si revoca mebrii directoratului;
 verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotararile adunarii generale;
 raporteaza cel putin o data pe an adunarii generale cu privire la activitatea desfasurata.

12. Cenzorii - organul de control. Acestia nu reprezinta un organ de decizie, ei verifica numai daca cei
abilitati sa faca acte juridice respecta legea. Ei trebuie sa aiba acces la toate documentele, registrele pentru a se
informa, dar si obligatia de a pastra secretul profesional, chiar si fata de actionari sau terti.
Cenzorii pot fi de doua feluri:
 interni - actionari ai societatii prin rapoarte de mandat
 externi – specialisti, persoane straine de societate, retribuite in baza unui contract de prestari servicii.
Societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si un supleant, cetateni romani, daca nu se prevede un numar mai mare
prin actul constitutiv. Numarul lor trebuie sa fie impar. Sunt alesi de adunarea generala pe o perioada de 3 ani, si
pot fi realesi. Acestia trebuie sa isi exercite personal mandatul. Revocarea lor trebuie facuta numai de catre
adunarea generala cu votul cerut pentru adunarea extraordinara.
Drepturile cenzorilor:
 de a obtine in fiecare luna de la administratori situatia operatiunilor;
 la o remuneratie fixa, determinata prin statut sau de adunarea generala;
 de a se informa.
Obligatiile cenzorilor:
 sa veirfice situatia financiara anuala conform registrelor;
 daca sunt tinute regulat;
 daca evaluarea patrimoniului este conform situatiei financiare anuale.
 pastrarea secretului profesional.
Raspunderea cenzorilor. Acestia raspund pentru modul in care isi exercita atributiile (dupa regula mandatului).
Pot raspunde si penal pentru rapoarte ce prezinta o situatie neadevarata a societatii sau le ascund.
Incetarea functiei cenzorilor. Acesta inceteaza de drept in cazul in care sunt declarati in stare de faliment, sunt
pusi sub interdictie sau condamnati pentru infractiuni. Nu pot exercita functia nici in cazul in care devin rude sau
afini cu administratorii pana la gr. IV inclusiv si nici daca se dovedeste ca fac concurenta societatii. Functia de
cenzor poate inceta si prin renuntare, dar vor trebui sa despagubeasca societatea pentru eventualele pagube suferite,
daca retragerea nu este temeinic motivata.

13. Obligatiunile sunt tituluri de credit emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care
incorporeaza indatorirea soceitatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente.
In situatia in care societatea pe actiuni resimte insuficienta capitalului pentru realizarea obiectivului activitatii,
poate recurge la unul din urmatoarele procedee:
1. majoararea capitalului social prin emisiunea de noi actiuni
 2. contractarea unui cdreit bancar pe termen scurt.
3. Emiterea de obligatiuni
Numai societatea pe actiuni poate emite obligatiuni, se recurge la acest procedeu pentru a obtine imprumutul pe
5, 10 sau 20 de ani.
Dupa natura dreptului pe care il confera, acestea pot fi:
 Ordinare – dau dreptul la restituirea imprumuturilor si la dobanda
 Cu prima cesiune – care se cumpara de subscriitor cu un pret sub valoarea nominala
 Cu loturi - por fi rambursate la scadenta sau anticipat prin tragere la sorti, la o suma superioara valorii
nominale, stabilita anticipat de societate si anuntata public cu anticipatie.
Dupa modul in care circula sunt:
 Nominative - au numele titularului inscris pe titulu
 La purtator – nu au mentionat numele titularului

Alte categorii de obligatiuni: negarantate, inmatriculate, inseriate, cu fond de amortizare, asimilabile, perpetue,
deschise, participative, cu venit variabil, etc. Pe piata si in practica se cunosc mai multe tipuri de obligatiuni:
genarale sau obisnuite, retractabile, ipotecare, convertibile, cu fond de rascumparare. Pentru emiterea de obligatiuni
se cere indeplinirea unor conditii de forma si de fond.
Conditii de fond. Pentru emiterea de obligatiuni hotararea apartine adunarii generale extraordinare si pot fi
emise pentru o suma care sa nu depaseasca ¾ din capitalui varsat si existent, conform ultimului bilant aprobat.
Valoarea nominala nu poate fi mai mica de 2.5 lei si trebuie sa fie egale ca valoare si sa dea posesorilor drepturi
egale.
Conditii de forma. Daca emiterea se face prin subscrisptie publica, administratorii vor publica un prospect de
emisiune in conditiitle legi.
Stingerea obligatiunilor se efectueaza prin rambursarea imprumutului de catrea societatea emitenta la scadenta.

14. Adunarea generala a obligatarilor. Detinatorii de obligatiuni sunt creditorii societatii si beneficiaza
de toate drepturile pe care le are creditorul impotrva debitorului sau. Acestia se pot intruni in adunarea generala la
cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursabile pentru a
delibera asupra intereselor lor. Adunarea va fi convocata pe cheltuiala societatii care a emis obligatiunile. Hotararea
de numire a reprezentantului obligatarilor se ia cu majoritatea reprezentand cel outin 1/3 din titlurile emise si
neramsursate si va fi adusa la cunostinta societatii emitente in termen de 3 zile de la adoptare.
Adunarea obligatarilor poate sa:
 numeasca un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni;
 sa indeplineasca toate actele de supraveghere si de aparare a interselor lor comune;
 sa constituie un fond;
 sa se opuna la orice modificare a statutului societatii sau a conditiilor imprumutului;
 sa se pronunte asupra emiterii de noi obligatiuni.

5. Societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.). Regulile aplicabile societatilor pe actiuni functioneaza si

in cazul societatii in comandita pe actiuni. Societatile in comandita pe actiuni presupun impartirea actionarilor in
doua categorii: comanditati si comanditari. Comandiatii au raspunderea solidara si nelimitata pentru debitele
societatii, pe cand comanditari au o raspundere limitata doar fata de aportul lor la capitalul social. Administrarea
societatii va fi asigurata numai de catre actionarii comanditati. Adunarea generala a societatii va putea revoca
mandatul administratorilor, cu majoritatea stabilita pentru adunarile extraordinare.