Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indivizii se simt pierduti fara oamenii linga care au crescut normal deoarece au
nevoie de o siguranta si stabilitate. Totusi cind spatiul personal al pacientului
este violat se simt sufocati si simt nevoia de a se elibera si de a fi independent.
Aceste persoane sunt fericite cind se afla intr-o relatie in care partenerul nu cere
prea multa dedicare emotionala sau intima. Indivizii cu tulburare schizoida a
personalitatii nu vor sa stea departe de oameni ci departe de emotii si
sentimente.
Sexualitatea schizoida:
Persoanele afectate sunt uneori apatici sexual desi nu sufera normal de
anorgasmie. Multi schizoizi au o dorinta sexuala normala dar prefer sa se
masturbeze decit sa faca fata aspectelor sociale ale gasirii unui partener sexual.
Astfel nevoia lor pentru sex apare mai diminuata fata de cei sanatosi. Cind au o
viata sexuala simt ca spatiul lor personal este violat, pentru ei masturbarea si
abstinenta sexuala este de preferat fata de apropierea emotionala pe care
trebuie sa o tolereze in timpul sexului.
Subtipurile Millon:
Cercetatorul in psihologie Millon a identificat 4 subtipuri ale schizoidului. Orice
individ poate manifesta unul sau nici unul dintre acestea:
- schizoidul sensibil - cuprinde manifestari depresive
- schizoidul distant - cuprinde manifestari evitante, schizotipale
- schizoidul depersonalizat - include caracteristici schizotipale
- schizoidul fara emotii - cuprinde manifestari compulsive.
Terapia cognitiv-comportamentala:
Reprezinta incercarea de a restructura gindurile pacientului. Modurile
constructive de a realiza asta cuprind sublinierea concreta prin tinerea
unui jurnal zilnic al gindurilor si comportamentelor problematice. O alta
metoda buna poate fi invatarea de aptitudini sociale prin actorie. Aceste
metode fac indivizii sa fie mai constienti de indiciile comunicarii date de altii si ii
sensibilizeaza la nevoile altora.
Terapia de grup:
Adduce pacientului experiente sociale care ii expun la socializare intr-un mediu
sigur. Reprezinta si un mod de invatare a aptitudinilor sociale practice in care
sunt deficienti. Cum pacientul evita contactul social, aderarea la un grup de
terapie este foarte importanta. Este bine sa se dezvolte o legatura terapeut –
pacient inainte de terapia de grup.
Medicatia:
Dozele mici de olanzepina lucreaza deasemeni asupra deficitelor sociale si a
afectului blocat. Bupropion este folosit pentru anhedonie. Mai mult
folosireainhibitorilor recaptarii de serotonina si dozele mici
de benzodiazepine, betablocantele pot ajuta anxietatea sociala. Totusi
anxietatea sociala poate sa nu fie principala problema pentru oamenii cu acest
model de personalitate. Psihoterapia de sustinere este folosita de personalul
antrenat tintind zone precum: aptitudini de copiere, imbunatatirea
aptitudinilor sociale si a interactiunilor sociale, comunicare si problemele
respectului de sine.
Cercetatorul Zimmerman sugereaza urmatorul set de intrebari pentru
evaluarea pacientilor cu personalitate schizoida:
- aveti relatii apropiate cu prietenii sau familia? Daca da, cu cine? Daca nu, va
deranjeaza asta?
- ati vrea sa aveti relatii apropiate cu altii?
- unii oameni prefera sa petreaca timp singuri, altii prefera sa fie linga oameni.
Cum va descrieti?
- alegeti frecvent sa faceti lucruri de unul singur?
- va deranjeaza daca nu aveti pentru o perioada lunga de timp relatii sexuale?
Viata voastra sexuala este importanta sau puteti trai si fara aceasta?
- ce fel de activitati va plac?
- aveti incredere in cineva care nu face parte din familia voastra?
- cum reactionati cind cineva va critica?
- cum reactionati cind cineva va complimenteaza?
In timpul testului medical trebuie sa observe daca pacientul are contact vizual cu
acesta, zimbeste sau arata emotii nonverbale.
Prognostic:
Cum o persoana cu personalitate schizoida cauta sa fie izolata de altii, incluzind
si pe cei care il trateaza, sunt sanse scazute ca majoritatea pacientilor sa caute
ajutor din propria initiativa. Cei care vor opri tratamentul prematur va fi din
cauza dificultatii de a mentine relatia cu terapeutul si a lipsei motivatiei
pentru schimbare. Daca gradul de afectare sociala este usor, tratamentul poate
avea succes daca este tintit spre mentinerea relatiilor intre pacient si colegii de
servici. Nevoia pacientului de a se sustine financiar poate reprezenta un motiv de
a participa la tratament. O data ce tratamentul a fost terminat este neobisnuit ca
pacientul sa recada in stilul de viata izolant. O data ce tulburarea origineaza in
mediul familial al pacientului, singura masura de preventie cunoscuta este
adoptarea unui mediu familial sanatos, gijuliu, stimulant emotional si expresiv.
Personalitatea histrionica
Autor: Simona Stiuriuc
Cauzele neurochimice:
Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice inalt
responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit
norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt substante care comunica impulsurile de la
un neuron la altul in creier, iar aceste impulsuri dicteaza comportamentul.
Tendinta spre o reactive emotionala excesiva la respingere comuna la pacientii
histrionici poate fi atribuita malfunctiei intr-un grup de neurotransmitatori denumiti
catecolamine. Norepinefrina apartine acestui grup.
Cauzele de dezvoltare:
Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii
psihosexuale de dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii determina
dezvoltarea psihologica de mai tirziu. S-a propus ca stadiul genital este
determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca stadiul oral al lui Freud a fi
mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi psihoanalisti sunt de accord
ca o copilarie traumatica contribuie la dezvoltarea histrionismului.
O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare. Mecanismele
de aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente pe care le dezvolta
oamenii pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea. Dupa teoria lui
Freud toti oamenii folosesc aceste mecanisme, dar diferiti oameni folosesc
diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati difera in severitatea mecanismelor
de aparare neadaptate pe care le folosesc. Cazurile severe folosesc represia,
negarea si disocierea.
Cauzele biosociale:
Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la
dezvoltarea personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta tulburarea din
aprobarea interpersonala inconstienta oferita de parinti. Acesti indivizi au invatat
sa ia ceea ce vor de la altii prin atragerea atentiei fata de ei.
Cauzele socioculturale:
Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza
cauze sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa gaseasca
aceasta tulburare mai ales printre culturile care tind sa valorize modul dezinhibat
de manifestare a emotiilor.
Variabilele personale:
Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre virsta indivizilor afectati si
comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata, totusi
caracterul histrionic se poate modifica cu virsta. De exemplu, seductia poate fi
manifestata mai frecvent de un adult tinar decit unul batrin. Pentru a impresiona
pe altii unii adulti trec de la seductia sexuala la una paterna sau materna.
Terapia cognitiv-comportamentala:
Este un tratament directionat spre a reduce gindurile disfunctionale ale
individului. Astfel de ginduri includ teme precum faptul ca nu este capabil sa aiba
grija de el insusi. Aceasta terapie incearca sa inlature gindurile automate de
inferioritate. Ii invata pe pacienti sa identifice gindurile automate, sa lucreze
asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte aptitudini mai bune de a rezolva
problemele.
Meditatia:
Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se relaxeze si
sa-si focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru a ajuta pacientii
sa se relaxeze cind experimenteaza o frecventa cardiac rapida sau palpitatii in
cursul unei manifestari de dramatism.
Psihoterapia:
Deoarece personalitatea umana este o parte atit de integranta din ceea ce
defineste identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat. Psihoterapia
individuala focalizata in ameliorarea mecanismelor de copiere si dezvoltarea
aptitudinilor interpersonale pare a fi cea mai eficienta metoda de tratament.
Terapia de grup nu este in general recomandata persoanelor histrionice
deoarece comportamentului lor in cautare de atentie poate monopoliza sedinta.
Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de atentie
sunt frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este intentia
pacientului. Orice planuri de suicid trebuie luate in considerare. Terapia
recomandata este de scurta durata si doreste sa resolve problemele imediate si
dificultatile din viata pacientului.
Medicatia:
Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de
personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi
anxietatea sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu
atentie datorita posibilitatii ca pacientul sa foloseasca medicamentele inadecvat
cu ginduri auto-distructive.
Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile
medicale frecvent, nu ramin in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de mult
pentru a face modificari. Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai
interesant. Pe masura ce indivizii imbatrinesc prezinta mai putine simptome.
Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de energie la batrinete.
Tulburarea obsesiv-compulsiva - descriere si
tratament
Autor: Psiholog Stancescu Raluca
Compulsiile:
* sunt actiuni, comportamente (ex. spalat frecvent, verificari, evitari, etc) sau
ritualuri mentale (ex. numarat, spus anumite fraze, etc)
* sunt dificil de controlat
* realizarea lor scade, pe termen scurt, starea de disconfort
* sunt repetitive
* in cazuri severe, pot fi continue
Teoria cognitiva
In ce consta tratamentul?
Exemplu:
Indivizii adictivi se simt nesiguri cind este vorba de relatii. Acestora li se pare
greu sa aiba incredere in cel iubit intr-o relatie de lunga durata. Cauta constant
aprobarea celorlalti iar ca rezultat aceste neintelegeri contribuie la distrugerea
relatiilor. Persoanele care sufera de dependente intra in depresie si anxietate
controlindu-si emotiile prin dezvoltarea de dependente fata de droguri, alcool sau
alte activitati aducatoare de placere.
Simptomele depresiei
Sentimentul de tristete nemarginita si lipsa sperantei nu sunt singurele simptome
ce ne pot duce cu gandul la o stare patologica de depresie. Apatia, lipsa de
energie, sentimentul de gol in suflet si chiar starea continua de iritabilitate, furie
sau anxietate, toate acestea pot fi indicii ale depresiei. Tulburarile depresive
afecteaza capacitatea pacientului de a munci, studia, dormi, de a se alimenta si a
se distra, iar sentimentele de neputinta si lipsa sperantei sunt foarte intense si de
durata. Aceste trairi duc la indepartarea de prieteni si familie, precum si la
cresterea sau scaderea in greutate.
Tipuri de depresie
Depresiile pot fi usoare, moderate sau severe. Aceste tulburari se pot prezenta
in mod diferit, in functie de varsta si sexul pacientului. De
exemplu adolescentii sunt mai degraba irascibili si morocanosi, decat tristi, insa
tratamentul depresiei la aceasta varsta are un prognostic extrem de
pozitiv. Varstnicii se confrunta cu dificultati specifice varstei, cum ar fi pierderea
autonomiei si independentei fizice, pierderi afective, iar depresia este o parte
integranta a procesului de imbatranire.
Tratamentul depresiei
Tulburarile depresive sunt afectiuni tratabile si, cu cat tratamentul incepe mai
devreme, cu atat este mai eficient si previne reaparitia afectiunii. Terapia incepe
cu un consult clinic, pentru a se elimina prezenta unor medicamente sau alte
substante ce pot avea ca efect simptome de depresie. Odata pus diagnosticul,
tulburarea depresiva poate fi tratata prin metode multiple; cele mai intalnite
sunt medicamentele antidepresive si psihoterapia.
- Afla mai multe despre depresie. Astfel afli mai multe despre afectiunea de
care suferi si realizezi faptul ca nu esti singur. Poti capata un minim control
asupra bolii si vei alege terapia adecvata.
- Stabileste obiective realiste. Daca ai asteptari prea mari risti sa fii dezamagit
si sa te copleseasca esecul. Moderatia este cuvantul cheie - nu incerca sa faci
singur totul sau prea mult odata.
- Identifica un tipar in starea de spirit zilnica. Starile depresive pot avea un
"program", in functie de fiecare persoana. Daca observi ca te simti mai bine
dimineata, sau seara, programeaza-ti activitatile importante pentru acea
perioada.
- Gandeste pozitiv. Gandirea negativa mentin starea de depresie. Cauta un
psiholog sau psihiatru specialist in psihoterapie cognitiv - comportamentala.
Noteaza-ti toate aspectele pozitive legate de propria persoana, complimentele pe
care le-ai primit de-a lungul timpului, lucrurile de care esti mandru, etc.
- Gaseste un sistem de sprijin. Lasa-i pe prieteni si membrii familiei sa te ajute;
izolarea nu este o solutie - poti invata si tu de la altii.
- Evalueaza-ti stilul de viata. Sunt anumiti factori psihosociali care contribuie la
mentinerea starii de depresie - evita activitatile si persoanele care itidau o stare
de stres, gandire negativa, sau te afecteaza negativ in orice fel.
- Rezolva problemele din trecut. Unele situatii dificile din trecut pot avea efecte
in prezent. Psihoterapia te poate ajuta sa te simti mai bine in legatura cu
intamplari neplacute sau traumatice din trecut.
- Evita stresul. Chiar daca este dificil de realizat, evitarea stresului amelioreaza
depresia.
- Mananca sanatos. Evita alimentele procesate de tip fast food, zaharul, cofeina,
alcoolul si bauturile carbogazoase. Aceste substante pot avea efecte negative
asupra starii de spirit. Mananca multe legume si fructe.
- Dormi dupa un program regulat. Incearca sa te culci seara si sa te trezesti
dimineata la aceleasi ore si evita sa dormi la pranz. Stabileste obiceiuri placute si
antrenante in fiecare dimineata, care sa creeze o rutina.
- Fa miscare. Chiar si putina miscare poate imbunatati starea de spirit. Nu este
neaparat sa faci exercitii; este suficient sa fii mai activ. Pe masura ce te
obisnuiesti cu miscarea, poti urma un sport.
- Amana deciziile importante. Gandurile negative, depresive, te pot impiedica
sa faci alegerea corecta. Evita stresul deciziilor importante.
- Ai grija de tine. Acorda-ti o pauza sau chiar o recompensa placuta de-a lungul
zilei - asculta muzica, mergi la masaj, relaxeaza-te, fa o baie cu spuma.
Trateaza-te la fel cum ai face cu un bun prieten.
- Ajuta pe altcineva. Ajutandu-i pe altii vei capata incredere, te vei simti mai bine
in legatura cu propria persoana si vei "lua o pauza" de la propriile probleme.
Tulburarile de anxietate sunt cauzate de anomalii ale partilor din creier care
se ocupa de raspunsul la frica - hipocampusul si amigdala creierului. Exista
dovezi care atesta faptul ca atat factorii biologici, cat si cei de mediu, contribuie
la aparitia tulburarilor de anxietate. S-au observat unele predispozitii genetice,
insa acestea nu impun iminenta aparitiei bolii. Pe de alta parte, experientele
traumatice timpurii pot reseta sistemele corporale normale de procesare a fricii,
astfel incat organismul sa aiba o reactie exagerata la stres.
Simptomele anxietatii sunt atat psihice cat si fizice, si variaza in functie de tipul
tulburarii anxioase, insa in general afectiunea se manifesta prin ingrijorare
excesiva in privinta banilor, slujbei, familiei, sanatatii, chiar si atunci cand nu este
deloc cazul; ganduri obsesive, imposibil de controlat; asteptarea celui mai tragic
deznodamant, in mod irational; stare generala de nelinste si emotii inexplicabile;
cosmaruri; imposibilitatea de relaxare; iritabilitate; insomnie; tensiune musculara;
dificultati la inghitire; dureri de cap; urinare frecventa sau diaree; respiratie rapida
sau dificultate in respiratie; palpitatii; frisoane;
Tipuri de tulburari de anxietateTulburarile de anxietate inlcud o mare
varietate insa ele pot fi clasificate in afectiuni cu simptome continue si afectiuni
cu simptome episodice. In principiu, aceste boli sunt de trei tipuri: anxietate
generalizata, fobii si tulburari de panica, fiecare avand propriile de simptome,
caracteristici si tratamente. Simptomele de anxietate pot fi diagnosticate ca
afectiune psihica doar in momentul in care tulbura comportamentul si
functionarea normala in societate a persoanei afectate.
Persoanele care sufera da ceasta tulburare isi fac griji in legatura cu lucrurile
care ii ingrijoreaza si pe oamenii normali, insa cei bolnavi sunt ingrijorati mai
frecvent si aceasta stare le perturba activitatea zilnica normala. Persoanele mai
des afectate sunt de sex feminin si aproximativ 15% din pacienti au rude cu
aceeasi afectiune. Tulburarea de anxietate generalizata insoteste deseori fobiile
si este foarte comuna la persoanele ce sufera de depresie.
• Fobii specifice.
Fobia in general are trei forme: fobiile specifice, agorafobia si fobia sociala. Fobia
specifica reprezinta frica excesiva, irationala si persistenta, in fata unor anumite
situatii, obiecte, animale sau activitati. Fobiile obisnuite includ frica de inaltimi,
serpi, paianjeni, sange, zbor. Pacientii evita obiectul fricii lor, insa tocmai aceasta
evitare duce la intarirea sentimentului de teama. Desi intelege ca reactioneaza
exagerat, persoana afectata de fobie nu isi poate invinge frica excesiva. Acest
sentiment vine din anticiparea consecintelor groaznice in cazul apropierii de
situatia sau obiectul fobiei.
• Anxietate de separatie.
Aceasta tulburare apare in momentul in care pacientul este separat de o
persoana sau un loc si este considerata a fi o afectiune doar in momentul in care
sentimentele de anxietate devin excesive fara motive reale. Tulburarea poate
aparea atat la adulti, cat si la copii, insa in copilarie simptomele sunt mai severe
si chiar si o separatie foarte scurta poate produce panica intensa.
• Terapii complementare.
Mai multe tipuri de tratamente si-au dovedit eficacitatea in ajutarea tratamentului
terapeutic si medicamentos traditional, iar in cazurile de tulburare anxioasa
usoara, aceste terapii complementare sunt suficiente in sine pentru a trata
anxietatea.
- Tratament naturist - Mai multe studii au relevat eficienta unor plante precum
brusturele, sunatoare si un produs numit Sympathyl, ce contine mac, paducel si
magneziu.
- Exercitii fizice - Sportul este o metoda naturala de a scadea stresul si
anxietatea. Sunt suficiente 30 de minute de miscare, de cinci ori pe saptamana,
dar pentru rezultate mai bune este benefica o ora de aerobic aproape in fiecare
zi.
- Tehnici de relaxare - Practicate cu regularitate, tehnicile de meditatie pot
reduce anxietatea si promova relaxarea fizica si emotionala.
- Biofeedback - Cu ajutorul unor senzori, pacientul poate masura parametrii
fiziologici care alerteaza starea de anxietate: ritmul cardiac, respiratia, tensiunea
musculara. Astfel pacientul poate incerca ssi controleze reactiile din timp,
utilizand thnici de relaxare.
- Hipnoza - Este cateodata utilizata impreuna cu terapia cognitiv
comportamentala.
Tulburarea de personalitate antisociala |
Personalitatea sociopata
Autor: Simona Stiuriuc
Tratamentul pentru aceasta tulburare este foarte rar implementat. Exista unele
studii asupra simptomelor si a consecintelor negative frecvent blamind societatea
pentru dezvoltarea lor. In acest sens optiunile terapeutice sunt limitate. Unele
cercetari au descoperit o terapie de lunga durata orientata spre interior dar
pentru a face pacientul sa se angajeze la o atfel de terapie este un obstacol
major.
Prognosticul nu este foarte bun datorita a doi factori contributori. Primul pentru ca
boala este caracterizata de esecul conformarii la normele societatii, acesti indivizi
sunt frecvent incarcerate datorita comportamentului criminal. Cel de-al doilea, o
lipsa a constientizarii bolii, acesti oameni vad lumea din exterior ca fiind cu
probleme si nu ei insisi, cautind rar tratament.
Factori de risc:
Dezvoltarea personalitatii este afectata de tendintele genetice ca si de factorii de
mediu cum sunt experientele din copilarie. Cei mai multi factori de risc de
dezvoltare a acestei tulburari sunt asociati cu mediul abuziv sau in care copilul
este neglijat:
- abuzul in copilarie
- deprivare si neglijare afectiva in copilarie
- un parinte antisocial, alcoolic
- implicarea intr-un grup care manifesta comportament antisocial
- tulburarea de deficit de atentie
- tulburare de citit.
Medicatia:
Persoanele cu tulburare antisociala sufera frecvent de conditii asociate cum sunt
anxietatea, depresia si dependenta de substante. Doctorii pot prescrie
medicamente antidepresive sau antipsihotice pentru a ajuta ameliorarea acestor
conditii. Din nefericire multe persoane cu personalitate antisociala nu-si i-au
medicatia prescrisa.
Psihoterapia:
Aceasta terapie poate ajuta persoanele afectate sa dezvolte comportamente
interpersonale intr-un cod moral. O parte critica a acestei terapii este dezvoltarea
si mentinerea unei relatii pacient - terapeut. Aceasta relatie poate fi o provocare
pe masura ce pacientul este frecvent furios, instabil emotional, inadecvat
interpersonal si predispus la comportament impulsiv. In unele cazuri doctorii
sugereaza terapia de grup si in familie cind terapia individului nu a avut succes.
Bolile psiho-somatice
Autor: Dr Carmen Vochescu
Chiar daca pentru unele din aceste boli se descopera agenti cauzali organici sau
chiar infectiosi, totusi, declansarea sau evolutia lor ramane influentata de factorul
psihic. De exemplu, chiar dupa descoperirea implicarii Helicobacter pilori in
patogeneza ulcerului gastroduodenal, se accepta ca factorul de stres psihogen
determina declansarea bolii la un purtator pana atunci sanatos de Helicobacter,
iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toti
purtatorii sanatosi de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.
Tratament farmacologic:
Antidepresive
Folosirea antidepresivelor in bolile psihosomatice este foarte utila mergand de la
administrarea lor in cardiopatia ischemica pentru preventia recidivelor de infarct
miocardic pana la folosirea in sindrom de oboseala cronica, fibromialgie, colon
iritabil.
Anxiolitice
Folosirea anxioliticelor este utila in scaderea anxietatii mai ales in situatii acute
ale bolilor psihosomatice (puseul de rectocolita ulcerohemoragica, infarctul
miocardic etc.), dar si pe termen mai lung, de obicei ca adjuvant al medicatiei
antidepresive si sub un control psihiatric al prescriptiei.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este utila in afectiunile psihosomatice
pentru:
- diminuarea impactului factorilor psihologici in afectiunea pacientului;
- schimbarea atitudinilor disfunctionale si maladaptative;
- modificarea comportamentelor nefavorabile sanatatii;
- restructurarea cognitiilor eronate generatoare ale acestor comportamente.
Dementa Alzheimer
Autor: Clinica dr Blaj
Evolutie
Evolutia bolii este spre deteriorare intelectuala progresiva si deces.
O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.
Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii,
altele pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce.
La inceput boala se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si progreseaza
pana la probleme mentale si functionale severe.
Faza initiala
Se manifesta de obicei cu:
- dezorientare temporo-spatiala
- pierderea abilitatii de a efectua anumite activitati
- evitarea situatiile noi, nefamiliare
- capacitate de memorare diminuata
- vorbire mai lenta
- dificultati in manevrarea banilor si efectuarea platilor
- tulburari de judecata, uneori cu decizii gresite
- tulburari de dispozitie: depresie, iritabilitate
Faza intermediara
In aceasta etapa:
- pacientul are momente cand nu isi mai recunoaste familia si prietenii
- seara este frecvent agitat
- apar probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor
- probleme de gandire si de logica
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza cuvinte noi pentru a
substitui ceea ce a uitat
- are dificultati in a se imbraca singur
- are momente de ostilitate, lipsa de cooperare
- apar suspiciuni nefondate
- pierde orientarea temporala
- necesita ingrijire permanenta
Faza tardiva
In faza tardiva pacientii:
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa
manance fara ajutor
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad
frecvent
- devin confuzi seara si au insomnii
- comunica dificil sau deloc prin cuvinte
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).
Decesul poate aparea ca o complicatie a escarelor, infectiilor, pneumoniei
datorate imobilizarii la pat.
Tratament
Nu se cunosc modalitati de prevenire a bolii Alzheimer (se pregateste aparitia
unui vaccin care spera sa previna boala).
Tratamentul existent la ora actuala nu vindeca boala, dar incetineste progresia ei
si amelioreaza simptomele pacientilor, imbunatatindu-le calitatea vietii.
Tratamentul este gratuit si se prescrie de catre medicul psihiatru, neurolog sau
geriatru.
Examinarea periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul
pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza
simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de
ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza se revizuieste tratamentul
si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute.
In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de
familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana care il va ingriji pe pacient pe masura ce boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planul de terapie si ingrijire a bonavului.
Unii oameni par facuti pentru a-i ajuta pe alţii, adesea de foarte devreme în
copilaria si tineretea lor, răspunzand mereu la nevoile membrilor familiei,
străinilor sau animalelor cu un altruism impresionant. De multe ori, aceşti oameni
par să aibă foarte puţine dorinte si nevoi proprii şi se concentreazea pe salvarea,
ajutarea şi vindecarea altora. Desi exista si oameni, putini la numar, care sunt cu
adevărat capabili de a susţine acest stil de viaţă, pentru marea majoritate a
oamenilor in aceste cazuri propriile nevoile se afla undeva sub suprafaţa
perceputa, nesatisfăcute şi adesea nevăzute. În aceste cazuri, motivaţia lor
pentru a ajuta pe alţii poate fi o expresie a unei dorinţe profunde si intense de a
vindeca o parte rănita a propriului sine, care tanjeste dupa dragostea şi atenţia
pe care ei o ofera mereu celor din jur. Din anumite motive, ei nu isi pot oferi lor
insi dragostea de care au nevoie şi astfel o dau altora. Acest lucru nu înseamnă
că nu sunt destinati a ii ajuta pe alţii, dar aceasta înseamnă că aceste persoane
ar face bine să directioneze catre propriul sine o parte din energia pe care o
folosesc ajutand pe altii.
Unele dintre semnele că tu sau cineva drag tie poate sa aiba nevoie sa isi
salveze propriul salvator interior sunt: epuizarea cauzata de concentrarea pe
nevoile altora; prezenta resentimentelor; incapacitatea de a recunoaste existenta
propriilor nevoi; refuzul de a fi vulnerabil.