Anghinare

Anghinare

Clasificare ştiinţifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Asterales

Familie: Asteraceae

Gen: 'Cynara'

Specie: C. scolymus

Nume binomial

Cynara scolymus
L., 1753

Modifică text

Anghinarea (Cynara scolymus) este o specie de plante erbacee perenă, din familia compozitelor
(ciulini), genulCynara, care înfloreşte vara—toamna, originară din regiunea mediteraneeană,
cultivându-se pentru solzii cărnoşi ai inflorescenţei şi pentru receptaculii florali care sunt
comestibili.

Cuprins

 1Caractere morfologice
 2Cultivare
 3Substanţe active importante
 4Utilizare
 5Recomandări
 6Note
 7Bibliografie
 8Legături externe

Caractere morfologice
 Tulpina este dreaptă şi ramificată.
 Frunzele sunt mari spinoase, de culoare verde-albicioasă pe dos.
 Florile sunt roşii-violacee dispuse în capitule mari (circa 14 cm lăţime), receptacul mărit şi
cărnos, comestibil, sepale late, îngroşate, la bază fără spini.[1]

Cultivare
Înmulţirea se face prin însămânţare, în răsadniţe semicalde, în februarie, iar în aprilie se
plantează afară sau prin divizare, după înflorire. Cer un sol bogat, luto-humos, poziţie însorită.
Iarna se protejează de ger.[1]

Substanţe active importante

Anghinare conţine cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, vitaminele A, B, C, mangan, fosfor, fier,
lipide, zaharuri.[2] Anghinarea este de asemenea şi o importantă sursă de fibre, de inulină -
substanţă care stimulează sistemul imunitar, facilitează tranzitul intestinal, creşte asimilarea
magneziului şi a calciului în organism.[necesită citare]

Utilizare
Anghinarea se foloseşte în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită şi ca plantă
ornamentală.[2] Bulbul florii se foloseşte cu un succes aparte în Spania şi Italia în gastronomie. În
Sicilia există chiar o sărbătoare închinată anghinării când se mănâncă doar preparate cu
anghinare de ordinul zecilor. În Spania, mai ales în regiunea Navarra, perioada recoltării bulbului
de anghinare şi a altor verdeţuri ale aceluiaşi anotimp se consideră sărbătoare a regiunii de
Navarra, iar toate mâncărurile preparate în restaurante şi în casele din Navarra se fac cu
respectivele verdeţuri, printre care anghinarea este un ingredient principal.
Anghinarea are un conţinut ridicat de ulei, care poate fi folosit drept combustibil-alternativ, pentru
centralele termice.[3]
În medicina naturistă, la prepararea produselor naturale pe bază de anghinare, se utilizează
rădăcinile şi frunzele. Toate aceste produse sunt considerate remedii naturale excelente în
tratarea şi vindecarea diverselor afecţiuni ca de exemplu: afecţiuni hepatice, afecţiuni ale
circulaţiei sangvine şi afecţiuni renale.
De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată şi în stare proaspătă, fiind astfel apreciată
pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special, precum şi în tratarea
diabetului, hemoroizilor, vomismentelor şi migrenelor.
Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipaţiei (sucul de anghinare),
afecţiunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de anghinare).

Recomandări
Anghinarea nu este recomandata mamelor care alăptează (pentru că planta conţine o enzimă
care stopează secreţia de lapte), persoanelor care suferă de afecţiuni acute hepato-biliare şi
renale.[necesită citare]

Note
1. ^ a b Milea Preda - Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti - 1989,
pag. 163
2. ^ a b Dicţionar plantelor de leac, Editura Călin , Bucureşti, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
3. ^ Deprecierea euro a tras in jos afacerile lui Poienaru, 17.06.2009, zf.ro, accesat la 9 aprilie 2010

Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicţionar enciclopedic român, Editura Politică,
Bucureşti, 1962-1966