Sunteți pe pagina 1din 6

Televiziunea a devenit în ultimii ani principalul mijloc de informare în întreaga lume.

Fiecare familie deține un televizor și s-a studiat și observat creșterea preferinței pentru acest mod
de petrecere a timpului liber în detrimentul altor activități. În aceste condiții, este normal să ne
întrebăm care este impactul televiziunii asupra comportamentului uman și mai ales asupra
dezvoltării copiilor.

Sub acest aspect, se ridică următoarele probleme:

- natura programelor oferite înclină spre un comportament deviat spre infracțiune și


violență?

- volumul de timp petrecut în fața televizorului are implicații privind socializarea?

- știrile -“informare sau dezinformare?

- care este rolul televiziunii în viața socială și culturală?

- încurajează televiziunea consumerismul?

- ce rol joacă televiziunea în educația copilului, în dezvoltarea lui și cum îi influențează


progresul?

În ceea ce privește primul aspect, referitor la televiziune și violență, în primul rând se


pune problema clarificării noțiunii de violență. Așadar, violența constă în amenințarea sau
folosirea forței fizice, direcționată împotriva propriei persoane sau a altora, în care este implicată
vătămarea fizică sau moartea. Studiile științifice au dovedit impactul negativ al televiziunii în
privința creșterii criminalității. Violența ocupă unul din primele locuri pe canalele tv din întreaga
lume. S-a dovedit că pe măsură ce televiziunea a promovat acest gen de știri și programe,
incidența infracțiunilor a crescut în ultimii ani. Din păcate, acest gen de programe fac audiență și
cum televiziunile se finanțează și din banii de publicitate, această temă va continua să fie
promovată. Întrebarea care se ridică aici este ce anume îi atrage pe oameni să vizioneze astfel de
programe. Oare pentru că așa au perceput că binele învinge asupra răului sau dintr-o manifestare
inconștientă de a se identifica cu victima sau agresorul sau poate pentru că undeva în
subconștient le place să vadă că se pot întâmpla lucruri mai grave decât ceea ce consideră ei
probleme sau poate pentru că găsesc în acest fel de abordare o rezolvare a problemelor?
În condițiile în care persoana adultă are capacitatea de a evalua critic natura materialelor
transmise și de a separa realitatea virtuală de cea adevărată, acest lucru nu se poate spune și în
cazul copiilor. Promovarea desenelor sau a filmelor de natură agresivă are impact negativ asupra
psihicului copiilor, aceștia fiind tentați să se identifice cu personajele preferate și să copieze
comportamentul acestora în jocurile lor, crezând că violența este ceva normal. Promovarea
acestor tipuri de programe are ca riscuri desensibilizarea copilului, în ideea în care acestora li se
va părea normal să aibă un asemenea comportament precum și imitarea acțiunilor personajelor
din filme în condițiile în care văd că aceștia nu sunt pedepsiți pentru faptele lor.

Sub aspect al socializării, s-a constatat că privitul la televizor este principalul mijloc de
petrecere a timpului liber în defavoarea altor activități. Apariția televiziunii prin satelit și cablu îi
oferă posibilitatea telespectatorului de a selecta dintr-o mulțime de canale și programe astfel
încât își poate creea preferințe personalizate, diferite de programul tv oferit. În aceste condiții,
unele persoane devin dependente de anumite programe și își petrec mare parte din timpul liber
preferând să le urmărească decât să se afle în cadrul unui grup și să socializeze.

Consider că preferința pentru acest mod de desfășurarea a timpului liber condiționează


mai ales dezvoltarea copiilor în cadrul grupurilor, modul în care aceștia relaționează, preferința
lor pentru anumite activități. În aceste condiții ei își dezvoltă o percepție falsă asupra realității,
împrumută scheme de comportament deviate ca urmare a programelor urmărite, își pierd
capacitatea de a-și imagina jocuri, de a relaționa și li se diminuează potențialul creativ și
imaginativ.

Socializarea este importantă pentru dezvoltarea copiilor. Astfel, ei ajung oameni


compleți, adaptați vieții și normelor grupurilor din care fac parte, își dezvoltă conștiința și
responsabilitatea propriilor fapte. Prin socializare se transmit valorile, normele, modurile de viață
și concepțiile necesare pentru integrarea individului în grupurile din care face parte. Împiedicarea
socializării sau condiționarea acesteia la anumite mijloace care nu presupun o cunoaștere reală a
interlocutorilor, poate da naștere unei persoane cu adevărate probleme adaptative.

Știrile - informare sau dezinformare? Știrile reprezintă „o sursă-cheie” de informații


despre ceea ce se petrece în lume. Astfel, cei ce le elaborează devin formatori de opinie în fața
publicului. Trebuie avut în vedere faptul că televizunile private sunt afiliate și sponsorizate de
persoane sau grupuri dominante din societate. Ca urmare, există riscul ca ideile pe care aceste
posturi tv le promovează să fie de așa natură încât să influențeze opinia publică. În lipsa altor
surse de informare, apare pericolul dezinformării. In același timp, știrile sunt făcute ca să vândă,
deoarece televiziunile se susțin și din banii de publicitate. În acest sens, știrile promovează
subiecte de interes major pentru targetul căruia i se adresează stația. Apare aici pericolul de sub-
informare.

Dezinformarea se produce prin negarea faptelor, prin amestecul de adevăr și minciună,


prin inversarea faptelor, prin modificarea motivului, prin estompare, generalizare și utilizarea
părților inegale și televiziunile se folosesc cu succes de acestea.

Tehnicile de manipulare cel mai des folosite sunt : alegerea știrilor, titlul știrilor, ordinea
știrilor, lungimea știrii, efectele cinematografice, efectele de procesare a imaginii, montajul
imaginii, alegerea amănuntelor, jocul de cuvinte, folosirea unor lideri de opinie.

Avantajul televizorului este că este cel mai ieftin și accesibil mijloc de informare și că
atinge audiența cea mai largă spre deosebire de celelalte mijloace de informare. De asemenea,
avantajul ei este că poate veni în susținerea informației cu mijloace vizuale. Acest lucru îi dă
credibilitate în fața telespectatorului, în lipsa altor mijloace de informare. În același timp,
abstractizarea informației pentru a o încadra într-un spațiu de emisie scurt, o face să devină
insuficientă și să ofere o informare slabă asupra evenimentelor. Televiziunea oferă statistici false
și interviuri nesemnificative, mizând pe lipsa de cunoștință a telespectatorului în privința
informației transmise. Ea creează știri prin interviuri fără relevanță care să dea de înțeles omului
de rând că televiziunea este prezentă la orice eveniment. În aceeași idee, televizorul poate
distrage atenția publicului de la evenimente cu adevărat importante , prin prezentarea altor
evenimente de falsă importanță.

Un exemplu important de dezinformare este în cadrul campaniilor electorale. În funcție


de apartenența politică, informația transmisă de posturile tv este de așa natură încât să
influențeze opinia alegătorului. Fiecare post caută să prezinte ca adevărate informațiile pe care le
deține și chiar să devină agresiv în promovarea acestora.

Așadar, s-a demonstrat de-a lungul timpului că televiziunea a jucat un rol important în
influențarea opiniei maselor, astfel că aceasta a devenit un mijloc de manipulare a acestora.
În ceea ce privește rolul televiziunii în viața socială și culturală, ea ar trebui să
îndeplinească mai multe obiective. Scopul principal este de a transmite informația și de a o face
să circule. Apoi, televiziunea ar trebui să aibă funcția de legătură și să ofere informații pe baza
cărora persoanele să comunice în interiorul unei comunități. De asemenea, televiziunea ar trebui
să aibă o funcție educativ-culturală, în sensul că preia din rolul familiei și al instituțiilor de
învățământ în procesul de educare al copiilor. Ca urmare, trebuie să transmită valori și modele
culturale cu rol în formarea gândirii și comportamentului indivizilor. În aceeași măsură,
televiziunea are capacitatea de a transmite de la o generație la alta mituri, tradiții și principii.
Televiziunea trebuie să reprezinte o sursă de divertisment. De asemenea, trebuie să își asume
rolul ca funcție de vorbire și de construire a limbajului.

În ciuda acestor funcții, televiziunea nu își îndeplinește rolul așa cum ar trebui. În goana
ei după senzațional, televiziunea a ajuns să promoveze persoane care ar face orice pentru apariție
publică, lăsând în umbră persoane care au cu adevărat un cuvânt de spus. Televiziunile
comerciale au ajuns să limiteze accesul la cultură prin promovarea modelelor negative. Prezența
constantă a acestor exemple duce la comportament de imitare din dorința de a atrage atenția sau
de a ajunge faimos. Prezentarea acestor modele în ore de maximă audiență generează ideea că
asta ne place, asta ne dorim să vedem și că acestea sunt modelele demne de urmat deși
televiziunile susțin că prezintă astfel de imagini pentru a atrage atenția asupra modelelor negative
care nu trebuie urmate. Desigur că avem posibilitatea de a schimba canalul și de a urmări ceea ce
ne interesează, însă prezența constantă a acestor non-valori este îngrijorătoare pentru societatea
în care trăim.

Se pune problema dacă televiziunea încurajează consumerismul. Sub acest aspect, trebuie
avut în vedere mai ales rolul reclamelor în influențarea comportamentului telespectatorului. În
România, limita de publicitate admisă pentru difuzarea reclamelor este de 12 minute pe oră. În
aceste condiții, telespectatorul intră adesea în contact cu prezentarea diverselor produse și
servicii de consum. S-a studiat și constatat de-a lungul timpului că unele reclame conțin mesaje
subliminale care împing telespectatorul spre consum. De asemenea, se naște curiozitatea privind
eficiența produselor prezentate ca urmare a reclamelor vizionate și, deci, o înclinație accentuată
spre consum. Trebuie avut în vedere și rolul televiziunilor de nișă, cum sunt, spre exemplu, cele
de cooking sau cele destinate femeilor. Acestea pun accent pe spiritul de competiție și pe dorința
de a avea sau de a încerca ceea ce văd la televizor, prin urmare generând o tendință spre consum.
Prin promovarea exagerată, telespectatorul ajunge să cumpere și lucruri care nu îi sunt neapărat
necesare. La fel ca și reclamele, promovarea noilor trend-uri naște dorința de consum. Exemple
în acest sens sunt apariția noilor trenduri în modă, apariția produselor eco sau bio, apariția
gadget-urilor. Apare aici o nevoie exagerată a cumpărătorului de a-și stabili identitatea în funcție
de ceea ce consumă. Însă consumerismul naște efecte devastatoare pentru mediu și pentru
resursele naturale ale omenirii.

Problema poate cea mai importantă pentru viitor este ce rol joacă televiziunea în educația
copilului și în dezvoltarea lui. În ceea ce privește dezvoltarea copilului, studiile științifice au
demonstrat faptul că expunerea copilului mic la televizor este dăunătoare pentru dezvoltarea
acestuia. Când creierul lui este în dezvoltare, stimularea externă, cum este cea de la televizor îl
obosește, îl agită și îl neliniștește. S-a constatat de asemenea că expunerea prelungită a celor mici
la televizor întârzie dezvoltarea limbajului, în lipsa unei socializări și a unei exersări a acestuia
cu alți vorbitori. Un alt deficit constatat este cel de atenție, de concentrare și de memorare
deoarece scad capacitățile imaginative ale copilului. Televiziunea poate genera o dependență
puternică în rândul celor mici și viața lor socială are astfel de suferit. Copiii sunt ușor
influențabili, astfel că materialele difuzate la televizor sunt considerate ca fiind cu caracter
prejudiciabil pentru dezvoltarea lor. Copiii împrumută în viața lor de zi cu zi schemele de
comportament văzute la televizor, în desene sau în filmele specifice lor. În acest sens, ele incită
la comportament neadecvat, cum este violența și agresivitatea și chiar și la comportament
alimentar nesănătos. Pe parcursul dezvoltării lor, din cauza expunerii prelungite la televizor,
copii pot dezvolta probleme de învățare, de hiperactivitate și chiar de gândire. Scade capacitatea
de a asculta, de a-și menține atenția și de a înțelege sau de a-și aminti materiale prezentate oral,
scade capacitatea de a relata fapte și idei în vorbire sau în scris, scad cunoștințele de vocabular,
apar anumite ticuri verbale, cuvinte de umplutură, apare dificultatea de a înțelege fraze mai lungi
sau propoziții cu o structură mai complexă.

Televiziunea ar trebui să joace un rol educativ în progresul copiilor. Având în vedere că


personalitatea lor este în formare, televiziunea ar trebui să ajute alături de familie și de instituțiile
de învățământ. Ea însă promovează modele negative și activează mecanisme de imitație, creează
scheme de comportament eronate și nu ajută la dezvoltarea în plan social și cultural.
Bibliografie:

- Anthony Giddens - „Sociologie”, editura All, 2010

- Ioan Drăgan - „Paradigme ale comunicării de masã”, Casa de Editură și Presă


Sans, București, 1996.

- Werner J. Severin, James W. Tankard, Jr.€- „Perspective asupra teoriilor


comunicării de masă”, editura Polirom, 2004