Sunteți pe pagina 1din 44

GHID DE PROIECTARE ŞI URMĂRIRE A COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE A

ACOPERIŞURILOR DIN FERME DE CABLURI

Indicativ: GP018-97

Înlocuieşte P110-81

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* EXIGENŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ
* ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE
* PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ
* CALCULUL STRUCTURILOR DIN FERME DE CABLURI
* EXECUŢIA ŞI MONTAJUL FERMELOR DIN CABLURI
* CONTROLUL, RECEPŢIA, SECURITATEA MUNCII, ÎNTREŢINERE, VERIFICARE PERIODICĂ
* URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE
* ANEXA I:Exemplude calcul în vederea predimensionării
* ANEXA II:Determinări experimentale, de laborator, pe probe de cabluri. Determinări experimentale, “în
situ”, referitoare la stările de eforturi
* ANEXA III:Tehnologie de fixare a ancorajelor pe capetele cablurilor
* ANEXA IV

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiectul ghidului

Prezentul ghid se referă la proiectarea şi urmărirea în exploatare a acoperişurilor din ferme de cabluri. El
cuprinde elementele necesare pentru proiectarea, execuţia şi montajul acoperişurilor din ferme de cabluri şi
metodologiile experimentale pentru determinarea caracteristicilor mecanice ale cablurilor şi pentru determinarea
stărilor de eforturi din fermele de cabluri.

1.2. Domenii de utilizarea

Acoperişurile suspendate, cu structura de rezistenţă alcătuită din ferme de cabluri se utilizează la realizarea
construcţiilor cu caracter sportiv, industrial şi social-cultural cu următoarele destinaţii:

- săli de sport;

- săli de expoziţii;

- săli de spectacol şi adunări publice;

- clădiri comerciale;

- construcţii industriale şi depozite;

- hangare şi garaje etc.

1.3. Caracteristici tehnico-economice

Comparativ cu structurile realizate din metal sau beton structurile suspendate se caracterizează prin:

- greutate deosebit de redusă;

- consum redus de metal;

- timpi de montaj foarte reduşi (0,28 ore/m2);

- uşurinţă la manipulare şi transport.


Aceste caracteristici conduc la costuri de investiţie reduse, în raport cu structurile amintite, făcându-le foarte
avantajoase faţă de acestea.

Pentru exemplificare, în pl. 1, pl. 2, pl. 3, pl. 4, pl. 5, pl. 6, pl. 7 sunt prezentaţi indicii de consumuri de materiale
pentru diverse tipuri de structuri cu ferme din cabluri.

1.4. Cerinţe de exploatare

Structurile din ferme de cabluri verificate periodic din punct de vedere al respectării exigenţelor de siguranţă
structurală, pe perioada exploatării lor (capitolul 8).

1.5. Unităţile de măsură folosite

N sau Kgf – pentru forţă şi încărcări

N/mm2 sau Kgf/mm2 – pentru rezistenţă şi eforturi unitare

N/mm2 sau Kgf/mm2 – pentru modulul de elasticitate

[top]

2. EXIGENŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ

2.1. Exigenţe de siguranţă

2.1.1. Pentru a fi apte pentru utilizarea prevăzută, acoperişurile cu ferme din cabluri trebuie să corespundă
următoarele exigenţe:

- exigenţe de siguranţă structurală;

- exigenţe de funcţionalitate;

- exigenţe de durabilitate.

2.1.2. Pentru exigenţele de siguranţă structurală se are în vedere evitarea cedării unor elemente componente ale
structurii, sau a structurii în ansamblul ei, care ar pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor şi integritatea
unor bunuri materiale.

2.1.3. Siguranţa structurală implică exigenţele privind rezistenţa şi stabilitatea structurii.

2.1.4. Condiţiile de rezistenţă se referă la evitarea pierderii capacităţii portante a secţiunilor elementelor.

2.1.5. Condiţiile de stabilitate se referă la evitarea cedării prin pierderea formei şi poziţiei structurii sau
elementelor acesteia.

2.1.6. Exigenţele privind funcţionalitatea în exploatare se referă la evitarea unor deformaţii şi deplasări excesive
ale căror efecte ar putea să împiedice exploatarea normală a construcţiei. Asemenea efecte sunt:

- deteriorarea unor elemente nestructurale: pereţi de închidere, hidroizolaţii, termoizolaţii;

- deteriorarea elementelor sau instalaţiilor prinse de structură, a dotărilor interioare, etc.

2.1.7. Exigenţele de durabilitate exprimă condiţiile necesare pentru a asigura funcţionalitatea construcţiei pe toată
durata exploatării acesteia, prin evitarea deteriorării premature, în urma unor procese fizice, chimice sau
biologice. Aceste exigenţe se referă la evitarea pericolului coroziunii.

2.2. Criterii de performanţă

2.2.1. Exigenţele de performanţă se reprezintă prin criterii de performanţă exprimate sub forma stărilor de limită.
Ele definesc limitele dincolo de care structura nu mai poate satisface exigenţele specifice destinaţiei stabilite.
2.2.2. Pentru structurile din cabluri se consideră următoarele stări limită:

- starea limită ultimă, caracterizată prin epuizarea capacităţii portante a unor elemente componente ale structurii;

- starea limită a exploatării normale, caracterizată prin apariţia unor deformaţii sau deplasări statice sau dinamice
peste limitele admisibile.

Apariţia stării limită ultime se poate datora următoarelor cauze: variabilitatea caracteristicilor materialelor,
deformarea structurii de margine, variaţia încărcărilor, variabilitatea condiţiilor de lucru a elementelor.

Starea limită a exploatării normale apare ca urmare a pierderii caracteristicii de ansamblu pretensionat a structurii
provenită din suprapunerea dezavantajoasă a:

- acţiunii excepţionale neprevăzute

- variabilităţii stării iniţiale de efort (din pretensionare şi greutate permanentă);

- variaţiei în timp a caracteristicilor de rigiditate a materialelor;

- aproximaţiilor introduse prin calcul;

- tehnologiei de montaj;

- calităţii execuţiei;

- modificărilor geometrice.

2.2.3. Asigurarea capacităţii de rezistenţă a structurii se exprimă prin satisfacerea inegalităţii:

Smax Rmin

pentru toate elementele componente ale structurii, în care:

Smax – este efortul secţional reprezentat prin valoarea maximă corespunzătoare nivelului de probabilitate
(siguranţă) acceptat al efectului încărcărilor asupra unei secţiuni, funcţie de parametrii aleatori ai încărcărilor;

Rmin – este valoarea minimă corespunzătoare a nivelului de probabilitate (siguranţă) acceptat al capacităţii de
rezistenţă al secţiunii, funcţie de mărimile aleatoare ale rezistenţei materialelor, ale dimensiunilor elementelor,
etc.

2.2.4. Nivelul de analiză a siguranţei structurale este nivelul “N 1”, corespunzător procedeului semiprobalistic în
care se acceptă analiza separată a efortului secţional, S max, şi a capacităţii de rezistenţă secţională, Rmin.

2.2.5. Considerând relaţia de corelare, Rn/Sc = c, dintre rezistenţa normată şi cea de calcul a cablului, condiţia de
asigurare a capacităţii de rezistenţă pentru cablurile componente ale fermelor, este:

Rn/Sc = c 2

în care:

Sc – este efortul maxim sau efortul de calcul din cablu, datorat acţiunii încărcărilor

Rn – este rezistenţa normată a cablului cuprinsă în instrucţiunile de specialitate funcţie de tipul şi diametrul
cablului (STANDARDE DE CABLURI, vezi anexa nr. IV)

c – este coeficientul de siguranţă al cablului.

2.2.6. Limitele de variaţie a valorii coeficientului de siguranţă a cablurilor este: 2 < c < 3. Aceste limite rezultă din
expresia coeficienţilor de corelare a rezistenţei de calcul a cablului cu rezistenţa normată a lui.

Astfel:
Rc = ec (Rn/m),

în care:

e – coeficient al condiţiilor de lucru al elementului, cu valoarea e = 0,8…0,85

c – coeficientul condiţiilor de lucru al materialelor, cu valoarea c = 0,75…0,80

m – coeficient al materialului, cu valoarea m = 1,15…1,30.

Dacă se consideră şi un coeficient “n” pentru supraîncărcare, atunci:

Rc = (ec/nm)Rn

2.2.7. Stabilitatea structurilor din ferme de cabluri se asigură prin pretensionare.

Pentru asigurarea stabilităţii, forţa de pretensionare introdusă în structură trebuie să conducă la satisfacerea
următoarei inegalităţi:

unde:

Sp – sunt eforturile rezultate în elementele fermei ca urmare a acţiunii forţei de pretensionare;

S - sunt eforturile de compresiune, maxime, rezultate în elementele fermei ca urmare a acţiunii încărcărilor.

[top]

3. ALCĂTUIRI CONSTRUCTIVE

3.1. Alcătuirea ansamblului structural

3.1.1. Ansamblul structural, prin care se transmit încărcările de la acoperişul suspendat, la teren, se compune
din:

- structura din ferme de cabluri, pe care reazemă învelitoarea;

- structura de contur, în care se ancorează fermele;

- fundaţiile.

3.1.2. Structura de ferme de cabluri

3.1.2.1. Structura din ferme de cabluri se alcătuieşte din ferme dispuse paralel sau radial, funcţie de conturul
suprafeţei ce se acoperă.

3.1.2.2. Configuraţia geometrică a structurii din ferme, care imprimă şi configuraţia geometrică a învelitorii, poate
fi:

- concavă (ex. pl. 1, pl. 2, pl. 4, pl. 6)

- concav-convexă (ex. pl. 3, pl. 5, pl. 7)

funcţie de tipul de ferme utilizate la alcătuirea acesteia.

3.1.2.3. Deschiderile fermelor (considerate la nivelul cablului portant), pot avea valori cuprinse între 35  100 m.
3.1.2.4. Stabilirea distanţelor dintre ferme (traveele) trebuie să se facă având în vedere dimensiunile panourilor
de tablă ale învelitorii.

3.1.2.5. Stabilirea gabaritelor interioare trebuie să se facă avându-se în vedere deplasările mari, sub încărcări,
ale fermelor (de ordinul zecilor de centimetri).

3.1.3. Structura de margine

3.1.3.1. Structura de margine, în care se ancorează fermele acoperişului este acoperită din grinzi longitudinale,
drepte sau ovale (funcţie de conturul construcţiei) şi stâlpi sau cadre transversale. Structura de margine se
realizează din elemente de beton armat, beton precomprimat sau metal.

3.1.3.2. În conceperea structurii de margine trebuie să se aibă în vedere faptul că prin ea se transmit, la fundaţii,
eforturi orizontale mari, rezultate la nivelul acoperişului, prin solicitările fermelor din cabluri. Având în vedere
acest motiv, în alcătuirea structurii de margine se prevăd tiranţi metalici, realizaţi din cabluri sau elemente din
beton precomprimat, capabile să preia întinderile datorate solicitărilor fermelor.

În pl. 1, pl. 2, pl. 3, pl. 4, pl. 5, pl. 6, pl. 7 sunt prezente exemple de tipuri de structuri de margine.

3.1.4. Fundaţii

3.1.4.1. Fundaţiile stâlpilor se realizează din beton. Ele pot fi prefabricate (fundaţii pahar) sau monolite.

3.1.4.2. Fundaţiile tiranţilor supuşi solicitărilor de întindere, pot fi de tipul fundaţiilor grele, care preiau solicitările
prin greutatea lor sau de tipul fundaţiilor care lucrează prin antrenarea conului de pământ de deasupra lor (în
acest caz pământul de deasupra fundaţiei trebuie foarte bine compactat, ex. pl. 22, pl. 23).

3.1.4.3. Ancorările tiranţilor la structura de margine sunt exemplificate în pl. 10, pl. 11, pl. 12, pl. 13 şi pl. 23, pl.
30, pl. 31. Ancorajele utilizate sunt de tipul ancorajelor cu manşon şi compoziţie turnată, prezentate în pl. 19, pl.
20.

3.2. Alcătuirea fermei din cabluri

3.2.1. Ferma din cabluri este alcătuită dintr-un ansamblu de elemente flexibile şi rigide ce se grupează în
următoarele părţi componente:

- tălpile fermei: portantă şi întinzătoare;

- diagonale şi montanţi, ce asigură conlucrarea dintre cele două tălpi;

- nodurile, prin care se realizează legătura cu montanţii şi diagonalele (ex. pl. 14, pl. 15, pl. 16, pl. 17, pl. 18 şi pl.
27, pl. 28, pl. 29).

3.2.2. Configuraţia geometrică a formei poate fi:

- concavă, când talpa portantă, de tip concav, constituie în întregime talpa superioară a fermei (ex. pl. 1, pl. 2, pl.
4, pl. 6).

- concav-convexă, când talpa întinzătoare, de formă convexă se află pe o porţiune a lungimii ei (zona centrală),
deasupra tălpii portante (ex. pl. 3, pl. 5, pl. 7).

3.2.3. Parametrii geometrici ai fermei (deschiderea L şi săgeţile f 1 şi f2 ale celor două tălpi) trebuie să fie corelaţi
în rapoarte optime, corespunzătoare transmiterii raţionale a încărcărilor la şi între tălpile fermei.

Astfel:

- pentru talpa portantă se consideră următoarele valori optime:

f1 = L/12…L/17;

- pentru talpa întinzătoare se consideră următoarele valori optime:

f2/L = l/17…l/25:
- raportul optim dintre săgeţile celor două tălpi, este:

 = f2/f1 = 0,85

în care, conform fig. 5.1.:

L – deschiderea fermei;

f1 – săgeata tălpii portante la centrul ei;

f2 – săgeata tălpii întinzătoare, la centrul ei.

3.2.4. Tălpile fermei

3.2.4.1. Tălpile fermei pot fi alcătuite din: cabluri, toroane sau fascicole paralele de cabluri sau toroane.

3.2.4.2. Talpa portantă a fermei se compune din unul sau mai multe cabluri, continui între reazeme, solidarizate
cu elemente de prindere (plăcuţe şi şuruburi) în dreptul nodurilor fermei. Ea are rolul de a prelua încărcările
provenite din greutatea proprie a acoperişului, zăpadă, vânt şi variaţiile de temperatură.

Talpa portantă a fermei are configuraţia geometrică de tip concav.

3.2.4.3. Talpa întinzătoare a fermei poate fi alcătuită din unul sau mai multe cabluri, continui între reazeme,
solidarizate cu elemente de prindere (plăcuţe şi şuruburi) în dreptul nodurilor fermei. Ea are rolul de a prelua
încărcările ascensionale provenite din vânt, variaţia de temperatură şi asigură stabilitatea fermei.

3.2.4.5. Talpa întinzătoare a fermei are configuraţia geometrică de tip convex. Prin ea se introduce în fermă forţa
de pretensionare necesară pentru rigidizarea acesteia.

3.2.4.6. Alegerea tipului de cablu cu care se alcătuiesc tălpile fermei se face având în vedere:

- satisfacerea condiţiilor de siguranţă structurală;

- considerente de ordin economic: simplificarea operaţiilor de solidarizare şi reducerea volumului de lucrări


referitoare la tensionările la sol a cablurilor fermei.

3.2.4.7. Pentru alcătuirea fermelor de cabluri pot fi utilizate tipurile de materiale cuprinse în tabelul 3.2.1.

3.2.5. Montanţi şi diagonale

3.2.5.1. Montanţii şi diagonalele fermei transmit încărcările de la o talpă la alta a fermei. Aceste elemente se
confecţionează din cabluri (elemente flexibile), sau din oţel beton (elemente rigide).

3.2.5.2. Montanţii şi diagonalele fermelor de tip convex şi concav-convex trebuie să fie elemente rigide. În aceste
cazuri ele transmit forţa de pretensionare de la talpa portantă, fiind supuse eforturilor de compresiune.

3.2.5.3. Montanţii şi diagonalele fermelor de tip concav pot fi elemente flexibile sau rigide. În acest caz ele
transmit forţa de pretensionare de la talpa întinzătoare la talpa portantă, fiind supuse eforturilor de întindere.

3.2.5.4. Diagonalele fermelor din cabluri au rol în stabilizarea structurii la solicitări nesimetrice.

Tabelul 3.2.1.

LISTA STANDARDELOR PENTRU CABLURI ŞI SÂRME DIN OŢEL

Nr. Nr. STAS


Denumirea
crt. (indicativ)

Sârmă din oţel trefilată pentru cabluri de tracţiune


1 1298-89
Cabluri din oţel, noţiuni şi clasificare
2 1710-75
Cabluri din oţel. Cabluri construcţie simplă. Forme şi
3 dimensiuni (dat în anexa IV) 1513-80

Cabluri din oţel. Condiţii tehnice.


4 1352-91
Cabluri din oţel. Cabluri compuse, duble, construcţie
5 normală. Forme şi dimensiuni 1353-86
Cabluri din oţel. Cabluri compuse, duble, construcţie
6 combinată. Forme şi dimensiuni 1689-80
Cabluri din oţel. Cabluri compuse, construcţie triplă.
7 Forme şi dimensiuni 2693-80
Cabluri din oţel. Cabluri compuse, duble, flexibile. Forme
8 şi dimensiuni 1553-80

Cabluri din oţel. Cabluri plate. Forme şi dimensiuni.


9 1559-80

Se recomandă utilizarea cablurilor de construcţie simplă executate conform STAS – 1513/80 (Anexa IV), care se
găsesc gata confecţionate.

3.2.6. Noduri

3.2.6.1. Nodurile fermei din cabluri sunt ansambluri de elemente metalice prin intermediul cărora se face legătura
dintre:

- cablurile componente ale fiecărei tălpi;

- tălpile, montanţii şi diagonalele fermei;

- tălpile fermei şi structura de margine.

3.2.6.2. Legătura dintre cablurile componente ale unei tălpi şi dintre talpă, montanţi şi diagonale se face în cadrul
aceluiaşi nod. Pl. 14, pl. 15, pl. 16, pl. 17, pl. 18 şi pl. 27, pl. 28, pl. 29, exemplifică, prin tipurile de noduri
prezentate, modul de îmbinare între elementele componente ale fermei.

3.2.6.3. În dreptul nodurilor, cablurile tălpilor fermei, se învelesc într-o folie de aluminiu, cupru sau neopren, de 2
mm grosime. Aceasta măreşte coeficientul de frecare din nod.

3.2.6.4. Nodurile marginale ale fermei, (pl. 8, pl. 9, pl. 12, pl. 13, pl. 23, pl. 24, pl. 25, pl. 26) situate la capetele
celor două tălpi ale fermei din cabluri, fac legătura dintre fermă şi structura de margine. Aceste noduri se compun
din:

- elemente fixate pe capetele cablurilor tălpilor, denumite ancoraje (pl. 19, pl. 20);

- elemente fixate în structura de margine.

3.2.7. Ancoraje

3.2.7.1. Ancorajele sunt elemente metalice ce se fixează pe capetele cablurilor fermei în scopul prinderii lor, de
structura de margine.

3.2.7.2. Ancorajele se realizează conform pl. 19, pl. 20 .

Corpul ancorajului se realizează dintr-un manşon metalic, cu partea interioară prelucrată diferit, pe două zone:

- zona prelucrată sub forma unui con, cu conicitatea cuprinsă între 1:5 şi 1:7. Acest con se umple cu aliaj, prin
turnare, în momentul fixării manşonului pe cablu.

- zona filetată, în care se înfiletează bridele sau tijele de legătură cu structura de margine.
3.2.7.3. Pentru turnarea manşoanelor pe cabluri se utilizează următoarele aliaje:

- pentru cablurile alcătuite cu sârme de diametrul,  < 3 mm, se utilizează compoziţia de tipul: Y Pb Sn 10.

- pentru cablurile alcătuite cu sârme de diametrul,  3 mm, se utilizează compoziţiile de tipul:

- Zn T Sn 8Sb 4

- Zn T Sn 3 Sb 11

- ZAMAC 1 (Zn Al 4 Cu 1 TC/STAS 6925/2-88).

3.2.7.4. Tehnologia de fixare a ancorajelor pe capetele cablurilor se prezintă în Anexa III.

3.3. Alcătuirea învelitorii

3.3.1. Învelitorile acoperişurilor suspendate pretensionate (pl. 32, pl. 33, pl. 34, pl. 35) trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:

- să fie uşoare;

- să poată prelua deplasările mari ale structurii flexibile alcătuită din ferme de cabluri.

3.3.2. Învelitoarea unui acoperiş suspendat poate fi alcătuită din următoarele elemente:

- tablă profilată (cutată), zincată, stabilită pe bază de calcul, funcţie de încărcările pe care le suportă şi
deschidere. Tabla poate fi tratată cu acoperiri de protecţie suplimentară, peliculară. Suprapunerile dintre panouri
se etanşează cu cordoane de chit elastoplastic;

- termoizolaţie, din vată minerală (G 140 minim) în grosime minimă de 50 mm, fixată mecanic, eventual lipită în
puncte cu adezivi la rece;

- hidroizolaţie, cu alungire mare la rupere:

 foi bituminate cu bitum aditivat cu SBS şi armat cu voal sau ţesătură poliesterică (deformaţia la rupere
minim 35%);
 foi polimerice (EPDM, PVC, etc. cu deformaţia la rupere minim 140%).

3.3.3. Prinderile tablei de cablurile pe care se sprijină se fac cu şuruburi, tije filetate sau bride piuliţe, la distanţă
de două ondule (pl. 33). Ele se calculează funcţie de încărcările transmise de învelitoare.

3.3.4. Închiderile la frontoane trebuie alcătuite astfel încât să se asigure etanşeitatea şi să se evite deteriorările
pereţilor de închidere care sunt rigizi şi nu pot prelua deplasările mari ale învelitorii.

Racordarea învelitorii la fronton se realizează conform detaliilor din pl. 34.

3.4. Abateri la limită

Abaterile limită admise la execuţia structurilor cu ferme din cabluri, se vopr înscrie în condiţiile prevăzute de
STAS 767/0-88, pentru piesele metalice şi în condiţiile normativului C 140-86, anexa 3, pentru elementele de
beton armat.

[top]

4. PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ

4.. Protecţia anticorosivă a cablurilor se realizează conform prescripţiei:

“Norme tehnice privind protecţia anticorosivă a cablurilor şi toroanelor din oţel pentru construcţii cu armături
exterioare şi construcţii suspendate”, C 225-87.
4.2. Protejarea celorlalte elemente metalice precum şi a elementelor de beton ce intră în alcătuirea structurii de
margine se realizează conform următoarelor prescripţii:

Nr. Nr. STAS


Denumirea
crt. (indicativ)

1 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel


10166/1-77
supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

2 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel


supraterane. Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice 10702/1-83
generale.

3 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel


supraterane. Acoperiri protectoare pentru construcţii aflate 10702/2-80
în mediul rural şi urban.

4 Normativ pentru executarea lucrărilor de beton armat. C.140-86

5 Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton


armat şi beton precomprimat în medii agresive naturale şi
C.170-87
industriale, specifice industriilor de acid sulfuric şi
superfosfaţi, clor şi produse clorosodice.

[top]

5. CALCULUL STRUCTURILOR DIN FERME DE CABLURI

5.1. Operaţii componente

Calculul fermelor din cabluri cuprinde următoarele operaţii:

- determinarea încărcărilor;

- determinarea stărilor de efort şi deplasare;

- realizarea condiţiilor de siguranţă structurală prin:

a) dimensionarea elementelor la capacitatea portantă;

b) evaluarea forţei minime de pretensionare.

5.2. Etapele calculului

Calculul structurilor se efectuează în ipoteza stărilor limită (capitol 2) şi se desfăşoară în două etape:

a) predimensionare, ce se desfăşoară pe baza unor metode de calcul simplificate în vederea evaluării


aproximative a valorii forţelor minime de pretensionare şi a caracteristicilor geometrice ale elementelor
componente ale fermelor, ce constituie datele de intrare necesare pentru calculul cu precizie ridicată;

b) reevaluarea stărilor de eforturi iş deplasări, din încărcări prin calcul automatizat de ordin II, cu considerarea
valorii forţei de pretensionare şi a caracteristicilor geometrice determinate în faza de predimensionare şi
verificarea condiţiilor de siguranţă structurală referitoare la capacitatea portantă şi stabilitatea structurii din ferme.

5.3. Încărcări considerate în calcul

5.3.1. Încărcările permanente cuprind:


- greutatea elementelor de construcţie cu caracter permanent (învelitoare, elemente de construcţie pentru
iluminare naturală, instalaţii suspendate de structură);

- forţele de pretensionare.

5.3.1.1. Valorile normate ale încărcărilor permanente datorate greutăţii elementelor de construcţie şi coeficienţii
corespunzători ai încărcărilor se determină conform prevederilor standardelor de încărcări (STAS 10101/1-78).

5.3.1.2. Valorile forţelor de pretensionare se determină din condiţia ca eforturile din elementele fermei să fie
pozitive în orice situaţie de încărcare. Astfel, dacă “ S ” sunt eforturi de compresiune rezultate din încărcări, şi
“Sp ” sunt eforturi datorate pretensionării, se pune condiţia:

5.3.1.3. Valoarea normată a forţei de pretensionare se determină cu formula:

în care:

Kpn = 1,15…1,20

5.3.1.4. Valoarea de calcul a forţei de pretensionare se determină cu formula:

Spc = kpc Spn,

în care:

kpc – coeficientul acţiunii;

kpc = 0,9 – pentru starea limită a exploatării normale;

kpc = 1,1 – pentru starea limită ultimă.

5.3.1.5. Încărcarea cu zăpadă (pz) se consideră în calcul conform STAS 10101/21-92. Schemele de încărcare cu
zăpadă pentru acoperişurile executate din ferme de cabluri se indică în pl. 5.1. Proiectantul poate lua în
considerare şi alte ipoteze de distribuţie a încărcării din zăpadă rezultate din studii de specialitate.

5.3.1.6. Evaluarea acţiunii vântului se efectuează conform STAS 10101/20-90. Pentru acoperişurile din ferme
suspendate, valorile coeficientului “Cv” sunt indicate în pl. 5.2. Proiectantul poate lua în considerare şi alte ipoteze
de distribuţie a încărcării din vânt, poate solicita efectuarea de studii în tunel pentru aprecierea acţiunii vântului
cât mai aproape de condiţiile reale.

5.4. Grupări de încărcări

5.4.1. Grupările de încărcări, specifice structurilor din cabluri, se realizează conform prevederilor generale ale
STAS 10101/0-75 şi STAS 10101/0A-77 şi tabelului 5.4.1.

Tabelul 5.4.1.

Grupări de încărcări
Stări limită considerate
Grupări fundamentale Grupări speciale

Stări limită ultime P P

P+Z P+Ze
P+V P+Ve

P+T P+T

P+Z+V P+Ze+Ve

P+Z+T P+Ze+T

P+V+T P+Ve’T

P+Z+V+T P+Ze+Ve

Stări limită ale exploatării P+T(+)


normale
P+Z

P+T(-)+V (sucţiune)

în care:

P – încărcări permanente;

Z – încărcări cu zăpadă conform STAS 10101/21-1992;

V – încărcări datorate vântului, conform STAS 10101/20-90;

T – încărcări datorate variaţiilor pozitive şi negative de temperatură;

Ze şi Ve – încărcări provenite din zăpadă şi respectiv, din vânt, rezultate din studii de specialitate.

5.5. Determinarea stărilor de efort şi deplasare. Metodă simplificată de calcul

5.5.1. Stările de eforturi şi deplasări din structurile cu ferme din cabluri, caracterizate prin deplasări mari sub
încărcări, trebuie determinate prin calcul de ordinul II (calcul cu precizie ridicată).

5.5.2. Datele de intrare în calculul de ordin II, referitoare la caracteristicile geometrice ale elementelor şi la
valoarea forţei de pretensionare se evaluează prin metode simplificate de calcul:

 metoda Schleyer, bazată pe echilibrul firelor, la nivelul tălpilor fermelor, în ipoteza deplasărilor mici (nu se
iau în considerare alungirile cablurilor după pretensionare);
 metoda echilibrului nodurilor şi secţiunilor utilizată pentru calculul fermelor rigide (calculul ca la fermele
din elemente rigide metalice).

Prin metoda aproximativă Schleyer se pot evalua: eforturile din tălpi (în proiecţie orizontală, “H i”) şi montanţi (Ni),
deplasarea nodului central, în planul fermei (up) şi forţa de pretensionare (în proiecţie orizontală, “Hi,0”). Calculul
se poate efectua pentru încărcări simetrice pe geometrii simetrice ale fermelor.

5.5.3. Calculul cu precizie ridicată se poate desfăşura considerând separat structura acoperişului şi structura de
rezemare, sau considerând întreg ansamblul format din aceste două structuri.

5.5.4. Caracteristicile geometrice (diametre, secţiuni) şi mecanice ale elementelor se stabilesc utilizând,
următoarele prescripţii:

 pentru cabluri, standardele în vigoare referitoare la cabluri din oţel prezentate în tabel 3.2.1. (Dintre care
se recomandă cablurile de construcţie simplă, STAS 1513-80, anexa nr. IV)
 pentru elementele metalice rigide, prescripţiile în vigoare referitoare la profile, tole laminate, profile
subţiri, ţevi.
5.5.5. Rigidităţile elementelor componente ale fermelor se evaluează în ipoteza solicitării lor la eforturi axiale.
Rigiditatea unui element este:

K = EA/L,

în care:

E – modulul de elasticitate, la tracţiune, a elementului. Valoarea modulului de elasticitate, pentru cabluri, este
cuprinsă între 1,6x107 N/cm2 şi 1,8x107 N/cm2. Pentru calculul exact, modulul de elasticitate al cablurilor se
determină experimental, conform elementului;

A – suprafaţa secţiunii elementului;

L – lungimea elementului.

5.5.6. Metodă simplificată (aproximativă) pentru calculul static al fermelor din cabluri – metoda Schleyer (în
anexa I exemplu de calcul).

5.5.6.1. Calculul se desfăşoară pe fiecare fermă a structurii

5.5.6.2. Succesiunea operaţiilor în cadrul acestei metode este:

I. Se aleg caracteristicile geometrice şi de rigiditate ale structurii (orientativ se pot utiliza diagramele din pl. C1, pl.
C2, pl. C3, pl. C4, pl. C5).

Pentru aprecierea secţiunii cablurilor se poate utiliza formula:

Fnec = c (pL2/8f),

în care:

C = coeficientul global de siguranţă estimat, 2<c<3, al cablului;

p = încărcarea uniform distribuită cu valoare maximă pe deschidere;

 pentru cablul portant, p = suma încărcărilor din: greutate proprie, zăpadă, vânt (presiune);
 pentru cablul întinzător, p = cu încărcarea provenită din sucţiunea vântului.

L = deschiderea cablului;

f = săgeata cablului;

Fnec = forţa necesară cu care se determină, din STAS, tipul de cablu.

II. Se stabilesc încărcările.

III. Se calculează valorile sistemului, conform pct. 5.5.6.3.a.

IV. Se calculează eforturile convenţionale din tălpi, şi montanţi , precum şi deplasările uj, provenite din
fiecare tip de încărcare (pentru talpa portantăHi devineH1, pentru talpa întinzătoare,Hi devine H2 ) conform
punctului 5.5.6.3.b. şi 5.5.6.3.c.

V. Se calculează eforturile convenţionale din tălpi, şi montanţi conform grupărilor de încărcări prezentate
în tabel 5.4.1. şi deplasările corespunzătoare, prin suprapunere.

VI. Se calculează valoarea minimă a forţei de pretensionare din condiţia:

Hi,0
în care:

Hi,0 – este efortul maxim, negativ, convenţional, rezultat în una din cele două tălpi, corespunzător grupărilor de
încărcări.

VII. Se determină starea de efort finală din tălpi şi montanţi, suprapunând valorile forţelor de pretensionare, peste
valorile convenţionale rezultate din ipotezele de încărcare, calculate în etapa V.

Calculul deplasărilor “u” în ipotezele de încărcare se realizează prin suprapunerea deplasărilor, u j,


corespunzătoare fiecărui tip de încărcare ce intră în alcătuirea respectivei ipoteze. Pentru starea de nul
(încărcare, cu forţa de pretensionare) deplasarea ui = 0).

VIII. Verificarea capacităţii portante a cablurilor (conform punctului 5.6.).

5.5.6.3. Formule simplificate de calcul

a) valorile sistemului

- Coeficienţi de geometrie:

k1 = y"1 = 8f1/L12

k2 = y"2 = 8f2/L22

în care: L1, L2 – deschiderile tălpii portante, respectiv întinzătoare (fig. 5.1.);

f1, f2 – săgeţile tălpii portante, respectiv întinzătoare (fig. 5.1.);

y"1, y"2 – derivatele funcţiilor de formă a firelor, corespunzătoare celor două tălpi, în raport cu axa y a sistemului
de referinţă x, y, z (fig. 5.1.)

 = k2/k1

pentru cazul L1 = L2 rezultă:  = f2/f1

1 = 4f1/L1

2 = 4f2/L2

În tabelul 5.1. se dau valorile  in funcţie de .

Tabelul 5.1.

 

0,00
1,000
0,02

0,04
0,06

0,08

0,10

0,12 1,0072

0,14 1,0098

0,16 1,0128

0,18 1,0163

0,20 1,0201

0,22 1,0244

0,24 1,0290

0,26 1,0341

0,28 1,0397

0,30 1,0456

0,32 1,0520

0,34 1,0588

0,36 1,0660

0,38 1,0737

0,40 1,0819

0,42 1,0905

0,44 1,0996

0,46 1,1091

0,48 1,1191

0,50 1,1296

- Coeficienţi de rigiditate:

1 = E1xA1/(L1x1)

2 = E2xA2/(L2x2)

 = 2/ 1

în care:

A1, A2 – secţiunea tălpilor fermelor;

E1, E2 – modulele de elasticitate ale cablurilor tălpii portante respectiv întinzătoare.


- Coeficienţi pentru calculul eforturilor

W1 = 1/(1+2);

W2 = 2/(1+ 2);

b) Eforturi

b.1) Din încărcări simetrice

Eforturile convenţionale datorate acţiunii sarcinilor verticale simetrice, uniform distribuite, p y:

în care:

py = p1y + p2y, este încărcarea uniform distribuită, simetrică;

p1y şi p2y sunt încărcările aplicate pe cablul 1 sau 2;

N3,p este efortul în montanţi

b.2) Eforturi convenţionale datorate acţiunii temperaturii t:

în care:

în care:

t – coeficientul de dilataţie termică al cablului

b.3) Starea de efort datorată forţelor de pretensionare

H1,0/H2,0 = 

c. Deplasări

Deplasarea maximă u, ce se dezvoltă la jumătatea deschiderii se calculează conform relaţiilor de mai jos, în
funcţie de tipul încărcărilor, astfel:

c.1) deplasarea datorată acţiunii sarcinilor py

c.2.) deplasarea datorată acţiunii temperaturii, t:


5.6. Verificarea capacităţii portante a elementelor

5.6.1. Pentru verificarea caracteristicilor geometrice considerate se impune condiţia de asigurare a capacităţii de
rezistenţă a elementelor componente ale fermei şi anume:

Sc Rc,

în care:

Sc – este efortul secţional, de calcul, din elemente cu efortul maxim rezultat din încărcări;

Rc – este capacitatea de rezistenţă a elementului sau rezistenţa minimă a lui.

5.6.2. Pentru elementele rigide ce intră în componenţa fermei capacitatea de rezistenţă a acestora se determină
conform normelor corespunzătoare (10108/0-78, etc.).

5.6.3. Pentru elementele fermei, realizate din cabluri verificarea la capacitatea de rezistenţă se efectuează
utilizând formulele:

Rn/Sc = c,

2 c 3,

în care:

Rn – este rezistenţa normată a cablului, cuprinsă în STAS 1513-80 (anexa IV);

Sc – este efortul de calcul din cablu, ce reprezintă efortul maxim rezultat din încărcări;

c – este coeficientul de siguranţă al cablului.

Dacă nu se verifică relaţiile de la punctul 5.6.3., se reiau calculele cu considerarea altor elemente.

5.7. Calculul forţelor de strângere din noduri

5.7.1. Asamblarea elementelor în nodurile fermelor (pl. 14, pl. 15, pl. 16, pl. 17, pl. 18) se realizează prin
strângere cu şuruburi de înaltă rezistenţă.

5.7.2. Forţele de strângere din nod, importante pentru asigurarea geometriei fermei, se calculează funcţie de
forţele de lunecare maxime, rezultate în nod, din stările de eforturi şi de coeficientul de frecare.

Forţa de strângere Ns, realizată de un şurub, preîntins cu forţa Nt se calculează cu formula:

Ns = nf  Nt,

unde:

nf – numărul de secţiuni de lunecare;

 – coeficient de frecare;

Nt = m c A0,

unde:

m = 0,7 pentru şuruburi din grupa de calitate 10,9 şi

m = 0,8 pentru şuruburi din grupa de calitate 8,8


A0 – suprafaţa secţiunii de calcul a şurubului la filet calculată pe baza diametrului mediu:

d0  0,89 d, unde d – diametrul nominal al filetului

c = efort unitar de curgere

5.7.3. În cazul frecării dintre cablu şi oţel, coeficientul de frecare  = 0,12. Pentru cazul frecării, când între cablu
şi placa de oţel se intercalează o cămaşă de aluminiu, coeficientul de frecare creşte, putând fi luat în calcul, 0,13-
0,16.

5.7.4. Pentru a se ţine cont de micşorările diametrului cablurilor, datorate alungirilor sub încărcări, forţa de
strângere necesară din nod se calculează majorând cu 30% forţa de strângere rezultată experimental.

5.7.5. Forţa de strângere din nod se introduce cu chei dinamometrice. Momentul de strângere necesar se
determină experimental. Momentul de strângere are valori mai mici cu 25%  55% faţă de cel experimental.

Momentul de strângere pentru un şurub se calculează cu formula:

Ms = K1 d Nt,

în care:

K1 = 0,2

d – diametrul nominal al şurubului

Nt – forţa de preîntindere din şurub definită în cadrul punctului 5.7.2.

5.8. Calculul manşonului de ancorare

5.8.1. Pentru predimensionarea manşonului se utilizează datele cuprinse în pl. 19 şi pl. 20, funcţie de diametrul
cablului ce trebuie manşonat.

5.8.2. Ancorajul se verifică la următoarele tipuri de solicitări, provenite din forţa de tracţiune a cablului:

- presiunea pe pereţii manşonului;

- forfecarea aliajului.

5.8.3. Condiţia de rezistenţă la presiunea pe pereţii manşonului se exprimă prin relaţia:

pef = cp1 r,

unde:

p1 – este presiunea specifică pe pereţii manşonului, exprimată prin relaţia:

p1 = Smax/A sin 

unde:

Smax – este efortul maxim de tracţiune al cablului rezultat din calcul

A – este aria laterală a conului

A = [ l (d1 + d2)]/2, unde: l, d1, d2 rezultă din tipul de ancoraj ales (conform pl. 19 şi pl. 20)

I = l3 conform pl. 19 ; l = l2 conform pl. 20

c – este coeficientul de siguranţă la presiunea pe pereţii manşonului


c = 1,5

r – este rezistenţa minimă la rupere a materialului din care este realizat manşonul ancorajului

pef – este presiunea specifică, efectivă pe pereţii ancorajului.

5.8.4. Condiţia de rezistenţă a aliajului la forfecare se exprimă prin relaţiile:

ef < af, sau lnec < l,

în care

ef – este efortul unitar de forfecare rezultat în aliaj, datorită efortului maxim, S max, de tracţiune din cablu

ef = Smax/A,

unde:

A = [ l (d1 + d2)]/2 – aria laterală a conului ancorajului

af – este rezistenţa minimă la forfecare a aliajului. Pentru aliajului tip ZAMAC, rezistenţa la forfecare este: af =
12,5  20 N/mm2

5.9. Calculul lungimilor de tăiere a cablurilor

5.9.1. Lungimile de tăiere a cablurilor se determină după efectuarea releveului structurii de margine şi a poziţiilor
reale ale bridelor sau punctelor de prindere a fermelor de structura de margine.

5.9.2. Calculul lungimilor de tăiere a cablurilor se efectuează având în vedere următoarele:

- geometria fermelor, în stadiul de pretensionare (stadiul de “nul”) reprezintă geometria considerată în calcul;

- alungirea cablului (dependentă de elasticitatea lui, determinată experimental), sub acţiunea eforturilor de
pretensionare;

- rezervele necesare pentru reglarea piuliţelor pe şurubul bridelor de ancorare astfel încât să fie posibilă
tensionarea cablului;

- modul de alcătuire a nodului marginal care prin elementele rigide (tije, bride, urechi, grosimi de grinzi, stâlpi)
intervin în compresarea ori micşorarea lungimilor de tăiere.

Calculul lungimilor de tăiere a cablurilor, pentru situaţia când prinderile marginale se realizează în sistemul cu
urechi şi bride, conform pl. CL.1, se efectuează astfel:

unde:

Dm – deschiderea reală a cablului (distanţă măsurată pe şantier)


L0 – lungimea necesară (în stadiu de “nul”) pentru asigurarea formei suprafeţei

h – săgeata necesară (în stadiu de “nul”) pentru asigurarea formei suprafeţei

L'0 – lungimea totală a cablului (în stadiu de “nul”) în funcţie de alungirea specifică a cablului

 – alungirea specifică a cablului la efortul de pretensionare (valoarea determinată experimental)

LT – lungimea de tăiere a cablului

f – săgeata cablului considerată în calculul stărilor de eforturi în cablu

L – deschiderea cablului considerată în calculul eforturilor

[top]

6. EXECUŢIA ŞI MONTAJUL FERMELOR DIN CABLURI

6.1. Execuţia fermelor din cabluri

6.1.1. Lucrările componente ale acestei faze sunt:

- execuţia elementelor componente ale nodurilor fermei;

- debitarea cablurilor componente ale tălpilor fermei, montanţi şi diagonale, la lungimile calculate;

- fixarea ancorajelor de capăt pe cabluri, conform anexei III;

- asamblarea fermelor la sol.

6.1.2. Asamblarea fermelor se realizează pe şantier, pe o platformă betonată, în care s-a amenajat standul de
preîntindere al cablurilor.

Această operaţie cuprinde următoarele lucrări:

a) Preîntinderea cablurilor tălpilor, pentru consumarea deformaţiilor remanente.

Preîntinderea cablurilor se efectuează într-un stand special amenajat, de tipul celui prezentat în anexa II. Standul
se compune din două culei ce preiau forţa de tracţiune din cabluri, fixate în platformă la o distanţă calculată
funcţie de lungimea cablurilor ce urmează a se tensiona şi juguri metalice pe care se sprijină presele hidraulice.
Preîntinderea se repetă de 5 ori, pentru fiecare cablu, component al tălpilor, până la jumătate din forţa lui de
rupere.

b) Marcarea locurilor de prindere a nodurilor şi fixarea plăcuţelor şi bridelor componente ale acestora, pe grupul
de cabluri ce alcătuiesc tălpile fermei (talpa portantă şi talpa întinzătoare).

Această operaţie se face în stand pe cablurile bine întinse, eventual cu o tensiune în ele până la 1 tonă/cablu.

c) Montarea diagonalelor şi montanţilor, între tălpi, în dreptul nodurilor prin strângere, cu şuruburi.

În această fază se asigură forţa de strângere din şuruburi cu ajutorul cheilor dinamometrice. Momentul de
strângere necesar este cel stabilit experimental.

d) Ungerea şuruburilor pentru manevrarea uşoară a lor.

e) Rezervarea probelor de cabluri necesare pentru experimentările ulterioare, “in situ”. Ele se păstrează de
executant.

6.2. Montajul fermelor din cabluri


6.2.1. Lucrările componente ale acestei faze sunt:

- transportul fermelor la locul de montaj;

- ridicarea şi prinderea fermelor, pe rând, cu troliu sau macarale, pe structura de reazem (de margine);

- tensionarea fermei, cu ajutorul eforturilor în cabluri şi parametrilor geometrici proiectaţi;

- strângerea şuruburilor din nodurile fermelor.

6.2.2. Tensionarea fermelor se realizează cu chei dinamometrice sau prese hidraulice, funcţie de valoarea forţei
de pretensionare şi de modul de alcătuire al nodurilor marginale ale fermei.

6.2.3. Forţa de pretensionare se introduce în trepte şi la ambele capete ale cablului întinzător.

6.2.4. După fiecare treaptă de tensionare a cablurilor se controlează:

- eforturile din cabluri, utilizând aparatul MEC (vezi anexa II, pct. II.3)

- geometria fermei.

6.2.5. Operaţia de pretensionare a fermelor se încheie atunci când:

- eforturile din cablurile tălpilor fermelor ajung la valorile H i,0 (forţele de pretensionare H1,0 şi H2,0, din tălpile
fermelor, rezultate din calcul)

- geometria fermelor corespunde geometriei considerate în calcul.

După încheierea pretensionării se procedează la strângerea şuruburilor din nodurile fermelor.

6.2.6. Pentru asigurarea condiţiilor optime de urmărire a comportării în timp a acoperişurilor suspendate, la
montaj, trebuie efectuate următoarele lucrări:

 fixarea de repere, posibil de regăsit în etapele ulterioare, pentru definirea cotelor 0.00 faţă de care se
realizează releveele fermelor şi structurii de margine;
 fixarea, prin vopsire, a punctelor de pe nodurile fermelor şi a structurii de margine vizate pentru efectuare
a releveelor;
 efectuarea releveului structurii acoperişului care va consta în determinarea cotelor finale ale tuturor
nodurilor fermelor, în raport cu cota ± 0,00 şi cu axele principale ale construcţiei;
 efectuarea releveului structurii de margine care va consta în determinarea cotelor finale ale tuturor
fermelor în raport cu cota ± 0,00 şi cu axele principale ale construcţiilor;
 efectuarea releveului structurii de margine care va consta în determinarea cotelor finale pentru nodurile
principale ale cadrelor marginale, în raport cu cota ± 0,00 şi axele principale ale construcţiei;
 determinarea stării de eforturi din cablurile structurii în următoarele faze:
 după pretensionarea fermelor;
 după montarea învelitorii.

Datele referitoare la releveele şi la valorile eforturilor, trebuie consemnate în cartea construcţiei care va fi
consultată de fiecare dată când se va analiza structura.

6.2.7. În vederea reetalonării aparatului MEC, pentru determinarea eforturilor din cabluri, în fazele de urmărire a
comportării în timp, a structurii, se opresc mostre din cablurile tălpilor fermelor, la lungimile corespunzătoare
standurilor de etalonare pe probe din cabluri.

[top]

7. CONTROLUL, RECEPŢIA, SECURITATEA MUNCII, ÎNTREŢINERE, VERIFICARE


PERIODICĂ

7.1. Control
7.1.1. Pe parcursul realizării structurii acoperişului se verifică de către executant, precum şi de către beneficiar
prin organele de control tehnic, respectarea indicaţiilor cuprinse în caietul de sarcini.

Rezultatele controlului pentru fiecare fază de execuţie se consemnează în cartea tehnică a construcţiei.

7.1.2. Se vor controla în mod deosebit:

 calitatea execuţiei ancorajelor prin tensionare la sol a fiecărui cablu cu 1/2 F r. Alunecarea totală a cablului
din ancoraj nu trebuie să depăşească 2 mm.
 strângerea şuruburilor din noduri la forţele indicate;
 starea de efort în tălpile fermei, la pretensionare, cu aparatul de determinare a eforturilor în cabluri (vezi
anexa II, pct. II.3);
 starea de efort în tălpile fermei acţionate de încărcarea permanentă (după montajul învelitorii) utilizând
aparatul pentru determinarea eforturilor în cabluri (vezi anexa II, pct. II.3);
 strângerea corectă a şuruburilor de prindere a tablei pe cabluri.

Lucrările necorespunzătoare se vor reface.

7.2. Recepţie

La recepţie se vor analiza constatările consemnate în cartea tehnică a construcţiei de către organele de control şi
în caz de dubiu se vor executa sondaje şi se va verifica modul de îndeplinire a remediilor.

7.3. Măsuri privind tehnica securităţii muncii

7.3.1. La execuţia lucrărilor se vor respecta:

- Normele republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinele nr.
34/1975 şi nr. 60/1975;

- Normele de protecţie a muncii (construcţii montaje), aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 7N/1970.

7.3.2. La lucrările de turnare a ancorajelor, cu care ocazie se manevrează elemente încălzite la aproximativ 500 o
C, se vor lua măsuri de protecţie a muncitorilor, indicate pentru asemenea situaţii.

7.3.3. Muncitorii care execută lucrările de montaj la structura acoperişului vor fi asiguraţi conform indicaţiilor de
lucru la înălţime.

7.3.4. Operaţia e pretensionare se efectuează cu respectarea normelor corespunzătoare.

7.4. Măsuri de întreţinere şi exploatare

7.4.1. Structura acoperişului din cabluri trebuie întreţinută conform prevederilor referitoare la întreţinerea
construcţiilor metalice.

7.4.2. Este interzisă circulaţia directă şi depozitarea de materiale pe învelitoare, fără măsuri de protecţie speciale.

7.5. Măsuri de verificare, periodice

7.5.1. Beneficiarul construcţiei va verifica periodic, anual:

 starea învelitorii (prinderea pe cabluri, hidroizolaţia, jgheaburile dintre învelitoare şi pereţi);


 stările de eforturi din: tălpile fermelor, montanţi şi diagonale;
 geometria fermelor: determinarea cotelor tuturor nodurilor fiecărei ferme faţă de cota ± 0,00 şi de axele
principale ale construcţiei şi verificarea săgeţilor tălpilor portante şi întinzătoare pentru fiecare fermă;
 geometria structurii de margine (cotele principale ale fiecărui cadru marginal în raport cu cota ± 0,00 şi cu
axele principale ale construcţiei);
 starea de coroziune a elementelor metalice şi din beton.

7.5.2. Rezultatele verificărilor se vor consemna prin acte ce se anexează la cartea construcţiei.

[top]
8. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN EXPLOATARE

8.1. Gradul de siguranţă a acoperişurilor cu ferme din cabluri este dependent de geometria fermelor şi valorile
eforturilor din elementele componente ale acestora.

8.2. Geometria fermelor din cabluri se modifică, în timp, sub încărcări, datorită relaxării cablurilor (deformaţii
remanente) şi în consecinţă se modifică şi valorile eforturilor din elemente.

8.3. Modificările provocate de relaxările cablurilor impun verificarea periodică a comportării în exploatare a
acoperişurilor suspendate, prin verificarea condiţiilor de siguranţă (rezistenţă şi stabilitate) impuse în faza de
proiectare. În primii 5 ani de la darea în exploatare, verificările trebuie făcute anual. După această perioadă,
verificările se fac periodic, la cel mult 5 ani.

8.4. Metodologia de urmărire a comportării în exploatare

8.4.1. Lucrările pe baza cărora se evaluează modul de comportare în exploatare constau în:

 determinări experimentale “in situ” a parametrilor geometrici pentru fermele structurii şi structura de
margine;
 determinări experimentale “in situ” a stărilor de eforturi (corespunzătoare pretensionării şi greutăţii
elementelor) din fermele structurii;
 compararea datelor obţinute experimental cu datele iniţiale din faza de proiect;
 efectuarea de analize prin calcul, a stărilor de eforturi din încărcări, corespunzător condiţiilor determinate
experimental şi a forţelor de pretensionare din structură cu evaluarea coeficienţilor de siguranţă şi
verificarea condiţiilor de stabilitate, în cazul în care datele experimentale nu coincid cu cele din faza de
proiect;
 stabilirea măsurilor necesare pentru realizarea condiţiilor de siguranţă structurală, în cazul în care ele nu
sunt satisfăcute.

8.4.2. Determinările experimentale “in situ” a parametrilor geometrici ai structurii constau în:

 determinarea cotelor tuturor nodurilor fermelor faţă de cota 0,00, stabilită la montaj (prin repere), şi faţă
de axele principale ale structurii;
 determinare cotelor principale ale fiecărui cadru marginal în raport cu cota 0,00, stabilită la montaj (prin
repere) şi în raport cu axele principale ale construcţiei.

8.4.3. Determinările experimentale “in situ” a stărilor de eforturi din fermele structurii se fac cu utilizarea
metodologiei prezentată în anexa II. Ele constau în:

 măsurători efectuare la cele două capete ale fiecărui cablu component a tălpilor portante şi întinzătoare
ale fermelor, cu aparatură specifică de determinare a eforturilor în cabluri (aparatul MEC);
 transformări prin calcul, ale datelor obţinute prin măsurători, în stări de eforturi, pe baza curbelor de
etalonare a aparaturii utilizate.

8.4.4. Determinările experimentale “in situ”, sunt precedate de determinări experimentale de laborator pentru
etalonarea aparaturii. Se determină curba efort-deplasare, ce caracterizează comportarea cablului sub încărcări
funcţie de forţa de pretensionare (anexa II, pct. II.3).

Determinările experimentale de laborator se efectuează pe mostre de cabluri (rezervate la montaj) din care s-au
alcătuit tălpile fermelor.

8.4.5. Datele obţinute cu privire la caracteristicile geometrice şi la eforturile din cablurile structurii precum şi
concluziile rezultate din compararea valorilor acestora cu valorile din faza de montaj, se ataşează la cartea
construcţiei.

8.4.6. În cazul în care, prin măsurători, s-au constatat modificări de geometrie şi stări de eforturi care conduc la
reducerea capacităţii portante, şi rigidităţii structurii, este necesară expertizarea structurii, ce constă în:

 stabilirea încărcărilor şi a grupărilor de încărcări, pe baza situaţiei reale în care se află structura;
 evaluarea eforturilor din ipoteze şi grupări de încărcări (conform capitol 5) utilizând geometria
determinată experimental şi considerând pentru gruparea permanentă (rezultată din greutatea
elementelor şi pretensionare), valorile eforturilor determinate experimental;
 evaluarea valorii minime necesare a forţei de pretensionare în noile condiţii, pe baza condiţiei de efort
pozitiv în cabluri, în orice situaţie de încărcare;
 determinarea noilor valori a coeficienţilor de siguranţă ai cablurilor;
 stabilirea, funcţie de rezultatele obţinute prin calcul, a măsurilor necesare (tensionare, geometrizare)
astfel încât în structură, în orice grupare de încărcare să nu existe eforturi negative, iar coeficienţii de
siguranţă ai fiecărui cablu component să nu aibă valori < 2 (vezi capitolul 5, pct. 5.6.).

[top]

ANEXA I

EXEMPLU DE CALCUL ÎN VEDEREA PREDIMENSIONĂRII

Se cere să se predimensioneze ferma de cabluri din figură, cunoscându-se următoarele:

I. DATE GEOMETRICE:

 deschiderea cablului purtător: L1 = 66 m;


 deschiderea cablului întinzător: L2 = 66 m;
 traveea: t = 2,5 m.

Caracteristici mecanice ale cablurilor (standardele de produse, ex. STAS 1353-86):

 modulul de elasticitate al celor două cabluri: E1 = E2 = 180000 N/mm2;


 ariile secţiunilor celor două cabluri: A1, A2 [mm2];
 forţa normată de rupere a cablului: Fn [kN].

[top]

II. DATE PRIVIND ÎNCĂRCĂRILE:

1. greutatea proprie a acoperişului: gp = 0,4 kN/m2;

2. acţiunea zăpezii (STAS 10101/21-92): gz = 1,2 kN/m2;

3. acţiunea vântului (STAS 10101/20-90): gv = 0,42 kN/m2;

4. variaţii de temperatură: t = ±30o C;

5. pretensionare.

Observaţii:

1. Procedeul prezentat în continuare reprezintă un calcul simplificat de predimensionare, necesar pregătirii


datelor pentru un calcul automat cu un pachet de programe de calcul neliniar, cum sunt cele dezvoltate în cadrul
INCERC.

2. La predimensionare se foloseşte metoda Schleyer.

3. Formulele lui Schleyer sunt aplicate pentru o fermă simetrică acţionată de încărcări verticale simetrice.

Stabilirea geometriei fermei (alegerea săgeţilor f1 şi f2)

- valorile optime pentru talpa purtătoare:


- valorile optime pentru talpa întinzătoare:

- raportul optim dintre săgeţile celor două tălpi:

Se aleg următoarele valori:

- săgeata tălpii purtătoare:

f1 = 4,00 m 3,88 m 4,00 5,50 m

- săgeata tălpii întinzătoare:

f2 = 0,85 x 4,00 = 3,40 m 2,64 m 3,40 m 3,88 m

Se obţine următoarea configuraţie geometrică a fermei:

Evaluarea încărcărilor:

Valori Valori calcul


Acţiunea normate (kN/m)
(kN/m)
1. Permanente
1,0 1,1
- greutate proprie

gn x t = 0,4 x 2,5 = 1,0 kN/m


2. Variabile
1,26 x 2,5 = 1,95 x 2,5 =
- zăpadă (STAS 10101/21-92) = 3,15 = 4,88
Observaţie: În acest exemplu este analizată situaţia
în care cz = 1. În proiectarea curentă trebuie avute în 0,60 x 2,5 = 0,72 x 2,5 =
vedere şi celelalte ipoteze de încărcare cu zăpadă =1,50 =1,80
recomandate în prezentul ghid.

- vânt (STAS 10101/20-90)

Cum  pentru construcţii sensibile la acţiunea


vântului depinde de perioada proprie a elementului,
iar în acest caz perioada proprie depinde de forţele
din cabluri, pentru o primă iteraţie se consideră

 = 1,6

cn1 = -1,0

cn2 = ± 0,2

Observaţie: Ipotezele de încărcare recomandate în


prezentul ghid se pot descompune într-o încărcare
simetrică şi una antisimetrică. Calculul de
predimensionare se va face pentru o încărcare
simetrică, în acest caz pentru valoarea cn1 = -1,0
(sucţiune).
o =c =1,0 (clasa III de importanţă)

F =a = 1,2 (clasa III de importanţă)

[top]

III. VALORILE SISTEMULUI

III. 1. Evaluarea secţiunilor cablurilor

Proiectantul îşi alege tipurile de cabluri pe care le va utiliza pe baza experienţei. Orientativ se pot utiliza
următoarele relaţii pentru determinarea forţei capabile necesare în cabluri:

în care:

c – reprezintă coeficientul global de siguranţă (pentru predimensionare se poate estima 2);

p – suma încărcărilor din greutăţi proprii, zăpadă şi vânt pentru cablul purtător, respectiv, încărcarea din vânt
pentru cablul întinzător;

L – deschiderea cablului;

f – săgeata cablului.

Se propun următoarele cabluri:

- pentru talpa purtătoare (talpa superioară):

4 cabluri normale 33-H-6x19-1770/B-g-S/Z STAS 1353-86

Caracteristici pentru un cablu (STAS 1353-86 – Tabelul 6):

d = 33 mm;
- diametrul nominal al cablului:
- aria secţiunii sârmelor: A = 394 mm2;
- sarcina efectivă minimă de rupere a
Fr = 590360 N
cablului:

Caracteristici pentru talpa purtătoare:

- aria tălpii:

A1 = nr. de cabluri x aria unui cablu

A1 = 4 x 394 = 1576 mm2

- forţa de rupere normată a tălpii:

Fn = nr. de cabluri x sarcina minimă efectivă de rupere a cablului

Fn1 = 4 x 590,36 = 2361,44 kN

- pentru talpa întinzătoare (talapa inferioară):

1 cablu dublu normal 33-H-6x19-1770/B-g-S/Z STAS 1353-86

Caracteristici pentru talpa întinzătoare:

- aria tălpii:

A2 = 1 x 394 = 394 mm2

- forţa de rupere normată a tălpii:

III.2. Coeficienţi dependenţi de geometrie

III.3. Coeficienţi de rigiditate


III.4. Coeficienţi pentru calculul eforturilor

[top]

IV. Calculul eforturilor convenţionale din încărcări exterioare simetrice (p y)

IV.1. greutate proprie (py = g)

IV.2. zăpadă (pz = z)

IV.3. vânt (sucţiune) (pv = qcv)


IV.4. variaţii de temperatură

SINTEZĂ VALORI EFORTURI CONVENŢIONALE DIN ÎNCĂRCĂRI

Starea de efort convenţională H1 (kN) H2 (kN)

- greutăţi proprii (Hi,n) 126,68 -27,11

- zăpadă (Hi,z) 561,99 -120,27

- vânt (Hi,v) -207,29 44,36

- variaţii de temperatură:

- dilatare (+) (Hi,t(+)) -34,09 -40,11

- contracţie (-) (Hi,t(-)) 34,09 40,11

Observaţie: Semnul "+" corespunde întinderii, iar semnul "" compresiunii

[top]

V. EFORTURI CONVENŢIONALE DIN GRUPĂRI DE ÎNCĂRCĂRI


Nr. crt. Ipoteza ed încărcare H1 (kN) H2 (kN)

1 Hi,n + Hi,z 688,67 -147,38

2 Hi,n + Hi,v -80,61 17,25

3 Hi,n + Hi,z + Hi,t (-) 722,76 -107,27

4 Hi,n + Hi,v + Hi,t (+) -114,70 -22,86

5 Hi,n + Hi,v + Hi,t (-) -46,52 57,36

Forţa minimă -114,70 -147,38

[top]

VI. VALOAREA MINIMĂ A FORŢEI DE PRETENSIONARE

Forţele minime de pretensionare se stabilesc astfel încât în cabluri, după pretensionare, să nu apară
compresiuni. Aceasta conduce la condiţiile:

H1,0 114,70 kN în talpa purtătoare

H2,0 147,38 kN în talpa întinzătoare

unde Hi,0 reprezintă forţa de pretensionare.

Pentru respectarea condiţiei de efort pozitiv în orice ipoteză de încărcare, trebuie să fie satisfăcute următoarele
cerinţe:

1) H1,0 114,70 kN, ce impune următoarele valori minime ale forţei de pretensionare, normate:

2) H2,0 147,38 kN, ce impune următoarele valori minime ale forţei de pretensionare, normate:

Prin urmare forţele de pretensionare vor fi:


Rezultă că forţele minime de pretensionare sunt:

Se adoptă valoarea:

Pentru verificarea rezistenţei cablurilor, în calculul valorilor finale ale eforturilor se consideră valorile de calcul ale
eforturilor de pretensionare, şi anume:

[top]

VII. STAREA DE EFORTURI FINALĂ SUB ACŢIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR SIMETRICE

Nr. crt. Ipoteza de încărcare H1 (kN) H2 (kN)

1 Hi,0 + Hi,n + Hi,z 856,97 50,62

2 Hi,0 + Hi,n + Hi,v 87,96 215,25

3 Hi,0 + Hi,n + Hi,z + Hi,t (-) 891,06 90,73

4 Hi,0 + Hi,n + Hi,v + Hi,t (+) 53,60 175,14

5 Hi,0 + Hi,n + Hi,v + Hi,t (-) 121,78 255,36

[top]

VIII. VERIFICAREA CAPACITĂŢII PORTANTE A CABLURILOR

Condiţia de verificare:
CALCULUL DEPLASĂRILOR

Deplasarea verticală maximă, la mijlocul fermei, se calculează cu următoarele relaţii:

- Deplasarea datorată acţiunii unei încărcări verticale p (cu valori normate ale încărcărilor)

a) Deplasarea produsă de acţiunea greutăţilor proprii:

b) Deplasarea produsă de acţiunea zăpezii:

- Deplasarea datorată variaţiilor de temperatură (dilatarea cablului):

- Deplasarea totală maximă

u = ug + uz + ut = 0,085 + 0,269 + 0,095 = 0,449 m

CALCULUL BARELOR DE LEGĂTURĂ (MONTANŢI ŞI DIAGONALE)

Eforturile în barele de legătură se calculează prin metoda izolării nodului. Se exemplifică rezolvarea barelor de
legătură prin montantul 3-4.
Asimilând forma cablului cu un arc de parabolă, coordonatele nodurilor sunt:

Nodul 1 2 3 4 5 6 7 8 9

X(m) -33,0 -33,0 -24,0 -24,0 -16,0 -16,0 -8,000 -8,000 0,000

Z(m) 4,000 -3,400 2,116 -1,798 0,940 -0,799 0,235 -0,199 0,000

Pentru celelalte noduri:

X(2k + 1) = -X(18-(2k + 1)); X(2k) = -X(20-2k)

Y(2k + 1) = Y(18-(2k + 1)); Y(2k) = Y(20-2k)

Scriind o ecuaţie de echilibru în nodul 3 după axa y-y se obţine:

Se obţine:

M3-4 = 0,0623 x H1 8,5 x p

Se verifică ecuaţia de echilibru în nodul 4:


Rezultă:

M3-4 = 0,0531 x H2

Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos, în prima coloană fiind rezultatele obţinute prin echilibru în nodul
3, iar în a doua rezultatele echilibrului în nodul 4.

Starea de efort convenţională M3-4 (kN) M3-4 (kN)

- greutăţi proprii (Hi,n) -1,46 -1,44

- zăpadă (Hi,z) -6,47 -6,39

- vânt (Hi,v) 2,39 2,36

- variaţii de temperatură:

- dilatare (+) (Hi,t(+)) -2,12 -2,13

- contracţie (-) (Hi,t(-)) 2,12 2,13

- pretensionare 10,49 10,51

Forţa maximă în montant se obţine însumând componentele datorate greutăţii proprii, vântului, contracţiei şi
forţelor de pretensionare.

Se verifică dacă montantul rămâne întins în orice ipoteză de încărcare:

Se propune un cablu dublu normal 7,5-H-5x7-1570/B-g-S/Z STAS 1353-86

d = 7,5 mm

A = 21,10 mm2

Fn = 30,20 kN

CALCULUL ANCORAJULUI
Se exemplifică pentru nul dintre cablurile de la talpa superioară

d = 33 mm

A1 = 349 mm2

Fn = 590,36 kN/cablu

Se propune un detaliu corespunzător diametrului  33 mm al cablului; rezultă ancorajul cu: L = 275 mm, l 1 = 60
mm, l2 = 180 mm, d1 = 35 mm, d2 = 74 mm.

Rezistenţa garantată la forfecare a aliajului: 20 N/mm 2

Suprafaţa laterală de contact:

- Verificarea la presiune pe suprafaţa conului

Presiunea normală pe suprafaţa laterală:

Presiunea de calcul (c = 1,5 coeficientul de siguranţă pentru joc în ancoraj, în cazul în care aliajul nu este bine
turnat):

pef = c . p1 = 1,5 x 178 = 267 N/mm2

padm = rmin = 600 N/mm2 (OL60)

- verificarea de rezistenţă din condiţia la forfecare prin aliaj:

[top]

ANEXA II
DETERMINĂRI EXPERIMENTALE, DE LABORATOR, PE PROBE DE CABLURI.
DETERMINĂRI EXPERIMENTALE, “IN SITU”, REFERITOARE LA STĂRILE DE EFORTURI

Determinările experimentale pe probe de cabluri se fac de către laboratoare specializate şi autorizate pentru
desfăşurarea unor astfel de lucrări.

Determinările experimentale se fac pe standuri experimentale special amenajate cu aparatură specifică şi


personal calificat, în scopul evaluării caracteristicilor fizico-mecanice ale cablurilor şi a etalonării aparatului utilizat
la determinarea eforturilor “in situ” (aparatul MEC).

Atât pentru caracteristicile fizico-mecanice ale cablurilor cât şi pentru etalonarea aparatului se utilizează probe de
acelaşi tip de cablu şi din acelaşi lot utilizat la alcătuirea fermei.

Caracteristicile fizico-mecanice ce se pot determina experimental sunt:

- alungirea specifică;

- modulul de elasticitate;

- forţa de rupere.

II.1. Determinarea alungirii specifice

Pentru determinare alungirii specifice reale a cablurilor sunt necesare, pentru fiecare probă încercată,
următoarele etape:

- pregătirea probei;

- pregătirea aparaturii;

- tensionarea probei în trepte egale de încărcare;

- citirea aparatelor şi înregistrarea valorilor experimentale;

- prelucrarea şi interpretarea rezultatelor.

Pregătirea probei pentru experimentare constă în:

- tăierea cablului la dimensiunea standului de încercare;

- realizarea la ambele capete ale probei de cablu a ancorajelor cu compoziţie turnată (din seria celor utilizate la
capetele cablurilor fermelor);

- întinderea de cinci ori, până la jumătate din forţa de rupere a probei de cablu, pentru consumarea deformaţiilor
remanente.

Aparatele utilizate pentru efectuarea experimentărilor sunt următoarele:

- presă cu gol central, pentru tensionare probei. Tipul presei depinde de forţa maximă la care intenţionăm să
încercăm proba;

- electropompă pentru acţionarea presei;

- doză tensometrică (etalonată anterior), pentru măsurarea efortului de întindere din cablu;

- punte tensometrică pentru citirea microdeformaţiilor dozei (dependente de efort);

- microcomparator cu fir INVAR de lungime 1000 mm, amplasat în zona centrală a cablului (precizia de măsurare
0,01 mm).
Tensionarea probelor se face în trepte egale de încărcare. Treapta de încărcare reprezintă aproximativ 1/20 din
forţa de rupere. Tensionarea se realizează într-un stand echipat cu toată aparatura descrisă anterior, conform
pl.II.1.

Pentru determinarea alungirilor specifice, treapta ultimă de încărcare (forţa maximă de tensionare) are valoarea
egală cu jumătate din forţa de rupere a cablului. După fiecare treaptă de încărcare se întrerupe, temporar,
acţionarea presei pentru citirea şi înregistrarea alungirii zonei centrale, la momentul respectiv.

Experimentările se repetă pe 3 probe din acelaşi tip de cablu şi în final se face media rezultatelor.

Pentru consumarea deformaţiilor remanente, probele se cablu se supun anterior la cinci trepte de încărcare-
descărcare, până la jumătate din forţa de rupere a cablului.

II.2. Determinarea modulelor de elasticitate

Modulul de elasticitate real pentru fiecare cablu utilizat la alcătuirea fermei se calculează pe baza alungirilor
specifice determinate experimental, după consumarea alungirilor remanente.

Modulul de elasticitate se calculează utilizând diagrama de efort alungire specifică şi formulele:

E =  / ;  = N / A,

în care:

E – modul de elasticitate al cablului (N/cm2);

 – efort unitar in cablu (N/cm2);

 – alungire specifică a cablului, determinată experimental (‰);

N – tensiunea din cablu corespunzătoare treptelor de încărcare (N);

N – diferenţa dintre tensiunile din cablu, pentru două trepte de încărcare a probei;

 – diferenţa dintre alungirile specifice, corespunzătoare treptelor de încărcare ale N;

A – secţiunea cablului (cm2).

În pl. II.2. se prezintă un exemplu de diagramă de efort-alungire specifică, determinată experimental pe probe de
cablu şi modul de calcul al modulului de elasticitate pentru un tip de cablu experimentat.

II.3. Etalonarea aparaturii. Determinării experimentale “in situ”, referitoare la stările de eforturi

Determinarea eforturilor în cablurile unei structuri suspendate se realizează cu utilizarea aparatului MEC.

Etalonarea acestui aparat se efectuează în acelaşi tip de stand şi cu acelaşi tip de probă şi aparatură descrise la
pct. II.1. (pl.II.1.).

Proba de cablu se supune încărcării în trepte prin acţiunea presei hidraulice. La mijlocul probei se ataşează
aparatul MEC.

Aparatul MEC se compune dintr-o grindă cu rigiditate mare la încovoiere, de 80 cm lungime, care se fixează pe
cablu cu două picioruşe sub formă de bride.

La mijlocul deschiderii aparatul este prevăzut cu o doză tensometrică şi un şurub cu ajutorul căreia se aplică,
cablului tensionat, o săgeată constantă în diversele trepte de tensionare. Realizarea săgeţii constante se face
prin limitarea cursei şurubului cu o cheie metalică.

Doza tensometrică din centrul aparatului, supusă la compresiune între şurub şi cablu, este echipată cu
traductoare electrotensometrice rezistive prin care mărimile fizice (microdeformaţii de compresiune) sunt
transformate în mărimi electrice (diferenţe de potenţial) care se citesc la puntea tensometrică. Efortul din cablu
este controlat prin doza de la capătul cablului ce este supusă compresiunii dintre ancorajul şi culeea de
rezemare. În final, rezultă, prin prelucrarea datelor experimentale, diagrama specifică de etalonare a aparatului,
pe un anumit tip de cablu. Această diagramă exprimă relaţia dintre efortul din cablu şi săgeata imprimată
acestuia (pl.II.3.).

Pentru determinarea eforturilor din cabluri “in situ”, aparatul MEV se aşează pe rând la capetele fiecărui cablu,
fixându-se de acesta prin picioruşele de prindere. Apoi, se imprimă cablului săgeata utilizată la etalonarea
aparatului, cu ajutorul şurubului central. Această operaţie se realizează cu aceeaşi cheie de reglare a cursului
şurubului, utilizată în faza de etalonare.

Aparatul MEC este ataşat şi în această situaţie la puntea tensometrică ce măsoară microdeformaţiile dozei
produse de compresiunea dintre cablu şi şurub, prin diferenţele de potenţial. Efortul în cablu este determinat prin
compararea înregistrărilor de la puntea tensometrică, cu diagrama de etalonare a aparatului.

În planşa nr. II.3. este prezentată o diagramă exemplificativă de etalonare a aparatului.

Etalonările aparatului şi dozei utilizate se fac înaintea fiecărei determinări “in situ”.

[top]

Anexa III

TEHNOLOGIE DE FIXARE A ANCORAJELOR PE CAPETELE CABLURILOR

Fixarea cablului în ancoraj (conform detaliilor din pl. 8, pl. 9, pl. 10, pl. 11, pl. 12, pl. 13, pl. 14, pl. 15 şi pl. 24, pl.
25, pl. 26) se face prin introducerea lui în manşon şi umplerea manşonului cu aliaj (pl. 19, pl. 20).

La execuţia ancorajelor se recomandă respectarea următoarelor condiţii tehnologice (vezi fig. 3.1.):

- se matisează cablul cu sârmă moale de 0,8 -1 mm;

- la stânga şi la dreapta locului de tăiere pe lungime de 1 – 1,2 d c (dc – diametrul cablului);

- la 1 m distanţă de locul de tăiere;

- se aplică o brăţară de siguranţă;

- se efectuează operaţia de tăiere a cablului cu diverse tipuri de pânze sau cu dalta (fig. 3.2)

- se introduce manşonul pe cablu

- se efectuează matisarea cablului la locul de fixare ancorajului

- se desface brăţara şi se montează la matisarea din dreptul locului de fixare a ancorajului

- se prinde cablul în menghine cu brăţara deasupra fălcilor; raza de îndoire a cablului R 1 m (vezi fig. 3.3);

- se îndepărtează matisarea de pe locul manşonului şi se desfac sârmele cablului (fig. 3.4)

- fiecare sârmă se curăţă cu acetonă şi se îndoaie spre interior

- sârmele  > 3 mm, cu r 140 kgf/mm2 nu se vor îndoi la capete

- pentru sârmele cu r < 140 kgf/mm2, îndoirea se face cu un dispozitiv simplu (fig. 3.6.), pe lungime de 30 mm
(fig. 3.5), având grijă să nu se producă fisurarea metalului la unghiul de îndoire

- se introduc sârmele în manşon; introducerea se efectuează cu ajutorul unui bătător (fig. 3.7.a) sau cu ajutorul
unui dispozitiv de tragere a manşonului (fig. 3.7.b);

- se încălzeşte manşonul înainte de turnarea compoziţiei (fig. 3.8.).


Temperatura de Temperatura compoziţiei în Compoziţia
încălzire a manşonului manşon în momentul turnării

Zn T Sn 8 Sb 4
275o ± 25o C 480o C
Zn T Sn 3 Sb 11

ZAMAC 1

200o ± 25o C 380o C Y – Pb Sn 10

- înainte de turnarea compoziţiei se bandajează capătul inferior al manşonului, sub brăţară, cu sfoară de asbest
pentru a se împiedica scurgerea aliajului;

- se vibrează manşonul în timpul operaţiei de turnare a compoziţiei (prin ciocănire) pentru a favoriza pătrunderea
aliajului între sârme;

- după turnarea aliajului, se aşteaptă răcirea acestuia, în temperatura ambiantă (fără să se accelereze fenomenul
de răcire).

[top]

ANEXA IV

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul standard se referă la cablurile rotunde din oţel, construcţie simplă, din sârmă de oţel mată, zincată sau
stanată (STAS 1298-80), cu înfăşurarea alternată a straturilor, pentru construcţii mecanice şi maşini de ridicat.

1.2. Clasificare şi terminologie

Conform STAS 1710-75.

1.3. Notare

Notarea cablurilor din oţel construcţie simplă se face indicând:

 denumirea cablului;
 diametrul nominal al cablului;
 construcţia cablului (conform tabelului 1);
 rezistenţa sârmei (conform STAS 1298-80);
 calitatea şi starea suprafeţei sârmei (prin simboluri, conform STAS 1298-80);
 sensul de înfăşurare (conform STAS 1710-75);
 numărul prezentului standard).

Exemplu de notare:

Cablu zincat – 3,0 – 1x7 – 1370/B – Z – STAS 1523-80

Cablu cu diametrul de 3,0 mm, de construcţie 1x7, din sârmă zincată cu rezistenţă de 13170 N/mm 2, de calitate B
şi sensul de înfăşurare Z (dreapta).

[top]
2. FORME ŞI DIMENSIUNI

Descrierea construcţiilor cablurilor construcţie simplă, conform tabelului 1.

Tabelul 1

Simbolul
Reprezentarea în
construcţiei Descrierea construcţiei
secţiune
cablului
Un fir central de sârmă, în jurul căruia
1x7 este înfăşurat un strat de 6 sârme de
acelaşi diametru cu firul central

1+6=7

Un fir central de sârmă în jurul căruia sunt


1x19 înfăşurate două straturi în sensuri diferite,
primul de 6 sârme iar al doilea de 12
sârme, toate sârmele având acelaşi
diametru

1 + 6 + 12 = 19

Un fir central de sârmă, în jurul căruia


1x37 sunt înfăşurate trei straturi în sensuri
diferite, primul de 6 sârme, al doilea de 12
sârme, iar el treilea de 18 sârme, cu
acelaşi diametru

1 + 6 + 12 + 18 = 37

Un fir central de sârmă, în jurul căruia


1x61 sunt înfăşurate patru straturi în sensuri
diferite, primul de 6 sârme, al doilea de 12
sârme, al treilea de 18 sârme, iar al
patrulea de 24 sârme, cu acelaşi diametru

1 + 6 + 12 + 18 + 24 + = 61

OBSERVAŢIE: - Funcţie de tehnologia de fabricaţie, firul central al cablului poate avea diametrul cu 10% mai
mare decât diametre firelor componente.

[top]

3. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI DIMENSIUNI

Conform tabelelor 2…5, cu următoarele precizări:

3.1. Masa cablurilor indicate în tabel cuprind inclusiv lubrifiantul şi au caracter informativ.
3.2. Abateri limită

- la diametrul cablului +5%


-3
- la lungimea cablului +5 fără a depăşi 30 m.

3.3. Lungimi minime care se pot comanda, pentru cabluri având diametrul:

- până la 3 mm … 1500 m
- de la 3 mm şi peste 3
… 1000 m.
mm

[top]

4. CONDIŢII TEHNICE GENERALE DE CALITATE

Conform STAS 1352-74.

Cablurile cuprinse în prezentul standard se fabrică fără preformarea sârmelor.

Tabelul 2

Cabluri construcţie simplă 1x7

Coeficientul de scădere a rezistenţei 0,93 0,93 0,92 0,91 0,90

Rezistenţa minimă de rupere la tracţiune a sârmei, N/mm2


(kgf/mm2)
Masa
Diametrul Aria cablului
Diametrul
nominal secţiunisârmelor (informativă) 1180 (120) 1370 (140) 1570 (160) 1760 (180) 1960 (200)
sârmei kg/m
cablului
mm 2
mm mm Sarcina reală minimă de rupere calculată a cablului

mat zincat N kgf N kgf N kgf N kgf N kgf

3,0 1,0 5,50 0,046 0,045 - - 8050 720 7950 810 8850 900 9700 900

4,0 1,3 9,29 0,078 0,076 - - 11900 1210 13470 1370 14950 1520 16400 1670

5,0 1,7 15,89 0,132 0,130 - - 20200 2070 22900 2340 25600 2600 - -

6,0 2,0 21,99 0,183 0,180 - - 28200 2860 31800 3240 35400 3600 - -

7,0 2,3 29,08 0,242 0,238 - - 37100 3790 42000 4280 46700 4760 - -

8,0 2,6 37,17 0,310 0,304 40600 4150 47500 4840 53500 5470 59800 6090 - -

9,0 3,0 49,48 0,412 0,404 54100 5520 63000 6440 71500 7280 79500 8100 - -

10,0 3,4 63,55 0,530 0,519 69500 7090 81100 8270 91700 9350 - - - -
Tabelul 3

Cabluri construcţie simplă 1x19

Coeficientul de scădere a rezistenţei 0,93 0,93 0,92 0,91 0,90

Rezistenţa minimă de rupere la tracţiune a sârmei, N/mm 2 (kgf/mm2)


Masa
Diametrul Aria cablului
Diametrul 1180 (120) 1370 (140) 1570 (160) 1760 (180) 1960 (200)
nominal secţiunisârmelor (informativă)
sârmei kg/m
cablului
mm 2 Sarcina reală minimă de rupere calculată a cablului
mm mm

mat zincat N kgf N kgf N kgf N kgf N kgf

1,0 0,2 0,60 0,005 0,005 - - - - - - 960 98 1060 108

1,5 0,3 1,34 0,011 0,011 - - - - - - 2160 220 2360 240

2,0 0,4 2,39 0,020 0,020 - - 3040 308 3440 350 3840 390 4220 430

2,5 0,5 3,73 0,031 0,031 - - 4700 480 5300 543 5990 610 6590 670

3,0 0,6 5,37 0,046 0,045 - - 5800 690 7652 780 8640 880 9500 970

3,5 0,7 7,31 0,062 0,061 - - 9200 940 10400 1060 11800 1200 12800 1320

4,0 0,8 9,55 0,080 0,079 - - 12050 1230 13650 1390 15300 1560 16800 1720

5,0 1,0 14,92 0,125 0,123 - - 18800 1920 21300 2170 23950 2440 26400 2690

6,0 1,2 21,49 0,182 0,178 - - 27200 2770 30800 3130 34350 3520 38000 3870

7,0 1,4 29,25 0,246 0,242 - - 37000 3770 41700 4260 47000 4790 - -

8,0 1,6 38,20 0,321 0,315 - - 48250 4920 54600 5560 61500 6260 - -

9,0 1,8 48,35 0,406 0,399 52300 5340 61250 6230 69000 7040 77500 7920 - -

10,0 2,0 59,69 0,502 0,492 58000 6590 75500 7690 58000 8690 96000 9780 - -

1,0 2,4 85,95 0,722 0,708 93000 9490 108000 11070 125500 12510 139000 14080 - -

4,0 2,8 116,99 0,983 0,963 127000 12920 148000 15070 168000 17030 188500 19160 - -

3,2 152,81 1,284 1,258 165000 16870 193000 19680 217800 22250 245000 25030 - -

3,6 193,40 1,625 1,590 208000 21350 244000 24910 - - - - - -

4,0 238,76 2,006 - 258000 26360 - - - - - - - -


Tabelul 4

Cabluri construcţie simplă 1x37

Coeficientul de scădere a rezistenţei 0,93 0,93 0,92 0,91 0,90

Rezistenţa minimă de rupere la tracţiune a sârmei, N/mm 2 (kgf/mm2)


Masa
Diametrul Aria cablului
Diametrul 1180 (120) 1370 (140) 1570 (160) 1760 (180) 1960 (200)
nominal secţiunisârmelor (informativă)
sârmei kg/m
cablului
mm 2 Sarcina reală minimă de rupere calculată a cablului
mm mm

mat zincat N kgf N kgf N kgf N kgf N kgf

3,0 0,40 4,66 0,039 0,039 4905 500 8500 590 6550 660 7250 740 8050 820

4,0 0,60 10,47 0,089 0,087 - - 12900 1320 14600 1490 16400 1660 18000 184

5,0 0,70 14,25 0,120 0,119 - - 17700 1800 20100 2030 22080 2260 24500 250

6,0 0,80 18,61 0,157 0,155 - - 22900 2340 26000 2650 29000 2950 32080 328

7,0 1,00 29,05 0,246 0,242 - - 35800 3660 40500 4140 45000 4600 50000 5110

8,0 1,10 35,15 0,297 0,292 - - 47000 4900 49050 5000 54900 5570 60600 619

10,0 1,40 56,98 0,481 0,473 - - 70300 7180 79500 8110 89000 9030 101000 1003

12,0 1,70 83,99 0,709 0,696 - - 104000 10580 107500 11960 130500 13500 - -

14,0 2,00 116,24 0,982 0,963 - - 143500 14650 164000 16550 180500 18410 - -

16,0 2,30 153,73 1,298 1,273 164000 16600 190000 19370 215000 21890 240000 24350 - -

18,0 2,60 196,47 1,659 1,626 208170 21220 240000 24760 272000 27980 - - - -

20,0 2,80 227,82 1,924 1,884 230800 24600 278000 28700 318000 32440 - - - -

24,0 3,40 335,96 2,837 2,777 354000 36280 412500 42330 468100 47704 - - - -

28,0 4,00 464,96 3,926 - 492500 50220 - - - - - - - -

30,0 4,20 512,61 4,328 - 541000 55360 - - - - - - - -

34,0 4,80 669,54 5,653 - 709500 72310 - - - - - - - -

36,0 5,10 775,84 6,382 - 820000 83790 - - - - - - - -

Tabelul 5
Cabluri construcţie simplă 1x61

Coeficientul de scădere a rezistenţei 0,93 0,93 0,92 0,91 0,90

Rezistenţa minimă de rupere la tracţiune a sârmei, N/mm 2 (kgf/mm2)


Masa cablului
Diametrul Aria (informativă) 1180 (120) 1370 (140) 1570 (160) 1760 (180) 1960 (200
Diametrul
nominal secţiunisârmelor kg/m
sârmei
cablului
mm Sarcina reală minimă de rupere calculată a cablului
mm mm2

mat zincat N kgf N kgf N kgf N kgf N k

11,0 1,20 69,00 0,585 0,575 - - 83500 8500 94000 9600 104000 10680 117500 119

14,0 1,50 107,79 0,914 0,893 - - 13000 13200 147000 15000 162000 16690 -

18,0 2,00 191,64 1,625 1,586 - - 231500 23610 262000 26680 285000 29670 -

20,0 2,2 231,88 1,967 1,919 244000 24490 280000 28570 320500 32280 352000 35900 -

24,0 2,7 349,26 2,926 2,887 35000 36880 425000 43030 476000 48620 - - -

27,0 3,0 431,18 3,657 3,656 448000 45530 521000 53120 588600 60000 - - -

31,0 3,4 553,90 4,697 4,574 570000 58480 670000 68230 - - - - -

40,0 4,4 927,52 7,854 - 961000 97950 - - - - - - -

42,0 4,6 1013,76 8,586 - 1050000 107050 - - - - - - -

45,0 5,0 1197,74 10,159 - 1240000 126480 - - - - - - -

OBSERVAŢIE: Sarcina reală minimă de rupere calculată a cablului este egală cu sarcina minimă teoretică de
rupere a cablului înmulţită cu coeficientul de scădere a rezistenţei sârmei la tracţiune

[top]

S-ar putea să vă placă și