Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 2 (232) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
George Popescu 70
Semneazã:
l Marco Lucchesi
l Carmen Teodora
Fãgeþeanu
l Andrea Zanzotto
l George Popescu

Adrian Bodnaru –
UNIVversuri

Repciuc --
Ioana Repciuc
Ioana
Claude Lévi-Strauss
Numãr ilustrat cu lucrãri de Aurora Speranþa

despre
despre primitivul
primitivul din noi
din noi
n NICOLAE MARINESCU
N r. 2 ((232
232
232)) • 20 18
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: România –
Þara eternã! l 2

MIªCAREA IDEILOR
George Popescu 70
Dosar coordonat de Nicolae Marinescu
România –
Marco LUCCHESI: Cetatea devasta-
Þara eternã!
a rvantext

tã l 3
Carmen Teodora FÃGEÞEANU:
George Popescu 70
George POPESCU: Poetul în faþa
Apocalipsei l 4 Motto:
George POPESCU: Poeme l 5 Nici un „pericol” sã merg în RSR, Dar ei nu sunt Þara! Ei nu sunt Româ- Revista de culturã editatã de
te

Andrea ZANZOTTO: «Cei optzeci de care nu e þara mea; nia! Iar România „centenarã” e doar o micã
ani nevrotici ai mei petrecuþi în demon- eu m-am nãscut în România (Þara parte din România Eternã, pe care n-o AIUS Printed
tarea cuvintelor» l 6 eternã!) putem cuprinde cu ochii sau cu mintea
Andrea ZANZOTTO: Poeme l 7 ªtefan Baciu noastrã, nici privind înapoi, nici privind Apare sub egida Uniunii
(Scrisoare cãtre Nicholas înainte, pe care doar uneori, în momente
de graþie, din hotarele ei mãrginite sau de Scriitorilor din România
Katanoy, Honolulu, 6 mai, 1975)
dincolo de ele, cu sufletul nostru profund
„Festivalul” mediatic al „penalilor” im- ºi tãcut o putem visa în aureola ei sacrã!
postori ºi rapaci care au capturat Statul Niciun stat românesc nu a cuprins în
român pare sã acapareze conºtiinþa publi- graniþele sale terestre România întreagã, DIRECTOR
cã, destructurând-o ºi polarizând-o anta- fiindcã România nu este doar un pãmânt, Nicolae Marinescu
gonic, generând sentimentul unei inevi- ci un suflet cât toþi fiii ei, care au iubit-o,
tabile dezagregãri sociale ºi al vulnerabili- au crezut în ea, au semãnat ceva pentru ea
zãrii fiinþei noastre naþionale. Paradoxal, ºi uneori s-au jertfit pentru ea, oriunde REDACTOR-ªEF
printr-o stranie coincidenþã, acest haos s-au aflat, rãmânând mereu o speranþã ºi Petriºor Militaru
un dor.
George
George politic ºi administrative evolueazã apoteo-
tic odatã cu înaintarea în anul Centenaru- ªtim atât de puþin despre România!
Chiar despre România noastrã. Fiindcã ea
SECRETAR DE REDACÞIE
Popescu 70 lui Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Nu fãrã relevanþã mi se pare ºi faptul cã nu este reprezentatã de mãscãricii aroganþi
ºi sterpi pe care suntem obligaþi sã-i ve-
Maria Dinu
zbaterea cacofonicã a „prãdãtorilor” este
acompaniatã de hãulituri patriotarde în dem zilnic îmbulzindu-se la „promoþiile” ºi REDACTORI
BELETRISTICÃ care „neamul”, „credinþa strãmoºescã” „gratuitãþile” privilegiilor publice, ascun- Cosmin Dragoste
Marilena TIUGAN: Poeme l 8 sau „tradiþiile” alimenteazã „mândria de a zându-ºi lãcomia ºi vidul interior sub zâm- Marius Cristian Ene
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 8 fi român” a unor mediocritãþi a cãror cul- bete cinice ºi chicoteli perverse, ci de mulþii Daniela Micu
turã precarã îi rãtãceºte într-o stare de anonimi care muncesc cinstit ºi compe-
CRONICA LITERARÃ tent pentru a-ºi duce copiii la ºcoli, a-i Cristi Nedelcu
anomie, cu atât mai gravã cu cât ocupã
ªtefan BOLEA: Marº funebru l 9 demnitãþi mai înalte. vedea la locurile lor de muncã ºi la casele
Când un popor de milioane de oameni lor, pentru a bucura pe semenii lor cu un REDACTORI ASOCIAÞI
LECTURI îºi pãstreazã identitatea mai bine de douã bun fãcut de mâna lor sau ieºit din mintea Denisa Crãciun
Ionuþ ORÃSCU: Pulp fiction-ul lui mii de ani, vorbind aceeaºi limbã, culti- ºi sufletul lor, adãugând discret, fãrã em- Silviu Gongonea
Marcel Viºa l 10 vând aceleaºi valori morale printr-o cre- fazã, pânã la urmã anonim, câtimea lor de
har la România Eternã. Ioana Repciuc
Mario ªERBAN: Biblia nihilistã – un dinþã practicatã în viaþa de fiecare zi ºi pro-
ducând valori materiale ºi spirituale care Centenarul statului România trebuia sã Mihaela Velea
memoriu nietzscheean asupra neantului
social l 10 devin repere inconfundabile ale unei isto- fie un imn închinat sufletului românesc,
Daniela MICU: O cãlãtorie cu spatele rii proprii, numai „miopii” rãtãciþi conjunc- spiritului ºi simþirii unice care îl alcãtuiesc. COLEGIUL DE REDACÞIE
l 11 tural la „înãlþimi” nemeritate pot trãi iluzia Este? Gabriel Coºoveanu
gloriei lor de-o clipã. România Eternã este!
Mihaela GHEORGHE: Un roman al Gheorghe Fabian
descoperirii de sine l 11 Viorel Pîrligras
Gheorghe MANOLEA: Liviu Emil Pop
- un om, o viaþã, un destin l 12
Oliviu CRÂZNIC: Sorin-Mihai Grad: CONCEPTUL GRAFIC
de la Surogat la outSider l 12 Lucian Irimescu
Alina GIOROCEANU: Aceste virgule!
(I) l 13 COORDONARE DTP
Mircea Liviu GOGA: „Proximul cuan- Mihaela Chiriþã
tic”: E.S. Lenghel ºi fascinaþia tempora-
litãþii l 13
Revista „Mozaicul” este membrã
ARTE
A.R.I.E.L.
Geo FABIAN: FOC: evenimente muzi-
cale l 14
Cristian NEDELCU: Dãnilã Prepe- Partener al OEP (Observatoire
leac ºi poveºtile motivaþionale de succes Européen du Plurilingvisme)
l 14
Petriºor MILITARU: Aurora Speran- Tiparul: Aius PrintEd
þa feat. Gabriela Boangiu: visul unei seri
de ianuarie l 15 Tiraj: 500 ex.
Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia de
picturã Aurora Speranþa Cernitu l 15 ADRESA REVISTEI:
Magda BUCE RÃDUÞ: Brâncuºi – su- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
flet românesc în universalitate l 15 Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

BELETRISTICÃ E-mail: mozaicul98@yahoo.com


Mariana DOBRICÃ: Femeia cu ochi ISSN 1454-2293
argintii (II) l 16

ANTHROPOS
Ioana REPCIUC: Claude Lévi-Strauss
despre primitivul din noi l 17
9 771454 229002
SERPENTINE Responsabilitatea asupra
Aurora Speranþa

Maria TRONEA: A murit Apollinai- conþinutului textelor revine autorilor.


re? l 18 Manuscrisele nepublicate
Marian Victor BUCIU: Ideologie ºi bi- nu se înapoiazã.
ografie (II) l 19
Petriºor MILITARU: Noi cercetãri de
tanatologie cioranianã l 20 www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n MARCOLUCCHESI

m iºcarea ideilor
cetatea devastatã
O
pera poeticã a lui Geor- vingãtoare poeticã interlingvis- precum lungile degete ale lui El
ge Popescu este, ne- ticã: câteodatã mineralã ca poezia Greco, ori portretele liniare ale lui
îndoielnic, de amplitu- lui Trakl, câteodatã disonantã, Brâncuºi. Poet al timpurilor întu-
dine europeanã, animatã de un precum cea a lui Hölderlin, plinã necate, naufragiat lucreþian care,
dialog neliniºtitor, s-o spunem de fascinaþia acelor lucruri care totuºi, nu pierde acel simþ tainic
imediat, între Genezã ºi Apoca- sunt pe punctul de a se întâmpla, de luminã, izvorâtã poate
lipsã, precum craniul Elenei þinut limbã suspendatã, întreruptã, ca dintr-un Mare Anonim, dacã
în mâini: strãpunsã de o frumu- un dialog neîmplinit. Mã gândesc într-adevãr va fi existând vreu-
seþe pierdutã, careia îi suntem toþi la acel dialog al lui Celan. nul, invizibil cel puþin, cu a sa or-
prizonieri. Poezia lui George Trebuie spus, totuºi, cã ver- bitoare cetate devastatã. Popes-
transpune o atare sintonie, de- surile lui Popescu trãiesc dintr-o cu e „poet al poetului”, aºa cum
loc coincidentã între lume ºi cu- sacrã contaminare, datoritã in- puþini existã, miºcat de chemãrile
vânt, care se hrãneºte cu o con- confundabilei sale dexteritãþi, tangibile ale lumii, dupã pierderea
limbajului adamic, ispitit sã dea
nume a tot ceea ce e de ºtiut.
George se adreseazã în spe-
cial unei dense interlingua pro-
iectatã în sânul cuvântului cu
GEORGE
GEORGE
sfârtecata scindare a lumii. Iatã
de ce opera sa se prezintã plinã
de intensitate, eliberatã în acelaºi
POPESCU
POPESCU 70
70
timp de compromisuri, sensibilã
ca un factor (cel al lui Lorenz) în
raport cu lumea. Poezia lui Po-
Dosar coordonat de
pescu ºi-a procurat cititori fideli,
nu doar în România, dar ºi în Ser- Nicolae Marinescu
bia, în Italia ºi în Brazilia. O operã
care marcheazã o lume în plinã

R
ãsfoind reputata publicaþie brazilianã Comunita ita-
miºcare, asemenea rubricii sale liana, am descoperit cu emoþie „devastatorul” articol
din site-ul „mondo/texte”. Astfel, „Devastopoli”, semnat de cãrturarul brazilian de origine
dupã naufragiu, ca un „supravie- italianã Marco Lucchesi, dedicat poetului craiovean George Popescu.
þuitor lup de mare”, se prezintã Scriitorul român este prezentat publicului cititor brazilian ca perso-
singur, spectator ce se topeºte – nalitate multivalentã a comunitãþii academice româneºti, cu o carierã
într-o orgolioasã solitudine – un prodigioasã. Întâlnindu-se prima datã în anul 2002, la un Congres
cânt luminos în fãrâme. Internaþional de Literaturã în localitatea medievalã Penne, din
provincia Pescara, regiunea Abruzzo, între cei doi s-a legat o strânsã
Traducere din limba ºi fructuoasã prietenie. Ca urmare a acestei întâlniri providenþiale,
italianã de Carmen cãrturarul italian a fost, începând din anul urmãtor, oaspete, în mai
Teodora Fãgeþeanu multe rânduri, al Craiovei, fiind invitat ulterior la mai multe manifestãri
literare în þara noastrã – Alba Iulia, Iaºi, Bucureºti.
Articolul „Devastopoli” a Pasionat de poeticitatea limbii române, pe care o considerã „o
apãrut în revista brazilianã CO- limbã ecumenicã în care par sã rãsune laolaltã clopotul liturgic vestic
MUNITA ITALIANA, apãrutã la ºi jelania muezinului din minarete”, Marco Lucchesi ºi-a lansat, în
Rio de Janeiro, anul XXIII, nr. anul 2003 la Craiova, primul volum de versuri în limba românã,
232, novembre 2017, p. 46. Publi- Grãdinile somnului, urmat în anul 2005 de alte douã lucrãri: Hyades
caþia apare în 40 000 de exempla- ºi Prietenie la patru mâini. A urmat, apoi, traducerea în limba brazi-
re ºi se difuzeazã în Brazilia ºi lianã a volumului de poezie Caligrafia Silenciosa, aparþinând con-
Italia. citadinului nostru, cu care o importantã editurã brazilianã a inaugu-
rat o colecþie de poezie universalã.
Seria vizitelor în Cetatea Bãniei a continuat ºi, tot pe fondul prie-
teniei dintre cei doi poeþi transoceanici, a fost lansat, în prezenþa lui
Marco Lucchesi, volumul bilingv de poezie Surâsul haosului/ Il
sorriso del caos (Craiova, Editura Aius, 2013) în traducerea exempla-
rã a profesorului de literaturã italianã George Popescu, prilej cu care
am avut plãcerea sã-l cunosc ºi sã-l ascult pe nobilul intelectual
brazilian de origine italianã.
Încântat de „semantismul mereu înnoitor” al idiomului nostru,
Marco Lucchesi a tradus, în limba portughezã, poezii aparþinând lui
George Bacovia, Dinu Flãmând, ªtefan Peticã ºi, bineînþeles, George
Popescu, afirmând cu patos: „traduc poezia româneascã cu patimã,
de la Mihai Eminescu la ªtefan Peticã, de la Blaga la Barbu, de la
Bacovia la Sorescu, pânã la poeþii de astãzi”. Pe lângã poezie, acesta
s-a îndeletnicit ºi cu plãsmuirea unor articole ºi studii care promo-
veazã intens cultura românã. În prezent traduce volumul Joc secund
al lui Ion Barbu, ce va apãrea curând în Brazilia. Promotor al culturii
române pe tãrâmul sud-american ºi rafinat traducãtor
de poezie româneascã, scriitorul, poetul ºi lingvistul
italian Marco Lucchesi a fost distins, în anul 2016
cu titlul de Doctor Honoris Causa de cãtre
Universitatea Tibiscus din Timiºoara, iar în anul
2017, la Iaºi, a primit titlul de Ambasador al Poeziei.
De altfel, Marco Lucchesi, în prezent Preºedintele
Academiei Braziliene de Litere, a fost din nou
prezent pe meleagurile noastre, invitat de Institutul
Cultural Român, unde i s-a oferit, pe 23 ianuarie 2018,
o Distincþie de Onoare pentru excepþionala activitate
de promovare a culturii române pe meridianele lumii.
De asemenea, în contextul acestui eveniment oficial,
s-a semnat ºi un Memorandum de cooperare cu
Forumul Academiei Române. Cu acest prilej, cei doi
prieteni s-au reîntâlnit, împãrtãºindu-ºi noi impresii
despre urmãtoarele proiecte. Oricât de frapant ar
pãrea, Marco Lucchesi ne-a adus ºtirea cã la
Universitatea din São Paulo, profesoara de literaturã
comparatã Ana Maria Baptista coordoneazã o
lucrare de licenþã despre adânca ºi sensibila poezie
a poetului român George Popescu.
n Carmen Teodora Fãgeþeanu
Marco Lucchesi la ceremonia de acordare de cãtre ICR a Distincþiei de Onoare pentru excep-
þionala activitate de promovare a culturii române pe meridianele lumii.

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 3


Profil bio-bibliografic
Poetul în faþa Apocalipsei
m iºcarea ideilor
Cãrþi:
I) Poezie:

D
acã filosofia este o Sã presupunem, deci, cã apo- hãrãziri, chinuiþi de propriile fan-
- Desprinderea de brumã,
ºtiinþã despre nimic, calipsa existã ºi din atâtea puncte tasme, responsabili adicã de da-
Craiova, Ed. Scrisul românesc,
Poezia este o artã în- de vedere, inclusiv ºi mai ales nemarce devastate de chinurile
1984.
tru nimic. Am citit undeva cã un poetice, n-avem motive sã ne în- unui prinþ nebun substituit în-
- ªtiinþa veselã, Constanþa,
îndemn al Mântuitorului – de a doim cã aºa ºi este, ºi sã ne asu- tr-un poet cu o identitate îndo-
Ed. Pontica, 1993, col. Euridice.
vãrsa un pic din vasul cu apã sau mãm aceastã întrebare provoca- ielnicã? Cucuta ori nu se mai cul-
- Magna Impuritas, Constanþa,
cu vin, ori, cine mai ºtie, din pa- toare a lui Marin Mincu: ce-i de tivã, ori a ieºit din uz; ºi, la urma
Ed. Pontica, 1997, col. Euridice.
harul chinului ºi al milei – ar tre- fãcut sau ce mai e de fãcut dinain- urmelor, cucuta, câtã a fost ºi mai
- Scrisori cãtre lady Di, Cra-
bui sã defineascã sui generis tea Alteþei Sale? Noi, adicã, poeþi, este, este chiar Cuvântul a cãrui
iova, Ed. Aius, 2003, col. Genesis.
(recte, în felul nostru, aºa îmi pla- noi, adicã prãfuitori de hârtii, noi biciuire am acceptat-o de bunã-
- Sine nomine. Fluturi orbi /
ce sã citesc latineºte în românã) zugravi netrebnici ºi chinuiþi de voie ºi nesiliþi de nimeni. Am fost
Farfalle cieche. Poeme, ediþie
aceastã Apocalipsã pe care se mânãstiri zidite în margini de râuri aleºi, n-am ales noi. Iar ceea ce ni
bilingvã, Craiova, Ed. Aius, 2004.
pare cã o trãim. Se pare? Îndoiala de celulozã care, iatã, ca un fãcut, se întâmplã ne depãºeºte. ªi to-
- George Popescu-Marco
nu-mi aparþine, nu revendic or- îºi tot sporeºte preþul, proporþio- tuºi, suntem chemaþi sã rãspun-
Lucchesi. L’amicizia a quattro
golii paternaliste ori auctoriale. nal cu diminuarea interesului pen- dem. Soluþii s-au mai gãsit: ici-
mani/ Prietenie la patru mâini,
tru edificiul care se ridicã noaptea colo o ardere pe rug, o sinucide-
ediþie bilingvã, Craiova, Ed. Au-
ºi se prãbuºeºte a doua zi. re, o tãcere, Tãcerea, Abandonul.
tograf MJM, 2005.
Va trebui, probabil, dupã umi- Dar pe toate le experimentãm zi
- Caligrafia silenziosa, Ed. ºi accidentalã. N-au fost de ajuns,
la-mi pãrere, sã ne mai întrebãm o de zi ºi ceas de ceas. În felul nos-
Leonardo, Curitiba-Berlim, 2007, de vreme ce ele, întrebãrile, per-
datã, cu ceva mai multã luciditate tru original ºi originar. Sã ne dez-
seleçao e traduçao: Marco sistã. ªi încã în ce mod ºi cu ce
ºi gravitate, cine suntem, de unde meticim? Sã venim cu dezminþiri?
Lucchesi. presiune neîndurãtoare. Prin ur-
venim, ce hram purtãm, ce urmã- Nu e cumva prea târziu? Prea fa-
rim, pentru ce, cu cine, unde ºi mare, dacã Apocalipsa este, nu cil? Prea „modern” ca sã zic aºa,
II) Eseisticã / criticã literarã Sfârºitul, cum s-a tot crezut, ci cel
cum? Sunt, cum se vede treaba, pentru o postmodernitate care
- Tensiunea esenþialã. Meta- mult un sfârºit, ba mai mult, un
întrebãri sustrase domeniului nici ea nu prea stã pe roze? Un
forã ºi revelaþie în opera lui sfârºit sortit, programat, sã aducã
concurenþial al media: ce sã facem, ideal ar fi acela sã întâlnim roza
Lucian Blaga, Constanþa, Ed. o reînnoire, atunci e limpede cã
criza chiar ele, media, ne-au dat-o cu ghimpele salvator care l-a fã-
Pontica, 1997. Poetul e chiar vestitorul sãu. Dar
cu împrumut, prin delegaþie. Rãs- cut pe Rilke atât de „pur”: dar
- Poesia italiana del Nove- asta a fost dintotdeauna. Chiar
punsuri s-au tot dat în vreo douã unde s-o întâlneºti printre atâtea
cento. Lineamenti, analisi stilis- dacã puþini l-au crezut. ªi mai ales
milenii ºi un pic, mai ales un pic, parcuri ºi pãduri devastate de ne-
tiche, note e commenti, Craiova, chiar dacã puþini l-au crezut la timp,
fiindcã acesta pare cu mult mai chibzuinþe împotriva cãrora am
1998. atunci când Verbul sãu ar mai fi
lung decât socoteala noastrã clamat zadarnic cu atâta asurzi-
- Mecanica formei. Eseuri, putut fi de un folos Cetãþii. Alt-
„creºtinã”, oricum, vorba lui Um- toare patimã?
Constanþa, Ed. Pontica, 1999. minteri, el, poetul ºi cuvântul sãu
berto Eco, fatalmente provizorie Am stabilit cel puþin un lucru
- Pier Paolo Pasolini. Ereti- au rãmas sã compenseze rãul a
Împingând puþin mai încolo sigur, ºi sigur de la începuturile
cul corsar. Studiu monografic, rebours. Dar n-a fost puþin nici
gândul întrebãtor ºi obscurându-i noastre: instrumentul torturii este
Constanþa, Ed. Pontica, 2000. asta. Dimpotrivã.
pe cât posibil voluntar gravitatea Cuvântul. Ni l-am ales singuri.
- Marin Mincu. Eseu despre Ce se întâmplã însã atunci/
chinuitoare, ar însemna cã, de fapt, Cum sã-l (mai) utilizãm însã când
autenticitatea scriiturii, acum ºi, mai ales, aici. Când Apo-
ne aflãm gata pregãtiþi, ca Noe ºi constituþia lui a suferit atâtea
Bucureºti, Ed. Eminescu, 2000. calipsa nu mai este doar ceva de
ai sãi, sã ne îmbarcãm pe o cora- neliniºtitoare metamorfoze ajun-
(Colecþia Eseuri). vestit, ci aproape in actu, chiar
bie, care sã ne verse într-un nou gând pânã la un insidios cursor
- Povara orfanitãþii. Eseu de- dacã, spre a fi ceva mai orgolioºi,
Ev. Sau într-un nou ºi mare Eon. pe care softiºtii pretins avertizaþi
spre poezia lui Mario Luzi, Con- aºa cum ne stã bine atunci când
Al Vãrsãtorului. Unii, mai docu- îl traduc „în formã de scobitoa-
stanþa, Ed. Pontica, 2005. turma alege rãtãcirea, a fost me-
mentaþi ºi, de ce nu, mai înþelepþi re”? Cãci, acolo, pe ecranul deli-
- Povara orfanitãþii. Eseu de- reu aºa de la Început? Ce se în-
decât noi, pretind a-i cunoaºte ºi cat de constrângãtor el, Cuvân-
spre poezia lui Mario Luzi, ediþie tâmplã, deci, cu noi ãºtia care pre-
semnele, ºi codurile de funcþiona- tul, a semnat cine ºtie cu câtã
revãzutã. Craiova, Ed. Aius, 2007. tindem cã am ales sã chinuim hâr-
re, mecanismele utilitare, tainice energie ºi nechibzuinþã demisia
- Poesis vs Krisis: le aporie tia nu spre a distra gloata, nu spre
încã pentru noi-ceilalþi, cum ar Scribului vechi care, la opaiþul cu
dell’indicibile. Cesare Pavese, a întreþine hora „de sâmbãtã pânã
spune italienii; iniþiatice, mã rog untdelemn sideral, inventa deli-
Pier Paolo Pasolini, Claudio luni”, precum oºenii noºtri dedul-
frumos. Consecinþele însã, mai cioase arabescuri pentru a cãror
Magris, Vincenzo Consolo, ciþi la ospãþuri sapienþiale, ce ni
puþin. În fapt, ele, consecinþele trãdare nu ne-au ajuns veacuri de
Gunther Grass. Con una adden- se întâmplã dacã, treziþi din coº-
sunt aici, se aflã, spre a spune iniþiere ºi foame de semne. Poe-
da su quattro artisti abruzzesi. mar, ne trezim bruscaþi de proprii-
astfel, în urmã; nu la urmã. tul în faþa apocalipsei defineºte
Craiova, Ed. Sitech, 2006. le vedenii, anchetaþi de propriile în definitiv Poezia în faþa propriei
- Da Giovanni Verga ai nostri
ei fantasme, care este trecutul,
giorni. Percorsi didattici di let-
teratura italiana, Craiova, Ed. Referinþe prezentul ºi Istoria ei. E, aceasta,
o convingere gravã pe care îmi e
Sitech, 2007.

C
ultivat la izvoarele lati- ge Popescu reface, la alt nivel, tã a oricãrui simbolism, metamor- aproape teamã sã o semnez. ªi
- Provocarea indicibilului. nitãþii poetice, parci- destinul lui Ion D. Sîrbu, scriito- foza mitului în banda desenatã dacã o fac totuºi, nu ignor nici
Craiova, Ed. Aius, 2007 monios ºi risipitor cu rul european devorat de viu de sau videoclip, „cum mai tãcea una din alternativele mai înainte
- Derogãri critice. Prospecte propriul sãu talent ºi generos, ca fãlcile carnasiere ale unei provin- valentino/ printre cãmãºile de- invocate. ªi pe care, din pruden-
disociative în literatura românã, interpret, cu al altora, George cii literalmente textualizante. functului eleonora cautã/ pierdu- þã ºi pudoare, nici nu le mai rea-
Bucureºti, Ed. Niculescu, 2013. Popescu surprinde în poezia sa ta aromã a cãrnii/ atât de ieftinã mintesc. În rest, rãmâne aºa cum
- Lucian Blaga ºi paradigma de început prin euritmia cvasi- Marin Mincu cândva/ rudof steiner iar nu adolf ne-am înþeles: din puþinul care ni
gândirii europene, Craiova, Ed. lucreþianã a versului ºi un simþ nu iosif nu nic……../ pe picioare s-a dat ºi din foarte puþinul care

D
Aius, 2013. captivant al realului filtrat prin ar „Marea Impuritate” nesigure coboarã muntele sã bea ne-a mai rãmas, Poezia este – sau
grilele unei ironii temperate. nu este doar conse- o bere/ la costicã a lui ºfanþ nimic ar trebui sã fie – cel-mai-multul-
Peste 30 de lucrãri traduse din cinþa maculãrii univer- nu-l clinteºte/ pe prinþul hamlet cu-putinþã. Poate cã ispita de a o
Giovanni Verga, Alberto Moravia, Marin Sorescu sale, a unei prozaizãri ce reduce din locul trist al balului mascat/ lua de la capãt – „înc-odatã, iar ºi
Umberto Eco, Vittorio Sereni, orice aspiraþie la instinctualitate pipiþe gureºe se urineazã pe si- iarã” – n-ar reprezenta tocmai
Andrea Zanzotto, Maria Corti, ºi la materie, ci reprezintã mai cu

A
devãratul debut al lui nele verde/ al unui crâmpei de Tãcerea cea mai rea. Cine ºtie?
Lorenzo Renzi, ca ºi din poeþi ºi George Popescu are seamã revenirea la starea de romanþã debilã/ raskolnikovii George Popescu
critici din generaþiile mai recente. loc abia în 1993 (ªtiin- haos, la amestecul iluzoriu dintre pândesc dupã uluci cereºti moar- (Rãspuns la o anchetã
þa veselã) în plin post-textualism lucruri ºi semne, generat de moar- tea lui Dumnezeu”. a revistei Paradigma, mai 1993)
ºi aceastã întârziere, în gãsirea tea miturilor, oboseala imagina-
tonului propriu, ca ºi în cazul tex- þiei ºi opacificarea cuvintelor care Octavian Soviany
tualistului Gheorghe Izbãºescu, s-au metamorfozat în obiecte.

P
este un argument în plus cã apar- Astfel viziunile coºmareºti ale lui oezia lui George Popes
tenenþa la o „generaþie de crea- George Popescu se particulari- cu este concentratã
þie”nu se suprapune totdeauna zeazã printr-o „explozie” a mitos- (având o densitate durã,
pe o aderenþã gregarã strict bio- ferei, al unei dejecþii ce invadea- de cristal), repetitivã (totuºi, de
logicã. De altfel, el a trecut proba zã lumea obiectelor. Compus sec- o mare varietate), dotatã cu o teh-
de profesionist al scrisului, prin venþial, pe mai multe voci, oare- nicã perfectã a sugestiei vizuale,
activitatea neîntreruptã, timp de cum în maniera lui T. S. Eliot, cu transferatã din pictura abstracþi-
un deceniu, de cronicar literar la pendulãri permanente între reali- onistã, folosind toate mijloacele
revista „Ramuri” ºi prin traduce- tate ºi mit, poemul lui nu se mai (pline de ingeniozitate) ale textua-
rile din italianã. (George Popes- naºte însã din tentativa de a „rea- lismului, dominatã copios de lu-
cu este actualmente conferenþiar ºeza” realul cel mai umil sub con- dicitate, golitã de sentimenta-
doctor la secþia de italianisticã a stelaþia imuabilã, atopicã ºi acro- lism. Este o creaþie insolitã, ar-
George
George Universitãþii din Craiova).
Prin modestia orgolioasã ºi
nicã a marilor simboluri ºi mituri,
ci înregistreazã, din contrã, cre-
monizatã, raportabilã la o miºca-
re europeanã, cu precãdere ma-
Popescu
Popescu 70
70 prin tenacitatea de scrib anonim,
dar ºi prin talentul autentic, Geor-
pusculul gândirii mito-poetice ºi,
odatã cu ea, degradarea absolu-
nifestatã în poezia italianã.
Paul Aretzu

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


14 n GEORGE POPESCU
nimeni nu s-a oferit sã sape groapa;

m iºcarea ideilor
lopata (agãþatã de cer) strãlucea
pustie în asfinþitul prins pe picior greºit –
ne aflam între anotimpuri exact în punctul
în care sticla refuzã ultima lacrimã
poeme
a defunctului – ºi s-a gãsit pânã la urmã
unul cãrtãrescu (dar nu era poet): i-am am vãzut funia
dat unelte noi; ºi-a scos haina cãmaºa ºi-a
desfãcut ceasul ºi-a aruncat identitatea am vãzut funia
le-a prezentat celorlalþi un act ce se citea pe dos goalã
(noi ne-am dus mai încolo, între viermi sub cerul umed ºi singur
ºi viespi spre a evita ºocul umilinþei) Eu am vãzut funia
ºi-a sumeþit pantalonii puþini ºi-a început ºi am privit funia
sã sape cu mâinile printre cuvinte mumificate – în aerul cojit de speranþã în menuet
o zi douã trei o sãptãmânã o lunã un an un veac funia limpede cãtre dumbrava vãduvã de moarte
coborând au ralanti milimetru cu milimetru
secundã cu secundã în pãmântul ce nu era al lui dar spânzuratul Nu – nicãieri
ca într-o metaforã neþãrmuritã ºi nici scaunul ºi nici sãpunul
cadavrul stãruia acolo nemilos ºi înflorit nimic
de o migalã abia presimþitã printre din cele necesare în astfel de momente:
plopii care vânau scânteia ºi ceva nici sânge nici migala verde a spaimei
viu ca o propensiune a unui gust tribal
originar pervers ºi atunci s-a ridicat ori
mortul dispãrând în pas de recrut umbra înaltã a sentinþei
cãtre livada oarbã: când am privit în adânc iar
ne-a îngheþat privirile un gând famelic spânzuratul nu nicãieri
abia acoperit de cochilia împreunã cu vântul neobiºnuite litanii.
unei îngrijorãri umede încã – de parcã nu se întâmpla nimic din cele când amintirea de el ne separã
inaderenþã la vidul promis ce urmau sã se întâmple apa îºi vinde blândeþea se scoalã ºi
ce sã mai crezi? în faþa nopþii fãrã sfârºit? (ori poate nici nu s-a întâmplat) pleacã. e în noi ca pruncul în mamã.
ºi în spaþiul dintre crimã ºi victimã ci marea obligatã la un refugiu vinovat
jos în subsolul mixat pe scrumul sãrac – un veac va sta-n reflux –
un incalculabil sine nomine ATÂT! îºi aranja dantura! mutã e rana în desenul murdar
doar singuri sub acest cer: cu mâini singure
6 într-un colþ prin ierburi goale de sens
calvar coºmar coºcogealã coºmonealã – în acest cer singur ºi trist –
o piatrã
e patru dimineaþã poete ºi poetesa n-a mai plecat înnegritã de ruºine
ºi cititorul aºteaptã pe scãrile catedralei tu cu gura însângeratã muºcând cuvintele
o piatrã pe care eu le nasc
ultima înfãþiºare cu sãmânþa decojitã ºi brusc am tresãrit
cu oul karmic reîntregirea fiinþei geografice ºi pe care visul meu le suspendã;
de teama cã vreunul dintre anchetatori
migreazã semnele de punctuaþie spre un poem mai sigur
ediþiile de prânz ale cãrþilor de poezii declarã ºi eu cu braþe înverzite crucificate
îmi vede chipul pe aºteptarea al cãrei zid
eclipsã totalã zãpada îºi scoate pãlãria ei nevãzutã ºi luminat m-am strecurat afarã pe poarta
spre ultimul trecãtor al lui iulie putred elibereazã peisajul;
crimei tinere ºi albe
floarea-soarelui înãspreºte tonul
boul ºteff îºi petrece weekendul într-un cartier select mutã e rana în desenul murdar
sfântul aºteaptã sã coboare dintr-un calendar întors al copilului neºtiut încã
spre zid
purtãtorul de scãri pustie garã pentru o amânare în doi...
rãsunã staccato
þipãtul pãunului în biblioteca de incunabule aºadar încotro priveºte mai înainte de a intra
pocnesc copcile sutienului lui mady cea fãrã cusur în scenã: e important de ºtiut spuzire de penitenþã
provincia îºi pune bigudiurile tãgadã literã pe catafalcul
ca-n fiecare sâmbãtã la ora 5 p.m. miºcarea circularã poemului sinucigaº
calvar coºmar coºniþã cucoanã cumãtru c…cat a capetelor cruzimea în jurul unor gâturi spuzire de penitenþã ce nu va fi
doar o aparentã omonimie a suferinþei firave (aproape de nimic) ºi trosniturile vânjoase niciodatã livratã la timp;
sau a fricii sfântã sãrbãtoare când ale oaselor
cel ce este n-a mai fost ce nu mai vor sã ºtie de comenzi strângere de pleoape strãine
cel ce vine este încã de pe acum în soldul unei eternitãþi
când preþul urcã vertiginos la gura infernului aºadar – el este purtãtorul de scãri sub preþul de cost;
unde matematica devine zglobie el este purtãtorul de mãºti
între timp s-a fãcut ºase dimineaþã manã cereascã peste
ºi poet poetesã poem poeticã poieticã devin simple el este pur ºi simplu neliniºtea porumbului
supoziþii în gura spurcatã a iernii
ale unghiului din care ziua cea nouã mai înainte de a intra în scenã
pregãteºte cea mai desãvârºitã ploaie (sau crimã) el albul gravid de noapte
înduratã cu pumnii strânºi / ºi tu? prinþe? priveºte în stânga ºi se cutremurã sãlbatic albul
tu salamandrã a iernii vii tu casandrã a vidului pe ochii ceaiului
strecurat între mica umbrã a omului mai înainte de a intra în scenã împrejmuit de somn
pe care istoria l-a lãsat fãrã dinþi? el
sã fii de partea pudorii e un biet pariu priveºte în dreapta ºi se cutremurã (Din volumul inedit Poemul etanº, 1997)
de chefliu prins în plasa spaimei cã a uitat
ce ºi cui dacã ºi când a promis – însã degetul mare pe chipul surd al spectatorului
îºi descoperã crima
dã pagina ºi cuvântul ºi-a abandonat locul
ne-a pãrãsit însângeratul semn al neºtiinþei
sic itur ad...
peisaj devastat cartea devine ecran se computerizeazã pe chipul vid al criminalului am îndurat apocalipsa fiindcã am clãdit-o.
foºnetul aerului matinal fâlfâirea zãpezii descoperã nu din cuvinte nu din marmorã de carrara nu din lutul –
în acest abc al penitenþei ce nu mai e tãgadã – nevinovãþia ºi umbra oricum pãcãtos ºi prea singur – ci din crimele
ca-n fiecare sâmbãtã la ora 5. p. m. ultimului împãrat lovit de o candoare inexplicabilã asupra atâtor semne pe care le-am descoperit
provincia îºi scuipã isteria îºi spalã rãnile pe drumul dintre strigãt ºi durere. dintre urlet ºi ranã
sub bâþâiala crucii primare la ce bun poeþi e important de ºtiut Împãratul nu era acolo spre a semna edictul
la ce bun timp secetos la ce bunã mãrturia încotro priveºte asupra ultimei demisii a scribului. care n-a mai aºteptat
slujnicei cu þâþele moi e important de... vestirea
dacã de unde priveºte ºtreangul era foarte aproape la îndemânã
dacã pe care din inocenþele pierdute litera strãlucea în amurgul clandestin al unei
pânã la primãvarã mai poate miza odihne neîngãduite ºi dacã nu m-am oprit acolo
tot pe care din crimele perfecte în pragul Întâmplãrii a fost ºi pentru cã
vor muri le mai poate recupera mai în josul cârpei de viaþã creºtea acolada supliciului:
câinii vagabonzi ai post-omului crudul borþos al semnãturii indescifrabile –
lui sancho panza? lecturi policier apa îºi vinde blândeþea… aluatul indicibilului
investigãri crâncene în spatele literei oarbe n-a murit numai el ºi n-a murit singur: scrumul unde sã fi fost Poezia în tot acest rãstim?
unde n-au pãtruns dioptriile celuilalt veac þigãrii e viu animalul încã aproape orbecãitul broaºtelor lansau spre dumnezeul lor
când personajul se rãzvrãteºte ºi îºi decapiteazã autorul martorii nicãieri. i-am vãzut de puþine ori proiectile de hieroglife Simboli al bivio soft
scriindu-i el povestea contemplând el zidul ºi poate nici n-a murit – cuþitul zace nefolosit impardonabil cu guler alb
care-i refuzã intrarea? în mâna strãinã ºi câmpul verde pregãteºte mustind de o cernealã nemaivãzutã.
(Din volumul Impuritas, 1999)

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 5


Andrea Zanzotto: «cei optzeci de ani
m iºcarea ideilor

nevrotici ai mei petrecuþi


în demontarea cuvintelor»
Mereu am mâncat F.M.: Vreun exemplu?
pâine ºi peisaj, iar acum Pedofilia: cuvânt pe care-l fo-
am pierdut acel raport losim într-un context ºi cu þeluri
simbiotic ce mã salvase absolut opuse celor ale datelor
chiar ºi în clipele cele reale. Ori mai curând, rasism: ter-
mai grele... men ce nu are niciun sens, aºa
Pieve di Soligo cum demonstreazã fãrã putinþã
de tãgadã cercetãrile actuale, de

E
xista mai mult de un bun la Cavalli Sforza la Piazza; un pu-
motiv pentru a-l cãuta tred rebut care ne împiedicã sã
pe poetul Andrea Zan- privim în faþã o realitate nu mai
zotto în casa sa de la Pieve di puþin periculoasã a presupusu-
Soligo: sãrbãtorirea ultimei sale lui rasism, adicã imprinting. În
cãrþi Sovrimpressioni (Monda- acelaºi timp se pierd pe drum cu-
dori), despre care a scris deja vinte mai degrabã imaginare, pre-
Enzo Siciliano în chiar aceste pa- cum Tangentopoli. Tan dã toc-
gini; sãrbãtorirea a cincizeci de mai ideea de muºcãturã, gen e
ani de activitate poeticã (Dietro valabil pentru gingie ce se întin-
il paesaggio, prima culegere a lui de înainte, iar acel li din final pare
Zanzotto a apãrut în 1951); ºi încã sã indice codiþa animalului. La
mai mult sãrbãtorirea celor opt- mijloc existã ºoarecele ce apucã
zeci de ani de viaþã ai poetului. brânza ºi tot restul.
Care, cum se ºtie, iubeºte bãºtile F.M.: Aþi predat atâþia ani la
ºi azi etaleazã una de pescar pur- ºcoalã. Ce a reprezentat pentru
tatã cu rãsfãþ pe la vreo douãzeci dv. acea experienþã?
ºi trei de ani; nesocotinþã ce se A.Z.: Cu excepþia riscului ruti-
rãsfrânge perfect în abordarea sa nei, ceva extrem de fertil. ªi fiind-
sucitã a vieþii (ºi a morþii). cã m-am ocupat mereu de peda-
„A trece la o viaþã mai bunã gogia teoreticã ºi astfel încet-în-
era un eufemism de tip catolic; cet am aplicat diverse metode.
dar acum – în societatea «bunã- deliruri în raportul meu cu peisa- acesta revine ºi în Sovrimpressi- ºi cu alte cunoaºteri. Pe urmã Cum sã spun? Le degustam.
stãrii» - lucrurile s-au schimbat. jul, însã e indiscutabil faptul cã oni. Ei bine, tipul acesta de ºtiinþã ar fi de vorbit despre raportul Uneori am folosit ºi metode iro-
Primele care crapã sunt cimitire- succesiva ºi progresiva infecþie a întâmplãrii anormale ºi înfrico- dintre nevrozã ºi poezie, rãmâ- nic represive; fiindcã o anumitã
le, scufundate de monºtri de mar- ambientalã mã determinã sã vãd ºãtoare, cu referire atât la aspec- nând cel puþin la ceea ce susþi- ameninþare, conþinutã oportun,
murã. ªi eu mã gândesc uneori oameni tot mai plaþi, tot mai an- tul fizic (extern), cât ºi la cel psihic nea Freud despre oportunita- poate face bine. În timpul unei
cã se trece cãtre o viaþã mai bunã goasaþi. ªi, deci, tot mai urâþi. (intern), m-a fascinat dintotdeau- tea, pentru un nevrotic, de a se lecþii private, spre exemplu, îmi
abandonând ceea ce cei mai mulþi F.M.: Existã o nostalgie pen- na. La fel cum dintotdeauna m-au trata cu cuvintele. amintesc beneficul efect creat de
considerã – ori se prefac a cre- tru Veneto de odinioarã, cu men- interesat paleo-cutremurele, pre- A.Z.: În realitate, unul din mo- o scrumierã grea pe care, þinutã
de? – un adevãrat paradis pãmân- talitatea «rozã ºi cu aromã de cum acela din 353 care a distrus tivele pentru care psihanaliza nu deasupra capului unui bãiat, îl
tean. E valabil ºi pentru mine, care tutun»? Belluno. Memoria istoricã a unor putea sã nu mã intereseze era toc- împiedica sã facã erori de tradu-
mereu am mâncat pâine ºi peisaj, A.Z.: Într-o oarecare mãsurã, întâmplãri ce au un timp geologic mai aceastã tratare cu ajutorul cu- cere din latinã. Ori mã gândesc la
iar acum am pierdut acel raport da. Fiindcã mentalitatea aceea, e ceva cât se poate de trãsnitã: vintelor, împlinitã ºi prin interme- jocul prostului clasei, intervievat
simbiotic ce mã salvase chiar ºi chiar dacã tãinuia un fond foarte acei o mie cinci sute de ani devin diul figurilor retorice ºi a diver- la sfârºitul fiecãrei decade de cã-
în clipele cele mai grele”. dur, cel puþin avea darul ipocri- în realitate o mie cinci sute de se- selor tipuri de lapsus ce revelau tre colegii sãi într-un fel de con-
Franco Marcoaldi: Totuºi, încã ziei, care este un omagiu al viciu- cunde. Aici, imediat. ªi totuºi, anii straturi subterane ale psiché. Tot ferinþã de presã.
de la început acel raport era de lui adus virtuþii, aºa cum a spus rãmân. Oricum ar fi, în acest stra- aºa cum ideea saussurianã a ace- F.M.: Iar despre poezia peda-
tip conflictual: îndatorat lecþiei Rochefoucauld. niu loc – real, mental – am scris lor mots sous les mots reveleazã gogicã, ce-mi puteþi spune?
lui Leopardi, raportul dv. n-a fost F.M.: Rãmâne faptul cã ºi în mult, am ºters mult ºi am lãsat mult. straturi ale poeziei, ce nu ies în A.Z.: Am fost totdeauna inca-
niciodatã o idilã cu natura. ultimul dv. volum, oricât ar pã- Luând seama mai bine, nu ºtiu prim-plan. În aceste tipuri de uce- pabil sã comentez poetic întâm-
Andrea Zanzotto: E-adevãrat, rea de rezidual, raportul-creativ dacã a fost bine de a fi tãiat ceva nicie se oferea cu adevãrat o fruc- plãri din contemporaneitate, con-
ºi fiindcã exista pericolul alergiei cu natura continuã sã fie prezent. din ceea ce am publicat. tuoasã întâlnire, chiar dacã se pu- vins cum sunt cã faptul istoric
pe care mi-o inhiba contactul cu A.Z.: Da, îl stilizez continuu; F.M.: La ce vã gândiþi, la pri- teau dovedi periculoase în mo- cel mai îngrozitor are nevoie de o
orice fel de iarbã. Însã era în orice însã truda sporeºte. Se întâmplã mele cãrþi? mentul în care, cunoscându-le, perspectivã ºi de o distanþã spre
caz prezentã tendinþa de a face sã cã de când aveam treizeci de ani A.Z.: Nu, nu, doar la perioada erau imitate din exterior în loc de a fi metabolizat la nevoie. Altfel,
renascã raportul cu natura. ªi fi- sufãr de o nevrozã «de deplasa- în care a trebuit sã mã întâlnesc a aºtepta geneza lor interioarã. existã riscul inautenticitãþii celei
indcã peisajul aducea cu sine eter- re». Raportul cu aceste locuri a cu toate noutãþile ce se înfãþiºau. F.M.: În aceastã privinþã, nu mai josnice.
nul feminin. O femeie mã interesa devenit devreme foarte simbio- Cu avangardele de diferite genuri, credeþi cã o anumitã comunã F.M.: Îl lãsãm în pace pe poet.
tocmai fiindcã sta înlãuntrul unui tic, iar când eram la Roma sau la cu imboldurile mereu prezente ale criticã ar fi insistat prea mult Cetãþeanul Andrea Zanzotto
anumit peisaj, îi era expresie. Milano resimþeam o durere pro- psihanalizei, ale antropologiei, ale asupra contiguitãþii dv cu La- cum a reacþionat la tragedia
F.M.: Exista prin urmare un fundã. Poate din cauza leneviei, noilor ºtiinþe umane. Trebuia sã can, pe jocul semnificant-semni- americanã din 11 septembrie?
element erotic... chiar dacã lenevie nu e tocmai cu- învãþãm, chiar ºi cu gust ºi cu ficat, în dauna disperatei cãu- A.Z.: Existã la mijloc un Om de
A.Z.: Da, de tip primordial. Nu vântul potrivit. plãcere, însã nu totdeauna se în- tãri de sens atât de prezente în ordin antropologico-cultural. Ne-
spun cã dacã era vorba de o urâ- F.M.: Mai bine apatie. temeiau acele noi cunoºtinþe pe poezia dv? gânditul, faptul nou, este trans-
þenie lucrul funcþiona la fel, nu A.Z.: Iatã, ceva foarte apropiat impulsul pentru mine de renun- A.Z.: Dar eu am crezut tot- punerea sinuciderii «japoneze»
acesta era cazul de a aplica pro- apatiei danteºti. ªi, prin urmare, þat spre contactul cu pãmântul; deauna cã semnificantul este un într-o culturã precum cea islami-
verbul: «rochia o mãritã pe coco- depresiei, o atitudine care la un cu aspectul fizic al expresiei mele. izvor infinit de semnificate. E su- cã care în mod tradiþional îi este
ºatã, iar harul pe ºchioapã». Eu n- moment dat devine vinã. Cu fac- Poate din cauza aceasta se întâm- ficient sã ne gândim la Divina strãinã. Cu excepþia pe care o au
aº fi ajuns niciodatã la asemenea torul atenuant al patologiei. plã cã tocmai acolo existã anumi- Commedia: trebuinþa de a con- unele secte minoritare. Nimeni nu
F.M.: Vi se pare cã aþi fãcut te digresiuni. Deceniile petrecu- strui niºte terþine elibereazã niº- putea gândi cã s-ar produce un
puþin în viaþã? te sunt multe, Mã gândesc, spre te imagini extraordinare, condu- asemenea fel de alterare geneti-
A.Z.: Mi se pare cã am fãcut exemplu, la ilustrarea unor anu- ce la creaþii ce provin din purul cã. De nu cumva ca urmare a unor
ceea ce am putut. Iar ceea ce am mite inovaþii tehnice care, pe vre- elan al semnificantului, al sune- îngrozitoare tensiuni. A unor
putut n-a fost mult. mea volumului La belta («Fru- tului. Orice tip de expresie ce cau- orori de orice fel.
F.M.: Chiar ºi dintr-un punct museþe», 1969), pãreau non plus tã sã aibã un minimum de creati-
de vedere poetic? ultra ºi de fapt s-au dovedit de- vitate are de-a face cu acest fe- Traducere
A.Z.: Simt cã am nimerit câte suete la o simplã ochire. ªtiinþa nomen. Însã poate ar fi mai bine de George Popescu
ceva, cã am atins un anume dis- m-a fascinat mereu, încã din vre- sã nu vorbim de creativitate, dat
cret rezultat, o anumitã fericitã murile în care fãceam pe chibiþul fiind cã astãzi creativ e sinonim
întâlnire de cuvinte, vreo intuiþie pentru bãieþii din strada Panis- cu publicitar. Interviu realizat de Franco
de imagini ce proveneau dintr-un perna, însã uneori ceea ce mã F.M.: Polemic? Marcoaldi, apãrut în cotidianul
adânc foarte îndepãrtat... seducea era simpla degustare a A.Z.: Eu sunt polemic mai cu- «LA REPUBBLICA», miercuri
F.M.: De pãmânt, geologic... acelor limbaje. Mai exact, accep- rând cu acei cercetãtori de lin- 10 octombrie, 2001, p. 45.
George
George A.Z.: Exact, geologic ºi ctho- tarea rebuturilor lor, trecute în lim- gvisticã ce observã numai, ce nu
nic, cum a zis ºi Contini. Sã vã dau bajul obiºnuit. intervin sã demaºte absurditatea
Popescu
Popescu 70
70 un exemplu: aceasta este o zonã F.M.: Poezia dv. trãieºte din- unor anumite cuvinte, lãsând ca
cu un înalt risc seismic iar lucrul tr-un raport strâns cu peisajul uzul comun sã decidã pentru toþi.

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n ANDREA ZANZOTTO
Elegie pascalã

m iºcarea ideilor
Paºte vântos ce urci spre crucifixe
cu toatã paloarea ta disperatã,
unde-i crudul preludiu al soarelui?
poeme
ºi trandafirul vaga profeþie?
Din grãdini de marmorã II
iatã mielul înjunghiat Ani risipiþi sub arcul vãpãii
lãstãrind umila primãvarã din dupã-amiaza vârtejurilor,
ºi iluminând relele morþilor ani unde aºteptarea m-a topit,
paºte vântos ce relele le face mai acute unde sfâºiat am invocat întoarcerea;
acolo îndãrãtul vieþii mele,
ªi dacã-i adevãrat cã supus m-au hãrãzit la muºcãtoarea
acestui gol timp torenþialã damnare
spre exaltarea lui mâine, pe care amiaza de-acum o interzice ºi vana
atât mi-am dorit perenitate a soarelui.
aceastã ghirlandã de vânt ºi de sare Tremur ºi plâng între pãduri?
aceste povârniºuri ce trupul O, noduri verzi, duºman
rãnit de cristal mi-au alinat; desiº de falduri revãrsate,
am ars prea pura pâine pãmânt – trecut tombal –
de unde a mea
Uºoare febre lumina coºcovesc limbã cu disperare
în toate povârniºurile paºtelui, se descâlceºte
ucid vinul îngheþat al urii; ºi ºovãie; ºovãie dacã din dosul
a mea e aceastã neliniºte amuþit al muntelui
ierusalim cu zãpezi reziduale, zgâlþâie leproasele sale frunþi cerul.
beteala se adunã în Ah, paºnicã plimbare a mea,
cãmãri în cuºti larg descuiate drãgãstoasã însufleþitã plimbare. Vãd
unde marile pãsãri au clocit ferigi foºnind ºi irosindu-se în negrele
culori de ouã ºi de daruri trandafirii, ºuvoaie ºi în rãtãcite
iar cerul ºi lumea nedemn altar infernuri, vârtejuri atomice, pudoarea de urzicã
al tãcerilor uºoare sunt. ºi vinul ºi dulcea lucrare a lui Dolle
pierzându-ºi lucirea, Mânã unde straturile ºerpuiesc pe culme,
Crucificatã ultimelor raze e umbra ºi viþa înclinându-se osificatã unde viscerele pãmântului aºazã
gurile nu sunt decât sânge vânturatã peste case ºi strugurele profiluri îngrozitoare,
inimile nu sunt decât zãpadã lãcãtuind vântul ºi ziua. funcþii neaºteptate, obscene semne,
mâinile sunt imagini
frunze ºi trupuri de sofisme, cartea
infirme ale serii
pe care n-a scris-o, condeiul, n-a ilustrat-o, culoarea.
care blânde victime le tãinuiesc la sân.
A exista psihic Autopsie, autopsie.
Mânã a unui foc a altuia, mânã bisturiu.
Din acest artificios pãmânt-carne
În tãrâmul meu palide acumulate simþuri …………………
Uºoare de-acum sunt visele, ºi susurãri ºi tãceri,
de toþi iubite din aceastã mâzgã de întâmplãri Însã totuºi, iatã, „buzele mele nu opresc”
cu ele mã-ntreþin în tãrâmul meu, - singure ce-au hãrþuit ºiruri de sprâncene insinuezi, pãdure,
pofticios de zahãr mã simt; lin destrãmate pe gâturi – tu prea umilitã,
dincolo de piaþã ºi de salvia roºie din aceastã prelungã clipã tu aproape vie, mai mult decât vie, aproape vie
se-adãposteºte ploaia înghiþitã de zãpezi, înghiþitã de vânt, – frunzele tale murind
împrãºtie rumori din tot acest care n-a fost licãriri ca de insectã în lacul
ºi bocetul hazliu primãvarã nu iulie nu toamnã albuminoid ce noaptea-a fost ºi zi
de care te-ai temut cu-atâta fantezie ci doar biatã spiralã ochi în bucurie ochi în doliu…
aceastã greºealã a zilei ci doar psiche,
ºi negrul sãu de ºarpe inofensiv din tot acesta care nu e nimic ……………..
ºi e tot ceea ce eu sunt:
Strãlucesc sticlele întoarcerii mele un atare adevãr geme în sine însuºi, Cer, implorã, poeþii,
ºi mânerele casei mele, se vrea mãr care sporeºte ºi se înmoaie. îi hrãneºte Lazãr la prânzul sãu,
colinele sunt cele dintâi la Licãr acid ce-ai þesut precum crinii albesc.
sosirea umedã a cerurilor, arderi în infern Invocã iubita
rãsplinã de aur apa în ciuturã ale atomilor ºi chinul pe dumnezeu pioasa victimã urmele
întreagã-n ogradã þãrâna oribil de alge ºi de viermi, ce se-ascund în simbol
ºi rimã face cu colina licãr-ou (mort e acel simbol, mort e).
care în cel ce moare mucoasã faci vorbe Nume au, cu semn de întrebare,
Din uºã în uºã iubire se strigã ºi iubiri. schiþe, scheme,
în dulcea devastare cadavre în formã de teacã
iar limpede soarele stã aplecat în onirice antologii.
pe-o altã paginã a vântului. Egloga I Prea desãvârºit plâns, prea desãvârºit.
Poeþii printre care
Persoane: a, b dacã vrei tu aºazã-mã.
Caz vocativ a – Arbori, mãnunchi, ierburi, aproape
„gentilã domniþã a mea”
sidera feriam vertice .
adevãrate, aproape pe muchia adevãrului,
I.
din regatul muntelui, coborând b: Ca ºi pentru ei, îndeajuns va fi
O, trunchiuri ale mele distrate mãrturisirea ta, fãrã sfialã, iubitoare,
sã se cristalizeze aici
gânduri în care mã cred ºi mã vãd,
în onirice antologii: ºi aproape adevãratã ºi mai mult decât adevãratã
lacom vocativ precum canonul spune:
blândã pãdure un lamento
descreierat elan.
blând ºoptiri o însufleþitã
Cum desfrânat ºi vlãguit a: „Eu însã nu sunt nimic
obstinatã nefolositoare vorbire.
învãluie un cer
Semnificate lungesc degetele, nimic mai mult decât
armonii de ciuntite crengi, vene fragila ta nimicire.
simþuri antenele filiforme.
îngândurate ºuvoaie
Silabe buze clauzule Închis în tine voi trãi
ºi aici jefuieºte ca un picur
la unison cu pãmântul de jos.
deja felinarele stãnoagelor
Prea desãvârºitã plantã, prea desãvârºitã. ce strãluce în
le substituie binele. trandafir ºi se
Cum cablurile se roiesc pe creste
…….. risipeºte
creste retezate de macara pentru antene mai înainte ca umbra
ºi monstru înrãit
ªi-ncearcã sã conteze, face semn, se-nvãpaie grãdinilor sã
încã de mai ’nainte rãsturnat veºtejeascã,
cealaltã mânã a omului.
viitorul devine.
De ea întinsã prea lung, pãmântul”.
Sunetul miºcarea
de ea întinsã
iubirea se stinge în zgurã
urlã, grãbeºte raza sã descâlceascã
în palidã, plãpândã În româneºte de
întregul metal al cerurilor.
fãclie soarele îmi scapã.
În aceastã limbã vorbesc
Pentru ea se zgâlþâie tãcerea, se-nceluleazã.
Oh zmei îndreptaþi
George Popescu George
George
eu ce se va trece.
mai mult spre copilãrie, mai mult spre punctul
ce strãluce, mânã a unui foc a unei altuia, mânã bisturiu.
Popescu
Popescu 70
70
, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 7
ce cântãresc cât o rochie de mireasã
n MARILENA TIUGAN împodobitã cu fluturi ameþiþi de albele rãdãcini
ce se preschimbã în ploaie visãtoare
UNIVversuri
poeme eu înnod la capete curcubeul
sã nu se deºire de la gâtul florilor de lãmâiþã
n ADRIAN BODNARU

peceþile rãmân intacte


b eletristicã

drumul cel mai bãtut


e cel spre masca de fiecare zi
prãbuºitã pe pleoapele
sufocate
de picãturi de ploi repezi
dispãrut brusc
înainte de a afla cum aratã nisipul deºerturilor ori
grãdinile înflorite
înainte ca norii sã se transforme în luminã umedã
tocmai când ar vrea gândul sã vorbeascã
oboseºte cuvântul ºi visul doare
peceþile rãmân intacte acolo unde nu le-am cãutat
noaptea nucului mereu lucruri fireºti ne mirã
cum se lipeºte
cu puþinã ºansã vom întâlni noaptea aceea spre exemplu
când nucul înfloreºte prima oarã dacã nu pãmântul umed de tãlpile goale
vom aºtepta în nopþile din anii ce-or sã vie presupunând încolþirea
nerãbdãtori sã vedem minunea înforirii
ce spalã toate pãcatele „Iune din iunii, careu ºi-acum,
din timpul cât n-am locuit pe pãmânt camera himerelor teii, când ceai duc iar sã ºi-l scoatã
toamna la Hajduc, de tot sã poatã
grãbeºte-te sã-l surprinzi gândind la florile lui eºarfe decolorate de soare ce sunt, când nu ni-i greu-i, oricum.
din norii veniþi de nu se ºtie unde
pun mâna-n foc cã nucul din mijlocul grãdinii revãrsate pe umerii copacilor decât de maiul — N-aveam vreo cruce
va rãmâne trãznit în acea noapte învelesc umed nu l-am mai prins! — la lãnþiºor,
în care vom deveni treji sã-i surprindem pregãtirea braþe lemnoase dor cã s-a stins Popescu Gheor-
buimãcit va lãsa numai impresia cã nimic nu-i închegat ce cuprind frunziºuri uscate trãindu-ºi traiul?! ghe s-o hurduce,
ºi cã nici florile însele nu-s pregãtite de murit degete de aer presarã în iarba culcatã
e-adevãrat cerul nu va fi luminat picuri picuri ochi Ce-s teii azi?! — tocmai cu Gala-
nicio clipã nu se ivi luna sau vreo stea ce clipesc palizi deasupra bare-ntr-un fado!”, tasary(li),
atunci ne vom afla sub nuc ºi-i vom surprinde înflorirea unui obraz al pãmântului gândeam ºi: „Adu-o de-alune ºi
ºi vom plânge de aceastã ºansã surâzãtor a minge,-n necaz, migdale, ca la
toamnã
admirabilã ºi sublimã sã scutur þeava Stambul, din miere,
nu simt încã vidul pânã la capãtul ei
dacã mã vei întreba de ce
de scuturat dintre alune,
covorul dat sã luãm a-i pune
când pipãi locul acesta nu voi ºti sã rãspund în schimb lui Biþã-n bere,
cu apã brava
nu simt încã vidul voi orândui
dau de un crâmpei de luminã raze scãpate din varã iar lui Sãndoi,
ºi-oþet de mere!” —
mã vãd o livadã încãrcatã de rod în colivia cu aripi din camera himerelor cã e cireaºã
unui coleg
verde-azuriu este acest aer care când deja din faºã,
strigam întreg
nu înceteazã sã-mi fie plãmân roatã în jurul ei dau tristeþile relaxante cât pot fi ele doar pentru noi,
din cap în fiere.
aici toamna nu se grãbeºte nu mã otrãvesc cu gânduri negre
frunzelor nu le-au crescut aripi o umbrã îmi strigã e frig acolo,-n spate,
N-aveam un glob
prin frunziºul nucului cad bãnuþi de soare îmi pun pe spate un ºal alb lucrat de mânã sã-i luãm un tort
sã vãd, cu Betis,
vast ºi încãpãtor nu mã înºalã ºi-albastru ºort
cât de concret i-s
acest loc din nou, cu toate,
unui „Sport”-ciob,
mã înºfacã pânã rãmân tu sunt eu
un copil pentru mine însãmi albe, tustrele,
la 12 volþi
sau poate o micã vietate liberã vipuºti, ºi nu
De câte ori te vei întoarce, prietenã în timp ºi în carne, (2.20
ce nu are drept pavãzã cum furã-acu’ —
vreau sã nu mã gãseºti aºa, cu ochii plânºi, pãrând pe veci
decât o bucãþicã de hârtie galbene, ele.
dincolo de uºa încuiatã, dincolo de ferestrele bãtute în cuie. prea dezinvolþi
în spatele cãreia învaþã pentru mersul înainte
sã separe ce e putred Rãspunde-mi, de mã mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut sã aflu doar cu cine am de-a face. sã te mai miri Uitam cã-n aer,-n
Cine eºti? de cântã-n prizã pãmânt ºi-n apã
ªtiu, tu, prietena mea adevãratã, câte-o reprizã þineam, sub pleoapã,
primãvarã cu parfum de magnolii care nu te-ai oprit la ce se vede, de prelungiri). minte de Bayern,
mai mult mai mult ºi mai nedefinit ºi, iatã, þie îþi aparþin în exclusivitate.
îmi pare cântul de searã Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai minþit, N-aveam nici zaþ dar Paul-Dolce,
greu de compus – mã retorizez – de aceea, cum sã te confund cu altcineva? destul în ceaºcã Karl-Heinz-Gabanna,
un jurnal intim ar prinde bine Tu sunt eu, sã-mi iasã Teaºcã când campioana
sã scrii de zeci de ori un cuvânt prietenã în timp ºi în carne. în el, subraþ, (ca niºte soli ce
pentru un alt martie
ce va sã vie fãrã vrãji ca, fie vorba — se respectau),
în truda de a sãri din colivia transparentã curaj femeie cã tot un drac tiz ne-au îmbrãcat-o
pe o astfel de vreme îi e —, ca Zorba într-un ªirato
în acest colþ de provincie cu Kazantzakis, în weiss und blau,
þi-au fost lãsaþi mii de ani sã tresari
în grãdina Teatrului Marin Sorescu ºi în English Park curaj
florile magnoliilor împrãºtie dulceag parfumul c-Olympiacos, spuneau, de fapt,
pe câmpul de luptã/ grãdinã ocupatã de copii/ greaca peluzã cã verbu-a crede
pe strãzile laterale curaj
se simte mirosul de câine plouat fãcând-o muzã deloc nu e de
soldat într-o aºa armatã mare c-a vrut, drept ac, os oricine apt.
surâd ce bine ce bine floare
azi nu am reuºit sã fac nimic prietenã albinã
adierile cunoscute de magnolii rãmân de fotbalist,
fluture îmbãtat de culori ºi polenuri în car cu fân,
între garduri de fier forjat nepoatã a lui donald rãþuºcã galbenã ce te bãlãceºti în iaz
nemotivate sã cate pân’
viþã-de-vie ce urcã-n esenþe albastre arome sirtaki-i twist,
ca o chemare nedesluºitã tandreþea þi-e arma
înveliþi în luminã cum nici de unde
ochii tãi se roagã ºi cântã sã ºtiu cã, dac-o
ploaie de lãmâiþã curaj femeie cearcãn ce gemi sub uºi sã cred, Monaco
curaj femeie pãpãdie se va ascunde
aceste adieri suave curaj femeie de mãslin
mã fac mai uºoarã decât mine însãmi curaj femeie îndrãgostitã de o chitarã de Joe Dassin
acum ºtiu de ce mã întreb curaj femeie cu aripi de vultur ºi Il faut naître...,
unde e provoacã-þi inima cãci Badea (Petru
celãlalt eu ascultã paºii Lui ºi) Pavel e-n
plin de muguri ºi izbânda va fi a ta

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n ªTEFAN BOLEA
A
l doilea roman al Mar-
tei Petreu, Supa de la

c ronica l iterarã
miezul nopþii, (Ed.
Polirom, Iaºi, 2017) este o scriere
în care putem vedea indiciile unui
feminism subtil ºi subteran (aºa
cum sugera George State la lec-
marº funebru
tura autoarei de la librãria Book am lovit-o cu forþã, cu dosul pal- gianã a daimonicului (ori de cele-
Corner din Cluj). Mai mult, într-o mei, a cãzut pe jos, în prima clipã bra negritudine a lui Celan).
perspectivã similarã, el poate fi am crezut cã se preface, ca sã mã Prolog în cer ºi pe pãmânt,
lecturat ºi ca o criticã împotriva culpabilizeze, îmi venea s-o calc episod care este strecurat înain-
totalitarismului, care striveºte în picioare, s-o fac una cu pãmân- te de finalul romanului, singurul
personajele, la fel ca în distopiile tul ...” (25). Cu Todora, din per- fragment în care se manifestã un
lui Kafka sau Bioy Casares. Bez- spectiva victimei: „Urla sã tac, cã narator omniscient, este, am pu-
na în care este înfãºurat perso- îi scol copila, m-a dat cu capul de tea spune, esenþa romanului. Pre-
najul central este nu numai meta- perete. Mi-a rãsucit mâna stângã cum toatã cartea, dar cu o inten-
fizicã, psihanaliticã ori teologicã, din umãr, ºi capul a început sã-mi sitate sporitã, capitolul este con-
ci ºi politicã. cadã într-o parte, oricât mã strã- struit muzical ºi cinematografic.
De asemenea, cartea este un duiam sã-l þin drept, numai dupã Din punct de vedere filmic, Pro-
imn întunecat dedicat durerii ºi câteva sãptãmâni mi-a trecut ... logul seamãnã cu finalul unor
suferinþei. Însãºi ideea unui al- Am cãzut ºi el m-a pus în picioa- producþii precum Melancholia
gometru (un aparat de mãsurat re dintr-o singurã miºcare, era un lui Trier sau Martyrs de Laugier.
ºtiinþific durerea) pe care o are la bãrbat puternic, atletic, fãcea Revelarea numinosului, mysteri-
un moment dat Todora (294) sport regulat. La sfârºit mi-a spus: um tremendum, este un eveni-
pune problema, remarcatã de «Arãþi ca o pãpuºã stricatã! Uite ment traumatizant, recepþionat cu
Wittgenstein undeva, a subiec- ce m-ai fãcut sã fac!»” (75). „fricã ºi cutremur” care mã trimi-
tivitãþii ºi, mai ales, a incomuni- Mai mult, cu Todora, soþul ei te (ºi) la viziunea trinitarã a „fra-
cabilitãþii durerii. Pânã nu va practicã ceea ce se numeºte gas- telui” Klaus descrisã de Jung. Din
exista un asemenea dispozitiv lighting (încercare de a înnebuni punct de vedere muzical, Prolo-
sau pânã nu vom avea implante pe cineva) de la filmul Gaslight gul poate fi comparat cu ultimele
neuronale pentru a simþi exact ce din 1944 cu Ingrid Bergman ºi trei pãrþi ale Simfoniei Nr. VI de
simte celãlalt, marii suferinzi vor Charles Boyer: „Uite, când cio- Beethoven: (3) Lustiges Zusam-
fi izolaþi într-un solipsism (auto) cãnesc, faþa ta fuge dupã deget, mensein, (4) Gewitter, Sturm, (5)
distrugãtor, care seamãnã doar cu semn clar cã eºti istericã! Spu- Hirtengesang (cu deosebirea cã
supliciile din cercurile mai adânci nea invariabil ºi râdea, râdea bu- recunoºtinþa din finalul simfoniei
ale infernului. curos, el era sãnãtosul, eu eram beethoveniene este înlocuitã la
Personajele principale ale ro- isterica, ºi de istericã ce eram sim- Marta Petreu de anxietatea ma-
manului (Marc, un farmacist ma- þeam cã pe faþa mea se citeºte cât mei Todorei). Momentul Panic
chist, egocentrist ºi psihopat ºi de ruºinatã mã simt, cât de vino- din Prolog se potriveºte cu Fur-
Todora, pictoriþã ºi asistentã me- vatã, în timp ce el avea dreptul sã tuna lui Beethoven. Mai mult,
dicalã, a treia lui soþie ºi victimã) râdã în continuare, mulþumit, în- Prologul, prin însemnãtatea sa
sunt ºi principalii naratori, cele- gãduitor, generos...” (109) De în structura romanului poate fi
lalte douã personaje naratoare altfel, psihopatia lui (absenþa comparat cu Liebestod-ul Isol-
(cocheta Pauline, a doua soþie ºi empatiei ºi lipsa oricãrui senti- dei: dupã cum se ºtie, cadenþele
marea dragoste a lui Marc ºi pic- ment de vinovãþie) se vede cel din preludiul lui Wagner nu sunt
torul Roman, amantul Todorei) mai bine când este pãrãsit de fii- rezolvate de compozitor pânã în
slujind la conturarea caracteru- ca sa, care fuge în strãinãtate la iadul de pe pãmânt. Pentru cã terzis femeilor. Iar înãuntru era o ultima scenã a actului III. ªi la
lui psihologic al Todorei ºi la ilus- Pauline, ºi constatã: „...am vrut dacã existã undeva, atunci iadul beznã compactã, de sus, cãlare Wagner, ºi la Marta Petreu, ten-
trarea dezastrului semãnat de sã aflu ce vinã am eu în faþa lui existã aici. Aici ºi acum. Sub oa- cum eram pe pervazul ferestrei, siunea este copleºitoare iar Pro-
Marc. De pildã, Pauline se referã Dumnezeu...” (95) sele craniene ca o cãciulã de zã- vedeam interiorul bisericii, ºi-n logul este climax-ul cãrþii.
la insight-ul Todorei (41-43) iar De asemenea, am putea inter- padã neagrã. Neagrã. Sunt sin- locul frescelor naive ºi colorate... Supa de la miezul nopþii este
Roman îi descrie anxietatea teri- preta obsesia lui Marc de a lãsa-o gurã ºi neagrã” (174). ºi-n locul bãncilor de lemn aco- un roman al contrastelor drama-
bilã, „boala de moarte” pe care a însãrcinatã pe Pauline, pentru a Episodul poate fi asemuit cu perite cu þesãturi colorate de tice, alternând adagio-ul melan-
contractat-o Todora din pricina încãtuºa-o mai bine, printr-o grilã visul înspãimântãtor, demonic de casã... era numai beznã, pentru colic (ne amintim de a doua miº-
soþului ei: „ªi-atunci a apãrut bãr- de lecturã anti-natalistã: chiar ar fi pe la sfârºitul romanului, în care cã totul arsese (s.a.). Sau a fost care din Simfonia Nr. VII de Bruc-
batul ei, deschizând uºa cu zgo- profitabil pentru naturã sã perpe- Todora descoperã tenebrosul din dat cu vãruialã neagrã, cu vop- kner) cu un presto de sfârºit de
mot. Din momentul când s-a au- tueze asemenea gene? Marc îºi inima sacrului: „Eram la Locul cu sea neagrã. De sus, cãlare pe per- lume (Tuba mirum de Verdi). Bi-
zit uºa de la intrare, am vãzut pe concepe însãmânþarea în termeni Grâu, intram în bisericã. Dar nu vazul foarte înalt al ferestrei, m-am polaritatea plutonicã a scriiturii
faþa ei teroarea, iar în secunda militari ºi religioºi: „Fiecare ºarjã în nava principalã, ci direct în al- uitat la dezastru, am contemplat iese la ivealã doar dacã o amplifi-
urmãtoare un fel de chip de gips... de spermã pe care am tras-o în ea tar. ªi nu pe uºã, ca preotul, ci pe bezna însãºi ca ºi cum m-aº fi ui- cãm prin incursiunea în registrul
Aº putea face o statuie a Spaimei, a fost o investiþie în viitorul fereastrã: m-am vãzut cãþãrân- tat într-o minã de sare” (295). Vi- muzical: ultima supã a Todorei
a fiinþei înspãimântate de moarte, nostru... La fiecare futai, mã sim- du-mã ca un liliac pe zidul exterior sul aminteºte de iniþierea ciora- este simultan lugubrã ºi sublimã
m-am corectat, pentru cã acum þeam ca un pãstrãv care ºi-a lepã- ºi încãlecând fereastra dinspre nianã în principiul satanic al su- precum wagnerianul Marº fune-
ºtiu (s.a.)! Am urmãrit-o ce dat lapþii în râul de munte. Dupã rãsãrit ºi intrând în locul acela in- ferinþei, dar ºi de tematizarea jun- rar al lui Siegfried.
liniºtitã ne face cunoºtinþã, vo- ce-o umpleam de spermã, urmã-
cea ei suna aproape normal, ream cu închipuirea lungul drum
numai un pic monoton: mortã- al armatei mele, vedeam cu ochii
cios” (222). închiºi milioanele mele de semin-
Marc este primul personaj þe calitate prima dând din codiþe
care ia cuvântul, la fel cum Iago spre cetatea misticã” (18-9)
are întâiul monolog important din Todora este practic vândutã
Othello. Filosofia sa de viaþã în de homosexualul (pe atunci) re-
raport cu „bãtãlia sexelor” poate primat Claudiu vecinului sãu
fi rezumatã astfel: „Eu am vrut sã Marc. Este, poate, cel mai sinis-
trãiesc, sã mã distrez, sã le fac tru moment al romanului, dova-
fericite pe toate. Le-am fericit ºi dã cã atunci când pictoriþa se re-
consolat de-a valma, cã doar asta întâlneºte cu asistentul de cãlãu
vor toate, sã fie consolate, adicã Claudiu ºi descoperã cauza (sau
futute” (57). Marc nu ezitã sã una din cauzele) tragediei sale,
apeleze la viol pentru a împlini originea apocalipsei personale,
visul femeilor, pentru a le „con- starea ei sufleteascã este pe mã-
sola”. Mai mult, îºi agreseazã în sura secvenþei cutremurãtoare
mod repetat soþiile. Pe Pauline o Dies Irae din Recviemul lui Verdi:
bate pânã îi rupe piciorul atunci „...singurul lucru pe care mi-l
când este lãuzã, iar pe Todora o doream cu adevãrat era sã rãmân
zdrobeºte ori de câte ori crede cã singurã, sã mã aplec peste pân-
flirteazã. Aidoma unui psihopat, tecele de beznã din miezul lumii,
raþionalizeazã situaþiile, deres- peste uterul acela negru ca o stea
ponsabilizându-se ºi învinovãþin- neagrã de sub picioarele mele. Ce
du-ºi victimele. vorbesc, bezna din miezul meu...
Cu Pauline: „ªi pe urmã ºi-a jubilam negru simþindu-mi sânge-
rupt piciorul.// S-o spun direct: le negru în creierul negru sub tâm-
am lovit-o, nu mare lucru, un dos plele albe... Tumtum-ul trompe-
de palmã, acolo, o scatoalcã, ºi telor ºi bubuitul sângelui, de pe
ea s-a lãsat ºi-a cãzut, de ºi-a rupt douã coline ale lumii, din cerul
Aurora Speranþa
piciorul ... Sã spun drept ºi tot: de deasupra pãmântului ºi din

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 9


pulp fiction-ul lui Marcel Viºa
Marcel Viºa, Dumnelike, cu un poet, poemã a jocului de-a crâºmã cã ne vãd ãºtia/ nu mai tualitatea transpusã în manierã
Editura Cartea Româneascã, dragostea, o lamentaþie pe lângã putem trãi din pricina lor/ sã ridi- parodicã se pliazã cel mai bine pe
Bucureºti, 2017. iubita inaccesibilã, brodatã cu iro- cãm în oraºul acesta un bloc doar temperamentul poetului, rezul-
nii ºi banalitãþii savuroase („tu nu pentru ei/ un turn Babel al muþe- tând o falsã-elegie postmodernã,

M
arcel Viºa debuteazã ºtii ce sã faci cu o poetã/ sã faci niei/ un ghetou al pensionarilor un edificiu ca un castel din cãrþi
în 2017 cu volumul dragoste cu ea e o artã/ mintea ei cu cimitir de jur împrejur” (nu-i de joc: „regatul tãu se întinde
de versuri bizar inti- un univers impenetrabil de cãtre înþeleg pe bãtrâni). dintr-un capãt în altul al monito-
tulat Dumnelike. Remarcându-se banalitãþi cotidiene pe care i le Deºi discul cu Pink Floyd ru- rului de 17 inch/ al meu are 19/ dar
la câteva concursuri de poezie, serveºti pe tavã zilnic/ micul ei leazã în poemul retro, muzica cea nu dimensiunile conteazã ci inima/
Marcel Viºa este întâmpinat cu dejun constã în discuþii despre mai adecvatã pentru poezia lui :D/ iar tu ai o/ <3/ facebook care
cãldurã de critica literarã. Hibri- marile personalitãþi ale secolului/ Marcel Viºa aº spune cã ar fi cea bate la fiecare like/ vei face infarct
ditatea din titlul se rãsfrânge ºi iar la prânz ºi cinã nici mãcar n-ar comercialã, cãci nu adesea baby/ eu n-am/ <3/ de dat/ dar îþi
asupra conþinutului, dãm peste rost sã-þi spun ce serveºte”), pâna kitsch-ul se strecoarã impercep- ofer o conexiune wi-fi stabilã/ fac
l ecturi

un pulp fiction artificial la prima la mult mai bine structurata la ca- tibil în unele poeme. Pick-up-ul teathering de calitate/ poþi fi cu
vedere, însã tot mai consistent fea, care aminteºte de poezia Aer prezent aici, ºi inactualitatea lui, mine ºi pe net în acelaºi timp”.
pe parcurs. cu diamante a lui Florin Iaru, din aratã cã în poezia lui Marcel Viºa Emul al optzeciºtilor, Marcel Viºa
Poezia din Dumnelike se con- volumul colectiv omonim: „noi încã nu s-au decantat straturile, îºi aduce nota personalã prin
struieºte în jurul unei scãlãmbã- alergam iar lumea se degrada în existã urme mimetice mult prea aceste poeme care transformã
ieli superioare, jargonul ºi orali- urma noastrã/ clãdirile se acope- evidente. elemente non-poetice în poezie,
tatea, scenele bufe ºi ingenuita- reau cu viniºoare negre/ plouã cu O poezie golitã de anumite con- o poezie deschisã, însã foarte
tea alimenteazã aceastã poezie cenuºã/ strãzile se albeau subit iar mã trimite la sor’ mea/ «du-i bile- venþii, în care pulseazã câteva reu- aproape de prãpastia neartis-
care atinge „temele mari” doar noi ne iubeam ca-n prima iarnã tul acesta»/ n-am înþeles «trucul»/ ºite foarte bune. Marcel Viºa încã ticitãþii pe care poetul reuºeºte
pentru a le persifla. Marcel Viºa nuclearã/ radiaþiile gamma ne pe- pe drum uitasem de moarte ºi alte nu ºi-a fixat stilul, aºa cum am arã- s-o evite prin aceastã încã-
îºi pune poezia în miºcare prin netrau pielea care se desprindea tristeþi/ mã bucuram de iarnã rãtã- tat mai sus, influenþele sunt diver- pãþânare de sonda nesondatul ºi
lucruri simple care uneori refuzã de pe glezne în fâºii largi”, poetul cind în imensitatea câmpiilor albe/ se ºi puternice, în Dumnelike el de a evita convenþiile.
însãºi poezia. Aceastã indiferen- aratã adevãrate afinitãþi cu manie- un punct rãtãcit pe o coalã A4”. cântã la mai multe instrumente fãrã Poeme precum Ana, poeþii nu
þã asumatã apare ca un ecou la ra de la 1980. Poezia trucul, poate Reperul livresc apare ca nece- sã putem spune cã exceleazã în poartã verighetã sau mascote
poezia optzecistã de care Marcel cel mai bun exerciþiu din volum, îl sar în poezia lui Marcel Viºa pen- unul anume, însã muzica, per an- sfinte ar fi trebuit sã lipseascã din
Viºa este legat stilistic, aºa cum apropie stilistic pe Marcel Viºa de tru un anumit tip de poziþionare sablu, este plãcutã. carte. Fiind cel mai recent câºti-
sugereazã ºi Cãlin Vlasie pe co- originile biografismului optzecist faþã de poezie, acest lucru obser- Un superb contra-manifest, gãtor al premiului de debut „Mi-
perta a IV-a. al lui Alexandru Muºina. Un ta- vându-se în simularea, sau mai autoironic ºi care þinteºte în plin hai Eminescu”, Marcel Viºa tre-
Este greu de spus dacã asta ºi- blou domestic de un dramatism degrabã tentaþia, unei „anxietãþi programul qpoemiºtilor, în atmo- buie sã confirme la urmãtoarele
a propus, însã Marcel Viºa fie în- bine dozat, în care totul este rostit a influenþei” care strãbate volu- sfera cãrora Marcel Viºa s-a for- volume succesul pe care l-a ge-
cearcã sã dea replici parodice opt- cu o simplitate pe care poetul o mul de la un capãt la altul: „se mat ºi iatã-l devenit unul dintre nerat prin Dumnelike.
zeciºtilor, fie influenþele încã nu poate dezvolta pe viitor: „aº mer- trezesc dimineaþa devreme ºi stau cei mai reprezentativi exponenþi
au fost topite în propriul stil. De la ge la sanie dar tata moare/ e prima cât e ziulica de lungã/ încât nu ai lor, este poemul oh tu reginã n Ionuþ Orãscu
cãrtãresciana tu nu ºtii ce sã faci zi din ultimul lui anotimp// mama mai putem sã venim beþi de la facebook. Aici e-existenþa, vir-

Biblia nihilistã – un memoriu nietzscheean


asupra neantului social
ªtefan Bolea, Biblia nihilis- individul – totul”, ce se aflã la un eu independent, boem. Înfrân- ºi apolinic, ªtefan Bolea atribuie
tã, Editura Crux Publishing, Bu- distanþã de câteva idei de auto- ge orice dubiu de slãbiciune prin o viziune întunecatã ºi putredã a
cureºti, 2017 portretizarea acestuia, numindu- reminiscenþele stoice prezente în unei lumi lipsite de formã, de sens,
se un „cioran turbat”, dar ºi de atitudinea sa rece, deoarece deºi chiar de individualitãþi. O lume

L
a curent asupra marilor plasarea unor gânduri personale realizeazã futilitatea generalã în ºtearsã, pictatã doar în nuanþe de
probleme sociale, cu sub a doua strofã din poemul care ne zbatem, deºi conºtienti- gri, care nu oferã decât scenarii
toate cã este o fire so- Venedig, scris de atotputerniul zeazã neajunsurile vieþii, el con- tot mai negre, în care muzicalita-
litarã, ªtefan Bolea reuneºte cele Nietzsche. tinuã sã aprecieze viaþa. tea vieþii devine o poezie cu rimã
mai adânci cugetãri despre alie- Deºi decorul sugerat de lexe- Individualist, totuºi dispus sã albã, fãrã orizonturi.
nare din sfera filosofiei occiden- me este tot unul mortuar, în The se sacrifice pentru a descrie no-
tale sub forma unui caiet scris cu Gospel of Cain se realizeazã echi- roiul contemporan, dionisiac, dar n Mario ªerban
venin. Osmoza între lirica sa as- librul între sinele nihilist, resem-
cuþitã care te face sã simþi emoþiile nat cu propria-i nimicnicie ºi si-
pânã la os, cu senzaþia arderii pe nele existenþialist, conºtient ºi
rug ca Nessus, ºi scurtele aforis- împãcat de puþinele momente în
me dezambiguizante oferã un dis- care trãim cu adevãrat. Citatul
curs eminamente strãlucitor, în „Momentele în care trãim cu ade-
ciuda prezenþei unei viziuni întu- vãrat sunt atât de rare încât ne
necate despre murdãria eului in- putem consola cã moartea nu va
terior sau a miasmelor cadaverice aduce nimic nou” reuneaºte cele
rezonate de îmbâcsirea socialã. mai mult sau mai puþin. Sãtul fi- douã entitãþi sub masca unui ni-
În Apocalypse, primul capitol ind de plaga omeneascã, Bolea hilist pasiv, care oferã o nuanþã
din cele ºapte (celelalte fiind 3 acoperã golul ereditar al masei liricã. Vârtejul anihilator al vidu-
Corinthians, The Gospel of inutile de cetãþeni normali prin lui devine o frenezie dionisiacã.
Cain, The Gospel of Lucifer, The umbra egoismului stirnerian, sub Arta, dar în special muzica pen-
Gospel of Tyler Durden, Eiso- influenþa cãruia îºi suprapune tru geniu reprezintã singura sal-
dos, Genesis), nu ezitã sã încea- dispreþul faþã de sine. Ego con- vare din oroarea existenþei deoa-
pã direct, scriitorul clujean recu- tra mundi nu mai este înþeles ca rece sensibilitatea unei idei poa-
noscându-ºi lecturile nietzsche- o bãtãlie între individ ºi ceilalþi te fi redatã cel mai complet prin
ene prin compararea geniului de indivizi. Presiunea pesimismului, ceva abstract, asemenea senti-
origine germanã cu „un ºofer, dar ºi a individualismului se omo- mentelor. Cuvintele se pot apro-
care într-o situaþie periculoasã genizeazã într-un vârtej de idei pia de epicentrul unei stãri, însã
apasã pânã la refuz pedala de efervescente ce pot fi interpreta- nu-l pot localiza ºi vindeca aºa
acceleraþie”, datoritã scrierilor ce te ca fiind o cale cãtre alienarea cum o pot face sunetele, de aici
dateazã din perioada de început faþã de tine însuþi, într-un mod ºi admiraþia autorului pentru
a degradãrii a filosofului. Totuºi, placut! Astfel, prin metamorfoza- compozitorii clasici. Prin urmare,
putem stabili nucleul cãrþii în ur- rea luptei dintre geniu si lume într- se ajunge la afirmaþia lui Nietz-
mãtorul citat: „sunt momente un conflict interior, ego contra sche, care de altfel a fost ºi com-
când urãsc atât de tare încât aº ego, se deduce apartenenþa la pozitor, ce oferã o perspectivã
vrea ca omenirea sã aibã un sin- principiul nietzscheean de Über- clarã asupra omului: „Fãrã muzi-
gur grumaz, al meu, pe care sã-l mensch, sub masca transparentã cã, viaþa ar fi o greºealã.” ªtefan
frâng cu silã”. Fiecare precizare a anarho-egoismului. Bolea poartã din nou pecetea
din acest fragment rezumã întreg Acest individualism occiden- conceptului de Übermensch prin
conflictul ego contra mundi, na- tal cu caracter elitist, care separã transgresiunea ereditarei tragedii
turalizat printr-o deosebitã repul- geniul de plebea conformistã, umane cu un individualism poe-
sie faþã de uzatul mecanism so- este continuat ºi de afirmaþia con- tic. Nemulþumit de ceilalþi, el se-
cial din care facem parte cu toþii, form cãreia „societatea e nimic, parã existenþa lor de a sa printr-
Aurora Speranþa

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n DANIELA MICU

o cãlãtorie cu spatele
neazã acest parcurs, douã dintre „Acasã” reprezintã pentru confrunte cu propria-i umanita-
ele constituind punþi de legãturã fostul senator canadian Peter te.” (p. 270) Stabilirea într-un mic
spre celãlalte pãrþi ale romanului: Tovy, vãduvit recent, drumul sat de munte, în care cimpazeul
pe drum ucide sub roþile automo- spre satul natal al pãrinþilor sãi, este o prezenþã aproape extrate-
bilului un copil ºi apoi gãseºte aflat în Munþii Înalþi ai Portuga- restrã, descoperirea unui crucifix
crucifixul chiar în satul natal al liei. O cãlãtorie stranie, alãturi de misterios, acelaºi pe care Tomas

L
a cincisprezece ani dupã copilului. Aceastã cãlãtorie, dar Odo, un cimpazeu salvat dintr-o îl cãutase, dar ºi aflarea cã un
Viaþa lui Pi, Yann Mar- ºi cele din urmãtoarele douã ca- bazã canadianã de cercetare. Re- copil ucis timpuriu ºi pe care co-
tel publicã un nou ro- pitole, sunt realizate ca o verifi- laþia om-animal este marcatã în munitatea îl sanctificase era un-
man de cãlãtorie în care sondea- care a posibilitãþii ca religia sã permanenþã de teama de a nu fi chiul sãu, culmineazã cu momen-

l ecturi
zã emoþiile implicite durerii pier- ofere alinare, iar corpul romanu- atacat de primat, dar ºi apropie- tul în care Odo descoperã în sub-
derii celor apropiaþi. Începând lui sondeazã discret parabole ºi rea omului de condiþia atempora- solul casei o valizã cu obiecte
chiar de la distribuirea celor trei întâmplãri biblice într-un melanj lã, animalicã: „Preferã de departe ciudate, printre care ºi mãnun- ce procesiunea strãbate satul,
pãrþi ale ficþiunii – „Fãrã casã”, armonios cu misticismul ºi actua- tãcerea intensã pe care i-o oferã chiul de fire de cimpazeu. Toate îndreptându-se spre bisericã: câ-
„Spre casã” ºi „Acasã”, mobili- litatea. O ficþiune remarcabilã ce prezenþa lui Odo, lentoarea sa acestea, legate de obiceiul mer- teva dintre rudele îndoliate merg
tatea este marcatã aici de mersul abordeazã autentic ideea de cã- meditativã în tot ce face, simpli- sului cu spatele: „Peter remarcã cu spatele. Pare a fi o manifesta-
cu spatele. Este o cãlãtorie din- lãtorie curativã. tatea profundã a mijloacelor ºi o tradiþie localã stranie, pe care re a durerii... Obiceiul îl intrigã pe
spre afarã spre înãuntru. „Spre casã” este povestea lui scopurilor sale. Chiar dacã asta n-a mai întâlnit-o nicãieri altun- Peter ºi încearcã sã afle mai mul-
Aparent fãrã nicio legãturã Eusebio Lozora, anatomopatolog înseamnã cã de fiecare datã când deva. Prima datã o observã cu te despre el. Nici Dona Amelia,
între ele, cele trei capitole prezin- credincios (capitolul debuteazã cu e cu Odo, Peter e nevoit sã se ocazia unei înmormântãri, în timp nici altcineva nu pare sã-i ºtie
tã poveºti ºi personaje din tim- acesta rostind de trei ori „Tatãl originea ºi motivul pentru care e
puri ºi lumi diferite, ce se între- nostru”). Pentru o perioadã, aten- practicat.” (p. 279) Finalul pare
gesc sub forma unui puzzle sus- þia se îndreaptã spre pasiunea lui sã fie anume gândit astfel încât
þinut pe elemente bizare, cu o sim- ºi a soþiei sale pentru romanele sã distrugã logica naraþiunii, pe
bolisticã proprie: pãrul unei mai- Agathei Christie. Femeia, un care în cele din urmã, cititorul reu-
muþe, mersul cu spatele, un cru- personaj locvace ºi extrem de ºeºte sã o stabileascã. Stãpânul
cifix pe care Iisus seamãnã cu o inteligent, expune cu meticulozi- îºi dã sufletul pe o stâncã, în bra-
primatã etc. tate interpretãri dinspre romanele þele lui Odo, imediat dupã ce vede
În prima parte a romanului, poliþiste ºi minunile Mântuitoru- un rinocer iberic, despre care se
Tomas se hotãrãºte sã porneas- lui. Discuþia, aproape un mono- credea cã dispãruse definitiv cu
cã într-o cãlãtorie spre Munþii log, se desfãºoarã în jurul hotãrâ- mult timp în urmã.
Înalþi ai Portugaliei, în cãutarea rii lui Iisus de a vorbi în parabole Un roman de cãlãtorie straniu,
crucifixului despre care aflase din ºi a importanþei ficþiunii în vieþile ce poate fi abordat dintr-o mulþi-
jurnalul pãrintelui Ulisses, o mare noastre. Nucleul acestui capitol me de perspective, dar care to-
descoperire arheologicã ce avea este totuºi vizita nocturnã a unei tuºi rãmâne compact, þinând ast-
sã-i asigure un post la un muzeu femei în vârstã ce aduce într-o fel cititorul cu sufletul la gurã.
antropologic. Ca simbol al dure- valizã trupul soþului ei spre a fi Dar nu aceastã înlãnþuire de eve-
rii pierderii soþiei ºi fiului, Tomas autopsiat. Procedura are loc în nimente, care mai de care mai ne-
deprinsese obiceiul de a merge prezenþa acesteia, iar trupul întâlnite, ce uneori se întrepã-
cu spatele, de aceea ideea de a deschis devine sursa unor obiecte trund, alteori derivã unele din al-
cãlãtori, de a se deplasa înainte, ce au marcat la un moment dat tele, constituie calitatea cea mai
pare irealizabilã. Salvarea vine din existenþa bãrbatului, printre ele ºi de preþ a cãrþii, ci modul de a des-
partea unchiului bogat, care-i un mãnunchi de blanã de cim- chide probleme de actualitate, de
pune la dispoziþie unul dintre pri- pazeu. Aici este integratã ºi istoria a stimula o anumitã gândire con-
mele automobile ale vremii. Din cuplului Maria ºi Rafael Miguel temporanã. Diversitatea persona-
acest motiv, cãlãtoria atrage mul- Santos Castro, una despre iubire, jelor converge din numeroase
tã atenþie asuprã-i, mai ales cã bucurie ºi tinereþe, pânã când îºi puncte geografice, sociale, tem-
Tomas strabate sate vechi, înde- pierd în mod misterios fiul, a cãrui porale spre un centru al cãutãrii
pãrtate de civilizaþie. Tot felul de concepere fusese consideratã o de a înþelege ºi a se vindeca.
evenimente ºi obstacole îngreu- minune dumnezeiascã.
Aurora Speranþa

un roman al descoperirii de sine


Aurora Dumitrescu, Bipolara, psiholog, îl contacteazã pe doc- personalitãþi ale marilor religii. sului realitãþii fizice, în compara-
Editura Tracus Arte, Bucureºti, torul Roger sub îndrumarea cã- Alegând sã se întoarcã în lumea þie cu ultima care constã în armo-
2016. ruia protagonista îºi începe dru- fizicã ºi sã nu-i mai fie fricã de nizarea fiinþei. Scena care apare
mul conºtientizãrii eului. moarte ºi de boalã, David îºi în- obsesiv în carte este cea a duºu-

O
riginarã din Craiova, Dacã în cazul Gloriei proble- trece propriile limite date de fiin- lui, act al conºtientizãrii trupeºti
scriitoarea Aurora Du- mele par de naturã psihologicã ºi þa sa, de ADN-ul care este „o ilu- ºi simbol al renaºterii spirituale:
mitrescu a studiat la o fac sã se îndepãrteze de sine, zie”. botezul.
Colegiul Naþional „Elena Cuza” problemele medicale (cancer la Romanul de experienþã îmbi- Oraºele în care se desfãºoarã
ºi a urmat Facultatea de Litere ºi creier) ale lui David îl determinã nã moduri de cunoaºtere, precum acþiunea – Bucureºti, Praga, Vie-
Istorie din oraºul sãu natal. De- sã se autodescopere. În timpul medicina, psihologia ºi religia, na, Sibiu – sunt bine conturate.
buteazã în anul 2012 cu volumul operaþiei sãvârºite de chirurgul toate subordonându-se erosului. De asemenea, se observã inter-
de prozã inspirat din experienþa Dumitru Constantinescu, tatãl Din punct de vedere medical, textualitate între Bipolara ºi
sa personalã, Drumuri. În 2015 Gloriei, starea lui David depãºeº- misteriosul antagonist „El” este Maitreyi, India ºi obiceiurile sale
obþine premiului I, pentru te graniþele realitãþii materiale. rezultat al disfuncþionalitãþii ce- fiind amãnunþit ilustrate. Ca ºi
romanul Cagliostro, la Concur- Prin intermediul acestei scene, se rebrale în timp ce psihologii nu- Mircea Eliade, Aurora Dumitres-
sul „Alexandru Macedonski”. poate contura viziunea autoarei mesc aceastã problemã bipolari- cu dezvoltã o fascinaþie pentru
Romanul Bipolara este publi- despre rai ºi spiritualitate. Raiul tate. În încercarea de a înþelege India ºi scrierea sa are ca surse
cat în 2016, reprezentând o lectu- Protagoniºtii, Gloria ºi David, este un loc al creaþiei ºi al libertã- existenþa lui, se face trimitere ºi de inspiraþie atât substratul bio-
rã incitantã datoritã îmbinãrii ce- sunt personaje rotunde, parþial þii de decizie, în care simþurile se la folclor, însã Gloria neagã vari- grafic, cât ºi antropologic, dupã
lor douã tipuri de cunoaºtere, antitetice. Deºi are o fire artisticã acutizeazã: „Traversarã grãdini anta în care „El” este Zburãtorul, cum precizeazã în postfaþa cãrþii:
ºtiinþificã ºi artisticã, în scopul ºi poeziile ei sunt remarcate, ex- verzi prin care curgeau izvoare cu neputând sã îl regãseascã în nici „Confirm veridicitatea dialoguri-
descoperirii sinelui ºi înþelegerii cesiva interiorizare a Gloriei îi ca- ape cristaline ºi transparente de o explicaþie deoarece „El” este cât lor cu maeºtrii yoghini”, cãlãto-
realitãþii. Fãrã sã fie structurat în uzeazã lipsa de sensibilitate faþã parcã totul se petrecea ca în ex- se poate de prezent ºi real. Ero- ria ei spiritualã în India fiind în-
capitole, romanul pune accentul de realitatea pe care ajunge sã o perimentul lui Emoto Masaru, sul este reprezentat de iubirea treprinsã în februarie 2016.
pe continuitatea întâmplãrilor, considere banalã, absurdã. De- cãci ascultau o muzicã ce se per- dintre protagoniºti. Se pot iden- Aºadar Bipolara de Aurora
ilustrate cu ajutorul tehnicii presia ºi încercãrile de suicid au cepea nu cu urechea, ci cu fieca- tifica trei mari etape în conºtien- Dumitrescu este un roman al des-
decupajului, ºi evoluþia persona- loc dupã întâlnirea cu aºa-zisul re pãrticicã a fiinþei (…) Vederea tizarea sinelui: cea energeticã, coperirii sinelui ºi înþelegerii rea-
jelor care determinã complexita- „El”, un personaj plãsmuit de era la 360 de grade ºi mirosul era cea a liniºtirii sau a retragerii într- litãþii în care cele douã personaje
tea scriiturii: diferenþele registru- mintea Gloriei care ilustreazã, de unul subtil ºi foarte plãcut, ne- un loc predominant de naturã, ºi acced spre conºtientizarea com-
lui narativ sunt dependente de fapt, toate fricile ºi stãrile ei de cunoscut pentru el. (…) Se gândi etapa spiritualã în care Gloria pletã a fiinþei proprii atât din
schimbarea percepþiei asupra re- disconfort. Dorind sã o ajute, la un mãr ºi mãrul îi apãru instan- pleacã în India. Prima etapã ini- punct de vedere fizic, cât ºi spiri-
alitãþii ºi începerea cãutãrii de mama vitregã a acesteia, Eleono- taneu în palmã.” Divinitatea este þiaticã are ca rol activarea simþu- tual.
sensuri în cele înconjurãtoare. ra Constantinescu – de profesie ilustratã de Consiliul format din rilor ºi redarea gustului ºi miro-
n Mihaela Gheorghe

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 11


Liviu Emil Pop - un om, o viaþã, un destin
O viaþã a povestit multe. L-am întrebat: Unele dintre povestirile de

P
e la începutul lunii de- – Ce aþi fãcut ca sã ajungeþi atunci le-am scris într-o carte in-
cembrie, am primit invi- profesor docent (un titlu ºtiinþi- titulatã „Invenþii ºi istoriile lor”,
Dupã întâlnirea de la Casa stu-
taþia de a participa la lan- fic rar)? dar le-am reluat ºi în alte publica-
denþilor, situatã în centrul Craio-
sarea cãrþii Un om, o viaþã, un Ne-am oprit ºi cu candoarea þii: ziare, buletine universitare, un
vei, am mers pe jos pânã la fosta
destin (Editura Aius, 2017). O unui licean mi-a spus: Dicþionar al Academiei Române.
Casã de culturã a tineretului, zonã
carte autobiograficã, scrisã cu – Eu am muncit. Cei din jurul Toate duceau la acelaºi final: o
cunoscutã de craioveni sub nu-
har de Liviu Emil Pop. Evenimen- meu au apreciat ce am fãcut eu. viaþã dedicatã agriculturii, cerce-
mele „la geamuri”. Am povestit,
tul avea, pentru mine, valenþe cu tãrii, învãþãmântului.
totul speciale: îl cunoscusem pe
profesor, deºi am lucrat în dome-
nii diferite, ºi citisem manuscri- Omul Liviu Emil Pop
sul, cu ani buni în urmã, la câteva În 1985 s-a organizat la Râm-
l ecturi

zile dupã ce agronomul Liviu Emil nicu Vâlcea un salon de Invenþii.


Pop a plecat... sã viziteze ogoa- Fiind aproape de Craiova, Uni-
rele pline de verdeaþã din Ceruri. versitatea noastrã a participat cu
Pe profesorul Liviu Emil Pop multe invenþii ºi cu o delegaþie
l-am cunoscut prin anii ’80. Or- numeroasã. Printre participanþi, mult”. În timp ce domnia sa se
ganizam, atunci, întâlniri sistema- profesorul docent Liviu Pop, care odihnea „mai mult” am stat de
tice cu studenþii de la Facultatea avea atunci 66 de ani. Deºi am vorbã cu fiica domniei sale, Livia
de Electrotehnicã din Craiova, anunþat din vreme când sosim la Avram. Mi-a arãtat manuscrisul
grupa de acþionãri electrice ºi dis- Râmnicu Vâlcea, se fãcuse cinci dactilografiat. Îl terminase în 29
cutam despre invenþii ºi despre dupã-amiaza ºi încã nu ºtiam noiembrie 1993 ºi îl dactilografia-
inventatori. La una dintre întâl- unde vom fi cazaþi. Le-am cerut se în patru exemplare, dedicate
niri, programatã la Casa de Cul- organizatorilor sã rezolve aceas- celor care l-au însoþit în destinul
turã a Studenþilor, corpul situat tã problemã mãcar pentru cel mai sãu de om.
pe strada Ialomiciora de atunci, de seamã participant – docentul Peste ceva timp, poate o lunã,
Eugeniu Carada de acum, l-am Liviu Pop. Într-o jumãtate de orã am citit, aproape pe nerãsuflate,
invitat pe profesorul docent Li- s-a rezolvat, dar profesorul a în- unul dintre exemplare. L-am
viu Emil Pop, de la Facultatea de trebat: „Ceilalþi unde vor fi ca- regãsit pe ardeleanul ordonat,
Agronomie, venit de la Cluj încã zaþi?“. „Încã nu ºtim“, au rãspuns meticulos, îndrãgostit de tot ce
de la înfiinþarea acesteia, adicã în organizatorii, „dar se va rezol- este legat de agriculturã ºi de
1948. Pentru cã era un inventator va“. „Atunci rãmân ºi eu în hol oameni. Am descoperit, însã, ºi
de marcã, obþinuse deja Brevetul cu ei pânã vor fi cazaþi“, a rãs- istoria învãþãmântului agricol,
pentru „Soi de arahide Tâmbu- puns omul Liviu Pop. istoria cercetãrii agricole ºi a agri-
reºti”. Era menþionat în „Dicþio- A doua zi am asistat la o fasci- culturii din Oltenia.
nar cronologic al ºtiinþei ºi tehni- nantã expunere despre cultura de Lansarea cãrþii scrise de Liviu
cii universale” , publicat de Edi- arahide. Emil Pop, inventatorul „Soiului de
tura ºtiinþificã ºi enciclopedicã arahide Tâmbureºti”, a fãcut sã
din Bucureºti în 1979, astfel : „în rãsarã, între cãrþile Bibliotecii
1968 Agronomul Liviu Pop, care Un destin „Alexandru ºi Aristia Aman“ din
se ocupã încã din 1943 de cer- Craiova, cultura recunoaºterii
cetarea structurii solului, reali- Vorbeam cu profesorul Liviu valorilor de lângã noi.
zeazã un aparat pentru determi- Emil Pop mai des sau mai rar. În
narea rezistenþei la presiune a 2010, într-una din primele zile ale n Gheorghe Manolea
agregatelor din sol...” lunii noiembrie, Liviu Emil Pop a
Aurora Speranþa vrut sã se odihneascã „mai

Sorin-Mihai Grad: de la Surogat la outSider


S
orin-Mihai Grad (n. 1979) baj simplu, fragmentat programa- ciºate”; Epsilog satirizeazã zei-
este doctor în Matema- tic prin termeni tehnici sau prin tãþile din varii credinþe). Spora-
ticã, activând în cadrul sintagme poetice, referinþe cultu- dic, sunt atinse ºi alte teme (de
catedrei de matematici aplicate a rale extinse, de la mitologicul pildã, aceea a atentatului politic
Universitãþii Tehnice din Chem- Oedip la eroul de benzi desenate – motivat de dorinþa de liberta-
nitz (în aceastã calitate, a publi- Cãpitanul America), însã capãtã, te). Interesant (ºi nu neapãrat de
cat monografiile: Duality in Vec- categoric, un caracter mult mai mirare), motivul vampirului se re-
tor Optimization, 2009 – în cola- personal (ceea ce conduce, ine- gãseºte sau este mãcar menþio-
borare; Vector Optimization and vitabil, la un public-þintã mai „ni- nat în numeroase poeme ale tran-
Monotone Operators via Con- ºat”) decât SUROGATul. silvãneanului. În acest volum,
vex Duality. Recent Advances, Grad trateazã postmodernist descoperim chiar un Interviu fãrã
2014), profesor suplinitor la In- (ºi filtrat prin experienþa perso- vampir, care transpune sociolo-
stitutul de Matematici al Univer- nalã) condiþia poetului (ºi, gic ºi naþional drama personaje-
sitãþii din Leipzig, publicist, scri- uneori, a omului de culturã în lor Annei Rice. Vârful de lance al
itor (poet ºi prozator) multipre- general), înstrãinarea autoimpu- operei, Egolatrina, redã tragedia
miat, editor al revistei culturale sã ºi dragostea (în Acasã, un cu- eroului modern, care nu poate sã
(electronice) EgoPHobia ºi edi- plu plecat pe alte meleaguri îºi trãiascã viaþa ce i-a fost sortitã,
tor coordonator al cibersitului gãseºte cãminul... în cuplul în- putând doar sã citeascã despre
oficial al echipei de fotbal AS FC suºi), antireligia (în 33, faptele aceasta în cãrþi, pentru cã socie-
Olimpia Satu Mare. de sfat (satirizeazã lipsa de stan- Cristului sunt atribuite... crizei tatea actualã nu mai îngãduie
Dintre criticii care s-au aple- darde a majoritãþii poeþilor post- vârstei mijlocii; Jehova’s Cancer aventura, ci impune banalul. Vo-
cat asupra operei sale beletristi- moderniºti), Surogat de mândrie propune imaginea unui „soi mu- lumul a fost tipãrit pe foaie albã
ce, îi amintim pe ªtefan Bolea, (satirizeazã demagogia ºi eºecul tant de diavol cu coarnele încru- de calitate superioarã, rezistentã
Petriºor Militaru, Igor Ursenco. clasei politice), Surogat de de- în timp, beneficiind de o tehno-
SUROGAT [poerezii] (Herg pendenþã (satirizeazã dragostea redactare ºi de o redactare de
Benet Publishers, 2010) este un oarbã ºi relaþiile „moderne”) ºi asemenea superioare celor cu
excelent volum de satirã postmo- Surogat calofil (satirizeazã incul- care ne-a obiºnuit piaþa româ-
dernistã, caracterizat, în primul tura contemporanilor ºi, totoda- neascã de carte recentã; coper-
rând, prin referinþe culturale va- tã, închinã o adevãratã odã lui ta, realizatã de multipremiatul
riate (de la formaþia muzicalã Nir- Jules Verne). Volumul a fost tipã- grafician Viorel Pîrligras, include
vana la banditul Terente, de la fi- rit pe foaie albã de calitate supe- o imagine creatã de pictoriþa
lozoful-matematician Pitagora la rioarã, rezistentã în timp, benefi- suprarealistã Remedios Varo
poetul decadentist Bacovia, de ciind de o tehnoredactare ºi de o (Fenómeno, 1962).
la Bãtãlia de la Posada la forma- redactare foarte îngrijite; coper- În concluzie, Sorin-Mihai Grad
þia muzicalã Phoenix) ºi prin forþa ta însã, opinãm, este prea abs- se adreseazã, prin opera sa poeti-
limbajului (de la „treiul nopþii” la tractã/minimalistã pentru a atra- cã, acelor cititori care iubesc poezia
„gheaþa din palma mea e mâna ta ge atenþia publicului cititor. (post)modernã, filozofia, filozofia
ori lipsa ei?”). Cele patru poerezii outSider (Aius, 2016), al doi- culturii ºi critica socialã, având
de maxim impact (care, conside- lea volum de poerezii al poetului- toate ºansele sã îi cucereascã.
rãm noi, constituie esenþa operei matematician, pãstreazã caracte- Aurora Speranþa
aflate în discuþie) sunt Surogat risticile stilistice ale primului (lim- n Oliviu Crâznic

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


… ºi virgulã „proximul cuantic”:
E.S. Lenghel ºi fascinaþia
temporalitãþii
E. S. Lenghel – Proximul cuan- rent, sã vizeze alte subiecte. Dacã
tic, Editura Eikon, 2017 multe din ele se integreazã com-
plet în tema generalã (povestirea

D
e când mã ºtiu am pri- „Moº Timp”, de exemplu), altele
vit literatura SF ca pe te strecoarã într-un timp tainic care
un soi de iniþiere. Nu creazã în cititor, de la primele fra-

l ecturi
una implicitã, cu bizare ritualuri, ze, o trimitere underground: „Era
cu mistere ºi cãrþi pline de simbo- seara, o searã cãlduroasã de varã,
luri obscure, ci una explicitã care sfârºit de august, în Bucureºtiul
încerca sã deschidã în cititor un al vechi. Cel de la suprafaþã, bineîn-
treilea ochi destinat înþelegerii vi- þeles”. ªi, dincolo de poezia mo-
itorului ºi posibilitãþilor lui. Sau al mentului, se trece la lucrurile se-

aceste virgule! trecutului – ºi reevaluãrii acestuia


prin prisma remodelãrii sale ºi a
repoziþionãrii cititorului faþã de
acel trecut recreat fabulos în ucro-
rioase: „Urmarã tranzacþii de co-
nectare pe contul de cloud, abo-
nament bleu, înfiinþare de DB ºi
inserat tranzacþii de umflat baza,

(I) nii. Am considerat cã o asemenea


atitudine ar trebui sã reprezinte un
fel de inimã a fenomenului SF, un
program destinat schimbãrilor
cu procese în buclã infinitã. Poa-
te ºi un mic script – nu e bine, cã
se pot revoca – surse externe –
feeduri – obiecte de feis”. Iar din- ºtii cum curge timpul? Dacã e mai

J
uristul, mai mult decât alþi þie se aflã în interiorul propozi-
practicieni ai scriptae þiei coordonate (cu excepþia ca- esenþiale de paradigmã. Iar acel colo de toate, catastrofa: o furtu- rapid sau mai lent? Dacã inflen-
orationes, pare cã profe- zului în care este interpretatã parfum azi destul de rar, acel lirism nã electromagneticã distruge toa- þeazã într-un fel ceasul? Poate e
seazã sub complexul virgulei. adverbial, situaþie în care are un al imaginaþiei pe care adesea au- tã cunoaºterea adunatã pe inter- doar o altã dimensiune a spaþiu-
Dincolo de rolul sãu ajutãtor în rol echivalent locuþiunii „cu toa- torul contemporan de gen îl refu- net cu internet cu tot. Singura lui. Da, am urmãrit ºi eu experien-
interpretare (þi se ºopteºte, pã- te acestea”): zã încercând doar sã ºocheze sau soluþie: recuperarea cãrþilor tipã- þele orbitale, cu întârzierea la vi-
rinteºte, într-un schimb de opi- „…Se susþine [însã] cã acest sã epateze, am reuºit de curând rite. Hait! Ce feste ne mai poate teze relativiste. Dar poate la vite-
nii asupra vreunei norme juridi- organ nu a þinut seama de con- sã-l regãsesc în cartea scriitorului juca timpul? Poate una în care ze orbitale se schimbã doar struc-
ce, sã ai grjã cã acolo existã o siderentele din sentinþa de con- E. S. Lenghel, carte care a reuºit punem prosteºte calculatorului în- tura spaþiului ºi atunci ceasurile
virgulã), aceasta este, în scrisul damnare.” sã mã fascineze nu neapãrat dato- trebãri fãrã rãspuns: având alte dimensiuni, alte pe-
multora, un fel de polivalentevi- În al doilea rând, mã strãdu- ritã ineditului ideilor (pânã la urmã, „Totul mergea atât de frumos... rioade de oscilaþie, întârzie. Spa-
denþiator. Altfel, nu s-ar explica iesc sã gãsesc o justificare vir- jumãtate din literatura lumii are ca – De unde naiba au apãrut ºi þiul se deformeazã la viteze relati-
de ce se insinueazã oriunde, gulei, nepotrivit agãþatã în rân- idee centralã aserþiunea de necon- interferenþele? Aº da orice ca sã viste în prezenþa gravitaþiei. Asta
inexplicabil ºi apãsat, ca un fel durile parcurse, printr-un capri- testat „un bãiat iubea o fatã” – of, aflu. ºtim de mult. Ce crezi cã mãsu-
de simptom al unei luxaþii frasti- ciu de marcare: aºa vrea („sim- pe Facebook, aici mergea adãu- – Nu-i nevoie... începuserã sã rau, de fapt, pendulele?”
ce. ªi unde ar trebui sã se undu- te”) redactorul de text, cu toate gat un „smile”! ) cât mai ales prin converseze între ele. Personajul principal are o re-
iascã subþire, acolo lipseºte! cã nici n-o impune vreo regulã, modul de a-ºi contempla propria – Poate au intrat în rezonanþã, velaþie: „ca sã controleze timpul,
În primul rând, virgula e obli- nici n-o tolereazã. Din contrã, creaþie, cu ochi adesea copilãreºti, deºi nu cred... Ce problemã i-ai cineva ar trebui sã ºtie ºi cum sã-l
gatoriu a fi introdusã în text nu utilizarea ei este prohibitã, ca în deschiºi cãtre mister. În calitate de dat sã rezolve? opreascã”. ªi experimenteazã ani
din vreo raþiune de corespon- cazul relaþiei de interdependen- inginer IT, desigur cã autorul in- – Întrebasem ce e omul. Bã- întregi un fel de alchimie bizarã la
denþã cu cezurile vorbirii, ci din þã dintre unitãþile sintactice afla- troduce momente de discurs ºtiin- nuiam cã o sã se întâmple ceva finalul cãreia un eveniment ciu-
considerente sintactico-logice. te în poziþiile de subiect ºi pre- þific (nu destul ca sã enerveze) pe ciudat, poate chiar nedorit, dar dat (legat, desigur, de instabilita-
Iatã de ce, înainte de unele con- dicat. Justificarea logicã, dinco- marginea instabilitãþii cuantice puteam sã mã abþin? Întotdeau- tea cuanticã atât a timpului cât ºi
juncþii coordonatoare cu marcaj lo de searbãda normã de punc- vãzutã ca o motivaþie a la Hugh na m-a tentat ireparabilul...” a spaþiului) avea sã-l transporte
specific, pentru a atenþiona asu- tuaþie, þine de intima legãturã Everett pentru crearea realitãþilor ªi, desigur, altundeva se ajun- în existenþe paralele în care, din
pra raportului de opoziþie, asu- dintre acestea (pe care nicio vir- paralele. Dar e o pistã înºelãtoare, ge ºi la întrebarea fundamentalã: pãcate, de fiecare datã urmeazã
pra deducþiei, a modalitãþii de gulã nu o poate rupe!), de dubla utilizatã doar pentru a-l face pe ci- ce e timpul ºi dacã acest animal sã-ºi piardã iubita...
alegere ori de alternanþã dintre impunere a restricþiilor gramati- titor sã accepte raþional timpul – fantastic poate fi îmblânzit: Pânã la urmã, ultima poveste
concepte, se insereazã virgula. cale între cele douã unitãþi: nu- un lucru, în cele din urmã imposi- „– De ani de zile de când repar din volum ne aduce aminte cã to-
ªi aºa ar trebui sã aparã, de mele-subiect impune verbului- bil de înþeles . Filozofia – acea cre- ceasurile, am înþeles cã e imposi- tul e doar literaturã: „Selectã alt
pildã, înainte de conjuncþiile predicat numãrul ºi persoana, aþie umanã care încearcã sã facã bil sã mãsori timpul. Timpul se anunþ de concurs din listã, citi
adversative: iar, dar, ci, însã. iar verbul-predicat impune nu- sã parã raþionale lucrurile inaccep- aflã doar în imaginaþia noastrã. condiþiile ºi se apucã de lucru.
– iar melui-subiect cazul nominativ. tabile raþional – defineºte timpul Iar ceasurile sunt doar conven- Isaac K. Herbert era hotãrât sã
„În luarea deciziei de cãtre Distanþa dintre centrul de grup ca „duratã”. Nimic mai stupid ºi þii. Instrumente care ne ajuta de câºtige”.
Baroul Olt a contat ºi faptul cã aflat pe poziþia de subiect ºi ver- mai pleonastic. E. S. Lenghel în- fapt în cãlãtorii. Evident, un concurs literar...
reclamantul nu s-a aflat la pri- bul-predicat nu reprezintã un cearcã în cartea sa sã transforme Mihai se uita atent la Artur. ªi în care un volum semnat E.
mul conflict cu legea penalã motiv de separare (nici atunci timpul brut, nemilos, într-un timp Încerca sã absoarbã toatã expe- S. Lenghel are toate ºansele de
[ ] iar infracþiunile au fost co- când virgula se aflã dupã o pro- umanizat, transformat în tempora- rienþa acestuia. câºtig.
mise în perioada de încercare poziþie subordonatã atributivã litate. Pânã la urmã, aceasta este – Dar ceasurile mãsoarã dura-
în ansamblu tema cãrþii sale, chiar te de timp. Intervale... n Mircea Liviu Goga
în care acesta se afla dupã co- care nu este izolatã de regentul
miterea altei infracþiuni …”; sãu): dacã unele dintre poveºti par, apa- – De unde ºtii asta? De unde
– dar „Susþine contestatoarea cã
„…de exemplu, infracþiuni aprecierea organului de solu-
comise cu intenþie [ ] dar fãrã þionare a contestaþiei potrivit
vreo legãturã cu sistemul de cãreia existenþa stocului de
justiþie sau alte infracþiuni de- marfã a fost adusã la cunoºtin-
cât cele grave …”; þa organului fiscal în urma emi-
– ci terii deciziei de angajare a rãs-
„La fel ca ºi la cererea de punderii solidare [,] este com-
chemare în judecatã, dacã în- plet neîntemeiatã.”
tâmpinarea nu este formulatã Înainte de a continua, îmi rã-
personal de pârât [ ] ci de un mâne sã avertizez aici cã aplica-
reprezentant al acestuia, se va rea ºi motivarea intrinsecã a
preciza aceastã împrejurare ºi normei de punctuaþie, în lipsa
se va alãtura ...” unui exerciþiu continuu ºi în lip-
– însã sa unor arcane de selecþie a vii-
„…în motivarea deciziei de torilor mânuitori ai românei scri-
Foto: Petriºor Militaru

soluþionare a contestaþiei se se, juridice ori nu, vor constitui


susþine cã angajarea rãspunde- permanentul test al raþionamen-
rii a fost luatã deoarece ar fi tului nostru logic. Odatã deve-
refuzat colaborarea cu organul nit expresie, rãmâne singur sã
fiscal [ ] însã aceastã susþinere pledeze pentru noi, transmite
are menirea doar sã acopere cererile ºi apãrãrile, justificã so-
lipsa totalã de motivare…”; luþiile date acestora.
Dispensã de virgule se obþi-
ne atunci când numita conjunc- n Alina Gioroceanu
M.L. Goga, E.S.Lenghel, Viorel Pîrligras, Aurel Maria Baros - lansarea volumului la Craiova

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 13


FOC: evenimente muzicale
A
nul 2018 a debutat la ne, a sensibilitãþii ºi originalitãþii. din prima jumãtate a secolului
Filarmonica „Oltenia” Nu doar prima, dar ºi celelalte XX, Ottorino Respighi„strãlu-
din Craiova sub aus- pãrþi ale lucrãrii se dezvoltã din ceºte” în istoria muzicii univer-
piciile tradiþionalului concert de motivul intonat de violoncele ºi sale prin „tripticul” sãu simfonic,
Anul Nou (11 ºi 12 ianuarie), contrabaºi, anticipând melodia alcãtuit din Fântânile Romei,
avându-l la pupitrul orchestrei pe temei principale înfãþiºate de Pinii din Roma, Sãrbãtori romane.
dirijorul italian Walter Attanasi, corni; acest motiv „al naturii” Lucrarea „Patru vitralii” (Vetrate
concert care a stârnit interesul conþine în interiorul lui germenii di chiesa), subintitulatã „Patru
melomanilor prin programul deo- posibilitãþilor dezvoltãtoare. impresii simfonice”, datând din
sebit de atractiv, gândit în spiri- Tema secundã constã dintr-o anul 1927, transpune în sonori-
tul muzicii vieneze, cuprinzând melodie prea frumoasã a violon- tãþi orchestrale luxuriante picturi
valsuri ºi polci din creaþia lui Jo- celelor. Întreaga simfonie „mus- religioase de pe ferestrele biseri-
hann Strauss-fiul; dincolo de fas- teºte” de melodii cuceritoare ºi cilor italiene (Fuga în Egipt; Di-
cinaþia sine qua non a sonoritãþi- idei muzicale importante. Mult mai mineaþa Sfintei Clara; Arhanghe-
lor straussiene, am apreciat în reflexivã este partea a doua, pen- lul Mihail; Sfântul Grigore cel
mod deosebit concentrarea inter- tru ca în partea a treia spiritul glu- Mare). Respighi se dovedeºte ºi
a r te

pretativã a membrilor orchestrei. meþ, ºãgalnic sã predomine. Fi- în aceastã suitã un eminent or-
Într-o evidentã dispoziþie s-a pre- nalul readuce caracterul pastoral chestrator, colorist de arvengu-
zentat secþiunea instrumentelor al primei pãrþi a simfoniei. Cele- rã. Orchestra craioveanã s-a aco-
de coarde, ceea ce reprezintã un brul dirijor ºi pianist Hans von modat exemplar cu discursul mu-
câºtig real; de asemenea, secþiu- Bülow l-a numit, cândva, pe zical respighian, concentrându-
nea instrumentelor de suflat din Brahms „moºtenitorul lui Luigi ºi se asupra detaliilor ºi întregului
lemn, dar ºi aspectul intonaþiei Ludwig” (al lui Cherubini ºi de o manierã ce a conferit muzicii
sau al ritmului, întregul discurs a Beethoven); aceste cuvinte sunt compozitorului italian expresivi-
fost dominat de bravurã ºi ele- valabile chiar ºi în cazul finalului tate ºi claritate. De un interes
ganþã. Incontestabil, pe Walter celei de a doua simfonii, în care aparte din partea publicului s-a
Attanasi îl putem considera eroul Walter Attanasi fiecare notã este „tratatã” cu spo- bucurat lucrarea vocal-simfonicã
principal în ceea ce priveºte si- ritã atenþie ºi înaltã ºtiinþã com- a unui compozitor italian mai pu-
guranþa gestului sãu dirijoral ºi, te, dupã cum am observat, acþiu- curs ancorat în muzica secolului ponisticã. þin cunoscut: Licino Refice, care
totodatã, promptitudinea cu care nile sale pe linie repertorialã ºi în XX; este, dacã ne este permis sã Al treilea concert al lunii ia- a excelat în domeniul muzicii sa-
instrumentiºtii orchestrei s-au domeniul strict al interpretãrii ar- spunem, o veritabilã simfonie (în nuarie a fost dirijat de Giovanni cre. Stabat Mater pentru soliºti,
„lãsat” antrenaþi de vârtejul ame- tistice. „Prologul” plin de efect trei pãrþi) cu trompetã obligatã, Panella (Italia/ Argentina) ºi a cor ºi orchestrã purtând semnã-
þitor al valsului vienez. Cert este al serii a constat din Uvertura în sensul cã orchestra poartã în cuprins lucrãri în primã audiþie la tura lui L. Refice este o splendi-
cã, ºi de aceastã datã, Filarmoni- operei „Euryanthe” de Carl Ma- veºmântul ei o luxuriantã distri- Craiova: Suita de dansuri vechi dã paginã muzicalã, în care rolul
ca din Bãnie a ºtiut sã onoreze ria von Weber, lucrare care prin buþie a intrumentelor, îndepli- româneºti de Ludovic Bacs, Pa- celor doi soliºti vocali(soprana
începutul de an printr-un regal de strãlucirea ei, dar ºi prin dina- nind, în accepþiunea noastrã, un tru vitralii de Ottorino Respighi Marta Rossi, din Italia/ Argenti-
covârºitoare semnificaþie pentru mism, este „sortitã” a îndeplini rol conducãtor în timp ce instru- ºi Stabat Mater de Lucino Refi- na, ºi tenorul Bogdan Lupea)
public, dar ºi pentru arta inter- funcþia introductivã. Dirijorul ºi mentul solistic „adaugã” discur- ce. Prolificul muzician bucureº- este destul de restrâns, în timp
pretativã olteanã. orchestra ºi-au unit resursele in- sului sonor un plus de strãlucire tean a compus lucrarea menþio- ce contribuþia corului ºi orches-
terpretative în direcþia unui dez- ºi aplomb, rezervându-i-se, cum natã în anul 1979 ºi a fost dedica- trei este substanþialã. Corala aca-
nodãmânt expresiv ºi stilistic „cir- era de aºteptat, ºi câteva caden- tã ansamblului sãu „Musica Re- demicã a Filarmonicii (excelent
Walter Attanasi cumscris” muzicii marelui compo- þe (mai mici sau mai mari). Finalul diviva”, ulterior Ioan Dobrines- pregãtitã de maestrul Pavel
zitor romantic german. În ceea ce serii a constat din Simfonia nr. 2 cu a reorchestrat anumite frag- ªopov) a dus „greul” acestei lu-
În al doilea concert al lunii ia- priveºte Concertul de Jazz pen- în Re major, op. 73, de Johannes mente ale suitei, respectiv a înlo- crãri, impresionând sub aspectul
nuarie, orchestra simfonicã a Fi- tru trompetã ºi orchestrã de Du- Brahms, care în versiunea propu- cuit intrumentele de epocã cu tim- adaptabilitãþii la problematica nu
larmonicii a fost „strunitã” de di- mitru Bughici, lucrare prezentatã sã de Alexandru Iosub a sunat brul apropiat al intrumentelor ac- tocmai simplã a „vocalitãþii” parti-
rijorul ei permanent, Alexandru în primã audiþie la Craiova, cu asemeni unei „pastorale”, pentru tuale. În aceastã versiune, lucra- turii ºi efortului de sonoritate în
Iosub, ale cãrui apariþii la pupi- concursul inconfundabilului in- cã dintre cele patru simfonii brah- rea pãstreazã parfumul specific al relaþia cu amplul aparat orchestral.
trul ansamblului sunt tot mai frec- trumentist care este Sergiu Câr- msiene aceasta este, neîndoiel- unor dansuri populare româneºti
vente, iar publicul craiovean îi stea, se poate spune cã acest nic, mai uºoarã ºi mai veselã, poar- din secolul XVIII. Reprezentant n Geo Fabian
crediteazã, cu deplinã sincerita- opus poartã amprenta unui dis- tã în ea însemnele bucuriei depli- de frunte al simfonismului italian

Dãnilã Prepeleac ºi
poveºtile motivaþionale de succes
C
um poate o poveste plica. Într-adevãr, povestea lui
scrisã de Ion Creangã Dãnilã Prepeleac ridicã o întreba-
acum mai bine de 100 re esenþialã – cum poate un om
de ani sã trezeascã interesul unui care la început pare prost ca
spectator care trãieºte într-o so- noaptea sã devinã brusc atât de
cietate total diferitã de cea de viclean încât sã înºele o întreagã
atunci? Pentru a rãspunde la în- armatã de draci? Mutând poves-
trebarea asta, Cãtãlin ªtefãnes- tea în mediul modern corporatist,
cu a scris textul spectacolului Cãtãlin ªtefãnescu oferã o rein-
„N-ai tu treabã!”, pus înscenã de terpretare suculentã a poveºtii.
Teatrul ACT, de Alexandru Dabi- Evident, spectacolul este con-
ja. Într-o încercare de a aduce struit în jurul personajului Dãni-
povestea care altfel este canto- lã Prepeleac, interpretat admira-
natã într-un spaþiu prea tradiþio- bil de Marcel Iureº. Într-un inter-
nalist pentru gustul contempo- viu mai vechi, Iureº spunea cã
ran, ai aproape de sensibilitatea pe mãsurã ce înainteazã în vârstã
spectatorului de azi, Cãtãlin ªte- îºi redescoperã cu mai multã plã-
Foto: Alexandru Iureº

fãnescu îl transformã pe Dãnilã cere rãdãcinile. Acest lucru este


Prepeleac în elementul central al vizibil în spectacolul „N-ai tu trea-
unei poveºti corporatiste de suc- bã!” în care personajul pe care
ces. Modelul pe care Alexandru Iureº îl construieºte contrabalan-
Dabija îl alege pentru a pune în seazã cu umor morga corporatis-
scenã aceastã reinterpretare a tã a diavolului care încearcã sã
poveºtii lui Ion Creangã îl repre- explice întregul ºir de evenimen-
zintã conferinþele Ted X. Unul te care au dus la înfrângerea lui
dintre dracii pe care Dãnilã Pre- ºi a tovarãºilor sãi. Scena care
peleac îi învinge în bãtãlia pe care este elocventã pentru modul în
o cunoaºtem din poveste ºi care, care Iureº foloseºte umorul spe- mai departe. ristic în cel metafizic. O clipã se în care se râde, ºi în care desco-
în urma acestui eºec, devenise cific zonei Bãileºtiului (da, existã Singurul element care stricã pare cã aºa este ºi un fior strãba- peri cã avem nebãnuit de multe
subordonatul perpetuu al fostu- un astfel de umor) este cea în care ansamblul este finalul. Întâlnirea te sala, dar apoi rezolvarea situa- lucruri în comun cu civilizaþia ru-
lui om sãrac este cel care va con- insistã asupra termenului de dintre Prepeleac ºi moarte s-ar fi þiei duce totul în altã zonã, care îi ralã de acum mai bine un secol.
ferenþia, încercând sã punã ordi- „ºiºlete” (parte componentã a putut constitui într-un moment rãpeºte spectacolului din farmec.
ne într-un haos al întâmplãrilor unui car) în timp ce „confe- care sã încununeze spectacolul Dincolo de acest minus, spec- n Cristi Nedelcu
pe care nimeni nu ºi le poate ex- renþiarul” se tot chinuie sã treacã prin trecerea din registrul umo- tacolul este, însã, unul savuros

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n PETRIªOR MILITARU

Aurora Speranþa feat. Gabriela Boangiu:


visul unei seri de ianuarie
Aurora Speranþa: personaj – mai mult sau mai pu- solar ºi de unul lunar, adevãraþi creându-l pe pânzã. Starea pe
Return to innocence þin celebru în România – din lite- pãzitori ai pragului ce separã lu- care mi-a evocat-o expoziþia Au-
ratura universalã: Pippi Longsto- mea noastrã de lumea „plasticã”. rorei Speranþa are ceva din
cking al scriitoarei suedeze As- Apoi, dincolo de „Povestea fetei nostalgia, ludicul ºi sacralitatea

Î
n a doua parte a lui gerar,
la Galeria de Artã din Cra- trid Lindgren. Ceva din atitudi- nãzdrãvane” ºi de „Palatul celor melodiei Return to innocence a
iova, Aurora Speranþa ºi nea ºi modul rebel în care îºi poar- doi inorogi”, se aflã „Povestea celor de la Enigma.
Gabriela Boangiu ne-au invitat la tã cozile cele douã personaje m-a Veneþiei” ce surprinde farmecul
o nouã expoziþie. De aceastã datã fãcut sã fac aceastã asociere. gondolelor pãrãsite la mal, cu
Însã, „poveºtile” sunt diferite: podurile sale mici, cu clãdirile în- Gabriela Boangiu:
spaþiul expoziþional al Aurorei
Speranþa cuprindea mai multe fata nãzdrãvanã însoþitã de pisi- conjurate de ape ºi arhitectura Fiecare zodie

a r te
„poveºti”. ªi fiindcã „orice iubire ca neagrã merge pe un fir al po- arcuitã, cu acele culori specifice cu norocul ei cu Zodia Capricorn (cea a pre-
e o cosmogonie”, dupã cum zice veºtii sub protecþia razelor argin- oraºului plutitor ce impresionea- zentului în care s-a deschis ex-

C
Alexandru Paleologu, de acestã tii ale lunii omniprezente sau se zã vizual prin felul în care reuºesc ele douãsprezece lu- poziþia ºi cea a bãtrânului Saturn).
datã povestea începe cu un mãr: întâlneºte cu bãiatul nãzdrãvan sã pãstreze o atmosferã din alte crãri ale Gabrielei De asemenea, este semnificativ
cu Mereu mãrul. ªi dacã în mod ori se amuzã cu cãrþile de joc sub timpuri. Am convingerea cã lu- Boangiu, în tehnica modul în care sunt realizate
obiºnuit mãrul este asociat prin privirea nedumeritã a micii feline. crãrile Aurorei Speranþa pãstrea- icoanei pe sticlã, refac în triade portretele zodiilor: veselul Berbec
culoare cu focul ºi prin consis- Alteori viseazã la un nãzdrãvan zã în ele ceva din spiritul vene- simbolice caracteristicile celor este în contraparte cu sobrul Ca-
tenþã cu elementul teluric, Auro- zburãtor sau cãlãtoreºte cãlare pe þian în toatã splendoarea sa! Nu douãsprezece semne ale zodiacu- pricorn, tensiunea Gemenilor se
ra Speranþa sublimeazã aceste un cal albastru, cel puþin la fel de întâmplãtor Herman Melville lui. Antropolog familiarizat cu observã din modul în care stau
trãsãturi definitorii ale mãrului nãzdrãvan, spre fascinaþia mici- spunea undeva cã preferã sã fie mãºtile tradiþionale româneºti, spate în spate, Leul are un chip
material ºi creeazã un mãr lumi- lor vizitatori care au îndrãznit sã în Veneþia într-o zi ploioasã, de- Gabriela Boangiu structureazã generos-blajin, Peºtii par sã con-
nos cu o esenþã de aer, crescut intre ºi sã vadã expoziþia. Dar, cât în orice altã capitalã într-o zi fiecare zodie pe trei niveluri: pla- spire în aceeaºi direcþie, Fecioa-
într-un mediu neptunic, primor- sunt ºi dãþi când ea cãlãtoreºte frumoasã. Nu mai puþin fermecã- neta guvernatoare (la baza lucrã- ra îºi þine în braþe roadele cu un
dial. ªi ca hazardul sã îºi facã jo- pe o bicicletã nãzdrãvanã sau as- toare sunt în expoziþie cele patru rii), portretul spiritual (în poziþie gest plin de candoare etc. Efec-
cul pânã la capãt lucrarea a fost cultã muzica pe care contrapar- tablouri cu case olteneºti tradiþi- medianã) ºi simbolul zodiacal (la tul de manuscris strãvechi de pe
achiziþionatã de o domniºoarã pe tea ei masculinã o compune pen- onale, uºor învechite ºi poate vârf). Viziunea artistei este datã fundalul lucrãrilor ca ºi trifoiul cu
nume Eva. Uneori poveºtile ies tru ea la saxofon. Din aceeaºi art- pãrãsite, dar în care se vede atât de elementele de originalitate patru foi pus de artistã în locuri-
din lucrãri ºi se prelungesc în hitecturã a imaginarului feeric al mãiestria cu care artistul stãpâ- care se adaugã celor tradiþiona- cheie sunt atât o ghicitoare adre-
cotidian… Cel mai lung perete al Aurorei Speranþa fac parte ºi Co- neºte culorile, cât ºi capacitatea le: de exemplu, seria de lucrãri se satã privitorilor, cât o modalitate
expoziþiei era încãrcat de poves- coºul, Inorogul, palatele de cleº- de a reda vizual starea interioarã dechide cu Zodia Balanþei (a ar- de a atrage norocul de partea fie-
tea fetei nãzdrãvane (aºa i-am tar sau cele trei cupe strãjuite pe pe care obiectul o trezea artistu- moniei ºi a artei, fiind guvernatã cãreia dintre zodii, acum la înce-
spus eu) care îmi aminteºte de un un perete separat de un inorog lui ce îl contempla în realitate, re- de planeta Venus) ºi se închide put de an…

expoziþia de picturã Aurora Speranþa Cernitu


L
a începutul anului 2018, neºti” de icoane au impresionat. care le gãsim definitorii la Aurora
în luna ianuarie, la Ga- Compoziþiile bine structurate, Speranþa.
leria de Artã din Craio- cu modele variate dovedesc stã- Peisajele de la Veneþia sunt
va a avut loc vernisajul expozi- pânirea tehnicii picturii pe sticlã impresionante prin structuri com-
þiei de picturã a Aurorei Speranþa într-o dantelãrie emoþionantã. poziþionale foarte bine gândite ºi
Cernitu, membrã a U.Ar.P. din ªi de aceastã datã forma sim- realizate, prin expresivitate ºi
România, filiala Craiova. bolicã este semnificativ prezentã acorduri cromatice. Remarcãm
Invitata Aurorei Speranþa a în pictura Aurorei Speranþa, ea acel aer heraldic, impunãtor ºi
fost Gabriela Boangiu, absolven- cuprinzând o idee artisticã gene- acorduri cromatice de calitate.
tã a ªcolii de Artã Cornetti din ralizatoare sau evocatoare prin Are dreptate Angela Nache
Craiova, doctor în filologie, ac- selectarea, ca elocventã, a unei Mamier când afirmã cã Aurora
tualmente cercetãtor ºtiinþific în forme particulare sau prin trans- Speranþa Cernitu este un pictor
cadrul Institutului de Cercetãri fer de semnificaþie de la mai mul- plin de talent, care se întreabã în
Socio-Umane „C. S. Nicolãescu- te forme similare la una mai potri- opera sa cine sunt, unde sunt,
Plopºor” Craiova. vitã structural. cine suntem noi toþi ºi poartã bra-
Cele 12 lucrãri, de o expresivi- O superioarã culturã esteticã þul cu care picteazã de la pãmânt
tate deosebitã, prezentate de Ga- este un lucru foarte gingaº, foar- la cer cu solemnitatea unei ado-
briela Boangiu, sub genericul „zo- te complex, ºi deci ºi foarte ane- raþii pentru universul întreg.
diac”, realizate în tehnica picturii voie de dobândit. Este nevoie de
pe sticlã, în variantã specific ro- pasiune, dar ºi de rãbdare, de en- n Ovidiu Bãrbulescu
Aurora Speranþa (fragment) mâneascã a picturii vechi „þãrã- tuziasm, dar ºi de stãruinþã, pe

Brâncuºi – suflet românesc în universalitate


„Eu, dupã legea oamenilor, am una din ultimele lucrãri de la Pa- comemorative amplasate în locuri nemuririi neamului, pe care se
avea o jumãtate de secol ºi totuºi ris, „se þese legenda” artistului care ne vorbesc despre „paºii pe înalþã chipul „atât de vechi al da-
am trãit mii de ani”, spunea unic, plecat de la Craiova – oraº nisipul eternitãþii”: în Piaþa Gãrii cilor de pe Columna lui Traian”,
Constantin Brâncuºi, referindu-se în care a venit de copil, a muncit unde tânãrul Brâncuºi a lucrat mai operã a sculptorului Constantin
la vechimea ºi universalitatea ºi a învãþat, unde i-a fost desco- mulþi ani; pe casa lui Ion Zamfi- Lucaci.
simbolurilor ºi a mesajului crea- perit talentul. A fost înscris la rescu – cel care l-a îndrumat pe În fiecare început de primãva-
þiilor sale, în care noul venea de ªcoala de Arte ºi Meserii care în tânãrul Brâncuºi spre clasa de rã, Constantin Brâncuºi este
departe, cã un ecou al trecutului. prezent îi poartã numele. I s-a sculpturã; douã plãci în incinta omagiat prin expoziþii, simpozioa-
„Eu, cu noul meu, vin din ceva spus pentru întâia oarã „sculp- Colegiului Tehnic de Arte ºi Me- ne, sesiuni de comunicãri. Pen-
foarte vechi”. torul Brâncuºi”. Lucrãrile realiza- serii „Constantin Brâncuºi”. În tru Colocviile Brâncuºi din acest
19 februarie 1876, Hobiþa – te de elevul sculptor Constantin Piaþã Gãrii a fost construitã o fân- an, 19 februarie – Târgu Jiu, a
Târgu Jiu ºi 16 martie 1957 Paris Brâncuºi se pãstreazã în Muzeul tânã cu forme inspirate din zbo- fost propus ca generic „Ansam-
sunt reperele omeneºti între care ºcolii alãturi de lucrãri ale altor rul pãsãrilor lui Brâncuºi – modi- blul brâncuºian în contextul Cen-
au fost cuprinºi cei 81 de ani de elevi talentaþi, în faþã muzeului ficatã între timp într-o simplã fân- tenarului. Între trecut ºi viitor”.
viaþã pãmânteanã, în care, aºa fiind aduse în anul 1975 bârnele tânã artezianã. Chipul marelui Sã ne amintim de geniul lui Brân-
cum spunea cercetãtoarea Doi- de lemn de la atelierul sculptoru- sculptor a fost înãlþat în anul 2006 cuºi care spunea „eu vã dau bu-
na Lemny de la Centrul Pompi- lui din Paris ºi bustul sculptoru- pe Aleea Personalitãþilor din Par- curie curatã, misiunea artei este
dou din Paris, „Brâncuºi - artis- lui cioplit în piatrã. cul Teatrului Naþional, în prezent sã ofere bucurie – nu se poate
tul universal transgreseazã toate „Viaþa mea a fost o înºiruire de desfiinþat. În Parcul Nicolae Ro- crea artã decât în echilibru ºi în
hotarele”. De la Târgu Jiu ºi Ho- evenimente minunate – La Cra- manescu a fost amplasat în anul pace sufleteascã”. Sã îi privim
biþa natalã înãlþate spre nemurire iova m-am nãscut a douã oarã” 1967 un monument susþinut de creaþiile „pânã când le vedem”.
prin monumentele de pe Calea spunea Brâncuºi. Iar Craiova îi un piedestal romboedru din mar-
Eroilor pânã la Piatra de hotar, pãstreazã memoria prin plãcile murã neagrã, amintind Coloana n Magda Buce Raduþ

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 15


toatã lumea cu dansul lor elegant,
n MARIANA DOBRICÃ
N
u dormea singurã, în puþin rigizi, dar parcã plutind pe
patul ei, pentru cã una ring, într-o lume numai a lor.
dintre ele, o roºcatã

femeia cu ochi argintii (II)


Dacã... dacã... dacã...
dolofanã cu zâmbet bun, cu ochi Dacã ar fi plecat mai târziu
albaºtri ºi cu o mie de pistrui, o mãcar cu cinci minute, dacã nu ar
luase pe sus, cu tot cu ursul ace- fi venit deloc la nunta aceea la
la moale pe care i-l aduseserã de care iniþial nici nu voiserã sã vinã,
acasã ca sã doarmã cu el, ºi o dacã unchiul ei nu ar fi fost atât
b eletristicã

mutase în patul ei, printre reviste de obosit... dacã nu s-ar fi aflat în


de modã sau cu reþete, hohote acel moment în acel loc unde se
de râs strãlucitoare ºi zvãpãiate, produsese accidentul... dacã...
creme, parfumuri ºi mângâieri nimic din tot ce se întâmpla acum
ocrotitoare. Uitase de ce boalã nu ar fi existat.
suferea, îºi amintea doar cã a mai Nici minutele care treceau gre-
rãmas dupã ce ea a plecat, cã o le, încãrcate de durere ºi de ge-
chema Tena ºi cã i-a trimis câþiva mete, nici spaima ei, nici senti-
ani la rând, de ziua ei, aceeaºi fe- mentul de neputinþã care o cu-
licitare: un pãtrat alb, mic ºi lu- prinsese. Nici stângãcia cu care
cios, pe care era desenat contu- încerca sã le aline durerea, pen-
rul unui ceas baroc, având de o tru cã nu îºi gãsea gesturile cu
parte ºi de alta câte un îngeraº care sã-i protejeze pe oamenii
auriu (ºi mai târziu a observat cu aceia care toatã viaþa lor o prote-
stupoare cã acele felicitãri pe care jaserã. Deºi maturã, se simþea ca
le credea identice erau totuºi di- un copil care cerºea ca totul sã
ferite: acele ceasului arãtau pe rãmânã cum a fost. Ar fi vrut sã
fiecare ilustratã altã orã). aibã forþa sã îi ia în braþe ºi sã
A simþit-o întâi pe femeia cu fugã cu ei de acolo, undeva unde
ochi argintii (din senin în salon durerea nu i-ar mai fi putut ajun-
se fãcuse frig) ºi apoi a vãzut-o ge, unde ar fi fost iarãºi frumoºi
trecând cu picioarele ei goale ºi ºi senini, ca doar cu o zi în urmã.
cu hainele ei albe ºi curgãtoare Le asculta cuvintele care parcã
prin faþa uºii deschise. S-a ridi- se loveau de ea printre gemete ºi
cat din pat ºi s-a dus la uºã, au- la un moment dat a înþeles cã în
zind cum liniºtea începea sã se mei cu ochi argintii, poate doar se adãuga în mod sigur mãcar de câþiva ani. Pe mãsurã ce timpul ei creºtea o speranþã absurdã,
þeasã din nou în jurul ei, de data în poveºti, dar ea nici acolo nu unul). Judecând, cu mintea ei mai trecea, creºtea în ea convingerea care sfida realitatea. Dimineaþa,
asta mai fin parcã ºi mai rarefiat. întâlnise un astfel de personaj, ºi mare din acel moment (se apro- cã va veni. Din toate gândurile la ora 6, urmau sã ajungã ºi copiii
A rãmas acolo în prag ºi a privit-o citise mai mult decât ea, oamenii pia cu paºi grãbiþi de adolescen- acelea care i se rãsuceau prin min- lor ºi atunci totul s-ar fi rezolvat.
înaintând pe culoarul nesfârºit, au ochi cãprui, verzi sau albaºtri þã), dupã împãcarea ºi seninãta- te, acesta era singurul care se con- Nu le spusese cã îºi minþise veri-
trecând pe lângã oamenii care ºi, uneori, rareori, violeþi, cum tea zugrãvite pe obrazul acela atât tura cu o claritate neobiºnuitã, iar ºorii, ca sã nu îi sperie, cã nu avu-
parcã nu o vedeau. De fapt, îºi avea acea actriþã care era Cleo- de familiar, a înþeles totuºi cã acea celelalte se risipeau în fragmente sese curajul sã le spunã adevã-
dãdea seama cã într-adevãr nu o patra într-un film… femeie cu ochi nefireºti nu era din ce în ce mai mici, pe care nu rul, cã pãrinþii lor erau douã mor-
vedeau. S-a simþit scuturatã de o înspãimântãtoare pentru cei pe reuºea sã le punã la loc, oricâte mane de bandaje pe care se lã-
mânã care îi strângea convulsiv *** care îi vizita. eforturi fãcea. Nu voia sã vinã. ªi þeau pete de sânge, dar, printr-un
braþul, iar ochii aceia albaºtri de Timpul trecea, ea creºtea, lu- Aproape s-a izbit de ea apoi, nici nu voia sã fie acolo. paradox, perfect conºtienþi.
pe faþa cu pistrui o priveau în- mea devenea mai sãracã sau mai mulþi ani mai târziu, într-o searã, Era la terapie intensivã ºi ºtia Nu a înþeles cum ºi când a în-
spãimântaþi, goliþi de lumina ºi bogatã cu fiecare om pe care îl când urca scãrile ºi îºi admira, cã asta e de-a dreptul grav, era ceput sã creadã ºi ea. Poate fe-
veselia lor obiºnuitã. I-a auzit pierdea sau care intra în viaþa ei. încântatã, pantofii roºii pe care speriatã ºi jinduia dupã acea rea- meia cu ochi argintii dormea, poa-
apoi vocea caldã, uºor rãguºitã, Pe femeia cu ochi argintii, de care tocmai ºi-i cumpãrase, în faþa uºii nimare din copilãria ei. Se plimba te era ocupatã cu altcineva, poa-
dar sacadatã: „Nu ai vãzut ni- aproape uitase la un moment dat, vecinului ei de vizavi. Valul de mecanic de vreo câteva ore între te îi uitase pur ºi simplu. ªi era
mic… Înþelegi… Nu ai vãzut ni- a mai vãzut-o doar de douã ori. frig brusc o fãcuse sã ridice ochii cele douã paturi pe care zãceau suficient ca cei care îi iubeau sã
mic… Hai în pat…” Prima datã, atunci când îi mu- ºi sã se opreascã, incapabilã sã unchiul ºi mãtuºa ei. Acea mãtu- fie acolo pentru a o împiedica sã
A înþeles atunci cã, de fapt, fe- rise bunicul – într-o înserare cal- facã o miºcare, în timp ce hainele ºã cu care semãna atât de mult. vinã. Privea pe fereastrã ºi sim-
meia cu ochi argintii exista, nu dã de varã, când, aruncându-ºi albe ale femeii cu ochi argintii în- Era normal, doar era sora tatãlui þea cum umbrele nopþii încep sã
fusese doar un vis, dar cã nu e ochii pe fereastrã, în timp ce ci- cepeau sã curgã în jurul picioa- ei, ºi exista o explicaþie ºtiinþificã se ºteargã, iar speranþa cã totul
bine sã o vezi ºi nici nu e bine sã tea o carte, i se nãzãrise cã o vede relor desculþe care coborau scã- pentru asta, pe care nu ºi-a bãtut va fi bine creºtea cu fiecare mi-
spui… Avea impresia cã stã pe stând de vorbã cu acesta, aºeza- rile în acelaºi ritm solemn, fãrã niciodatã capul sã o înþeleagã nut care trecea, apropiindu-se de
marginea unei taine, pe care ar fi tã pe un scaun de la masa de sub grabã. ªtia despre vecinul ei, pe pânã la capãt. Îi plãcea doar sã ora 6, orã salvatoare. Era un fel
fost de ajuns sã întindã mâna ca nuc. Când a ajuns acolo, ea ple- care îl vãzuse doar de câteva ori, se recunoascã în fotografiile alb- de paznic al acestui timp, care nu
sã o atingã, sã pãtrundã în ea, sã case deja, iar bunicul încremeni- deºi se mutase în blocul acela de negru din tinereþea mãtuºii sale, se grãbea, curgea egal, îl conta-
o descifreze; dar, în ciuda curio- se, cu mâinile adunate într-un aproape doi ani împreunã cu iu- îmbrãcatã în niºte haine care biliza în secunde care se trans-
zitãþii ei puerile ºi inconºtiente, gest de rugãciune ºi cu faþa lumi- bitul ei, cã era bãtrân ºi surd. A aveau acel farmec inefabil al de- formau în minute, apoi în sferturi
nu îndrãznea… natã de un zâmbet sfios ºi umil, doua zi l-au înmormântat. suetudinii. Iar în câteva se des- de orã, apoi în jumãtãþi...
A vorbit despre asta, totuºi, care parcã îi ºtergea acele riduri, coperea cu încântare pe ea-copi- Totuºi arãtãtoarele ceasului
cu sora ei, care, în înþelepciunea pe care într-o joacã ciudatã cu *** lul, þinând-o de mânã tot pe „ea” s-au fixat pe ora 6, dar ei nu ajun-
pe care i-o dãdeau cei câþiva ani sora ei, le tot numãra ºi le tot nu- O aºtepta... Era sigurã cã va – mãtuºa aceea tânãrã. seserã. Nu îndrãznea sã îºi pri-
în plus, i-a spus cã nu existã fe- mãra (iar de la ultimul numãrat, veni, chiar dacã nu o mai vãzuse Se simþea vinovatã, pentru cã veascã unchiul, îi simþea cres-
avea sentimentul cã ar fi putut sã când dezamãgirea, alãturi de
împiedice toate astea, ca ei sã fie celãlalt sentiment, mai chinuitor,
acolo, în acea nenorocitã secþie cel de vinovãþie. Nu a ºtiut ce sã
de terapie intensivã, ca ea sã fie le spunã nici atunci când ºi-a
acolo, înspãimântatã în faþa unei mângâiat mãtuºa pentru ultima
evidenþe pe care nu mai îndrãz- oarã, iar pe unchiul ei l-a prins
nea sã o refuze, plimbându-se timid de mânã, apoi a plecat,
mecanic între cele douã paturi ºi pentru cã nu avea voie sã mai
aºteptând-o pe femeia cu ochi rãmânã în salon.
argintii. Ar fi putut sã insiste sã S-a aºezat undeva pe scãri,
mai rãmânã, sã se mai odihneas- afarã, buimãcitã de lumina ºi strã-
cã dupã petrecere, dar ºtia cã ar lucirea dimineþii, mototolitã toatã
fi fost inutil, sentimentul acela parcã în rochia ei albastrã pe care
copilãresc de teamã faþã de un- creºteau margarete. ªi atunci a
chiul ei – un om important, so- zãrit-o. Trecea, cu mersul ei impa-
bru, rigid, sever – se transforma- sibil, prin curtea spitalului, se
se cu timpul într-un respect care apropia, hainele curgãtoare
nu permitea efuziunile sentimen- aproape au atins-o, simþea frigul
tale ºi nici contrazicerile. Rãmã- acela aproape paralizant. Ca în vis,
sese privind maºina care se în- s-a ridicat ºi a urmat-o pe scãri ºi
depãrta, neagrã pe strada inun- coridoare, izbindu-se de oameni,
datã de soare, chinuitã de acel pânã la terapie intensivã. A rãmas
inexplicabil sentiment de tristeþe în prag: doctorul încerca sã o
pe care îl simþise ºi cu o searã în reanime pe acea mãtuºã cu care
urmã, la nunta la care fuseserã semãna atât de mult, femeia cu
împreunã. Atunci, la un moment ochi argintii îi pusese mâna pe
dat, dupã atâtea sârbe ºi cântece frunte, cu un gest mângâietor, o
de petrecere, au rãsunat acordu- asistentã aprindea o lumânare, iar
rile unui vals. ªi unchii ei au fost dimineaþa nãvãlea în încãpere,
singurii care au rãmas, uimind pe dureros de frumoasã.
Aurora Speranþa

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


n IOANA REPCIUC

Claude Lévi-Strauss despre primitivul din noi


A
flat spre apusul unei torul unui pronume colectiv în- ºtientizarea relevanþei neîntre- mã vedere, ce ar scuza, în ochii
prestigioase cariere pe dreptat oarecum acrimonios spre rupte a meseriei pe care-o repre- modernilor, o asemenea meteah-
teren ºi în amfiteatrele inima lumii moderne. Distruge ast- zintã, în pofida scenariului pesi- nã? ªi cum sã arunci pe seama
marilor universitãþi, Claude Lévi- fel atent construitele linii de de- mist al dispariþiei acesteia odatã civilizaþilor o purtare ce le pro-

nthropos
Strauss adunã în cartea Toþi sun- marcaþie dintre „noi” ºi „ceilalþi” cu civilizaþiile exotice ºi tradiþio- voacã de la depãrtare cel mai pro-

nthropos
a nthropos
tem niºte canibali1 câteva texte prin toate eºafodajele evoluþionis- nale ce au generat tematica sa fund dezgust? ªi, totuºi, noi in-
publicate la cerere în cotidianul te sau raþionaliste de la începutu- preferatã (p. 98). formaþii medicale ºi observaþii
italian „La Repubblica”. Marele rile antropologiei. Este titlul unu- Vizibil marcat de atracþia pro- asupra populaþiilor canibale
cercetãtor francez confirmã ast- ia dintre articolele din „La Repub- fundã faþã de universul cultural ajung sã confirme demersul an-
fel, în texte cu o mare valoare de blica” incluse aici, ºi ales de edi- al primitivilor printre care ºi-a în- tropologului. El pune alãturi apa-
sintezã, cã îºi meritã supranume- torul Maurice Olender sã repre- deplinit ucenicia de antropolog, riþia unei grave afecþiuni la copii
le de „pãrinte al antropologiei zinte elocvent spiritul volumului Lévi-Strauss îºi foloseºte impo- ºi femei rezultatã prin injectarea
franceze”. El îºi aratã aici capaci- de faþã ºi, implicit, misiunea filo- zantul statut academic spre a mi- de hormon extras din creierul
tatea de a glosa la nesfârºit, din soficã a autorului sãu. lita pentru schimbarea perspec- uman cu o boalã asemãnãtoare
poziþia gândirii antropologice, pe Cele ºaisprezece texte scrise tivei evoluþioniste ºi a prejude- care a decimat un trib de canibali
marginea unor chestiuni la ordi- între anii 1989 ºi 2000 sunt prece- cãþilor rasiste de care se fac vi- în urmã cu un secol. În definitiv,
nea zilei, aparent fãrã relevanþã date de unul mai vechi, din 1952, novaþi unii din concetãþenii lui. se întreabã autorul, care este di-
ºtiinþificã ºi fãrã nicio legãturã cu dar care are în comun cu celelalte Ceea ce nu înþelegem pentru cã ferenþa între ingerarea directã a
domeniul care l-a consacrat, pre- apariþia într-o revistã, de aceastã nu face parte din propriile noas- cãrnii umane ºi injectarea cu sub-
cum ºi de a indica numeroase re- datã francezã – „Les Temps Mo- tre valori sau tradiþii nu trebuie stanþe provenite din aceeaºi sur-
laþii între valorile logice ºi simbo- dernes” – ºi aceeaºi punere a sã clasificãm drept barbar ºi inu- sã? (p. 168). Argumentarea con-
lice ale societãþilor occidentale ºi erudiþiei antropologului în sluj- man, ne cere antropologul. Fiind tinuã într-un alt articol inclus aici,
ale celor exotice. ba lãmuririi unei probleme a so- aceºtia cu alte instanþe din pan- vorba despre texte adresate unei prilejuit de aceastã datã de îngri-
Textele din volumul de faþã pot cietãþii contemporane. Lévi- teonul folcloric european, ca audienþe diverse, situatã în prin- jorarea publicã stârnitã de boala
fi citite ca o ultimã confirmare a Strauss comenteazã gestul unei Baubau sau Moºul cu Biciul. cipal în afara lumii academice, vacii nebune. ªi în acest caz, s-a
tezei exponenþiale spre care a mi- congregaþii de prelaþi catolici de Toate aceste prezenþe stârnind abordarea sa este una directã recunoscut cã afecþiunea a fost
litat autorul de-a lungul întregii a arde efigia lui Moº Crãciun, sentimente diverse, de la fiorul bazatã pe exemple grãitoare, com- provocatã de introducerea în
sale cariere pe care a edificat-o gãsit þapul ispãºitor al transfor- sacru la festivismul secular, sunt paraþii sclipitoare între exotici ºi hrana bovinelor a unor substan-
prin observaþii directe asupra mãrii evenimentului creºtin al menite, în orice societate s-ar civilizaþi ºi concluzii venite din þe din oasele altor vaci (p. 218).
extraordinara experienþã de teren Astfel de reflecþii sunt justifi-
a marelui cercetãtor. cate de secreta filosofie vegetari-
Descoperiri ºtiinþifice care fã- anã personalã a profesorului fran-
ceau ecou în epocã îi oferã auto- cez, cãci, crede el, orice formã de
rului posibilitatea de a pleda pen- hranã animalã reprezintã o versiu-
tru reconsiderarea judecãþilor ne edulcoratã, de substituþie, a
evoluþioniste ºi a sublinia reuºi- înfruptãrii din propria specie (p.
tele tehnice ºi culturale ale civili- 174). În plus, canibalismul nu se
zaþiilor considerate primitive. reduce, decât în variantele sale
Este cazul agriculturii eficiente a extreme, la pura plãcere alimenta-
populaþiei precolumbiene care a rã. Lévi-Strauss ne oferã aici o
sprijinit material faimoasele lor minuþioasã tipologie a formelor de
monumente religioase. Nu sun- canibalism împãrþite în funcþie de
tem, prin urmare, autorizaþi sã-i raþiunile care stau la baza actului
tratãm drept retrograzi pe fãuri- respectiv: politice (pedepsirea
torii acestei arhitecturi fabuloa- duºmanilor), magice (asimilarea
se (p. 58). Femeile amerindiene virtuþilor defuncþilor), rituale (pen-
care brodeazã complicate orna- tru iniþiere, prosperitate agricolã)
mente geometrice îºi gãsesc in- sau terapeutice (grefe, transplan-
spiraþia în vis sau în revelaþie, în turi de organe) (p. 171).
complexe rituri de iniþiere, prin Celelalte texte care compun vo-
experienþe asemãnãtoare cu cele lumul sunt comentarii erudite ºi
specifice damnaþilor poeþi roman- captivante pe teme de artã, filo-
tici (p. 131). Descoperirile fizicii sofie, literaturã, ºtiinþã, mesajul
cuantice nu fac decât sã ateste transmis de fiecare datã fiind des-
posibilitatea imaginilor ºi ideilor tinat sã susþinã aspiraþia autoru-
gândirii mitice care desfid limite- lui de a ne arãta cât de aproape
amerindienilor din cele douã Naºterii Domnului într-o ocazie gãsi, sã intermedieze între nume- le creativitãþii umane (p. 153). suntem de cei pe care-i plasãm
Americi. Este o soluþie încadra- dominant secularã de a sãrbãtori, nal ºi mundan. Situaþi mai aproa- Textul care dã titlul cãrþii ºi are mereu la marginile civilizaþiei.
bilã sub egida relativismului cul- sub acaparantul curent mercan- pe de numenal, copiii primesc alura unei concluzii a marelui an-
tural, ce presupune eliminarea til venit de pe celãlalt mal al Atlan- sarcina de a negocia în numele tropolog la sfârºit de carierã as-
1
graniþelor ºi a scãrilor valorice ticului. Sacrificat în numele re- adulþilor cu aceºti strãmoºi enig- pirã sã încurajeze o judecatã mai Claude Lévi-Strauss, Toþi sun-
între „gândirea sãlbaticã” ºi cea creºtinãrii celei mai iubite sãrbã- matici ºi de aceea, crede autorul, tolerantã asupra monstruosului tem niºte canibali, precedat de Su-
specificã indivizilor din societã- tori, bonomul personaj se face ei sunt destinatarii principali ai obicei al unor triburi oceanice ºi pliciul lui Moº Crãciun, cuvânt îna-
þile industrializate. Aceastã echi- într-adevãr vinovat, crede antro- darurilor de Crãciun (p. 31). În inte de Maurice Olender, traducere
africane de a-ºi devora semenii. de Giuliano Sfichi, Iaºi, Editura Po-
valenþã, demonstratã cu mijloace- pologul, de toate acuzaþiile in- mod paradoxal, actul extrem al Sarcina pe care ºi-o ia autorul lirom, 2014.
le structuralismului antropologic, stanþei ecleziastice. În lumea eu- clericilor din Dijon, menit sã-l eli- pare una imposibilã, cãci, la o pri-
fundamentat pe ideea structurilor ropeanã de astãzi perceput ca idol mine brutal pe protagonistul pã-
de gândire comune tuturor activi- al copiilor doar la modul figurat, gân al sãrbãtorii din viaþa enoria-
tãþilor umane, l-a consacrat pe au- moºul are toate datele unei veri- ºilor poate fi citit drept nescon-
torul Tropicelor triste ca pe un tabile instanþe sacre, dacã e sã-l tatã recrudescenþã a sacrificiului
intelectual profund implicat în citim dupã alura miticã pe care o arhaic la care era supus regele
dialectica socialã ºi în sfera publi- moºteneºte din strãvechile Satur- sãrbãtorii în Antichitate. Incine-
cã a lumii contemporane. nalii sau, mai aproape în timp, de rarea lui Moº Crãciun va condu-
Aclamat pentru meritele sale la comportamente rituale specifi- ce în fapt la reacþia opusã, ºi anu-
academice ºi umaniste, premiat ºi ce amerindienilor studiaþi de me la creºterea popularitãþii lui în
invitat sã conferenþieze peste tot Lévi-Strauss. Franþa contemporanã lui Lévi-
în lume, Claude Lévi-Strauss a fã- Martirajul lui Moº Crãciun Strauss.
cut de timpuriu trecerea din tur- este astfel o ocazie concludentã Transmutarea câmpului de in-
nul de fildeº al amfiteatrului uni- pentru etnolog sã observe direct, vestigaþie a antropologului din
versitar la dezbaterile curente. pe viu, relansarea unui ritual ar- mijlocul tribului în cel al propriei
Aspiraþia sa de a proba coerenþa haic, îmbinare armonioasã între societãþi este sesizatã de autor ºi
universului simbolic aºezat la baza elemente vechi ºi funcþii noi (p. în alte articole prezente în acest
funcþionãrii societãþilor exotice 18). În interpretarea pe care o dã volum. Chemat sã pledeze în tri-
conduce argumentãrile din volu- scopului ritual al Crãciunului, bunalele franceze în favoarea imi-
Aurora Speranþa

mul publicat postum, în francezã, marele antropolog francez nu ri- granþilor africani acuzaþi de muti-
în anul 2013. Titlul incitant extin- sipeºte ocazia de a compara sta- larea propriilor copii, antropolo-
de probabil cel mai comentat ºi tutul bãtrânului dãruitor de ca- gul trebuie sã explice lumii occi-
incriminat comportament al popu- douri cu personaje iniþatice din dentale raþiunile rituale ale aces-
laþiilor tribale – canibalismul, asu- tradiþia unor amerindieni pe care-i tor acþiuni. Ocazia îi privilegiazã
pra întregii civilizaþii umane cu aju- studiase, iar, mai departe, pe autorului Gândirii sãlbatice con-

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 17


L
a întrebarea care înche- Cors de chasse. Un adept al ver-
ie emoþionantele rân-
duri din Lampisterii,
scrise de Tristan Tzara la dispa-
a murit Apollinaire? sului alb este ºi Tzara, care avea
ºi în România un model în acest
sens, pe Alexandru Macedonski,
riþia poetului, în anul centenaru- autorul poemului Hinov (1880).
lui comemorativ se poate rãspun- În perioada ºederii sale la Paris,
de doar prin negaþie. Reînnoirea acesta îl cunoscuse, între alþii, pe
perpetuã a scriiturii, idealul aces- Mallarmé.
tui fiu al Soarelui, reverbereazã Dacã „artificiile tipografice”
încã, marcând atacul asupra tim- din Calgrammes având ca scop
pului, strategie a cuceritorului naºterea unui „lirism vizual” pre-
s er pentine

înnãscut, revelatã în dinamismul conizat în L’Esprit nouveau et les


imaginarului, dar ºi în tentaþia fe- poetes n-au supravieþuit miºcãrii
nixului. Dada, poemele-conversaþie din
Avangarda româneascã a înãl- ciclul Ondes, printre care Lundi
þat, fãrã îndoialã, o solidã punte Rue Christine, dar ºi calamburul
culturalã între Bucureºti ºi Paris. liric, „cuvintele fãrã riduri”, au
Animaþi de „spiritul nou”, scrii- fost asimilate de suprarealism.
tori ºi artiºti s-au alãturat în Numele acestui curent i se dato-
aceastã aventurã a creaþiei, în reazã, de altfel, lui Apollinaire,
care „nu existã strãini”, dupã cum neuitând sã amintim însã ºi de
a decretat Brâncuºi. S-au legat ºi termenul „surnaturalisme”,
prietenii, iar durerea lui Tzara la care-i aparþine lui Baudelaire.
dispariþia lui Apollinaire stã mãr- Prieten al pictorilor (Picasso,
turie : „(...) Ceaþa nu este de- Derain, Vlaminck, Marie Lauren-
ajuns, nici þipãtul major. Anotim- cin), Apollinaire nãzuieºte sã le
pul sãu ar fi trebuit sã fie bucuria fie asimilat («ªi eu sunt pictor»),
victoriei, a victoriei noastre, ace- Bestiarul (1911) ilustrat de Dufy
ea a noilor lucrãtori ai obscuritã- reflectând dorinþa „poeziei
þii ºi verbului esenþial. El cunoº- pictate”. Poezia sa «cubistã»
tea motorul stelei, doza exactã a este în acord cu estetica noului
tumultului ºi a discreþiei.” (Tristan curent, susþinut prin cronicile
Tzara, ªapte manifeste DADA cu rafinate.” (Cf. Barbu Brezianu, baldiene), atracþia tehnicii noi ºi a ra coresponda deja cu Apollinai- sale, care vor fi incluse în volu-
câteva desene de Francis Pica- op.cit.) În 1913, va apãrea ºi volu- vitezei (accente futuriste), fasci- re de le vârsta de douãzeci de ani, mul Peintres cubistes (1913). Po-
bia. Lampisterii. Omul aproxi- mul sãu Les Peintres cubistes. naþia simultaneismului ºi a aven- iar autorul Manifestului Futurist emul sãu Les Fenêtres, care des-
mativ, 1925-1930. Versiuni româ- Méditations esthétiques. Poetul turii, declanºatã de Blaise Cen- constituia un model de revoluþi- chide ciclul Ondes, figureazã ca
neºti, prefaþã ºi note de Ion Pop, va saluta ºi apariþia miºcãrii da- drars, cu Prose du transsibérien onare a artei, scriitorul de origine prefaþã la catalogul unei expoziþii
Editura Univers, Bucureºti, daiste, iniþiatã de Tzara, Marcel (1913). românã era el însuºi un novator, a pictorului Robert Delaunay, fi-
În siajul lui Baudelaire, Pari- iniþierea miºcãrii Dada, lansatã în ind inspirat de un tablou al aces-
sul lui Apollinaire dezvãluie faþe- februarie 1916, la cabaretul Vol- tuia, Fenêtres, simultanées pris-
tele unei modernitãþi deconcer- taire din Zürich, dovedind-o cu matiques. Apollinaire numeºte
tante : „Pânã la urmã eºti sãtul de prisosinþã. Spre deosebire de „orficã” tehnica prietenului sãu,
lumea asta veche./ Pãstorule, o Apollinaire, care este fascinat de redusã la simple „fraze colorate”,
turn Eiffel, turma podurilor behã- maºinism ºi vitezã, pe urmele lui pe care o descrie în versuri-nota-
ie azi în zori (...)” (Trad. de Mir- Marinetti, Tzara nu manifestã þii : „Dinspre roºu spre verde ori-
cea Ivãnescu ºi Sorin Mãrcules- entuziasm în acest sens, aºa cum ce galben moare/ Când papagalii
cu). Dincolo de imaginea-simbol o fac realizatorii unicului numãr al cântã în pãdurile natale.../ Fereas-
a Parisului, coborâtã în trivial, revistei 75HP, lansatã la Bucureºti tra se deschide precum o porto-
este semnalat automatismul uma- în octombrie 1924, care se des- calã/ Frumosul fruct al luminii”.
nului redus la sclavia muncii, a chide cu poemul Aérogromme Printre precursorii suprarealis-
rutinei: „De trei ori dimineaþa si- (Aviograma), cu rol de manifest. mului, Breton îl numeºte ºi pe
rena geme acolo,/ Un clopot tur- Spiritul libertãþii absolute, ri- Apollinaire, cel din „poemele-
bat latrã spre amiazã.” Moderni- dicat la rang de program de cãtre conversaþie” ºi din Quelconqu-
tatea agresivã a oraºului aflat în Apollinaire în textul L’esprit nou- eries (Second manifeste du sur-
secolul vitezei ºi al spectaculoa- veau et les poetes (1918, Mercu- réalisme). Acestora li se poate
selor prefaceri (ce amintesc de re de France) a fost îmbrãþiºat de adãuga ºi Onirocritique, scriere
poemul Pâques a New-York al lui numeroºi creatori din preajma sa, ce anunþã „scrierea automaticã”
Cendrars) are ca pandant tabloul aceºtia pãstrându-ºi însã origi- a suprarealiºtilor. Drama Les Ma-
singurãtãþii eului liric, suferinþa nalitatea: «E greu sã-l izolezi pe melles de Tirésias (1917), conce-
sa de mal aimé, ce trimite spre Apollinaire în afara unei configu- putã iniþial ca „supranaturalistã”
un motiv poetic al Evului mediu. raþii decisive a cerului poetic în ºi calificatã apoi drept „suprarea-
Aceeaºi tehnicã simultaneis- care îºi are locul alãturi de Rever- listã”, îi inspirã lui Breton nume-
tã a prezentãrii metropolei pari- dy, Jacob, Cendrars, Tzara, le curentului, în semn de omagiu
ziene se regãseºte ºi în poemul Valéry. Fiecare propune o poezie adus lui Apollinaire la moartea sa.
Ulise (1928) al lui Ilarie Voronca, singularã, atât personalã, cât ºi Apreciatã de tineri, printre care
apãrut sub titlul Ulysse dans la nouã.» (Antoine Emaz, Europe, se numãrã ºi Tzara, ea reprezintã
cité în versiunea francezã din No 1043/Mars, 2016). Nevoia de acea epocã de ardere novatoare
1933. (Cf. Ion Pop, Din avangar- colaborare se constatã ºi în ca- a cãrei efigie este însuºi Apolli-
dã spre ariergardã, Ed. Vinea, zul lui Tzara, de altfel. În plache- naire. Imaginea lui Tiresias cu
Bucureºti, 2010). Adevãrat „re- ta Cabaret Voltaire, de exemplu, sâni din aceastã piesã, care ar fi
Guillaume Apollinaire vãzut de Jean Cocteau portaj liric”, el ilustreazã ecourile lansatã în iunie 2016 la Zürich, se scrisã, potrivit autorului, pentru
avangardei franceze în mediul li- gãsesc texte semnate de Tzara, a semnala primejdia scãderii na-
1996). Printre prietenii comuni ai Iancu, Hans Arp etc. Emigrant el terar românesc. Dorinþa lui Apol- Apollinaire, Ball, Cendras, Mari- talitãþii în Franþa acelui timp, ar
lui Apollinaire ºi Brâncuºi se nu- însuºi, Apollinaire îºi manifestã linaire de a îngemãna versul cu netti etc., dar ºi ilustraþii de Ian- putea fi asociatã cu Regele-lunã.
mãrã ºi pictorul Henri Rousseau- constant simpatia faþã de cei ase- tabloul, admirabil materializatã în cu, Arp, Picasso, Modigliani. Chiar în versurile lui Apollinaire
Vameºul. La moartea acestuia, în menea lui . Prietenia cu scriitorii ºi Caligrammes, se va regãsi ºi în Tzara va colabora la multe din apare, de altfel, imaginea înfrãþi-
1914, sculptorul va grava pe les- artiºtii români stabiliþi la Paris este picto-poemele lui Victor Brauner, revistele scoase de Apollinaire. tã a soarelui cu luna, trimiþând
pedea mormântului sãu versurile o constantã. În data de 9 noiem- fascinat ºi el de imaginea Turnu- Firea celor doi este asemãnãtoa- spre hermafrodit. ªi fiindcã la
„anume scrise de Guillaume Apol- brie 1918, când poetul se stinge lui Eiffel. re, râsul lui Tzara, ca „un mare Apollinaire, la fel ca la Baudelai-
linaire” (Barbu Brezianu, Brân- din viaþã, printre cei care participã Dintre avangardiºtii români, pãun” (Soupault) putând fi apro- re, „frumuseþea este bizarã”, de
cuºi în România, Arta Graficã, la ceremonia funerarã de la biseri- cel mai apropiat de spiritul apol- piat de exuberanþa solarã a lui ce nu s-ar vedea în grotescul
Bucureºti, 1998). Trebuie amintit ca St. Thomas d’Aquin se aflã ºi linarian este Tristan Tzara. În Apollinaire. Tiresias cu sâni imaginea perfec-
ºi faptul cã Rousseau este ºi au- Brâncuºi. Dupã L’Enchanteur volumul Dada siegt! Ein Bilanz Dacã verslibrismul a avut þiunii, androginul platonician?
torul tabloului La Muse inspire pourrissant (1909) ºi L’Hérésiar- der Dadaismus, apãrut în 1920 ºi iluºtri precursori, precum Mal- Chiar dacã metafora insolitã „soa-
le Poete, în care apar Apollinaire que (1910), Apollinaire publicã, în reeditat în 1985, Richard Huelsen- larmé ºi Verlaine, adevãrata eli- re-gât retezat” din Zone ar putea
ºi Marie Laurencin, una dintre 1913, volumul Alcools, ornat de beck noteazã despre pãrintele berare a versului i se datoreazã aminti destinul tragic al Poetului
iubitele sale. un frontispiciu al lui Picasso, pre- dadaismului urmãtoarele : „Eroii lui Apollinaire, atât în plan for- asasinat, imaginarul apolinarian
Îmbinând, precum Baudelaire, feratul sãu din grupul de pictori sãi în ceea ce priveºte arta, activi mal, cât ºi prin suprimarea punc- are altã efigie, aceea a „soarelui,
arta poeziei cu pasiunea criticii de ce îi stau în preajmã. Acest volum, la Paris ºi la Roma, personificau tuaþiei. Pãstrat la sfârºitul poeme- arzândã lirã”, simbolzând genul
artã, Apollinaire remarcã, la cel de- ce reuneºte cele mai bune versuri în ochii sãi ultima modã, pe care lor în Alcools (1913), punctul va nemuritor al lui Apollinaire, cel
al XXVII-lea „Salon al Indepen- ale sale scrise începând cu anul se strãduia sã o imite, ceea ce, dispãrea în Caligrammes (1918). care ne lanseazã peste timp, o
denþilor” de la Paris, din 1912 (pri- 1898, se deschide cu poemul Zone, într-o zi ar fi putut sã îi aducã o Efectul de surprizã al primului rugãminte sfâºietoare: «Hommes
ma demonstraþie publicã a cubis- imagine insolitã a Parisului, pla- celebritate la fel de mare ca aceea volum, marcat de Zone (mostrã de l’avenir, souvenez-vous de
mului), prezenþa lui Brâncuºi, de- satã sub semnul dinamismului, al a lui Apollinaire sau Marinetti.” de poezie cubistã), este contra- moi.»
spre care va scrie cã este „un fragmentarului ºi al simultaneitã- (Apud Cristian – Robert Veles- balansat de fluiditatea unor poe-
sculptor delicat ºi foarte personal þii. Se fac simþite aici surpriza nou- cu, Avant-gardes et modernités, me muzicale : Le Pont Mirabeau, n Maria Tronea
ale cãrui opere sunt dintre cele mai tãþii (accente baudelairiene, rim- 2013) Dacã este adevãrat cã Tza- La Chanson du mal-aimé sau

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018


P
ro-comunismul lui Camil
Petrescu (1894-1957), n MARIAN VICTOR BUCIU
autodeterminat prin
„Pasiunea lucidã”, s-ar fi pro-
dus fãrã „exces de zel”, în mod
formal ºi prefãcut. Romanul lung
Un om între oameni, în cea mai
ideologie ºi biografie (II)
mare parte de un tezism marxist
gãunos, nedumereºte ºi prin în-
scriitori interbelici în comunism
toarcerea la naraþiunea (în)fun- raport. E un raport de la conven- separaþi prin natura calitãþii artei, tinuu, cu o rãbdare de cârtiþã...”,
datã pe omniscienþã. Dar e elo- þional ºi nesigur (etnicul) la con- culturalã sau aºa-zicând natura- acest furios limitat la a fi doar –

s er pentine
giat în partea lui þãrãneascã, „su- venþional ºi exact (naþionalul). lã. „Fãrã culturã, poezia lui Emi- dar de ajuns! – resentimentar.
perior Moromeþilor”, amintindu-i Scriitor naþional, concept ademe- nescu n-ar exista.” Tezã discuta- Cãlãtorit, pentru cã era bogat,
satul lui G. G. Marquez. Ratate nitor cândva, iritant în vremea bilã, dacã arta, nivel superior ºi dar ºi în rolul generos de Mece-
sunt, tot de ideologia bolºevizan- mondializãrii, are, cât mai are, bine individualizat, nu poate fi na literar, celui cãruia poezia i se
tã, piesele de teatru despre Bãl- semnificaþie axiologicã. Pe când derivatã din culturã, gradual aºeazã între caleaºcã ºi livadã,
cescu ºi I. L. Caragiale. Sãrind scriitor român rãmâne o consta- dezindividualizatã. Pentru Mihai Ion Pillat (Caleaºca, poezia ºi
înapoi, în propriul trunchi, prin tare neutrã, strict numericã. Naþi- Zamfir, însã, arta prin culturã, livada), lui, M. Zamfir îi acordã
filosofie, de altfel un tip de feno- onalul are aici încã o posturã înal- cultura care naºte artã sunt con- amoral sau mãcar empatic „drep-
menologie lipsitã de originalita- tã. Eminescu ºi Arghezi, „aceste stante urmãrite ºi înregistrate ca tul seniorial” la sexualizarea þã-
te, el s-ar fi comportat ca „disi- simboluri naþionale sunt de fapt dovezi de artã esenþialã. rãncilor tinere. Pãstrând ºi astfel secuþie a unui soþ, ofiþer, înarmat
dent”. Faptul, deviaþionist, indi- cei mai puþin români dintre toþi George Bacovia, prins spec- aristocratismul drept „stil de via- mai cu seamã de resentimentul
rect politic, de a depune Doctri- autorii noºtri”. Unii, evident, în taculos în versul „Din plumb þã care pãtrunde pânã la urmã în pentru scris. Eºuatã este ºi exis-
na substanþei la Vatican a scan- apartenenþã de alte etnii, împãr- fãcut-ai aur”, generos-premoni- stofa poeziei”. Un stil care nu al- tenþa civilã a lui Mateiu I. Cara-
dalizat Academia R. P. R. þind ºi folosind cu toþii limba ro- toriu, al lui Macedonski, are tereazã, dar chiar face esenþa po- giale (Beau Brummell la Bucu-
Dupã scrisul literar, de crea- mânã, prima ºi ultima raþiune a li- acum o jalnicã biografie, eºuatã, eziei. Pentru Alexandru Philippi- reºti), pradã unui orgoliu mon-
þie, urmând anului 1947, al lui G. teraturii române. Uniþi în talent ºi care cunoaºte o rarã compensa- de (Aristocratul veºnic trist) este struos ºi resentimentar. Camil
Cãlinescu (1899-1965) (Splen- geniu, Eminescu ºi Arghezi sunt þie literarã. „S-a perfecþionat con- nu doar suficient, dar ºi esenþial Petrescu („Pasiunea lucidã”)
doarea ºi mizeria lui Ioanide), determinant, cã întruchipa, în face marele salt vital dinspre ori-
M. Zamfir ne cere „sã tragem un chip izolat, rarisim, un erudit care ginea modestã, ca ºi G. Cãlines-
vãl”. Îndemn la uitare în istoria era fiu de erudit. Pasager într-o cu. Trecut prin mari complexe,
literaturii. Cu o excepþie, romanul viaþã redusã, George Topârcea- aproape paranoic, (cum Cãlines-
Bietului Ioanide. Interesante îi nu (Un chiriaº mult prea grãbit), cu nu a ajuns), s-a descoperit „in-
apar ºi piesele mici, lãsându-l inex- portretizat aici (caz ºi el izolat) voluntar, maestrul generaþiei ani-
plicabil uitat pe ªun. Partea într-un mod, aº spune, elemen- lor 30”. Oare întâmplãtor? Lui
aceasta biograficã ºi de-creatoa- tar („slãbuþ, urâþel ºi asimetric”), Mircea Eliade (Eternul ºef de ge-
re este indexatã. „Pactul fãcut cu este exemplarul autodidact. Rã- neraþie), care se visa un alt Ior-
diavolul s-a dovedit unul pãgu- mâne enigmatic raportul autodi- ga, viaþa îi determinã opera...
bos.” Nu fãrã dramaticã empatie. dactului cu cultura. Ion Vinea E. Lovinescu (Maiorescu din
„Genialoidul” nu ºi-a putut reti- (Avangardistul cu costum ºi cra- secolul urmãtor), cu doctorat la
pãri Istoria literaturii române..., vatã) face anume onoare litera- Paris, în þara natalã rãu pus cu
operã „suficientã pentru a face turii române ca fiu al unor greci Universitatea ºi Academia, cre-
gloria oricãrui autor”. din Giurgiu. Evreul din România de doar în propriul nume, pe care-l
Tristan Tzara devine internaþio- agrease doar abreviat, trãdân-
nal celebru... du-ºi narcisismul, mai curând
Detalii biografice Liviu Rebreanu (Arând pe nedumerirea, cã e silit sã se dez-
Sã urmãrim ºi ce date, dar ºi cu ogorul romanului) sare din braz- goleascã la medic (dar primind
ce rost, sunt introduse în aceastã dã în marea artã a prozei domi- totuºi scuze ulterioare). E. Lovi-
istorie, mai cu seamã stilisticã, a nante. Caz, desigur, atipic, în evo- nescu sã fie Narcisul exemplar al
literaturii române. Sunt detalii, ce luþia sa surprinzãtoare, el ajunge literelor Interbelicului? Garabet
sunt sau se vor semnificative, de sã fie tradus în 16 limbi, din ro- Ibrãileanu (Celebrul critic provin-
biografie civilã, socialã ºi profesi- mâna pe care a deprins-o treptat. cial) este ºi el un bolnav. Dar mai
onalã (dincolo de profesia nere- Rarã ºansã de a nu fi calofil a ce- conteazã, când se spune cã nu
cunoscutã juridic a scrisului lite- lui care scrie ca þãranul plugar. existã boli, existã numai bolnavi?
rar). Nici aceste fapte nu sunt ex- Hortensia Papadat-Bengescu (Fragmente din Mihai Zamfir
clusiv circumscrise Interbelicului, (Bãtrâna iscoditoare) compen- într-o (ne)obiºnuitã istorie a li-
adicã într-un sfert de secol, de- seazã uimitor, literar, lunga per- teraturii române)
seori ele încadreazã larg aceastã
perioadã. Le voi avea în vedere Aurora Speranþa
întâi pe acelea de dinainte de 1945,
apoi pe cele din comunism ºi even-
tual dupã aceea. Nu pretind cã le
cuprind pe toate ºi de la toþi, une-
ocheanul întors
le mai mult sau mai puþin semnifi-
cative îmi vor fi scãpat. Elocvenþa nu („[...] Mie frumuseþea/ nu mi-a
lor particularã ºi generalã sper sã folosit la nimic. Mai mult m-a
fie prinsã. lui Adonis: «Poezia este, prin de- Dosa), Lloyd Schwartz (SUA, tra- încurcat.// Frumuseþea iese întot-
Prin filiaþia, asiguratoare pen- finiþie, antidespotism, antidicta- ducere de Tiberiu Neacºu), Kirill deauna la suprafaþã/ ºi anuleazã.
tru Mihai Zamfir, cu Rozalia Ar- turã, antireligie».”), urmat de dis- Medvedev (Rusia, traducere de Totul”, Odã frumuseþii). Printre
ghesi, unguroiacã, Tudor Arghezi 7 ani de Poesis cursul rostit de poetul ºi drama- Diana Iepure), Závada Péter (Un- cele mai interesante texte din
este neobiºnuit, izolat, ºi în latu- internaþional turgul britanic Harold Pinter garia, traducere de Mihok Ta- acest numãr sunt cele din secþiu-
rã biograficã. În divorþ cu ideea (Artã, adevãr ºi politicã, 2005) mas), Kim Addonizio (SUA, tra- nea „Manifest”: Poezia este rea-
de specific etnic, raportat la con- Începând cu 2014 Poesis in- în anul cînd i s-a decernat Pre- ducere de Paul Vinicius), Eugene litate al scriitorului olandez Ger-
ceptul sui generis de identitate, ternaþional este o revistã se- miul Nobel pentru Literaturã. La Ostashevsky (Rusia/SUA, tradu- rit Kouwenaar (traducere de An-
el devine o personalitate „cu to- mestrialã dedicatã poeziei româ- rubrica Portret, Claudiu Komar- cere de Florin Bican), Aleš Mus- drei Anastasescu) ºi Neciviliza-
tul atipicã, foarte puþin <româ- neºti ºi strãine, ce apare în luna tin ne introduce în opera poeticã tar (Slovenia, traducere de Paula þie. Manifestul grupului Dark
neascã> prin forþa sa literarã ne- mai ºi în luna noiembrie. Cel mai a lui Romulus Bucur, din care Braga), plus trei tinere poete su- Mountain Manifesto (I), în tra-
obiºnuitã ºi prin nonconformis- recent numãr al revistei, al do- publicã ºi o selecþie de texte pu- edeze – Mia Axelsson, Iman Mo- ducerea lui Mihnea Bâlici. Proza-
mul funciar”. Nu ni se dau alte uãzecelea, are consistenþa unui blicate de poet între anii 1982- hammed, Emma Warg (traducere torii din acest numãr sunt Kurt
raportãri etniciste, în afara unor volum, cuprinzând 324 de pagini 2015. Secþiunea de traduceri cu- de Livia ªtefan, Sînziana ªipoº, Vonnegut (Te stinge, candelã de-
sugestii cultural-creatoare. For- de poezie, traduceri, eseuri, in- prinde autori ca Arthur Rimbaud Krista Szocs) ºi patru poeþi indo- o clipã, traducere de Claudiu
þa literarã ne-o însuºim ca mare terviuri cu poeþi, cronici la volu- (tradus de Octavian Soviany), nezieni – Sutardji Calzoum Komartin), Sorin Delaskela (Stra-
proiect dus departe ºi încheiat. me de poezie etc. Actualul nu- Anne Carson (SUA, traducere de Bachri, Sapardi Djoko Damono, turi polimerice) ºi Radu Vancu
Nonconformismul n-a fost la fel mãr din Poesis internaþional Teodora Coman), Lea Goldberg Widji Thukul ºi Afrizal Malna (Graalaj. Dramatis personae,
de susþinut, rezistenþa în autono- (director-fondator: Dumitru Pã- (Israel, traducere de Naum Lider), (traducere de Adelina Luft). Po- fragment). Interviurile cu poeþii
mie s-a mai ºi dezis de sine atunci curaru, le grand professeur: Ion Alejandro Jodorowsky (Chile/ eþii români publicaþi sunt Con- Adonis (Siria) ºi Gökçenur Ç.
când istoria anarhicã reuºea, ea, Mureºan, redactor-ºef: Claudiu Franþa, traducere de Ligia Keºi- stantin Abãluþã, Dumitru Crudu, (Turcia) contribuie ºi ele la con-
sã o anuleze la scarã individualã. Komartin, concept grafic: Ana ºian), Adriana ªala Priºtina (Ko- Diana Geacãr („Te uiþi la mine cu sistenþa numãrului. Cronici de
E luat însã în seamã nonconfor- Toma) a apãrut cu sprijinul Ad- sovo, traducere de Ardian-Chris- gura cãscatã ca un cuþit/ lãsat cu carte semneazã Graþiela Benga,
mismul existenþial, metafizic, reli- ministraþiei Fondului Cultural tian Kuciuk), Don Paterson (Sco- tãiºul în sus, o declaraþie/ de rãz- Teodora Coman, ªerban Axinte,
gios. Arghezi trece drept un fu- Naþional (AFCN) ºi se deschide þia, traducere de Vlad Pojoga), boi împotriva lui/ Dumnezeu, de Rita Chirian, Alex Ciorogar ºi
rios total ºi cu deosebire pe con- cu editorialul redactorului-ºef Edwin Morgan (Scoþia, traduce- parcã acum mã vezi/ goalã pen- Marius Conkan. Cronicile de film
diþia extincþiei. M. Zamfir nu ega- („Propoziþia lui Enzensberger de re de Cãtãlina Stanislav), Jacek tru prima datã”, Când copiii sunt realizate de Camelia Toma
lizeazã etnicitatea cu naþionalita- acum mai bine de o jumãtate de Dehnel (Polonia, traducere de dorm, pãrinþii sunt de capul lor), (despre Poesía sin fin al lui Jo-
tea, cea de-a doua o poate igno- secol, «Poezia e subversivã prin Passionaria Stoicescu ºi Con- Moni Stãnilã, Gelu Diaconu, An- dorowski ºi Diana Marincu (In
ra sau anula pe cea dintâi. Douã însãºi natura ei» se întâlneºte cu stantin Geambaºu), Arvis Viguls gelica Stan, Raluca Ialomiþeanu, Praise of Nothing de Boris Mi-
feluri de convenþie sunt puse în reflecþia contemporanã a sirianu- (Letonia, traducere de Andrei Nicolae Silade ºi Floarea Þuþuia- tiæ). (P.M.)

, serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018 19


n PETRIªOR MILITARU

noi cercetãri de tanatologie cioranianã


gânditorului francez cu filosofia derã cã moartea este o temã filo-
orientalã, se încadreazã ºi lucra- soficã care îl preocupã în perma-
rea lui Gabriel Popescu, ce se nenþã pe Cioran, ceea ce duce în
opreºte asupra reprezentativului final la un pradox : dacã viaþa nu
s er pentine

Tratat de descompunere ºi reali- reprezintã numic, de ce ne temem


zeazã o finã analizã a gândirii cio- de ceea ce ne rezervã? Iar dacã
raniene prin prisma modului în moartea nu reprezintã nimic, de
care el se raporteazã la Bhaga- ce nu gãsim un mod de a accen-
vad Gîtâ, pornind de la afirmaþia de la neant? Astfel nu ne rãmân
din Caiete conform cãreia „E mai decât acele figuri ale morþii pre-
bine sã mori în propria ta credin- cum anecdotele sau perifrazele
þã, decât sã te mântuieºti în alta”. pentru a putea exprima inexpri-
Dupã cum era de aºteptat, mabilul. În acelaºi spirit parado-
Aurélien Demars face niºte ob- xal, Paolo Vanini (în Cioran ºi
servaþii de mare fineþe pe margi- aporiile scheletului) observã cã
nea temei care defineºte acest „paleontologul gnostic” Cioran,
volum colectiv: la Cioran moar- susþine, pe de o parte, cã moar-
tea are o anumitã duratã în sen- tea este singurul aspect al exis-
sul cã deºi nimic nu dureazã în tenþei, ºi, pe de altã parte, trebuie
Aurélien Demars ºi Mihaela- lume fiindcã totul moare, tocmai sã devenim capabili sã folosim
Genþiana Stãniºor, Cioran, archi- asta face ca moartea sã dureze bine „ideea morþii” dacã aspirãm
ves paradoxales. Nouvelles ap- din moment ce ea atinge perma- sã înþelegem câte ceva din iluzii-
proches critiques, Tome III, Édi- nent fiinþele ºi lucrurile. Identifi- le vieþii ce ni se întâmplã. Univer-
teur Classiques Garnier, 2017. carea acestei durate specifice a sitarul sibian Vasile Chira, în stu-
morþii, ce implicã terminarea du- diul sãu Fenomenologia ºi me-

Î
n 2017 a avut loc la Sibiu ratei pentru cel ce moare, gene- tafizica morþii la Cioran, are în
cea de-a douãzecea ediþie reazã o intensã conºtiinþã agoni- vedere de la noþiuni precum ta-
a Colocviului Internaþional cã ºi o metafizicã a morþii pe care natofobie ºi funcþia terapeuticã
dedicat lui Cioran, organizat de cercetãtorul francez o pune în a morþii, pânã la nihilism radical
Mihaela-Genþiana Stãniºor sub contraparte cu filosofia existen- ºi integrare ontologicã a morþii,
egida Universitãþii „Lucian Bla- þialistã rusã ce l-a influenþat pe pânã la concepte de o expresivi-
ga”. La peste douãzeci de ani de Cioran. Lucrarea Mihaelei-Gen- tate maximã ca alchimie a disolu-
la moartea lui Cioran, organiza- þiana Stãniºor, Cioran: moartea þiei, luciditate thanaticã, contes-
torii au considerat cã este cel mai eului ºi resurecþia cuvântului, tare a omnipotenþei divine, nepu-
bun prilej ca aceastã obsesie ful- surprinde modalitãþile în care tinþa Divinitãþii – fiecare dintre ele
gurantã a morþii care traverseazã Emil Cioran
moartea alcãtuieºte atât eul, cât relevând forþa ºi originalitatea
gândirea filosoficã cioranianã sã ºi propria scriiturã, deconstruind gândirii lui Emil Cioran. Franche-Comte, ce subliniazã cã spre om ºi despre moarte.
fie în centrul dezbaterilor de la ºi structurând în acelaºi timp gân- Caroline Laurent, în Poetica pentru Cioran moartea reprezin- Cea de-a doua parte a volu-
colocviul anual. Astfel, în volu- direa ºi trãirea cioraniene ceea ce morþii la Cioran, se opreºte asu- tã ceva „plastic”, în sensul în care mului cuprinde informaþii la zi
mul Cioran, archives paradoxa- conduce pânã la urmã la o formã pra figurilor literare ce exprimã se pot depista trei ipostaze fun- despre cercetarea internaþionalã
les. Nouvelles approches criti- absolutã de exil care mobilizeazã moartea în opera lui Cioran damentale pentru gândirea filo- actualã a operei lui Emil Cioran:
ques ce reuneºte comunicãrii din ºi fascineazã spiritul sãu creator (moartea fizicã, moartea simboli- sofului: prima – dispreþul pentru Resurecþia lui Cioran în Italia
cadrul manifestãrii ºtiinþifice sunt – exilul în nefiinþã. Criticul ºi cã, noaptea timpului), deoarece moartea amãgitoare, a doua – (Mihaela-Genþiana Stãniºor), A
optsprezece lucrãrile participan- eseistul Constantin Zaharia îºi Thanatos acþioneazã ca un prin- ambiguitatea sentimentelor faþã opta ediþie a Colocviului Inter-
þilor din acest an, structurate în intituleazã lucrarea : Indicibilul, cipiu poetic în opera sa generând de moartea religioasã ºi cea de-a naþional Emil Cioran organiza-
douã secþiuni sub coordonarea moartea, imortalitatea. Indicibi- metafore ºi alegorii, care uneori treia – moartea atotputernicã ºi tã de Universitatea Tehnologi-
lui Aurélien Demars ºi a Mihae- lul, în viziunea sa, nu este numai par sã dezvolte un subtext capa- imanentã vieþii, proces de distru- cã din Pereira – Columbia (Ro-
lei-Genþiana Stãniºor. Aurélien incapacitatea de a transmite un bil sã transforme gândirea filoso- gere ce susþine simultan procesul drigo Menezes), Rezumat al prin-
Demars este profesor de filoso- conþinut conceptual, ceea ce nu ficã în elegie. Bazându-se pe o de creaþie ºi care constituie de- cipalelor colocvii internaþiona-
fie la Université Lyon III Jean se lasã exprimat prin cuvinte, ci lecturã comparatistã, cercetãtoa- venirea sau timpul însuºi. le dedicate lui Cioran (Aurélien
Moulin ºi la Université de Savoie reprezintã mai ales ceea ce scapã rea sibianã Dumitra Baron pune Mircea Lãzãrescu, în lucrarea Demars) ºi Cioran în Italia (An-
– Mont-Blanc, teza sa de docto- gîndirii; din acest motiv Cioran în evidenþã cum gândirea ciora- Despre o moarte indirectã. Plic- tonio di Gennaro). Foarte utile ºi
rat având ca temã de cercetare întrevede necesitatea întocmirii nianã generezã modele literare : tis ºi vid în opera lui Cioran, profesionist realizate sunt Indi-
„Le pessimisme jubilatoire de unei metodologii de abordare a o moarte „repetatã”, o versiune vede retorica plictisului ca trãire cele de nume ºi Indicele de con-
Cioran, Enquete sur un paradig- problemei morþii ce scapã instru- palimpsesticã a morþii ca repeti- a unui vid interior, în care plicti- cepte de la finalul volumului care
me métaphysique négatif” (2007). mentelor filosfice care se dove- þie ºi dialog intertextual în care sul depersonalizat aparþine unei permit accesarea mai rapidã a in-
De asemenea, el este ºi îngrijito- desc a fi insuficiente ºi a punerii scriitura cea mai adecvatã o re- clase speciale de sentimente, fi- formaþiei în funcþie de numele sau
rul ediþiei de Opere de Emil Cio- în relaþie a obsesiei morþii cu ceea prezintã fragmentarul. Deosebit indcã autorul Cãrþii amãgirilor conceptul-cheie cãutat de cititor.
ran (Bibliotheque de la Pléiade, ce o transgreseazã. Poetul ºi de interesant este eseul lui Pierre îl asociazã cu acedia monasticã. Fãrã îndoialã volumul de faþã
Paris). Mihaela-Genþiana Stãniºor eseistul Pierre Garrigues consi- Jamet, lector la Université de În viziunea psihiatrului timiºo- reprezintã o contribuþie bibliogra-
este co-directoare a revistei in-
rean, plictisul face parte din ace- ficã fundamentalã în domeniu
ternaþionale Alkemie ºi lector uni-
eaºi categorie ca ºi alte sentimen- pentru cercetãtorii sau pasiona-
versitar doctor al Universitãþii
te definitorii pentru osatura filo- þii de filosofie ºi filologie, în ge-
„Lucian Blaga” din Sibiu, teza sa
soficã a operei cioraniene precum neral, ori de gândirea lui Emil Cio-
de doctorat – susþinutã la Uni-
extazul, solitudinea, orgoliul, le- ran, în particular. ªi, pentru a in-
versitatea din Craiova – având
nea, insomnia, îndoiala ºi preo- cita din nou la lecturã, voi cita, în
în centru tot opera filosofului
cuparea pentru maladie ºi pentru final, textul de prezentare (de pe
nãscut la Rãºinari.
sinucidere. Oarecum surprinzãtor coperta a patra) al volumului
Volumul de faþã are un vãdit
este modul în care Lauralie Cha- apãrut la o prestigioasã editurã
caracter interdisciplinar, instru-
telet vede în angoasã o ars vi- parizianã: „Necrolog pentru sine
mentele folosite fiind din sfera
vendi, ceea ce o determinã sã însuºi, pentru om, pentru litera-
filosofiei, literaturii, antropolo-
scrie un eseu în care raporturile turã, pentru istorie, pentru Dum-
giei, lingvisticii, teologiei etc. ºi
ce se stabilesc între angoasa nezeu ºi pentru fiinþã, Cioran se
se deschide cu lucrarea lui Mi-
metafizicã ºi angoasa psihiatricã formeazã sub influenþa forþei tha-
chael Finkenthal, cunoscutul au-
vor aduce o nouã perspectivã natice ca ontolog al distrugerii,
tor al unor studii despre Benja-
asupra angoasei existenþiale ce ca scriitor al ars moriendi, ca tru-
min Fondane, Lev ªestov, Euge-
traverseazã opera filosofului fran- badur al dansului macabru, ca
ne Ionesco, Dolfi Trost sau Ses-
cez de origine românã. Nu mai estet al suicidului, ca entuziast al
to Pals. Profesorul de la Johns
puþin originalã ni s-a pãrut lucra- apocalipsei. Scrierea chinuitoare
Hopkins University a þinut cofe-
rea Rodicãi Brad ce are în vedere a morþii va fi pentru Cioran ulti-
rinta de deschidere Cioran între
impactul pe care moartea celor ma «ispitã de a exista» sau tenta-
Vedanta ºi nihilism, urmãrind
apropiaþi a avut-o asupra lui Cio- tiva extremã de a o termina cu sine
modul în care Cioran oscileazã în
ran, aºa cum reiese din cores- însuºi ºi cu tot ce era muritor în
a alege între o soluþie nihilistã
pondenþa pe care a avut-o cu fra- viaþa sa? Nu este deloc un pariu
asupra morþii ºi diferitele concep-
tele Aurel, dar ºi cu prieteni precum lipsit de risc pe care ni-l asumãm
þii specifice filosofiei indiane (fie
Arºavir Acterian, Bucur Þincu prin prezentul nostru volum co-
ele hinduse sau buddhiste), care
sau Constantin Noica. Pentru lectiv sã încercãm sã redescope-
îi erau familiare încã din perioada
Cioran aceastã situaþie va deveni rim infinitele nuanþe ale unei gân-
româneascã. În aceeaºi zonã de
un mod de autocunoaºtere ºi de diri care ar putea sã evoce o en-
cercetare comparatistã a operei
a-ºi cristaliza propria viziune de- ciclopedie barocã a morþii.”
Aurélien Demars

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 2 (232), 2018