Sunteți pe pagina 1din 2

Moştenirea= transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane

fizice(pf) sau persoane juridice(pj);

Caracteristici:

- Transmitere de patrimoniu( ansamblu de drepturi şi obligaţii);


- Obiectul transmiterii: patrimoniul;
- Transmiterea se face de la o persoană decedată către una sau mai multe pf/pj;

Tipuri de mosteniri:

1. Legală= atunci când transmisiunea mortis causa a patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii
( Codul civil);
Moştenirea este legală şi atunci când defunctul lasă un testament, însă acel testament nu cuprinde
întreaga masă succesorală ori cuprinde alte dispoziţii decât cele referitoare la transmiterea
patrimoniului( cuprinde dispoziţii cu privire la înmormântare, pomeni, recunoaşterea filiaţiei,
dezmoştenire)
Moştenitorii legali sunt cei stabiliţi prin lege conform claselor de moştenire şi pot dobândi doar
cotele(parti din patrimoniul succesoral) stabilite prin lege.
2. Testamentară= în care transmiterea patrimoniului defunctului sau doar a unei părţi din el are loc în
temeiul voinţei testatorului, manifestată prin testament.
Persoanele desemnate să culeagă moştenirea se numesc legatari.

Categorii de legatari:
- Universali= au vocaţie la întreg patrimoniul;
- Cu titlu universal= au vocaţie la o fracţie din patrimoniu;
- Cu tItlu particular= au vocaţie la un bun determinat individual.

Moştenirea testamentară înlătură moştenirea legală dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

- Nu există moştenitori rezervatari;


- Testatorul a instituit unul sau mai multi legatari universali care împreună au vocaţie la întreaga
moştenire.

DESCHIDEREA MOŞTENIRII

Moştenirea unei persoane se deschide prin decesul acesteia.

Faptul juridic care determină naşterea dreptului de moştenire Îl constituie moartea naturală a unei
persoane.(moartea unei persoane poate fi şi volentă).

Per a contrario, o persoană în viaţă nu poate niciodată să transmită o moştenire. Pactele cu privire la
succesiunile nedeschise sunt nule absolut.

Declararea judecătorească a dispariţiei unei persoane nu are ca efect deschiderea moştenirii. Cel dispărut
este considerat în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre judecătorească declarativă de moarte, rămasă
definitivă.

Din punct de vedere juridic moştenirea presupune analizarea a două aspecte: data deschiderii succesiunii
şi locul deschiderii succesiunii.
Data deschiderii succesiunii:

Momentul deschiderii succesiunii coincide cu momentul morţii persoanei care lasă moştenirea.

În practică, persoana care pretinde moştenirea, sau o parte din ea, trebuie să dovedească moartea, data
şi uneori şi ora şi minutul morţii persoanei pe care vrea să o moştenească.

Data morţii poate fi dovedită cu certificatul de deces/ hotărârea declarativă definitivă( care poate fi
contestată)fiind un fapt material, moartea, poate fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de lege.

Importanţa datei deschiderii moştenirii:

1. În funcţie de moment se determină sfera persoanelor chemate la moştenire( legală sau


testamentară)capacitatea lor succesorală şi drepturile care li se cuvin asupra moştenirii.
2. Este momentul până la care retroactivează acceptarea sau renunţarea la moştenire. Este To (T zero)
de când curge termenul de un an al dreptului de opţiune succesorală)
3. În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, acest moment marchează începutul stării de indiviziune;
4. În raport de acest moment se stabileşte compunerea şi valoarea masei succesorale( active şi pasive);
5. În raport de acest moment se stabileşte legea în virtutea căruia va avea loc dezbaterea succesiunii;
6. Din acest moment actele asupra moştenirii devin valabile;

LOCUL DESCHIDERII MOŞTENIRII

1.Este cel al ultimului domiciliul al defunctului, indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul
decesului.
2.Când domiciliul nu este cunoscut, potrivit NCCiv, reşedinţa va fi considerată domiciliu.
3.Dacă nici domiciliul şi nici reşedinţa nu sunt cunoscute, sau nu se află pe teritoriul României,
moştenirea se va deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu
condiţia ca în acea circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea.
4.În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există niciun bun imobil, locul deschiderii moştenirii
este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în acea circumscripţie să se afle
bunuri mobile ale celui care lasă moştenirea.
5. Când în patrimoniul succesoral nu există bunuri aflate în România, locul deschiderii moştenirii este
în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat.

Importanţa practică a locului deschiderii moştenirii: în vederea determinării organelor competente


teritorial să rezolve problemele apărute în legătură cu o anumită moştenire.
Competenţa de judecată: Judecătoria.

Urmează:
Condiţiile generale ale dreptului la moştenire: capacitatea succesorală, vocaţia la moştenire.
Nedemnitate