1.

Leziunile traumatice primare ( echimoza,hematomul, plaga-tipuri de plagi, esc

coriatia)
ECHIMOZA = revarsat sanguine de intindere variata la nivelul tegumentelor si mucoaselor
-se produce prin ruperea vaselor dermo-epidermice ale pielii
Mecanismele de producere sunt lovirea (cu un corp dur) si compresia.
In functie de forma agentului traumatic:
- liniare – bata, varga
- ovalare – compresiune cu pulpa degetului
- semilunare – compresiune cu unghia
- amprenta cauciucului rotii in accidente rutiere
In functie de localizare si forma – stabilirea imprejurarilor:
- asfixie cu mana
-sugrumare
- viol/tentative de viol
Vechimea se constata prin virarea culorii acesteia ca urmare a procesului de degradare a hemoglobinei din
sangele extravazat:
- culoare rosie-inchisa – in primele 1-3 zile
- culoare albastra – zilele 2-3 – pierderea oxigenului de catre Hb.
- culoare cafenie – zilele 3-7
- culoare verde – zilele 7-12
-culoare galbena – 12-20

HEMATOMUL = revarsat sanguine bine delimitat in tesuturile moi sau in organele parenchimatoase.
Mecanism de producere – lovirea sau compresia intre 2 planuri
Exista hematoame traumatice si patologice.
Hematoamele mici/mijlocii se pot resorbi spontan, iar cele mari necesita incizie si drenaj.
Hematoamele mari pot evolua cu suprainfectie si abces.
Revarsatele sanguine pot ajunge in cavitati seroase, muschi, organe parenchimatoase, tesuturi laxe.
Pot apare tulburari functionale localizate sau generalizate din cauza compresiei pe vasele si organele
invecinate-> pana la moarte.

PLAGA = solutie de continuitate care intereseaza toate straturile pielii si chiar si tesuturile profunde.
Tipuri de plagi:
- superficiale/ profunde
- penetrante(in cavitati)/nepenetrante
- perforante (in viscere)/neperforante
- transfixiante
Dupa tipul de agent vulnerant: plagi contuze, taiate, intepate, intepate-taiate, despicate, impuscate,
muscate.
Din punct de vedere al evolutiei: simple (neinfectate,cu vindecare per primam intentionem) si complicate
(infectate, vindecare per secundum)

ESCORIATIA= este soluţia de continuitate ce interesează epidermul şi dermul. Pot fi unice sau multiple
şi de forme: liniare, semicirculare, sau pe o zonă tegumentară mai mare, când se numeşte placard excoriat.
Mecanismul de producere este lovirea activă (loviri tangenţiale cu corpuri rugoase, ascuţite sau cu
muchii) sau lovirea pasivă (frecare de un corp dur cu suprafaţă rugoasă - cădere). Se produce astfel
abraziunea ţesuturilor (realizată cu corpuri rugoase mai frecvent) sau plesnirea (în urma loviturilor
active). Rolul determinant îl are linia de aplicare a forţei, care trebuie să fie înclinată, formând cu corpul
un unghi ascuţit.
Excoriaţia poate să apară pe piele sau pe mucoase. Când este superficială (localizată doar la nivelul
epidermului) apare limforagie iar când se usucă se formează o crustă seroasă gălbuie. Când e mai
profundă (interesează şi papilele dermice) se produce o hemoragie iar în evoluţie apare o crustă brun-
roşietică (crustă hematică).
La nivelul mucoaselor apar pseudomembrane de fibrină iar la cadavru escoriaţiile se pergamentează.
Evoluţia excoriaţiei:
- în primele minute/ore suprafaţa este umedă,/sângerândă, în jur există eritem şi edem;
- după 12 ore apare o crustă brun-roşie;
- din ziua a 3-a, crusta se desprinde începând de la periferie, apărând o zonă alb-roşcat;
- după 6-8 zile crusta cade lăsând o zonă rozacee ce dispare treptat, fără cicatrice.
După aspect (dispoziţie, direcţie), formă şi număr, frecvent se poate pune diagnostic al cauzei şi/sau
instrumentului care le-a produs: în sugrumare apar excoriaţii semilunare produse de compresia cu
unghiile, dispuse în vecinătatea unor echimoze ovalare, rezultat al compresiei cu pulpei degetelor (una de
o parte a gâtului şi 3 sau patru de cealaltă parte); escoriaţiile liniare, semilunare în jurul nasului şi gurii
sugerează comprimarea şi ocluzia orificiilor buco-nazale cu mâna în sufocare; cele din regiunea vulvo-
perineală şi de pe faţa internă a coapselor sugerează viol; cele liniare, paralele, grupate în placarde situate
pe zonele proeminente pledează pentru târâre.
Pentru excoriaţii se acorda în general 1-2 zile de îngrijiri medicale (4-6 zile în caz de escoriaţii mari sau
suprainfectate).

2. Traumatismele cranio-cerebrale ( TCC) – Hemoragia subarahnoidiana,hematomul subdural,

hematomul extradural, fracturi craniene – tipuri.
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANA = hemoragiile lepto-meningee si sub-piale – pot fi difuze sau
limitate.
Mecanismul de producere este fie traumatic, fie netraumatic
Tipuri: circumscrise, difuze (netraumatice) , secundare si in focarele de contralovitura.
Clinic – apare starea de coma instalata progresiv cu semne de iritatie meningeala si LCR hemoragic
Evolutia poate fi gra va, cu prognostic rezervat, in hemoragiile extinse care duc la moarte intr-un interval
relativ scurt.

HEMATOMUL SUBDURAL = revarsat pleural intre dura mater si arahnoida, poate fi uni sau bilateral,
acoperind o arie sau toata suprafata craniului.
Mecanism de producere – cel mai frecvent – deceleratia, nefiind exclusive traumatic
Se asociaza cu fractura craniana dar poate apare si in absenta ei
Hematoamele traumatice apar pe convexitatea craniului – cand sunt de dimensiuni mari se pot extinde si
la baza.
Apar in focarul de lovire directa dar si in focarul de contralovitura
Poate avea o evolutie : acuta, subacuta, cronica
Aspect morphologic: in primele ore sangele este lichid, dupa 24-48h – sangele serocoagulat, dupa 3-4 zile
la periferia hematomului se formeaza o mb. fina de fibrina
Tabloul clinic – la fel ca la hematomul extradural – dar intervalul liber poate fi mai lung
Tratament : - cele mici se pot resorbi spontan, - cele mari necesita interventie chirurgicala de urgenta
datorita compresiunii cerebrale cu sindrum de HT intracraniana.

HEMATOMUL EXTRADURAL = acumulare de sange intre planul osos si dura mater.

In majoritatea cazurilor este insotit de fracturi craniene.
Este exclusive traumatic mechanic (exceptie carbonizarea)
Apare numai in focarul de lovire – NU apare niciodata ca leziune de contralovitura.
Clinic – pierderea constientei de durata variabila cu fenomene neurologice trecatoare persistente.
Este o mare urgenta neurochirurgicala impunand evacuarea rapida – altfel prin cresterea in dimensiuni si
volum determina compresiune cerebrala cu evolutie fatala.
FRACTURI CRANIENE – TIPURI:
Fracturi ecuatoriale (prin curbare) : are loc “turtirea” segmentului de sferă (reprezentat de curbura osului)
iar peretele osos se fisurează pe un traiect dispus circular în jurul punctului de aplicare al forţei
Fractiri meridionale ( dispuse radiar ) apar din punctul de impact spre zona
Când suprafaţa de impact este mai mică de 4 cm2 fractura poate reproduce forma şi dimensiunile
acestuia şi face posibilă identificarea caracteristicilor unui anume corp delict

- prin lovire cu corpuri contondente: fracturi care pot reproduce această suprafaţă
- cu obiecte tăietoare-despicătoare: fracturi craniene cu dehiscenţă sau lipsă de substanţă. La extremităţi
apar fracturi sau fisuri liniare care pot indica direcţia de lovire. În lovirile în care obiectul vulnerant
formează cu suprafaţa craniană un unghi ascutit apar: fracturi în terasă
-prin lovire cu obiecte tăietoare-înţepătoare sau înţepătoare: fracturile craniene au un aspect orificial
- leziunile produse prin proiectile : cu arma de la distanţă foarte mică sau arme de calibru mare apare:
“explozia craniană”: fracturi multiple, eschiloase, interesând atât bolta cât şi baza, orificiul de intrare şi
ieşire sunt greu sau imposibil de identificat.
-in împuşcările cu arme de vânătoare cu alice -pot să apară de asemenea explozii ;
În cazul împuşcărilor de la distanţă mai mare apar fracturi orificiale, ovalare sau circulare reproducând
dimensiunile alicelor, de obicei localizate în zone cu rezistenţă osoasă redusă (orbite, solzul temporal). În
aceste cazuri, se produce retenţia intracraniană a alicelor, orificiile de ieşire lipsind.

3. PLAGA IMPUSCATA – TIPURI

- Plaga transfixianta – proiectilul strabate corpul sau segmentele corporale si prezinta orificiu de intrare,
canal si orificiu de iesire
- Plaga oarba – proiectilul se opreste in corp dupa o anumita traiectorie, nu prezinta orificiu de iesire
-Plaga contuza – proiectilul nu patrunde in corp

4. ASFIXIILE MECANICE ( Spanzurarea, strangularea, inecul, comprimarea toraco-abdominala)

SPANZURAREA = asfixia mecanica prin compresia gatului de catre un lat, realizata prin greutatea
propriului corp.
Latul – implica un punct de sprijin fix, un nod si materialul din care este confectionat
Dupa consistenta pot fi: dure (sarma,lant), semidure (franghie, sfoara, cablu electric), moi (esarfa, fular,
cravata)
Dupa latime – inguste/late
Dupa numar – unice/multiple
Dupa modul de realizare a nodului – cu nod fix/cu nod coolant
Clasificare :
- Pozitia nodului la nivelul gatului – spanzurare tipica-cu nod in regiunea cervicala posterioara
- spanzurarea atipica – alta pozitie a nodului
- Modul de suspendare a corpului in lat:
- spanzurare completa – corpul complet suspendat in lat, fara sprijin
- spanzurare incomplete – corpul ia contact planul de sustinere cu picioarele,genunchii, in pozitie
sezanda, in pozitie semiculcata
Clinic: tulburari de vedere, halucinatii auditive si vizuale, ideatie rapida, senzatii dureroase
Constienta se pierde in 15 secunde-> perioada de liniste 20-30 secunde -> apoi apar convulsiile tonico-
clonice, erectie, ejaculare, relaxare sfincteriana
Moartea se produce in 3-4 minute
Mecanisme tanatogeneratoare:
- hypoxia hipoxica
- mechanism neuroreflex
- mechanism hemodynamic
- luxatia coloanei cervicale
Aspecte anatomopatologice:
a. examen extern – leziunea caracteristica – santul de spanzurare – reprezinta amprenta lasata de lat la
nivelul gatului, zona denivelata,pergamentata,brun-galbuie, directia de obicei este oblica ascendenta spre
nod, adancimea inegala
b. examen intern – ruperi ale cartilajelor laringiene in special a celui tiroid, fracture ale coarnelor osului
hyoid, luxatii ale coloanei cervicale
Expertiza medico-legala are ca obiective:
- stabilirea mortii prin asfixie
- stabilirea formei asfixiei
- stabilirea tipului de spanzurare
- stabilirea circumstantelor de producere

STRANGULAREA = este asfixia mecanica realizata prin comprimarea progresiva a gatului cu un lat sau
cu mana
Este clasificata din punct de vedere medico-legal in: strangularea cu latul si strangularea cu mana, numita
sugrumare.
Strangularea cu latul- reprezinta comprimarea gatului cu ajutorul unui lat actionat manual care se strange
progresiv
Tanatogeneza are ca mecanisme hypoxia hipoxica, mecanismul hemodynamic si mecanismul neuroreflex
Leziunile la examenul extern al cadavrului sunt:
- santul de strangulare cu urmatoarele caracteristici: - directie orizontala, complet/incomplet, fara
amprenta nodului, adancimea egala pe toata intinderea, dispozitia – inalta/mijlocie/joasa, asociat cu
exoriatii si echimoze
Expertiza medico-legala are ca obiective:
- stabilirea formei asfixiei prin diferentierea santului de strangulare de cel de spanzurare
- circumstantele de producere: suicidere sau omucidere
Strangularea cu mana (sugrumarea) = este comprimarea gaului cu mana sau antebratul agresorului
Tanatogeneza implica mecanismele hypoxic,neuroreflex si cel hemodynamic
Leziunile sunt:
- traumatice locale la nivelul regiunii cervicale – superficiale: echimoze rotund-ovalare , excoriatii
semilunare , - si profunde: prezenta infiltratului sanguine in partile moi ale gatului
- alte leziuni traumatice
- leziuni generale de anoxie
Expertiza medi-legala nu ridica probleme, sugrumarea fiind intotdeauna omor

INECUL= este asfixia mecanica prin obstructia cailor respiratorii in care aerul respirator este inlocuid cu
un lichid.
Tanatogeneza are ca mecanisme:
- Hipoxia cu doua variante:
- inec in apa dulce
- inecarea in apa sarata
- Spasm glotic reflex persistent
- reflexe indhibitoare ale inimii cu punct de plecare in mucoasa respiratorie sau in tegumente
- Mecanism de alergie la frig- crioalergia
Decesul se produce la 5-6 minute de la imersie
Simptomatologie dupa Brouardel, are urmatoarele faze:
- faza preasfixica
- dispneea inspiratory
- dispneea expiratorie
- faza convulsive
- pauza respiratorie
- faza respiratiilor terminale
Pierderea constientei apare dupa un minut
Putrefactia ridica cadavrul la suprafata datorita gazelor produse
Anatomie patologica: apar modificari datorate apei, leziuni datorate animalelor, leziuni de lovire de
corpuri dure din apa, leziuni specific inecului si modificari de putrefactive

COMPRIMAREA TORACO-ABDOMINALA = este asfixia mecanica realizata prin impiedicarea

miscarilor respiratorii.
Tanatogeneza implica mecanismul de hipoxie hipoxica stagnanta
Leziunile sunt:
- de anoxie- cu staza intensa, petesii
- traumatice – pe langa leziunile superficiale si infiltrate sanguine, apar fracturi costale in doua planuri,
rupturi viscerale.
Expertiza medico-legala: asfixia mecanica de acest tip apare cu frecventa crescuta in accidente rutiere, de
munca sau cataclisme naturale.
O forma particulara o reprezinta asfixia posturala( pozitionala) in care subiectul se afla intr-o pozitie in
care caile aeriene sunt obstruate.

5. CADEREA/PRECIPITAREA – sunt imprejurari de producere a traumatismelor mecanice

caracterizate prin pierderea echilibrului cu schimbarea brusca a pozitiei verticale a corpului si izbirea lui
pe un plan dur.
CADEREA = reprezinta schimbarea pozitiei cu izbirea de acelasi plan
PRECIPITAREA = cadere sub actiunea gravitatiei de pe un plan mai inalt decat cel pe care se va face
impactul ( cadere de la inaltime)
Leziunile sunt produse prin lovirea pasiva a victimei de corpurile dure intalnite in cadere si de pe planul
dur de impact final si depind de :
- inaltimea de la care se cade
- greutatea corpului
- autopropulsie/heteropropulsie
- pozitia in care victima ia contact cu planul
CADEREA – poate fi realizata din repaus, mers,fuga
Pierderea echilibrului poate avea cause:
- Endogene – patologice-boli care duc la pierderea constientei, tulburari de vedere, boli neuropsihice sau
autopropulsia
- Exogene – cu factori determinanti si factori favorizanti (teren alunecos, umiditate,obstacole)
Caracteristic leziunilor din cadere este localizarea pe un singur plan al corpului, pe partile proeminente
Leziunile sunt in general de gravitate redusa: echimoze, escoriatii, hematoame, plagi contuze, fracturi
Decesul se produce rar : caderi cu heteropropulsie mare, caderi dupa pierderea starii de constienta, leziuni
cranio-cerebrale prin lovirea capului de un plan dur, foarte rar prin hemoragii interne
In expertiza medico-legala se analizeaza:victima, locul faptei, corelatia leziunilor corporeale cu aspectele
terenului, natura caderii
PRECIPITAREA = determina leziuni grave, mortalitatea este crescuta
Poate fi sinucidere, accident sau omucidere
Mecanismele de producere a leziunilor sunt:
- Mecanism direct ( la locul de impact) – primar, secundar si mediat
- Mecanism indirect – la distanta de aria de impact
Fazele precipitarii sunt :
- faza de pierdere a echilibrului
- faza de cadere propriu-zisa
- faza de izbire de planul dur
- faza facultative de rostogolire
Stabilirea punctului de contact cu solul:
a. Impactul segmentului cranian concomitent cu restul corpului – se poate realiza in plan anterior,
posterior si lateral. Caracteristici: contact pe o suprafata mare, frecvent leziuni pe un singur plan, leziuni
pe mai multe planuri, leziuni externe variate
La nivelul extremitatii cefalice – fracturi liniare de bolta cu iradiere la baza, fracture cominutive cu
infundare,
Leziunile coloanei vertebrale
Leziunile de schelet toracic
Fracturile bazinului
Fracturi de membre
Leziuni viscerale
b. Contact cu extremitatea cefalica (pe vertex)
c. Contact cu segmentele inferioare ale corpului:
- contact cu picioarele
- contact cu genunchii
- contact cu ischioanele
Leziunile tipice in precipitare sunt: fracturile mediate, fractura circulara de baza de craniu in etajul
posterior, leziunile indirecte,mediate, de parti moi si viscere
Caracteristicile leziunilor de precipitare sunt:
-Grave, frecvent mortale, multipolare si multiple, localizate in special pe extremitati si in regiuni
proeminente

6. MIJLOACE DE ATAC/APARARE PROPRII OMULUI

LOVIREA CU PALMA SI PUMNUL

Caracterele leziunilor : de obicei nu sunt grave, depinde de forta agresorului, regiunea lezata, reactivitatea
victimei, se realizeaza prin: compresie, lovire directa
Prin lovirea cu palma/pumn se pot produce:
Traumatisme cranio-cerebrale – leziuni de tip – echimoze, hematoame, fracturi liniare nedenivelate,
hemoragii meningeale prin anevrisme rupte la traumatisme mici
Traumatisme toracice: echimoze, hematoame, plagi minore, fracture costale
Traumatisme abdominale: echimoze,hematoame, rupturi de organe parenchimatoase
Traumatisme de tip particular: soc traumatic, lovirea mentonului , lovituri de pumn aplicate la nivelul
abdomenului cu rupturi de organe

LOVIREA CU PICIORUL
Leziunile au o intensitate mai mare
Loviturile aplicate asupra craniului pot produce leziuni grave cranio-cerebrale, frecvent fracturi liniare
Mecanism de producere:- lovire directa, lovirea capului fixat, prin compresiune
Lovituri aplicate asupra altor parti ale organismului: gat, torace, abdomen

LEZIUNI PRODUSE PRIN MUSCARE

Leziunile frecvente: echimoze, excoriatii, plagi muscate

Fiecare dinte poate sa lase o impresiune distincta
Clasificarea muscaturilor in functie de mechanism:
- Muscatura rupta
- muscatura supta
-Muscatura mixta

7. LEZIUNILE TRAUMATICE IN ACCIDENTELE RUTIERE- PIETON/SOFER

Leziunile soferului au aspect particulare datorate:

- impactului cu volanul – fracturi costale si de stern cu rupturi pleuro-pulmonare, rupturi ale cordului,de
ficat si splina
- impactului cu bordul – fracturi de gamba, fractura de rotula
Pot exista si leziuni datorate centurii de siguranta: echimoza liniara oblica, la nivelul trunchiului

Leziunile pietonilor depind de 3 factori:

- energia cinetica a autovehiculului in miscare
- rezistenta opusa de victima
- punctual de aplicare al fortei
Mecanismele de producere a leziunilor in cadrul accidentelor rutiere sunt:
- Simple : lovire, proiectare, tarare, calcare
- Complexe: lovire-proiectare,lovire-proiectare-tarare, lovire-proiectare-tarare-calcare
Din punct de vedere anatomo-patologic intalnim:
Fracturi craniei – de bolta, de baza
Leziuni meningo-cerebrale
Leziuni ale coloanei vertebrale
Fracturi costale
Fracturi ale membrelor
Fracturi de bazin

8. INTOXICATIA CU ALCOOL ETILIC

Este considerat cel mai raspandit toxic cu efecte asupra starii de sanatate si efecte anti-sociale.
Din punct de vedere toxicocinetic patrunderea etanolului in organism se face pe cale digestive.
Absortia are loc la nivelul mucoasei gastrice si duodenale
Distributia este majoritar plasmatica, iar metaboliarea se face in cea mai mare parte la nivelul ficatului
Eliminarea alcoolului etilic se face pe cale renala sub forma de metabolite.
Din punct de vedere toxicodinamic,alcoolul etilic are initial o actiune excitanta cerebrala, apoi, la doze
mari, deprimanta si paralizanta asupra sistemului nervos, pana la abolirea functiilor vitale.
Doza letala este de 4-6 g etanol pur/kgc
Intoxicatia acuta prezinta urmatoarele faze:
a. Faza de euforie – apare la alcoolemie intre 0.4-1g la mie
b. Faza medico-legala apare la alcoolemii intre 1-3 g la mie, cu simptome ale perturbarii psiho-senzoriale
c. Faza comatoasa apare la alcoolemii de peste 3g la mie cu simptome de depresie profunda a SNC, stare
comatoasa, abolire a reflexelor, anestezie,hipotonie
Intoxicatia cronica etanolica apare la consum cronic, excesiv de alcool cu dependent de acesta
Simptome: gastro-intestinale, neuro-psihice(delir,halucinatii,polinevrite), generale: afectare c-v,
hipovitaminoze, insuficiente endocrine
Tabloul morfopatologic:
- in intoxicatia acuta leziunile sunt nespecifice
- in intoxicatia cronica se deceleaza procese de degenerescenta , scleroza si atrofie
Din punct de vedere toxicologic se pot face determinari ale alcoolului in sange, urina, aer expirat si din
organe (la cadavru)

9. INTOXICATIA CU CO
CO este un gaz incolor, inodor, insipid, usor difuzabil.
Din punct de vedere toxicocinetic: CO- patrunde in organism pe cale respiratorie fara a avea o actiune
iritanta, ajunge in sange unde se fixeaza de Hb si formeaza carboxihemoglobina, iar o cantitate mica se
dizolva in plasma.
Se elimina pe cale respiratorie
Toxicodinamic, prin formarea carboxihemoglobinei, CO blocheaza hemoglobin care nu mai este capabila
sa se fixeze sis a transporte oxygen.

Simptomatologia intoxicatiei acute depinde de concentratia sanguine de carboxihemoglobina:

a. faza de debut apare la 15-25% HbCO – cefalee fronto-temporala,ameteli,greturi,excitatie
maniacala,scaderea perceptiei auditive
b. La HbCO peste 40% apare cefalee intense,slabiciune musculara,dureri musculare,hTA, respiratii
neregulate
c. La HbCO peste 60% apare coma cu hipotermie, convulsii intermitente si moarte prin deprimarea
centrilor vitali
Morfopatologic la necropsie se constanta:
- sangele este lichid
- organe congestive cu staza si tromboze vasculare
- edem pulmonary carminat
- ficat cu leziuni de necroza
- mici sufuziuni hemoragice submucoase
- mici focare de necroza in creier

10. PRUNCUCIDEREA – se refera la uciderea copilului nou nascut, savarsita imediat dupa nastere, de
catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere
Prezinta urmatoarele elemente juridice:
- omucidere prezenta
- omucidere asupra nou-nascutului
- omucidere imediat dupa nastere
- omucidere de catre propria mama
- mama sub influenta unor tulburari legate de actul nasterii
Expertiza medico-legala cuprinde trei aspecte: expertiza medico-legala a cadavrului nou-nascutului, a
femeii si a locului nasterii.

11. VIOLUL – este definit ca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex,
prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Organul de urmarire penala trebuie sa dovedeasca latura subiectiva a infractiunii de viol:
- Constrangerea victimei
- Imposibilitatea de aparare
- Exprimarea libera a vointei
Probarea actului sexual vaginal si precizarea datei cand acesta s-a comis, se face prin examenul genital al
victimei. Pot exista doua situatii:
- actul sexual cu o virgina, ocazie cu care se produce deflorarea
- actul sexual cu o femeie cu viata sexuala active
Deflorarea implica rupture himenului cu prezenta uneia sau mai multor solutii de continuitate.
La examinare, in primele 24h de la deflorare, rupture are marginile tumefiate, rotunjite, sangerande
Actul sexual vaginal fara deflorare poate avea loc in cazul unui hymen complezant sau in cazut unei
femei cu viata sexuala active.
Evidentierea spermatozoizilor in secretia vaginala este posibila pana la maxim 36-48h de la actul sexual,
cu conditia sa nu se faca toaleta locala.
Actul sexual anal se poate proba fie prin: evidentierea unor leziuni la nivelul mucoasei anale, in special la
nivelul sfincterului anal extern –fisuri, prin recoltarea de secretie anala si examinarea in laborator cu
punerea in evidenta a spermatozoizilor sau a diferitilor compusi ai spermei.

12. TRAUMATISMELE ORO-MAXILO-FACIALE

Se clasifica in:
- Leziuni faciale de parti moi
- Fracturi ale masivului facial
- Leziuni traumatice ale articulatiei temporo-mandibulare
- Leziuni traumatice endobucale
Leziuni traumatice de parti moi: echimoze, hematoame,excoriatiile si plagile contuze
Fracturile masivului facial:
-Fracturile oaselor proprii nazale – pot fi active sau passive (cadere)
Clinic – tumefactia piramidei nazale, epistaxis, echimoze, excoriatii si plagi
Din punct de vedere morphologic leziunile pot fi: fisuri, fracturi liniare, fracture cu deplasare, fracture
cominutive.
Timp de ingrijiri medicale – 12-14 zile
-Fracturile osului malar – sunt mai rare si se pot produce prin lovire activa, mai rar cadere
Morfologic pot apare: fracturi liniare simple cu sau fara deplasare, fracture cominutive care necesita
tratament chirurgical
Timp de ingrijiri medicale – sub 20 zile
-Fracturile arcadei temporo-zigomatice se pot produce prin lovire active, cadere sau compresiune
(bilaterale)
D.p.d.v morphologic pot fi fracture unice sau multiple
Durata ingrijirilor medicale – sub 20 zile
-Fracturile maxilarului superior sunt mai rare din cauza pozitiei ascunse a oaselor fiind necesare
traumatisme faciale complexe pentru producerea lor.
Pot fi fracturi complete sau incomplete
Mecanismul de producer poate fi lovirea active, cumpresiune si cadere
Timp de ingrijiri medicale – usual peste 20 zile , iar in cazurile grave peste 60 zile
- Fracturile mandibulei sunt des intalnite in practica medico-legala datorita pozitiei anatomice a osului
Pot fi directe in zona de impact sau indirecte prin modificarea curburii osului comprimat
Fracturile pot fi unice sau multiple, unilaterale sau bilaterale, liniare simple sau cominutive.
Timpul de ingrijiri medicale – peste 20 zile
Leziuni traumatice ale articulatiei temporo-mandibulare
-Luxatii indirecte prin:
-lovire pe menton cu gura deschisa
-cadere pe menton
-lovire la nivelul gonionului
Timpul ingrijirilor medicale – sub 20 zile
Leziuni traumatice endobucale
-Leziuni de parti moi – mecanismul de producere a leziunilor este lovirea directa cu aparitia de echimoze,
hematoame si plagi contuze superficiale

- Leziuni traumatice dentare- Mecanismul cel mai des intalnit este lovirea directa cu corpuri dure cand
sunt insotite de leziuni ale buzelor, mucoasei obrajilor
Durata ingrijirilor medicale – sub 20 zile
13. TRAUMATISMELE TORACELUI

Se clasifica in:
1. Traumatisme inchise – pot afecta peretii cutiei toracice si viscerele intratoracice
a. Leziunile de parti moi: echimoze, hematoame, infiltrate sanguine difuze in musculature
b. Leziunile scheletice: fracture de stern(directe sau indirecte), fracture costale, fracture ale coloanei
vertebrale toracale
c. Leziuni viscerale – apar in traumatisme contusive puternice cum sunte cele din precipitare,
compresiune, proiectare
2. Traumatisme deschise – cu plagi penetrante intratoracic sunt produse cel mai frecvent prin actiunea
obiectelor intepatoare/taietoare si mai rar prin actiunea armelor de foc
Leziunile prin arme albe la nivelul toracelui, in special cele din regiunea precordiala, pot ridica probleme
asupra modului de producere:
- autoproducere – una sau mai multe plagi dintre care una are character tanatogenerator
- heteroproducere – plaga unica sau plagi multiple profunde cu corespondenta pe imbracaminte, dispuse
intamplator

14. TRAUMATISMELE ABDOMENULUI

Se clasifică în:
Traumatisme închise: simple (leziuni ale peretelui abdominal) sau grave (leziuni viscerale)
. Cele mai frecvente mecanisme de producere sunt: compresiunea puternică, precipitarea şi proiectarea.
Se produc rupturi ale organelor intraabdominale, în special a celor parenchimatoase, mai rar a organelor
cavitare şi tubulo-cavitare: rupturi superficiale (fisuri capsulo-subcapsulare) şi rupturi profunde, dilacerări
de amploare variabilă până la explozie de organ.
Cel mai frecvent afectate sunt ficatul şi splina, mai rar rinichiul şi foarte rar pancreasul.
Consecinţele traumatice ale traumatismelor închise depind de organ: leziunile splinei şi ficatului duc la
apariţia hemoperitoneului, cele ale rinichiului şi pancreasului la hematom retroperitoneal (perirenal sau
peripancreatic).
O formă lezională particul ară este ruptura în doi timpi a organelor parenchimatoase.
Traumatismul contuziv se soldează cu producere unui hematom subcapsular (frecvent hepatic sau
splenic) care creşte în dimensiuni; după un interval liber (ore, zile, maxim 10-14 zile, în funcţie de
împortanţa sângerării subcapsulare şi viteza de creştere a volumului hematomului) capsula se rupe,
sângele se revarsă în marea cavitate abdominală (hemoperitoneu), apar fenomene de abdomen acut
chirurgical. leziunile intestinului subţire: o mică ruptură a unei anse intestinale este iniţial acoperită cu
epiploon şi de ansele din jur; creşterea presiunii intraintestinale duce la mărirea soluţiei de continuitate
traumatice cu revărsarea conţinutului intestinal şi apariţia peritonitei.
Ruptura organelor cavitare se produce prin compresiunea pe coloana vertebrală fiind influenţată de
gradul de plenitudine; cel mai frecvent interesează intestinul subţire, mai rar stomacul şi intestinul gros;
conduc la instalarea peritonitei.
Traumatisme deschise: plăgi nepenetrante sau penetrante în cavitatea abdominală.
Plăgile penetrante : pot pune în primejdie viaţa victimei încadrându-se la “vătămare corporală gravă” sau
tentativă de omor.
Ca mod de producere se poate întâlni: - autoproducerea: plagă unică sau plăgi multiple (o plagă profundă
restul superficiale, de tatonare); plaga profundă poate prezenta mai multe traiecte prin răsucirea
instrumentului pentru producerea unor leziuni cât mai grave. - heteroproducerea: plagă unică sau plăgi
multiple, toate plăgile profunde; fiecare plagă are un traiect iar lezarea ţesuturilor şi organelor se produce
numai pe traiectul plăgii.
15.Traumatismele vaselor si nervilor

LEZIUNI TRAUMATICE ALE NERVILOR PERIFERICI

În funcţie de integritatea tegumentului, leziunile traumatice ale nervilor periferici se pot clasifica în
leziuni închise sau deschise.
După mecanismul leziunii se descriu:
o leziuni directe produse prin acţiunea nemijlocită a agentului traumatic:
• traumatism închis-compresiunea nervului între un corp dur şi un plan osos subiacent
• traumatism deschis (arme albe sau de foc)-secţiuni complete sau parţiale ale nervilor
o leziuni indirecte (secundare) prin:
• ischemie - leziunea vaselor de sânge care hrănesc nervii
• fragmente osoase - în fracturile cu deplasare
Clasificarea etiologică este în funcţie de traumatism: pareză/paralizie post traumatism direct deschis,
închis cu compresie acută, prin tracţiune şi microtraumatism.
Un grup separat îl formează leziunile indirecte, prin agenţi vulneranţi ce acţionează în vecinătate
(exemplu proiectile ce trec imediat lângă traectul nervului).
Manifestările clinice sunt reprezentate de tulburările motorii, senzitive, vegetative sau trofice. În funcţie
de momentul apariţiei semnelor şi simptomelor putem întâlni tulburări:
- imediate;
- în doi timpi, existând un interval liber variabil, ore sau zile între traumatism şi apariţia tulburărilor
neurologice (ex: hematom în părţile moi care creşte şi comprimă un nerv adiacent);
- tardive după luni/ani de la episodul traumatic: modificări posttraumatice tardive cu efect compresiv (ex:
calus vicios exuberant, hematom organizat conjunctiv).

LEZIUNI TRAUMATICE ALE VASELOR DE SÂNGE

Se clasifica în traumatisme închise şi deschise iar aspectul lezional depinde de agentul traumatic mecanic.
Astfel, în cazul contuziilor (traumatisme închise) pot apărea rupturi, zdrobiri vasculare, leziuni traumatice
ale intimei vaselor.
Obiectele tăietoare, înţepătoare, despicătoare produc secţionarea vaselor completă sau incompletă.
Armele de foc produc rupturi ale vaselor având drept consecinţă hemoragia externă sau internă, arterială
sau venoasă.
În cazul hemoragiilor interne sângele se poate acumula în ţesuturi şi organe ducând la apariţia
hematoamelor sau în cavităţi preformate (pericard, pleură, peritoneu).
Leziunile vasculare duc la hemoragii interne şi/sau externe care, în funcţie de tipul şi calibrul vasului, pot
fi minore, moderate sau severe - cu evoluţie spre deces, direct sau prin şoc hemoragic (noţiunea implică
secţionarea vaselor de calibru mic sau mediu şi supravieţuire variabilă de timp).

Complicaţiile leziunilor vasculare pot fi:

▪ embolia gazoasă (ex.: leziuni ale venelor jugulare);
▪ tromboze, tromboflebite, trombembolia (leziuni intimă vasculară);
▪ anevrisme posttraumatice;
▪ anevrisme disecante (ruptura transversală a intimei vaselor);
▪ fistule arterio-venoase (leziune concomitentă a venei şi arterei) cu scăderea afluxului de sânge în
teritoriul distal leziunii vasculare.
Moartea victimei survine fie datorită unei hemoragii masive (rapid) în cazul rupturii unor vase mari, fie
datorită şocului hemoragic (câteva ore) în cazul vaselor de calibru mic.
16.Agenti fizici-hipotermia

HIPOTERMIA
Hipotermia (refrigeraţia) - reprezintă toate modificările patologice survenite datorită expunerii întregului
organism la temperaturi scăzute.
Faţă de acţiunea frigului, organismul se apără reducând pierderile de căldură prin vasoconstricţie cutanată
şi intensificând producerea de căldură prin frisoane şi prin stimularea proceselor metabolice.
Depăşirea acestor mecanisme adaptative duce la scăderea progresivă a temperaturii corpului, care sub
anumite limite este incompatibilă cu viaţa.
Hipotermia este favorizată de asocierea frigului cu vântul şi umiditatea, îmbrăcămintea defectuoasă,
starea de ebrietate, inaniţie, starea de oboseală, stări patologice preexistente (anemii, boli cardio-
vasculare, endocrine), vârste extreme.
Clinic există mai multe faze:
1. faza reactivă - de apărare (temperatura corpului 35-33°C) cu frisoane, tahicardie, tahipnee, creşterea
moderată a tensiunii arteriale;
2. faza letargică (temperatura corpului 32-30°C) cu bradicardie, aritmie cardiacă, bradipnee, astenie,
adinamie, somnolenţă, uneori euforie;
3. temperatura corpului 31-26°C - stare de comă;
4. temperatura corpului sub 25°C - deces prin fibrilaţie ventriculară, stop cardiac.
Anatomopatologie:
1. examenul extern al cadavrului
- lividităţi cadaverice roşii-vii;
- rigiditate pronunţată - cadavru dur, lemnos;
- după dezgheţare rigiditatea dispare rapid şi putrefacţia este rapidă.
2. examenul intern al cadavrului
- stază viscerală generalizată
- sânge are o tentă roşie-vie datorită hemolizei rapide după dezgheţare şi cantităţii crescute de
oxihemoglobină (prin blocarea sistemului oxidoreducător în timpul refrigeraţiei); endocardul, intima
vaselor mari, mucoasa căilor respiratorii au o culoare vişiniu-murdar;
- modificări caracteristice - peteşii hemoragice pe mucoasa gastrică de culoare cafenie, cu diametru de
câţiva mm. (petele Vişinevski - semn patognomonic însă nu constant).
Microscopic apar:
- modificări degenerative neuronale în:
- sistemul nervos central şi ganglionii simpatici;
- sistemul excitoconductor al inimii;
- fragmentări de fibre miocardice (tahicardie foarte marcată);
- dispariţia glicogenului hepatic;
- uneori postmortem se produce disjuncţia suturilor craniene prin creşterea în volum a creierului prin
congelare.
Serologic apare creşterea raportului adrenalină/noradrenalină (peste 24), numit index de hipotermie.

Forme judiciare:
1. accident - alpinişti, copii;
2. sinucidere - foarte rară - psihopaţi, alcoolici;
3. omor - foarte rar - persoane în imposibilitatea de a se apăra.