Sunteți pe pagina 1din 450

Arthur [i Albert Schott

BASME
valahe
Walachische Märchen herausgegeben von Arthur und Albert Schott. Mit einer
einleitung über das volk der Walachen und einem anhang zur erklärung der
märchen. Stuttgart und Tübingen, J.G. Cotta’scher Verlag, 1845

www.polirom.ro

© 2003 by Editura POLIROM, pentru prezenta edi]ie

Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 70700

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

SCHOTT, AR THUR

Basme valahe – cu o introducere despre poporul valah


[i o anex\ destinat\ explic\rii basmelor/Arthur [i Albert Schott ;
trad., pref. [i note de Viorica Ni[cov – Ia[i : Polirom, 2003

448 p. ; 24 cm

ISBN : 973-681-202-2

I. Schott, Albert
II. Ni[cov, Viorica (trad. ; pref.)

398.2(498)

Printed in ROMANIA
Arthur [i Albert Schott

BASME
valahe
cu o introducere despre poporul valah
[i o anex\ destinat\ explic\rii basmelor

Traducere, prefa]\ [i note


de Viorica Ni[cov

POLIROM
2003
Not\ asupra edi]iei

Cartea de fa]\ este prima traducere integral\ a edi]iei princeps a


Basmelor valahe, culese, comentate [i prefa]ate de fra]ii Arthur [i Albert
Schott [i ap\rute în 1845 la editura Cotta (Stuttgart [i Tübingen).
Acesteia i-am ad\ugat un apendice cuprinzând un num\r de 23 de nara-
]iuni publicate de Arthur Schott, între 1857-1859, în revista Hausblätter
din Stuttgart (editat\ de Wilhelm Hackländer [i Edmund Hoefer). Pe
acestea le-am dispus, de asemenea, în ordinea exact\ stabilit\ de cule-
g\tor. ~n volum, ele au ap\rut pentru prima oar\ în cadrul reedit\rii
par]iale (doar corpusul de texte [i sec]iunea „Supersti]ii”) de c\tre Rolf
Brednich [i Ion Talo[ a edi]iei de la 1845, sub titlul schimbat de
Rumänische Volkserzählungen aus dem Banat (Bucure[ti, Editura Kriterion,
1971 ; retip\riri ne varietur în 1973, 1976, 1978).
Nu am semnalat în note unele erori de informa]ie, lacune [i puncte
de vedere caduce din „Introducerea” volumului Schott, deoarece, pe
de-o parte, identificarea lor nu comport\ azi prea multe dificult\]i pentru
cititorul român, pe de alta, deoarece scopul acestei traduceri este doar
acela de a pune la îndemâna celor interesa]i un important document de
epoc\. Cu meritele indiscutabile ce-i revin [i cu sc\derile sale inerente.
Iar, oricum, dublarea cu notele traduc\torului a aparatului critic al
colec]iei, [i a[a voluminos, ar fi înc\rcat peste m\sur\ edi]ia. Acolo
unde totu[i unele l\muriri mi s-au p\rut absolut necesare ([i în m\sura
în care am avut acces la informa]iile corespunz\toare), le-am dat în
subsol cu asterisc, respectiv, în textul autorilor, între paranteze drepte.
~n citatele bogate din Eftimie Murgu sau din al]i filologi contemporani
am adaptat ortografia latinizant\ a acestora la normele ast\zi în vigoare.
Am p\strat variantele regionale sau arhaice, dar am pus un semn de
întrebare dup\ cele pe care nu le-am g\sit atestate, [i am unificat
substantivele din coloanele de cuvinte, trecându-le la forma nearticulat\
de dic]ionar. Nu am modificat termenii din germana veche [i medieval\,
acolo unde am putut constata abateri de la formele men]ionate ast\zi în
dic]ionarele etimologice curente, dar am îndreptat gre[eli evidente de tipar
[i am adaptat ortografia german\ a secolului al XIX-lea la cea de ast\zi.
Deoarece Brednich/Talo[ au modificat structura ini]ial\ a colec]iei,
ordonând textele pe criterii categoriale (basme, snoave, legende) [i
integrând printre ele nara]iunile din Hausblätter, numerele lor de ordine

5
nu mai corespund cu cele ale edi]iei de la 1845. Drept urmare, în notele
pe care le-am f\cut la sfâr[itul nara]iunilor, am indicat, de fiecare dat\,
pe lâng\ numerele de ordine din colec]ia de referin]\ a fra]ilor Grimm
(atunci când au existat apropieri posibile), [i pe acelea ale edi]iei Brednich/
Talo[. Am distribuit fiec\rei nara]iuni, precum este uzul curent, indicele
de încadrare tipologic\, potrivit catalogului interna]ional (cu traducere
în paranteze a denumirii tipului respectiv, ca fiind un mod mai prietenos
de identificare) ; dup\ caz, acela al indexului motivic Thompson, al
catalogului lui Schullerus, al tipologiei snoavei dup\ Sabina Stroescu [i
al clasific\rii legendelor dup\ Toni Brill, Legendele românilor (v. „Biblio-
grafia”). Când nu am g\sit coresponden]e în aceste clasific\ri standard,
unele provizorii (Brill), altele dep\[ite (Schullerus), am trimis spre infor-
mare la alte lucr\ri de sistematizare ({\ineanu, Bîrlea, Talo[). ~n cazul
nara]iunilor contaminate, ordinea referin]elor tipologice urmeaz\ succe-
siunea fireasc\ a desf\[ur\rii subiectelor. Lipsa oric\rui indice de clasi-
ficare, fie [i aproximativ (este cazul legendelor geografice nr. 30, 31 [i
33, precum [i a pieselor nr. 2, 3 [i 8 din „Apendice”), arat\, evident,
incompletitudinea clasific\rilor consultate. Tot astfel, absen]a din aceste
note a oric\ror date privind circula]ia (reparti]ia [i frecven]a geo-spa]ial\)
[i configura]ia (stabilitate/varia]ie, contamin\ri, localiz\ri etc.) tipu-
rilor de nara]iuni populare române[ti, a c\ror prim\ atestare este repre-
zentat\ de corpusul Schott, prin [i în colec]iile ulterioare, se explic\
prin faptul c\, pân\ în momentul de fa]\, nu avem înc\ un catalog
modern, adus „la zi”, al basmului popular românesc. ~n lipsa unui
asemenea instrument indispensabil de lucru, orice observa]ie de natura
celor mai sus amintite, bazate doar pe experien]e proprii de lectur\ [i
cercetare, fatalmente limitate la un subiect sau altul, ar risca s\ repereze
doar aleatoriul, s\ fie deci arbitrare [i eronate.
Sursele men]ionate sumar în note (numele autorului, anul de apari]ie
în cazurile în care un autor este citat cu mai multe lucr\ri, pagina) se
reg\sesc sub form\ complet\ în „Bibliografia” de la sfâr[itul prefe]ei.
Edi]iile citate sunt prev\zute cu asterisc.
V.N.

6
O datorie imprescriptibil\

~ntre 1836 [i 1841, iar mai apoi între 1844 [i 1850 se afla ca angajat,
pe mo[ia Bissingen din Iam, ulterior ca func]ionar la oficiul montanistic
din Oravi]a, tân\rul Arthur Schott (1814-1875), absolvent al Academiei
de agronomie din Hohenheim. Avea o fire artist\, vis\toare, era pasionat
de c\l\torii [i mare iubitor de natur\, sociabil, interesat de contacte cu
oamenii locului, c\rora va ajunge în scurt\ vreme s\ le vorbeasc\ limba.
Se [tie despre el c\ era un apropiat al contelui Alexander von Würtemberg,
c\ frecventa casa medicului-poet Justinus Kerner, vestit în epoc\, de
asemenea, c\ se cuno[tea cu Lenau, cu Uhland [i Schwab, to]i poe]i
apar]inând romantismului târziu, pe care îi solidariza interesul viu [i
eficient pentru creativitatea folcloric\, liberalismul politic [i ata[amentul
vibrant fa]\ de patria suab\. Tot astfel, se [tie c\, datorit\ conjuncturii
politice create de e[ecul mi[c\rilor revolu]ionare de la 1848, va emigra
în Statele Unite, unde va lucra într-o comisie topografic\ [i unde se va
stinge din via]\1. Recolta literar\ a [ederii tân\rului agronom în Banat,
precum [i a drumurilor întreprinse în Muntenia, Transilvania [i Serbia
va fi volumul de fa]\, alc\tuit împreun\ cu fratele s\u Albert (1809-1849),
o carte de versuri, Gedichte, 1850, de pur\ extrac]ie romantic\, precum [i
descrieri de c\l\torie din Serbia [i Banat, publicate în revista Das Ausland.
Albert era istoric [i filolog, cu contribu]ii erudite în domeniu, precum
[i colabor\ri apreciate la Dic]ionarul german (Deutsches Wörterbuch,
oper\ epocal\, ini]iat\ [i coordonat\, începând cu 1838 de fra]ii Grimm
[i încheiat\ abia în 1960). Dintre lucr\rile sale, cea mai important\
pare s\ fie Die deutsche Colonien in Piemont, ihr Land, ihre Mundart und
Herkunft, 1842, citat\ de altfel repetat de autorul ei pe parcursul
„Introducerii”, c\lduros apreciat\ de Wilhelm Grimm 2 [i figurând în
lista de surse a Dic]ionarului german3.
~n aceste condi]ii, cei doi fra]i Schott erau excelent plasa]i, unul la
fa]a locului, cel\lalt în bibliotecile ]\rii sale, pentru a constitui un

1. Informa]iile bio-bibliografice urmeaz\ expunerea lui Talo[, 1963, pp. 157-159,


precum [i studiul lui Miljan MojaÍeviä, 1990, pp. 150-153.
2. Miljan MojaÍeviä, 1990, p. 141.
3. Care face obiectul celui de al 33-lea volum, 1984, p. 826 (apud Miljan
MojaÍeviä, p. 141).

7
volum care ambi]iona s\ fie nu doar o simpl\ colec]ie de proz\ popular\
regional\, ci [i o surs\ credibil\ de informa]ii privind cadrul istoric,
lingvistic [i etnografic în care acestea se cuveneau a fi citite [i în]elese.
Drept urmare, corpusul de nara]iuni este precedat mai întâi de un
scurt „Cuvânt înainte” scris de Albert, în care, dincolo de citarea surselor
pe care se sprijin\ demersul s\u expozitiv (Murgu, Diez, Molnár, Kopitar
[.a.) [i de situarea explicit\ a prelucr\rii moderate a textelor de c\tre
Arthur în descenden]a fra]ilor Grimm, izbe[te faptul c\ cei doi autori au
sentimentul a fi descoperit un teren virgin [i a fi descifrat destinul
aproape ignorat al unui popor înfr\]it cu al lor, printr-o îndep\rtat\
istorie [i geografie comun\ [i a putea, f\cându-l astfel cunoscut, s\
arunce o lumin\ asupra enigmelor din propria cultur\ [i, totodat\, a
repara ceea ce se sugereaz\ a fi o nedreptate istoric\. Cu atât mai mult
cu cât Albert declar\, cu inflexiuni aproape profetice : „Mul]i sunt azi
încredin]a]i c\ for]ele vulcanice care clocotesc surd pe sub p\mântul
Europei vor izbucni în p\r]ile sud-estice ale continentului ; atunci ]ara
[i poporul din care î[i trag obâr[ia basmele noastre vor câ[tiga repede în
însemn\tate”. Totu[i nimic nu are a face aici, precum nici în restul
comentariilor, cu toposul idilic al „bunului s\lbatic”.
„Introducerea” care urmeaz\ e alc\tuit\ din trei p\r]i distincte. Prima,
datorat\ lui Albert, este o expunere general\, cu caracter [tiin]ific,
referitoare la originea, religia [i limba valahilor din toate teritoriile
ocupate de ei, inclusiv din cele de la sud de Dun\re, structurat\ în
principal pe dou\ idei fundamentale : originea latin\ a poporului român
[i a limbii sale [i continuitatea popula]iei daco-romane la nord de
Dun\re. Argumentele în sprijin sunt furnizate, pe de-o parte, de judec\]i
de bun sim] : „Oricum, este inadmisibil\ presupunerea c\ popula]ia ar
fi fost în întregime exterminat\ sau alungat\ ; noii st\pâni nu aveau
motive s\-[i alunge supu[ii folositori [i nici condi]iile în astfel de împre-
jur\ri nu sunt de natur\ s\ provoace emigrarea unei întregi popula]ii,
c\ci coliba natal\, proprietatea mo[tenit\ aupra p\mântului, pe care
agricultorul îl cultiv\, sunt mai scumpe decât orice altceva, iar anumite
st\ri sociale n-au prea f\cut niciodat\ o diferen]\ în ce prive[te numele
înving\torului”. Pe de alta, de etimologii latine [i de compara]ii lingvis-
tice interromanice, [i nu numai, cu trimiteri bogate la literatura de
specialitate, uneori de cea mai recent\ dat\. Utilizarea numelui de valahi
pentru to]i vorbitorii de român\ arat\ c\ premisa de la care se porne[te
este aceea a unit\]ii etnice [i lingvistice a acestora, indiferent de distri-
buirea lor teritorial\ conjunctural\. Dac\, în relat\rile de c\l\torie din
]inuturile ocupate de valahi, descenden]a roman\ [i geto-dacic\ a
acestora era un topos bine cunoscut 4, în schimb, ideea unei mo[teniri
celtice pare s\ fie pentru prima oar\ enun]at\ aici de Albert Schott :
„O alt\ caracteristic\ este firea care îi opune hot\rât pe valahi celorlalte

4. Cf. Heitmann, cap. 29 [i 30.

8
popoare din zon\ [i, în schimb, îi al\tur\ bretonilor, irlandezilor [i altor
popula]ii ce p\streaz\ urme celtice. Un principal argument l-ar oferi
limba, în momentul în care s-ar putea accepta ipoteza c\ limba ar fi
apar]inut trunchiului celtic. [...] Poate c\ [i gustul c\l\toriei s\ trimit\
la sângele celtic : precum aici, [i în acele p\r]i din Alpi în care elementele
germanice nu au ob]inut suprema]ia asupra celor celtice, doar femeile
r\mân acas\, în schimb, b\rba]ii î[i câ[tig\ pâinea în dep\rtare.”
Faptele istorice sunt înf\]i[ate uneori cu lu\ri discrete, dar ferme de
pozi]ie (bun\oar\ împotriva imperialismului rusesc, favorizat de comu-
nitatea de confesiune [i de utilizarea alfabetului chirilic), alteori polemic
(de exemplu cu Dimitrie Cantemir în chestiunea înlocuirii de c\tre
patriarhul Teoctist, sub Alexandru cel Bun, a alfabetului latin cu cel
slav). Anumite erori de informare (precum plasarea Sarmizegetusei
dacice în zona Bistri]ei, confundarea lui Radu I cu legendarul Negru
Vod\ [i cu Basarab I, a lui Drago[ desc\lec\torul cu fiul s\u Bogdan,
unele inexactit\]i de datare etc.), un panou istoric de mic\ amplitudine,
unele impropriet\]i terminologice (de pild\, utilizarea consecvent\ e
termenului de iliri pentru slavii de sud-vest5, în ciuda faptului c\ Murgu,
citat frecvent, avertizeaz\ împotriva inadecv\rii etnonimice), toate aces-
tea [i altele nu [tirbesc valoarea documentar\ [i conturul general al
demersului care, de fapt, urm\re[te doar s\ puncteze câteva linii de
for]\, capabile s\ dea seama de trecutul unui popor ap\sat de vicisi-
tudinile istoriei [i de prezentul s\u în care autorul vede mijind mugurii
unor împliniri viitoare. Nu lipsesc nici îndemnuri încurajatoare : înv\]a]ii
valahi, mâna]i de spirit patriotic, s\ se str\duiasc\ a cerceta graiul
vorbit mai ales în zonele izolate, în care s-a p\strat curat, a practica
cercetarea comparativ\ [i istoric\ a limbii, a studia scrierile vechi, a
generaliza alfabetul latin [i a lupta ca limba s\ câ[tige vaz\ în sânul
propriului popor. ~n aceast\ pledoarie pentru limb\ ca instrument de
în\l]are al unui neam se simte limpede profesiunea de credin]\ a unui
spirit format la [coala fra]ilor Grimm.
Excursul istoric denot\ o evaluare lucid\ a situa]iei geopolitice a
}\rilor Române, descrise ca un obiect de ve[nic\ disput\ între marile
puteri în expansiune. Istoria recent\ a acestor ]\ri se joac\, dup\ Albert
Schott, în cancelariile europene [i în Rusia. Motiv pentru care inde-
penden]a lor real\ e de negândit. {i nu se poate nega intui]ia remar -
cabil\, viziunea istoric\ cu b\taie lung\ a autorului care sugereaz\
inechivoc c\ pericolul cel mai mare pentru viitorul apropiat [i îndep\rtat

5. Poate în virtutea faptului c\ o parte a Iliriei, respectiv sud-vestul peninsulei


balcanice, a fost ocupat\ în sec. al VI-lea sau al VII-lea de slavi ; apoi c\
regiunile luate de Napoleon Austriei (1809-1814), în care intrau p\r]i din
Dalma]ia, Istria, Croa]ia s-au numit Provinciile Ilire ale imperiului napo-
leonian, iar, dup\ 1816, s-a format, din teritoriile revenite Austriei, Regatul
Ilir cu capitala la Liubliana.

9
al poporului valah îl constituie tendin]ele de anihilare a spiritului
na]ional manifestate de panslavismul rusesc. Fie [i numai dezna]io-
nalizarea brutal\ [i eficient\ practicat\ de Rusia, iar mai apoi de Soviete
în Basarabia, pervertirea min]ilor unei largi p\r]i a popula]iei, adus\ cu
timpul în situa]ia, tragic\ [i hilar\ deopotriv\, de a-[i închipui, precum
în zilele noastre, c\ vorbe[te o limb\ moldoveneasc\, alta decât cea
româneasc\, confirm\ cu prisosin]\ discern\mântul [i corectitudinea
judec\]ii anticipatorii a lui Albert Schott.
Partea a doua a „Introducerii”, bazat\ pe observa]ie direct\, este în
cea mai mare parte o schi]\ etnografic\ [i etnopsihologic\, restrâns\ la
]inuturile b\n\]ene cunoscute de Arthur, în tradi]ia c\l\torilor germani
care ne-au vizitat ]ara, începând cu Franz Joseph Sulzer [i Franz Griselini,
trecând prin Johann Heinrich Zucker, C.A. Kuch, Johann Ferdinand
Neigebauer, [i pân\ la Wilhelm von Kotzebue, Richard Kunisch [.a. 6,
care s-au informat direct de la surs\ în leg\tur\ cu locurile [i oamenii
despre care au scris. S-ar zice c\ acest segment (prin relatarea episodic\
la persoana I de scene v\zute pe viu) îi apar]ine lui Arthur, de[i observa-
]iile [i explica]iile lingvistice (de exemplu, în cazul jocurilor populare),
precum [i cele câteva trimiteri la studiul lui Albert, Coloniile germane
din Piemont ar p\rea s\-l indice episodic tot pe acesta ca autor, care even-
tual ar fi prelucrat materialul consemnat la fa]a locului de fratele agronom.
Parte a informa]iilor din aceast\ sec]iune sunt descrieri exacte de
obiecte [i fapte nemijlocit perceptibile : port, arhitectur\, obiceiuri nup]iale,
dansuri populare etc. Curioase sunt aici [i, s-ar zice, neatestate nici
înainte, nici ulterior, oferirea de c\tre fl\c\u la logodn\ alesei sale a
unui m\r cu bani de argint înfip]i în el 7, ritualul prenup]ial, bazat pe un
scenariu al tergivers\rii mistificatoare, la care particip\ ta]ii tinerilor,
cu scopul negocierii zestrei pretendentului la mâna fetei ([i nu a zestrei
acesteia), obiceiul fl\c\ilor de a-[i achizi]iona prin furt, acceptat de
comunitate, accesorii atr\g\toare pentru hora duminical\, c\s\toriile
între adolescen]i [i fete de peste dou\zeci de ani. Alt\ parte de m\rturii
este de natur\ mai pu]in sensibil\, comportând interpretare, respectiv
evaluare a faptelor observate. Aici informa]iile furnizate nu se deosebesc
de ceea ce se [tia deja din scrierile c\l\torilor care trecuser\ prin p\r]ile
locuite de români. Bun\oar\, afirma]ia c\ moralitatea valahilor e îndoiel-
nic\ nu face decât s\ confirme ceea ce mai to]i c\l\torii germani consta-
taser\ deja cu începere din 1775, indiferent c\ era vorba de Banat,
Moldova, Muntenia sau Maramure[ [i indiferent de atitudinea observa-
torilor fa]\ de aceast\ constatare. Aceea[i unanimitate în privin]a fruga-
lit\]ii valahilor, a iubirii fa]\ de copii, a h\rniciei femeilor, a evlaviei
religioase împletite cu supersti]ia (o remarcase deja Cantemir în

6. Cf. Heitmann, p. 74.


7. Cf. Talo[, 1963, p. 160.

10
Descrierea Moldovei). ~ntr-o serie de cazuri, Schott nu se mul]ume[te s\
constate, ci avanseaz\ ipoteze explicative menite nu s\ justifice, ci s\
înlesneasc\ în]elegerea unor tr\s\turi etnice negative : bun\oar\ lipsa
de con[tiinciozitate în munc\, o anumit\ del\sare, comoditate [i pla-
ciditate, ca [i fatalismul valahilor ar veni din robia îndelungat\ c\reia
i-a fost supus poporul, din nesiguran]a vie]ii în timpul domina]iei
turce[ti [i fanariote. Nu altfel gândeau [i predecesori precum J. H. Zucker
în 1834 (pentru Basarabia) sau Helmuth von Moltke între 1835-1839
(pentru }ara Româneasc\)8. Judec\]ile formulate, indiferent c\ se refer\
la înclinarea spre ho]ie a valahilor, la neîngrijirea gospod\riilor sau la
veselia [i ospitalitatea lor, se bazeaz\ pe experien]e directe, pe compa-
ra]ii la îndemân\ (implicite sau explicite) cu modul de a fi al etniilor
conlocuitoare (sârbi, maghiari, germani) [i reflect\ îndeob[te inten]ia
de a comunica reprezent\ri adecvate realit\]ii, deci de a face oper\ de
strict\ observan]\ documentar\. Simpatia evident\ cu care este privit
„obiectul” de studiu nu ecraneaz\ luciditatea neconcesiv\, iar gene-
raliz\rile induse de folosirea nerestrictiv\ de predica]ii etnotipice de
genul „valahul are o aplecare c\tre dolce farniente” sau „valahul nu vrea
s\ fie sclavul muncii sale” sau nici un popor nu cultiv\ „atât de frumos
porumbul” se cuvin în]elese ca limitate la cadrul spa]io-temporal asumat
de observator. C\ lucrurile vor fi stat a[a cum le descrie Arthur Schott
prin p\r]ile sud-vestice ale ]\rii, de[i nu numai, spre mijlocul veacului
al XIX-lea, pare cu atât mai probabil, cu cât observa]iile sale coincid cu
cele f\cute de Griselini, tot în Banat 9, cu peste jum\tate de veac în urm\,
precum [i cu cele de mai târziu, din 1863, ale lui Adolf Schmidl în
mun]ii Bihariei 10.

8. Idem, pp. 274-277.


9. Bun\oar\, despre dezordinea [i murd\ria caselor la Griselini (apud
Heitmann, p. 127) : „Exist\ pu]ine case valahe în care s\ domneasc\
ordinea [i cur\]enia. Numai un c\l\tor c\ruia nu-i este scârb\ [i e gata la
orice poate cuteza s\ ia loc la mas\ ; o acoperitoare murdar\, o strachin\
din care m\nânc\ toat\ lumea [i o can\ din care beau cu to]ii sunt, evident,
prea pu]in ispititoare.” La Schott : „O fa]\ puternic întunecat\ a gospod\riei
valahe este nep\sarea cu care to]i c\senii îng\duie sporirea murd\riei în
jurul lor. ~n majoritate ar putea s\ fie, ce-i drept, [i mai r\u, dar murd\ria
e întotdeauna mai mult sau mai pu]in atât de mare, încât ar stârni oroare
unui olandez. Din fericire, cei care nu apar]in celor mai s\race p\turi î[i ]in
cel pu]in ruf\ria curat\, chiar dac\ în ce prive[te cur\]enia propriei pieli,
aceasta nu e respectat\ foarte riguros. Spre deosebire de valahi [i slavi,
cur\]enia este o frumoas\ virtute a maghiarilor, care se pun astfel într-o
lumin\ foarte avantajoas\ în raport cu ceilal]i locuitori ai Ungariei, adesea
chiar fa]\ de germanii de acolo.” Oricât de nepl\cut pentru noi, ar fi greu de
interpretat asemenea relat\ri altminteri decât ceea ce sunt cu adev\rat :
m\rturii ale unor st\ri de fapt.
10. Idem, p. 148.

11
Ultimul segment al „Introducerii”, cu indicarea persoanelor de la
care au fost luate nara]iunile [i modul în care ele au fost consemnate,
îi apar]ine explicit lui Arthur Schott. Se vede de aici c\ povestitorii sunt
atât s\teni, cât [i or\[eni. Precump\nesc îns\ intelectualii, români (cel
mai important fiind studentul Dr\guescu, cu 23 de texte) [i germani, ceea
ce sugereaz\, pe de-o parte, c\ orizontul cultural al satului [i al ora[ului
mai aveau înc\ pe atunci întinse teritorii comune, eventual c\ informa-
torii or\[eni cu carte erau prim\ genera]ie de intelectuali. Pe de alt\
parte, c\ între popula]ia german\ [i român\ schimburile folclorice erau
curente (cazul contelui Ferdinand von Bissingen care istorise[te basmul
„Dracul din canea”, pe care îl [tia din tinere]e, de la slujitori români).

*
* *
Ini]iativa [i înf\ptuirea colec]iei fra]ilor Schott stau, precum au
declarat ei în[i[i, sub semnul activit\]ii folcloristice [i filologice a fra]ilor
Jacob [i Wilhelm Grimm. ~n 1812 ap\ruse primul volum din Kinder-und
Hausmärchen (abrev. KHM), al c\rui succes enorm a f\cut posibil\
publicarea, trei ani mai târziu, de noi materiale, venite din toate regiunile
locuite de germanofoni, într -un al doilea volum. Vor urma apoi, pân\ în
1857, edi]ii succesive îmbog\]ite (cea din 1843, bun\oar\, con]ine fa]\
de prima edi]ie 50 de texte noi). ~n 1822, autorii editau un al treilea
volum de comentarii. Recep]ia entuziast\ de care s-au bucurat KHM în
rândurile intelectualit\]ii germane trebuie evident pus\ în epoc\
pe seama momentului de exaltare na]ional\ premerg\tor [i posterior
mi[c\rii de eliberare de sub ocupa]ia napoleonian\, iar în cadru istoric
mai larg pe seama interesului pentru tradi]ia na]ional\ pe care roman-
tismul îl va genera [i îl va între]ine în con[tiin]a societ\]ii germane. De
altfel, Jakob Grimm urm\rea cu bun\ [tiin]\ scopuri patriotice. Strân-
gând materiale din limba vie [i din vechi texte scrise 11, cercetând obi-
ceiurile [i proverbele populare12, studiind mitologia nordului13, editând
texte medievale14, în sfâr[it, publicând [i comentând basme germane, el
era animat în întreaga sa munc\ de dorin]a de a scoate la lumin\
frumuse]ea [i bog\]ia vechii civiliza]ii germanice. Basmele îl interesau
mai pu]in prin valoarea lor intrinsec\ [i mai mult prin ceea ce p\strau
dintr -o anumit\ mentalitate arhaic\. Aplicat în a reconstitui tabloul
obiceiurilor indo-europeanului primitiv, el va explica, se [tie, înrudirea
fenomenelor folclorice ale popoarelor europene prin calitatea acestora
de ramuri ale unui trunchi comun. Ocupându-se predilect de mituri ca
depozitare ale vechilor culte, el le va deduce – în parte – din basme,

11. Pentru Deutsches Wörterbuch (început, cum ar\tam, din 1938), Deutsche
Grammatik,1919, Geschichte der deutschen Sprache, 1848.
12. Pentru Deutsche Rechtsaltertümer,1828.
13. Pentru Deutsche Mythologie, 1835.
14. Niebelungenlied, Reinecke Fuchs, Hildebrandslied [.a.

12
declarându-le la originea acestora din urm\. Teoria mitologic\ a lui
Jacob Grimm, de[i alc\tuit\ din enun]uri risipite în publica]ii diverse,
niciodat\ organizat\ într -un corp doctrinar, a fost reluat\ [i dezvoltat\
de o adev\rat\ [coal\ ale c\rei excese interpretative au fost nu o dat\
respinse de însu[i ini]iatorul noii direc]ii.
Toate aceste inciden]e, care deschideau un câmp larg [i fascinant
cunoa[terii, au fost de natur\ s\ câ[tige numero[i adep]i entuzia[ti, nu
doar în Germania, unde bun\oar\ ac]iunea de culegere a folclorului s-a
extins cu o asemenea repeziciune în toate ]inuturile, încât c\tre sfâr[itul
veacului sarcina ei p\rea aproape epuizat\, ci [i în întreaga Europ\15.
Fra]ii Schott fac parte din aceast\ genera]ie de intelectuali, cu bun\
forma]ie umanist\, pentru care limba vorbit\, crea]iile [i credin]elor
populare, vechile monumente literare erau indisolubil legate, iar cerce-
tarea lor p\strat\ s\ arunce lumini clarificatoare atât asupra propriei
istorii îndep\rtate, cât [i a înrudirii dintre popoare. Presupozi]ia fiind
ideea de unitate [i calitatea de m\rturie a tradi]iei orale, nealterate de
civiliza]ie. De unde, înclinarea pentru sintez\ [i ridicarea analogiei la
rang de principiu cognitiv [i de operator logic.
Astfel [i fra]ii Schott, în spe]\, Albert, autorul „Anexei”, caut\ în
basmele valahe asem\n\ri cu folclorul german, cu mitologia nordic\ [i
mediteranean\, în scopul de a argumenta teoria monogenezei
indo-germanice a basmelor [i legendelor. Termenii secundari sunt lua]i
din mitografia nordic\ [i greco-roman\, precum [i din literatura medieval\
german\ : Gudrunslied, Erec, Parsifal, Haimonskinder, Kaiser Oktavian,
Der Pfaffe Amis, T ill Eulenspiegel, Genoveva etc. De aceea în studiul
despre originea basmelor (prima parte din „Anex\”), Albert, pornind, de
fapt, de la anume realit\]i tematice statistic incontestabile, reduce
con]inutul majorit\]ii basmelor la motivul unic al r\pirii [i eliber\rii unei
tinere zei]e. Acesta ar fi nucleul legendei Brunhildei din Edda, reg\sibil
în Cântecul Nibelungilor, în miturile despre Demeter -Persefona-Hades,
despre Andromeda [i Perseu, în basmul despre „Frumoasa din p\durea
adormit\” [i în epopeea eroic\. De asemenea, în basmele valahe, cobo-
râtoare direct din mitologia elen\. Toate acestea legitimeaz\ [i concluzia
pripit\, izvorât\ din aceea[i preferin]\ pentru sintez\, [i sus]inut\ lingvistic
dup\ modelul Jacob Grimm, a identit\]ii dintre mit, basm [i legend\.
Arbitrariul argumenta]iei devine [i mai evident în partea secund\ a
„Anexei”, în care Albert rezum\ fiecare basm în parte [i-l explic\ prin
presupusul s\u prototip mitic, în care vrea s\ vad\ simboluri fizice, în
spe]\ peripe]iile Soarelui [i ale P\mântului (respectiv vegeta]iei) în
func]ie de rota]ie [i revolu]ie. Eroii (Trandafir, Florian, Petru, Petru

15. ~ntreg volumul al IV-lea din inegalabila lucrare de referin]\ Johannes Bolte,
Georg PolRvka, Anmerkungen zu den « Kinder-und Hausmärchen » der Brüder
Grimm, 5 vol., 1913-1932, d\ seama de propor]iile [i anvergura ecoului
stârnit de colec]ia Grimm. Cf. [i numeroasele contribu]ii na]ionale din
anuarul Brüder Grimm Gedenken, care apare la Marburg cu începere din
1963 (pân\ în 1993, sub îngrijirea lui Ludwig Denecke).

13
Firicel, Vili[ Viteazul etc.) ar reprezenta na[terea, victoria, moartea [i
rena[terea zeului-soare, în vreme ce eroinele (Ileana Cosânzeana, Fata
de aur a m\rii, Cea nen\scut\-de-om-nev\zut\ etc.) s-ar integra într-un
scenariu al lumii vegetale r\pite de demoni hibernali [i eliberate de
Soare. Acest criteriu de concep]ie justific\ pe deplin [i ordonarea în colec]ie
a nara]iunilor : în cadrul sec]iunii „Pove[ti mai mari”, basmele care
urm\resc biografia eroinei preced basmele centrate pe aventurile eroului.
~ntreprinderea comparativ\ este dificil\, Albert procedeaz\ nu o dat\
procustian pentru a adapta nara]iunile la schema prestabilit\ [i recu-
noa[te el însu[i cu obid\ caracterul ingrat al opera]iei : „Or, în detaliu
acest lucru este, fire[te, adesea foarte dificil, iar celor care iau un ase-
menea efort în nume de r\u le este u[or s\ ridiculizeze, aparent pe bun\
dreptate, o afirma]ie luat\ la întâmplare, dar care e legitim\ în întregul
c\ruia îi apar]ine, cum a fi bun\oar\ aceea c\ P\cal\, fratele germa-
nului Till Buhoglind\ [Eulenspiegel], poate fi numit un zeu degenerat”.
~n mare, demonstra]ia merge geometric pe axioma dou\ entit\]i egale
cu a treia sunt egale între ele.
Astfel, în „Feciorul alungat”, un b\iat izgonit de ma[ter\ e crescut în
p\dure de un uria[ care-l ajut\ s\ se însoare cu o zân\. Zâna fuge, iar
eroul o reg\se[te cu ajutorul a trei obiecte magice, luate de la draci : o
bât\, o tichie [i o mantie. Pentru autorul studiului, r\stimpul petrecut
de b\iat în p\dure ar corespunde [ederii lui Siegfried în fier\rie [i a lui
Ahile printre fetele lui Licomede. Bâta ar deriva din spada Balmung a lui
Siegfried ; tichia din coiful lui Perseu sau din p\l\ria fermecat\ a ace-
luia[i Siegfried, iar mantia din sandalele înaripate ale lui Perseu ori din
calul zbur\tor Grani al lui Sigurd. Ca urmare, deoarece Siegfried ar
reprezenta soarele, eroul basmului valah, reproducând – sub specia
„sculelor magice” – semnele distinctive ale lui Siegfried, ar fi [i el, la
rîndu-i, implicit, simbol solar.
Stabilirea de analogii, ca act în sine [i ca punct de plecare, este
justificat\, fiind vorba de motive de circula]ie universal\, iar eviden]a
unor apropieri este incontestabil\, precum în cazul raport\rii basmului
„Florian” la mitul lui Perseu pe baza comunit\]ii de subiecte : na[terea
miraculoas\, aruncarea punitiv\ pe ap\, mama denaturat\, sarcinile de
pierzanie. Eroarea intervine atunci când se generalizeaz\ aspecte de
suprafa]\, accidentale – procedeul ap\rând ca un pars pro toto hiper-
trofiat – [i când unor fapte formal analoage li se atribuie, mecanic, o
aceea[i semnifica]ie de reprezentare, cu nesocotirea contextului istoric
[i a func]iei lor literare. Astfel, la snoava „Solia din cer” – în care un
[mecher ia bani de la o femeie credul\, pretinzând c\, venit din cer, se
va reîntoarce acolo [i-i va duce fiului ei r\posat – comentariul e urm\-
torul : „Un rest mitic pare s\ fie faptul c\ escrocul pretinde a veni din
cer. Totu[i, dac\ P\cal\ a fost cândva o figur\ mitic\, de ce nu [i acesta
care îi este atât de strâns înrudit !”.
Ideea fundamental\, cumva platonicizant\, a teoriei mitologice pe
care o îmbr\]i[eaz\ f\r\ rezerve [i Albert Schott [i ale c\rei consecin]e

14
logice le exploateaz\ din plin în interpret\rile din „Anex\”, este ipoteza,
de fapt indemonstrabil\, dar asumat\ de el axiomatic, dup\ care ar
exista pentru fiecare basm, în]eles ca tip pur, o versiune arhetipal\,
transparent\ [i complet\ în raport de scenariul cosmic amintit, care
prin circula]ie de la un popor la altul, pe de-o parte s-ar colora specific,
pe de alta s-ar degrada, uneori pân\ la nerecognoscibil (cazul P\cal\).
Degradare însemnând amestecuri între tipuri [i obscurizarea în]elesului
ini]ial, c\derea în derizoriu [i falacios. Or, efortul exegetic este îndreptat
constant spre identificarea elementelor constitutive ale prototipului.
~n ciuda axiomatiz\rii unei premise delicate (anterioritatea mitului
în raport de basm) [i a abuzului de demonstra]ii silogistice f\r\ acoperire
în con]inut, tipul de interpretare ilustrat exemplar de Albert Schott are,
totu[i, meritul de a anticipa pe unele laturi, cu toate diferen]ele funda-
mentale decurgând din perspectiva de abordare, analizele morfologice
ale basmului din anii dou\zeci ai secolului trecut. {i îl am în vedere,
evident, pe V. I. Propp. Bun\oar\ reduc]ia la unitate16, afirmarea mono-
tipiei speciei, a caracterului variabil al personajelor [i obiectelor fabu-
loase în complementaritate cu caracterul constant al func]iilor lor, a
comunit\]ii de structur\ logic\ între basm [i mit, demersuri care structu-
reaz\ segmente importante din Morfologia basmului, pot fi detectate,
chiar dac\ uneori abia schi]at, chiar dac\ aproximat ori camuflat, în
comentariile lui Albert Schott la basmele valahe. De altfel, de reamintit,
Propp admitea anterioritatea mitului [i descenden]a basmului din mit,
pe motiv c\ identitatea sistemelor lor compozi]ionale le-ar fi exclus
concomiten]a în timp.
Pe de alt\ parte, corelarea întins\ pe vertical\ [i orizontal\ de serii
culturale, mi[carea dezinvolt\ între discipline (istorie, filologie, istorie
literar\), chiar fervoarea analogiilor bazate pe premisa existen]ei unui
vast arbore genealogic în câmpul cunoa[terii erau, cu toate concluziile
fanteziste la care Schott [i adep]ii [colii mitologice puteau s\ ajung\, de
natur\ s\ ascut\ spiritul, s\ flexibilizeze [i s\ adânceasc\ în]elegerea.

*
* *

Basmele valahe, culese, cum ar\tam, de la c\rturari din Oravi]a [i de


la oameni simpli din Iam-Cara[, aproximeaz\ inventarul categorial al
colec]iei fra]ilor Grimm : basme (fantastice, nuvelistice), acestea în majo-
ritate, apoi legende (cele mai multe etiologice), snoave, precum [i forme
mixte. Lipsesc basmele animaliere, basmele cu minciuni, basmele cu
formul\, legendele cosmogonice (cu excep]ia nr. 34, care are îns\ un

16. Schott crede c\ toate nara]iunile au la baz\ o unic\ schem\ simbolic\ ;


pentru Propp, întregul fond de basme nu e decât un lan] infinit de variante
(p. 120), altfel spus, pentru el specia basm se articuleaz\ vertical ca un
unic sistem de sisteme (Radu Niculescu, p. XXIII).

15
final etiologic). Nara]iunile sunt variate, ilustrând în majoritate tipuri
diferite, cel mai adesea contaminate, împrejurare ce ar putea pleda,
]inând seama de concep]ia purist\ a autorilor (a se vedea punctul de
vedere al lui Arthur din „Introducere” III), în favoarea fidelit\]ii lor fa]\
de subiectele ce le-au fost comunicate. Ceea ce confirm\, într -o serie de
cazuri, culegerile ulterioare. C\ e vorba de nara]iuni unitare sau etero-
gene (alc\tuite din mai multe tipuri), nr. 1, 2, 8, 14, 17, 18, 19, 20, 22,
23, 25, 27 [.a. se reg\sesc dac\ nu identic, atunci în forme compo-
zi]ional foarte apropiate în atest\rile de mai târziu, provenind din diferite
regiuni ale ]\rii. ~n fapt, Arthur Schott a repovestit textele dup\ note
sumare la ascultare, respectând întocmai schemele narative. Fidelitate
impus\ poate atât de cunoa[terea limitat\ a folclorului valah, cât [i de
[ederea relativ scurt\ în Banat. C\ci, dac\ e s\ compar\m gradul de
autenticitate al colec]iei Schott în ceea ce prive[te schemele cu acela al
colec]iei fra]ilor Grimm luate drept model, atunci balan]a înclin\ net în
favoarea celei dintâi. Cercet\torii basmelor Grimm au demonstrat, prin
compararea textelor din edi]iile succesive [i pe baza indica]iilor furnizate
de în[i[i cei doi fra]i editori, interpol\rile, modific\rile [i contamin\rile
deliberate la care au fost supuse diferitele piese. Astfel „Apa vie]ii” din
edi]ia a II-a (1819) a fost redactat\ pe baza a dou\ texte, unul din
Padeborn, altul din Hessen, „Cei trei me[te[ugari” a fost construit prin
contopirea unui text din Zwehren cu altul din Hanovra, „Mireasa alb\ [i
mireasa neagr\” dintr-o versiune mecklenburghez\ [i un text din Padeborn
etc. Fiecare nou\ reeditare a colec]iei – întreprindere întins\ pe aproape
jum\tate de veac, ultima edi]ie, a [aptea, din 1857, fiind definitiv\ – a
comportat astfel substan]iale prelucr\ri compozi]ionale [i stilistice,
f\cute dup\ 1919 de Wilhelm17. De altfel, pentru studiul substratului
mitologic, ca [i pentru frumuse]ea absolut\ a textului pe care fra]ii
Grimm, dar mai cu seam\ Wilhelm, c\utau în mod deliberat [i inteligent
s-o scoat\ în eviden]\, [lefuind-o, respectarea strict\ a autenticit\]ii
subiectelor nu p\rea, la drept vorbind, indispensabil\. ~nzestra]i cu
intui]ie poetic\ [i cu întinse cuno[tin]e în materie de „spirit popular”, ei
au oferit – în ciuda prelucr\rii, ca [i a condi]iei sociale a informatorilor,
în cea mai mare parte intelectuali – versiuni folclorice plauzibile, piese
de remarcabil\ valoare artistic\, imaginabile, cu condi]ia unui maximum
de circumstan]e prielnice, în circula]ia oral\. Or, din acest punct de
vedere, Basmele valahe sunt deficitare. Ele se situeaz\ într-un plan
simetric cu cele ale fra]ilor Grimm, axa de simetrie fiind dat\ de fideli-
tatea fa]\ de folclorul viu. C\ci dac\ ele p\streaz\ autenticitatea la nivel
compozi]ional, în schimb, o abandoneaz\ la acela al detaliilor [i al
stilului, asumând atribute ale basmului „de carte”. Astfel, ac]iunile
apar adesea ca motivate de resorturi suflete[ti ; de pild\ în nr. 7, spusele
eroului despre izbânda asupra demonului închis în poloboc sunt

17. Cf. Bolte-PolRvka, vol. IV, pp. 453-455 ; Ludwig Denecke, pp. 66-72.

16
verificate de împ\rat ; în nr. 11, prin]ul, pornit în lumea larg\ s\-[i
caute mireasa, trimite ve[ti la fiecare trei zile acas\, spre a-[i lini[ti
p\rin]ii ; tot aici, prin]esa e îndemnat\ s\-l iscodeasc\ pe balaur,
stimulându-i mila fa]\ de eroii birui]i într -o prim\ confruntare. Perso-
najele gesticuleaz\ nu o dat\ patetic ; în nr. 8, tat\l cere iertare în
genunchi femeii nedrept\]ite [i se adreseaz\ cu nobil\ emfaz\ copiilor
s\i : „O, veni]i, veni]i la pieptul meu, voi sunte]i feciorii mei de aur !”
Descrip]ia cap\t\ propor]ii necuvenite ca, de pild\, în nr. 16, unde „Jos
la picioarele muntelui, str\lucea o gr\din\ mândr\ cu cele mai str\lu-
citoare flori, iar în mijlocul ei un havuz î[i arunca sus detot razele de
argint, a[a c\, v\zând în lumina soarelui atâta splendoare, ochii ]i se
umpleau de lacrimi. Dar când prin]ul se l\s\ cu mânzul jos lâng\
fântân\ [i-[i deschise cutia splendid\, fa]\ de sclipirea [i scânteierea
acestor minun\]ii, str\lucirea gr\dinii se stinse într-o lucire palid\” ;
sau în nr. 27 : „La miezul nop]ii, când luna plin\ se afla tocmai deasupra
Lacului Alb, iar razele sale albastre de lumin\ pluteau tremurând peste
undele încre]ite etc”. Apar frecvent retu[uri ale stereotipiei caracteriologice
în favoarea individualiz\rii (în nr. 13, fata de împ\rat nu vrea s\ dea
ascultare p\rintelui ei [i s\ se m\rite pentru c\, se precizeaz\, a fost
prost educat\ [i l\sat\ necontenit s\-[i fac\ voia). De asemenea, motive
„oarbe”, desfunc]ionalizate, care sl\besc trama epic\ [i genereaz\ un
câmp semantic arbitrar (a se vedea episodul c\ut\rii vacii n\zdr\vane
în nr. 14, cu interdic]ia de a bea ap\). Alteori povestitorul-culeg\tor se
complace în a z\bovi pe gestica personajelor, pe m\run]irea unor ac]iuni
nesemnificative ; de exemplu, pentru o secven]\ care în oralitate ar
suna „lu\ florile, le puse în ap\ [i b\u apa”, el în[ir\ sumedenie de
detalii, de comentarii [i explica]ii : „~[i înfipse florile în p\r, le strânse
într-un buchet, îl desf\cu [i puse florile în ap\, se juc\ iar\[i cu ele
pân\ seara ca [i cum s-ar fi jucat cu o minge, apoi le puse iar\[i în ap\
ca s\ se poat\ bucura [i mâine de ele. B\g\ atunci de seam\ c\ apa în
care st\teau se colorase în ro[u purpuriu ca florile minunate, ba c\ în
ea înotau chiar stelu]e aurii [i argintii, întocmai ca praful înmiresmat
de pe petalele str\lucitoare ale florilor. Nu mai v\zuse a[a ceva [i o
încânt\ într-atât, încât cufund\ florile cu totul în ap\, le bo]i, duse
paharul la gur\ [i, deoarece apa luase un miros dulce, o d\du pe gât”.
Sintagme pre]ioase (precum „c\l\uza înaripat\” pentru vulturul care
le arat\ calea drume]ilor, „cârdul sâsâitor” pentru gâ[te) sau cere-
monioase („dup\ ce p\rintele ei împ\r\tesc se va sfâr[i”), adres\ri
livre[ti, („dragi p\rin]i”, „duh al sufletului meu”), nominaliz\ri c\utate,
ob]inute prin substantivarea adjectivelor (de genul „descurajatul”, „neîn]e-
lesul”, „nedomolitul”), fraze lungi, construite prin lan]uri de propozi]ii
consecutive sau cauzale în paguba dialogului, toate acestea întâlnite
frecvent contribuie, [i ele, la circumscrierea unui spa]iu narativ tern,
edulcorat, relativ monoton, caracteristic versiunii de carte a basmului
popular, din care lipse[te frustitatea, verva [i pitorescul colocvialit\]ii.

17
Izbitoare, spre deosebire de nara]iunile din KHM, este mai ales absen]a
formulelor de încadrare, de excep]ional\ vivacitate în versiunile orale
ale basmelor noastre (textele Schott încep abrupt [i se încheie expeditiv),
inclusiv a celor mediane (cu dou\ excep]ii : nr. 1 [i 24) cu rol de portre-
tizare, de introducere a unor ac]iuni repetitive, de semnalizare a spa]iilor
parcurse etc. Dup\ cum, tot a[a, lipsesc zicalele, proverbele, expresiile
idiomatice care dau culoare firului epic. Nu mai pu]in izbitoare este [i
reducerea, pân\ la amputare, a figurii repeti]iei, în primul rând la nivel
lexical, uneori [i compozi]ional. Dac\, dup\ cum ar\tam mai sus, unele
scene sunt m\run]ite, atomizate, povestite cu încetinitorul, altele în
schimb sunt expediate în câteva cuvinte prin retezarea tocmai a epi-
soadelor repetitive care confer\ stufozitate epic\ [i un anume aer fastuos
versiunilor orale. Aici am în vedere [i acele cazuri în care personajul
narat iese din poveste [i devine naratorul acelora[i, adesea proprii,
peripe]ii. Repovestind ceea ce povestea tocmai spusese, el introduce
prin chiar acest fapt o rupere de planuri cu func]ie nemijlocit epic\. Un
exemplu îl ofer\ Vili[ Viteazul, din basmul eponim, a c\rui prefacere în
stan\ de piatr\ ar fi trebuit s\ fie consecin]a înc\lc\rii de c\tre acesta
a interdic]iei de a povesti întâmpl\rile prin care tocmai trecuse sau la
care fusese martor. Altminteri, ritmul ternar caracteristic (trei fete de
împ\rat furate de trei zmei, trei obiecte fermecate luate prin [iretlic de
la draci, trei sarcini de pierzanie etc.) este perfect coerent reprodus.
Se cere totodat\ energic subliniat faptul c\ Basmele valahe, com-
parate cu colec]iile ulterioare, chiar pân\ dup\ primul r\zboi mondial,
când concep]ia [i metoda dup\ care se va culege folclor vor suferi
schimb\ri importante (o dat\ cu activitatea fertil\ a {colii Sociologice
de la Bucure[ti [i a Arhivei de folclor de la Cluj), fac în ansamblu o
impresie cât se poate de onorabil\. Dac\ ele nu ating valoarea (ca nivel
de fidelitate [i/sau ca expresivitate) a unor colec]ii precum cele ale lui
Petre Ispirescu, Alexandru Vasiliu, Elena Niculi]\-Voronca, Constantin
R\dulescu-Codin, Ion {oltescu, Ion C. M\ld\rescu, Dumitru St\ncescu,
Pauline Schullerus [.a., în schimb, nu sunt cu nimic mai prejos, bun\-
oar\, de colec]ia lui Ion C. Fundescu, elogiat\ de Hasdeu, ba sunt chiar
departe de prolixitatea basmelor lui Gheorghe C\tan\ ([i ele din Banat),
de caracterul abundent construit al celor ale lui G. Dem. Teodorescu, de
supradetermin\rile portretistice [i efuziunile sentimentale ale nara-
]iunilor lui Ion Pop-Reteganul, de hibrizii lui Slavici sau de excesul de
medita]ii pedagogice [i moralizatoare din culegerile lui Tudor Pamfile.
Pentru a nu mai pomeni de reconstituirile savante ale lui Atanasie
Marienescu. Se poate spune despre Basmele valahe c\, dac\ cedeaz\ ispitei
literaturiz\rii, o fac în limite perfect decente. Acestea impuse, pe de-o
parte, de scrupulozitatea editorilor care ambi]ionau atingerea de standarde
[tiin]ifice, pe de alta, de îns\[i condi]ia lor de outsideri, confrunta]i, pe
deasupra, cu necunoscutele unui teren nedefri[at. Aceast\ din urm\
inciden]\ este foarte probabil [i la originea aspectului „lins”, epurat de
expresivit\]ile colocvialit\]ii al marii majorit\]i a textelor din volum.

18
C\ lucrurile stau a[a o dovedesc nara]iunile tip\rite în Hausblätter,
care din punct de vedere al autenticit\]ii formei sunt izbitor superioare
celor din volum. Iar asta nu doar pentru c\, aflându-se deja la data
public\rii lor în Statele Unite, Arthur Schott nu va mai fi avut, din
fericire, r\gazul de a le prelucra la fel ca pe celelalte [i le va fi dat la
tipar într-o prima redactare mai sumar „îmbun\t\]it\”. Ci [i pentru c\
ele au fost adunate în cursul celei de a doua [ederi în Banat, când, e
de presupus, cuno[tiin]ele sale de român\ vor fi sporit [i vor fi devenit
mai precise. Ceea ce face ca aici dialogul s\ ocupe un spa]iu mai
întins, povestirea s\ curg\ mai fluent, ici-colo s\ apar\ unele localiz\ri,
cu func]ie de verosimilizare a pove[tii dep\nate (nr.1, 3), ba chiar cinci
basme, din [apte (restul de nara]iuni fiind legende [i snoave), s\ se
înf\]i[eze cu o formul\ de încheiere. Aceasta e fie un simplu enun]
apodictic : „Aici se termin\ povestea”. Fie combin\ declara]ia de mai
sus cu un certificat de veridicitate, raportat îns\ la o instan]\ ano-
nim\ : „Aici se termin\ aceast\ neobi[nuit\ poveste, cum o auzii, a[a
v-o povestii”18. Ceea ce echivaleaz\, pe de-o parte, cu trecerea de c\tre
povestitor a r\spunderii pentru cele narate asupra unui ter], pe de
alta, cu sugestia caracterului fictiv al deresponsabiliz\rii sale, ter]ul
fiind incontrolabil, c\ci anonim. Atare tipar aproximeaz\ ambiguitatea
logic\ a canonului formulelor ini]iale [i finale de mare r\spândire în
basmele noastre populare 19 . Cel\lalt tip de formul\ este o urare :
„Domnul s\ te aib\ în paz\ !” Sau : „Cu asta, î]i doresc ]ie [i tuturor
celor care cred în el [în Dumnezeu] via]\ lung\ [i s\n\tate”. Nu este
exclus ca acest model de încheiere, s-ar zice neatestat pe nic\ieri 20 , s\
concentreze în urarea explicit\ tocmai func]ia magic\ implicat\ în
spunerea pove[tii, func]ie atribuit\ povestitului în practica unor socie-
t\]i de tip arhaic, dar atestat [i la noi pân\ pe la începutul secolului
trecut 21.
Seria din Hausblätter adopt\ [i un criteriu de clasificare superior
celui din volum. Dac\ acolo nara]iunile erau grupate, în func]ie de
întindere, în „Pove[ti mai mari” (iar acestea, cum ar\tam, în ordinea în
care sunt centrate pe peripe]iile eroinei, respectiv pe ale eroului) [i
„Piese mai mici”, de ast\ dat\ Arthur Schott ]ine seama de determin\rile
categoriale, distribuind textele culese pe specii : „Noi basme valahe”
[Neue walachische Märchen], „Legende populare valahe” [Walachische
Volkssagen] [i snoave, acestea grupate sub titlul „Oglind\ valah\ a
]\ranilor [i ]iganilor” [Walachischer Bauern-und Zigeunerspiegel].

18. Bîrlea citeaz\ aceast\ încheiere sub forma : „{i d\ une-am auzât-o, v-am
povestit-o”, ad\ugând c\ e atestat\ numai la un povestitor din Muscel
(1966, I, pp. 79-80).
19. Viorica Ni[cov, pp. 81-85.
20. Cf. Ro[ianu, pp. 60-97.
21. Cf. Bîrlea, 1976, p. 308.

19
*
* *

Colec]ia Schott r\mâne un episod de seam\ în istoria noastr\ cultural\.


E prima colec]ie de folclor românesc publicat\. Prima totodat\ la un
nivel de exigen]\ perfect corespunz\tor epocii22. E apoi primul corpus
prin care se ia act de existen]a [i importan]a culturii noastre populare.
Editat într-o limb\ de larg\ circula]ie, va r\mâne pân\ târziu principala
surs\ de informare [i instrumentul predilect de referin]\, pentru str\ini,
în domeniul nara]iunilor noastre populare.
~n aceste condi]ii e curios c\, de[i cartea nu a trecut neobservat\, ea
nu s-a bucurat, totu[i, la apari]ie, în ciuda afirma]iilor contrare din
folcloristica noastr\, de r\sunetul pe care l-ar fi meritat. {i e în primul
rând vorba de publica]iile de limb\ german\ din Transilvania [i str\in\-
tate. C\ci, în ce prive[te mediile intelectuale române[ti, reac]ia acestora
este, cum se va vedea mai jos, ca [i inexistent\.
Prezent\rile germane sunt de cele mai multe ori relativ sumare,
uneori strict descriptive, în general elogioase. Spicuim câteva exemple.
Basmele valahe au fost, bun\oar\, salutate în suplimentul celui mai
important ziar german din epoc\, Allgemeine Zeitung 23, [i declarate un
„tezaur de poezie autentic\”. Metropolitanus (pseudonimul posibil al
scriitorului sas Joseph Marlin), autorul unei recenzii tip\rite în revista
vienez\ Österreichische Blätter für Literatur und Kunst 24, regreta c\
ini]iativa culegerii de folclor valah nu apar]inuse c\rturarilor germani
din Ardeal, mod suplimentar de a-i sublinia acesteia valoarea, [i îi
îndemna pe preo]ii români s\ urmeze exemplul fra]ilor Schott25. O
prezentare nesemnat\, de ast\ dat\ într-adev\r ampl\, a ap\rut în
revista Morgenblatt für gebildete Leser26. Numai c\ textul îi apar]ine
dup\ toate probabilit\]ile lui Albert Schott, c\ci cercetând arhiva Cotta,
Miljan MojaÍeviä a g\sit, în registrul manuscris al colaboratorilor publi-
ca]iei, numele Schott, notat în dreptul recenziei, foarte probabil în
vederea stabilirii onorariului. Materialul face un elogiu al concep]iei

22. Prioritatea absolut\ în timp a colec]iei nu înseamn\ [i c\ versiunile tipurilor


atestate aici pentru prima oar\ la noi sunt automat [i cele mai arhaice.
Culegeri ulterioare, precum Elena Niculi]\ Voronca (în Bucovina, 1903),
Al. Vasiliu (în Moldova, 1927), Bîrlea, 1966), I. Nijloveanu (în Oltenia, 1982),
I. Opri[an (`n Arge[ [i Oltenia, 2003) etc. con]in piese de o arhaicitate
incontestabil mai pronun]at\.
23. 23 oct.1845, nr. 296.
24. 1846, p. 357.
25. Sursele acestor informatii nefiindu-mi accesibile, le-am citat dup\ Talo[,
1963, pp. 156-157.
26. „Walachische Märchen” , nr. 267-272, între 7-13 nov. 1845.

20
despre basm a fra]ilor Grimm, situeaz\ editarea basmelor valahe în
descenden]a colec]iei acestora [i le compar\ cu acelea ale altor popoare27.
O recenzie ampl\, semnat\ r. în revista sibian\ Archiv des Vereins für
siebenbürgische Landeskunde 28, porne[te de la ideea c\ specificul etnic
valah e cu prisosin]\ vrednic a fi cercetat, chiar dac\ nivelul sc\zut de
educa]ie al popula]iei ar putea crea impresia de insignifian]\ a investi-
ga]iilor care i s-ar consacra. Preistoria ]inutului Dun\rii inferioare [i a
Transilvaniei va putea fi scoas\ din impasul ipotezelor (are în vedere
probabil mult discutat\ teorie rösslerian\) prin cercetarea tocmai a
acestui specific la care volumul în discu]ie a adus o contribu]ie important\.
Drept urmare, autorul recenziei se ocup\ mai mult de comentariile lui
Albert Schott (cu ale c\rui interpret\ri mitologice [i reduc]ioniste se
declar\ a fi de acord) decât de corpusul de texte. Surprinz\toare este
critica la adresa originii latine a limbii [i a poporului român, sus]inute
de Albert : „Cu opinia dup\ care limba valah\ este o sor\ a limbii latine
ne împ\c\m tot atât de pu]in ca [i cu genealogia poporului valah,
dedus\ de aici”. Dup\ recenzent, valaha e „o limb\ amestecat\ în a c\rei
form\ primordial\ s-a v\rsat o gr\mad\ pestri]\ de cuvinte grece[ti,
latine, germane [i de alt\ natur\”, iar Albert Schott gre[e[te punând
prea mult accent pe latura „material\” [i deloc pe cea „formal\”. Decât
s\ fi în[irat coloane întregi de cuvinte, el ar fi f\cut mai bine, crede
autorul acestei confuze polemici, s\ cerceteze construc]ia limbii.
Dou\ semnal\ri [i câteva reproduceri din corpusul de texte Schott
mai apar în cursul lui 1845 [i, respectiv, 1846 în presa din Transilvania29.
~n ce-i prive[te pe fra]ii Grimm, spiritele tutelare ale colec]iei Schott
(urm\ri]i de autorii Basmelor valahe pân\ [i în grafierea cu liter\ mic\
a substantivelor, pe care, fire[te, Albert o motiveaz\ altminteri în
„Cuvântul înainte”), ace[tia s-au referit cu totul în treac\t [i nesemnificativ
la acest volum, în ciuda interesului masiv [i constant pe care ei l-au
acordat folclorului str\in. Bun\oar\, traducând [i comentând din plin
cântecele [i, respectiv, basmele populare sârbe[ti adunate de Vuk Karad iä,
prefa]ând traducerea acestora în german\ 30, scriind introducerea la
versiunea german\ a unor basme ruse[ti traduse de Anton Dietrich31,
rezumând [i discutând în edi]ia a II-a din KHM câteva basme poloneze 32
(Jakob), comentând în acela[i loc, chiar dac\ critic, dou\ volume de

27. Miljan MojaÍeviä, p. 149.


28. „Walachische Märchen”, 1846, vol. al II-lea, nr. 3, pp. 496-505. Talo[ (1963,
p. 156) avanseaz\ ipoteza c\ persoana care semneaz\ r. ar fi folcloristul I.
K. Schuller.
29. Cf. Talo[, 1963, p. 156.
30. Traducere datorat\ Wilhelminei, fata lui Karadñiƒ, ap\rut\ în 1854 (Milan
MojaÍeviä, p. 142).
31. Russische Volksmärchen in den Urschriften, 1831 (cf. Doris Leitinger,
pp. 66-129).
32. Cf. Marek Ha»ub, p. 215.

21
nara]iuni boeme, ap\rute în german\33 (Wilhelm), ceea ce nu e
surprinz\tor, date fiind rela]iile privilegiate ale celor doi înv\]a]i germani
cu lumea slav\ ; sau între]inând o coresponden]\ întins\ pe teme variate
cu înv\]a]i britanici34, ocupându-se de vechile colec]ii de nara]iuni
populare italiene[ti35, de baladele spaniole36, de eposul finlandez37 etc.
La un an dup\ Basmelor valahe apare Pentameronul lui Basile în
traducerea german\ a lui Felix Liebrecht. ~n prefa]a, în anumite privin]e
extrem de interesant\, la aceast\ traducere, Jacob Grimm, dup\ ce,
între altele, face o clasificare a tipurilor de traducere (cele care î[i
dep\[esc originalul [i cele care îi calc\ doar pe urme, situându-se la
diferite distan]e fa]\ de el), dup\ ce m\rturise[te a-l fi sf\tuit pe tradu-
c\tor s\ suprime expresiile napolitane resping\toare, c\ci „cuvintele [i
formul\rile care azi ne par vulgare, chiar atunci când corespund întoc-
mai celor italiene[ti, sunt mai brutale [i mai dure decât acestea deoarece
noi venim cu alte no]iuni de bun\-cuviin]\” [i dup\ ce arat\ c\ pove[tile
din Pentameron sunt preluate din tradi]ia vie, ajunge s\ vorbeasc\
despre importan]a basmelor, în general. ~n acest context pomene[te,
într-o scurt\ enumerare, [i de colec]ia Schott : basmele „pot s\ înve-
seleasc\ [i s\ distreze în continuare, precum au f\cut-o de-a lungul
timpului, pe neobservate [i pe t\cute, dar acum ele trebuie s\ revendice,
simultan, [i valoare [tiin]ific\, capabil\ s\ le asigure o recunoa[tere cu
mult mai larg\ [i mai general\. Ele sunt, a[a cum se dovede[te mereu
indubitabil, ultimele ecouri minunate ale miturilor str\vechi, care îns\
au prins r\d\cini în toat\ Europa [i dau seama, în chip bogat [i nea[tep-
tat, de drumuri socotite închise, ca [i, în genere, de înrudirile fabulei.
[...] S\ se renun]e la iluzia c\ ele au crescut într-un anume loc privi-
legiat, de unde ar fi fost transportate la distan]\ pe o cale sau c\rare
atestabil\ în exterior. Acest lucru e contrazis de culegeri îngrijit f\cute
nu doar în toate p\r]ile Germaniei, ci [i prin ]inuturile din nord [i sud,
[i va ie[i cu atât mai clar în eviden]\ atunci când se va consemna în
îndep\rtatele zone slave, lituaniene [i finice ceea ce acolo trebuie c\
este cu atât mai înr\d\cinat, cu cât a fost mai pu]in prejudiciat de
dezvoltarea literaturii [i poeziei culte ; basmele valahe, ungare [i sârbe
date recent publicit\]ii pot s\ certifice cu voce tare acest lucru”38

33. E vorba de Sagen der böhmischen Vorzeit, publicate de Karoline von Woltmann
în 1808 [i de Volksmärchen der Böhmen, volum alc\tuit de W.A. Gerle
(cf. Hans-Bernd Harder, p. 105).
34. Cf. Lothar Blum, pp. 224-242.
35. Cf. Giorgio Cusatelli, pp. 343-373.
36. Anselm Maler, pp. 150-158.
37. Erich Kunze, pp. 34-57.
38. Giambattista Basile, Der Pentamerone oder Das Märchen aller Märchen.
Aus dem Neapolitanischen übertragen von Felix Liebrecht, Breslau, 1846,
pp. IX-X.

22
(subl. mea). De altfel, în biblioteca fra]ilor Grimm se afla un exemplar
din colec]ia Schott, cu numeroase adnot\ri f\cute atât de Jakob, cât
mai ales de Wilhelm39. La rându-i, acesta din urm\, într-un articol
intitulat „Basme albaneze” 40, consacrat unui num\r de cinci basme
cuprinse în lucrarea Studii albaneze a lui Johann Georg von Hahn41,
scria : „Treptat lu\m cuno[tiin]\ de tradi]iile popoarelor sud-est euro-
pene. Basmele valahe, adunate [i publicate de fra]ii Arthur [i Albert
Schott, sunt pre]ioase datorit\ con]inutului [i concep]iei lor nefal-
sificate [i se v\desc a fi într-o comuniune de sine st\t\toare cu cele
germane. ~n ce prive[te caracterul am\nun]it [i prezentarea vie ele
sunt întrecute de cele sârbe[ti, din care Vuk ne-a promis o tradu-
cere. Dar [i basmele din Bucovina, comunicate în aceast\ revist\ de
Staufe [i Waldburg, sunt vrednice de toat\ lauda [i pot fi puse
al\turi de cele sârbe[ti ; [i în acest caz o colec]ie complet\ n-ar
trebui s\ se lase prea mult\ vreme a[teptat\” (subl. mea). Din p\cate,
într -adev\r, aceasta s-a l\sat destul de mult a[teptat\. E vorba, se
în]elege, de aceea a lui Ioan Gh. Sbiera care, poate atât la îndemnul lui
Aron Pumnul, cât foarte probabil urmând exemplul Schott, a cules
basme înc\ de prin 1855-1856, din valea Siretului [i a Sucevei, pe care,
dup\ revizuiri succesive [i înso]indu-le, dup\ modelul fra]ilor suabi, de
credin]e în fiin]e fantastice, le-a publicat, sub forma unui volum con-
sistent, abia în 1886. Meritul lui Sbierea este [i acela de a fi fost primul
culeg\tor român de basme.
Dar s\ revenim la fra]ii Grimm. ~n 1846, Jakob scrie un articol
polemic, de o erudi]ie ame]itoare, intitulat „~mpotriva welfilor [i ghibeli-
nilor lui Albert Schott” 42. Acesta publicase în acela[i an o lucrare în
care, reluând o tez\ mai veche a unui oarecare Göttling, încerca s\
demonstreze cu argumente istorice [i filologice c\ nibelungii din vechile

39. Miljan MojaÍeviä, p. 155, n.19.


40. Albanesische Märchen, în Deutsche Mythologie und Sittenkunde I (1853),
pp. 377-384.
41. Albanesische Studien, 2 vol., Jena, 1859. Neavând posibilitatea de a corecta
inadverten]a patent\ de cronologie între recenzia lui Wilhelm Grimm [i
lucrarea recenzat\ a lui Hahn, am preluat-o ca atare dup\ Jacob Grimm,
Wilhelm Grimm, Schriften und Reden, volum alc\tuit [i îngrijit de Ludwig
Denecke, Stuttgart, Reclam,1985, pp. 250, 281. Foarte probabil, e vorba
de acela[i an de apari]ie (1859), deoarece Wilhem precizeaz\ c\ lucrarea pe
care urmeaz\ s-o comenteze „tocmai a ap\rut”. J.G. von Hahn (1811-1869)
fusese consulul Austriei în p\r]ile r\s\ritene ale Greciei, prilej cu care se
documentase în leg\tur\ cu istoria, limba [i cultura popular\ albanez\. ~n
Griechische und albanesische Märchen, 1864, el va încerca o tipologizare în
38 de „formule” a basmului, pe care ulterior, considerând-o prea lax\,
Hasdeu avea s-o reduc\, împreun\ cu elevul s\u C. Litzica, la 28 de tipuri
(„Basm” în Etymologicum Magnum Romaniae, III, 1893, col. 2614-2616).
42. ~n Zeitschrift für Geschichte, vol. 5., pp. 453-460. Citat dup\ Kleinere
Schriften, vol. 5, Berlin, 1871, pp. 365-371.

23
poeme eroice germane sunt tot una cu ghibelinii, al c\ror nume ar
deriva, la rându-i, din numele neamului nordic giukungar. Grimm î[i
încheie critica u[or iritat\ cu o evaluare aspr\, dar dreapt\ : „~mi pare
r\u c\ trebuie s\ m\ pronun] astfel, dar de ce Albert Schott prezint\
asemenea lucr\ri imature sau care, potrivit structurii lor, nici nu se pot
maturiza ? Activitatea [i str\dania lui o pre]uiesc, recent a publicat
basme valahe, un dar pre]ios dar notele pe care le-a ad\ugat se
înghesuie în [...] reprezentarea verii [i a iernii de o manier\ care
face ca punctul s\u de vedere s\ apar\ cu totul unilateral [i exclusivist
(subl. mea). A scris o introducere la Gudrun, [edi]ia] lui Vollmer, care ar
putea s\ taie pofta unora de a mai studia miturile [i vechea poezie.” 43

*
* *

Spuneam mai sus c\, fapt curios, în ciuda deschiderii din motivele
politice [i culturale binecunoscute a genera]iei de la 1848 din Principate
fa]\ de cultura popular\ (de reamintit fie [i numai de programul Daciei
literare [i de Poesiile populare, 1852-1853, ale lui Alecsandri, adunate
cam între 1844-1847) [i în ciuda unor activit\]i, fie [i firave, de culegere
a folclorului în Transilvania 44, din chiar perioada în care Arthur Schott
î[i constituia colec]ia, în mediile intelectuale române n-a existat practic
nici o reac]ie în imediat la apari]ia Basmelor valahe. Situa]ia e cu atât
mai nea[teptat\ în Transilvania, unde [coala latinist\, aproape de prisos
a o mai spune, crease un climat de special interes pentru patrimoniul
cultural na]ional, ]inut s\ furnizeze argumente în favoarea tezei latini-
t\]ii poporului român [i s\ sprijine con[tiin]a de sine a acestuia. Or, e
de presupus c\ o lucrare ca aceea a fra]ilor Schott, gândit\ [i înf\ptuit\
în acord cu asemenea ]eluri doctrinare, chiar dac\ e[afodajul de idei din
„Introducere” nu era nou [i se baza pe surse istorice [i lingvistice
cunoscute, ar fi putut fi exploatat\, cu atât mai mult cu cât ap\ruse

43. Cam la atâta s-ar zice c\ se reduce receptarea `n str\in\tate a colec]iei


Schott. Autorii edi]iei din 1971 las\, în schimb, s\ se în]eleag\ c\ ea ar fi
avut un r\sunet european important. Astfel, pe urmele unei afirma]ii
nedocumentate din Bolte-PolRvka (vol. V, pp. 88-93), ei sus]in (pp. 325-326)
c\ cercet\tori din secolul al XIX-lea au luat cuno[tin]\ de Basmele valahe
[i au fost ului]i de asem\n\rile dintre acestea [i basmele germane ; tot
astfel, c\ Wilhelm Grimm pe de-o parte dezaproba lipsa de juste]e a tonului
în unele pove[ti, pe de alta declara cutare basm valah superior ca arhaicitate
[i autenticitate versiunii corespunz\toare din KHM. Deoarece nici Brednich/
Talo[ nu trimit la surse, n-am putut verifica în ce m\sur\ ecoul stârnit de
colec]ia Schott a fost într-adev\r mai pu]in modest decât l-am schi]at aici.
Dac\ lucrurile vor fi stat altminteri, faptul nu poate fi decât cu atât mai
îmbucur\tor.
44. Cf. Bîrlea, 1974, pp. 49-67.

24
într -o limb\ de circula]ie [i într-un moment de puternic\ efervescen]\
european\ în materie de cercetare a tradi]iilor na]ionale. {i cu atât mai
mult cu cât se adresa, prin chiar natura ei dubl\ (corpus de texte [i
comentarii [tiin]ifice) nu doar speciali[tilor, ci [i marelui public din
str\in\tate, de presupus ignorant în ce ne prive[te. Judecând deci dup\
bibliografiile existente 45, în leg\tur\ cu aceast\ carte nu au ap\rut în
toate provinciile române[ti decât firave [tiri. ~n imediat, doar dou\
men]iuni. Una, în Gazeta Transilvaniei 46, o simpl\ semnalare : se anun]\
c\ a ap\rut pe pia]\ [i „a sosit în unele libr\rii cartea Walachische
Märchen de Arthur [i Albert Schott, tip\rit\ în Germania”. Cealalt\ e o
noti]\47 a lui Bari], care elogiaz\ pe scurt volumul, afirm\ cu obid\ c\
„ne ru[ineaz\ pe t\cute, c\ci asemenea product ar fi trebuit s\ ias\ din
condeiul unui român” [i promite o recenzie, dac\ timpul i-o va îng\dui.
Din p\cate, timpul nu i-a mai îng\duit-o. S-ar zice c\ regretele de a fi
ratat întâietatea culegerii de basme îi urm\resc pe înv\]a]ii no[tri, fie
sa[i, fie români. Se reg\sesc la autorul articolului din Archiv des Vereins
für siebenbürgische Landeskunde, rezumat mai sus, dup\ cum se
reg\sesc mai târziu [i la Atanasie Marienescu : „Ce e trist, e c\ mai întâi
a fost publicat\ povestea [„Copiii cu p\rul de aur”] în limba nem]easc\,
pentru c\ la noi unii nu pricep însemn\tatea pove[tilor [i altora nu le
pas\ de lumea român\”48. Poate [i aiurea.
Dac\ ad\ug\m la cele de mai sus simpla declara]ie apodictic\ a lui
Hasdeu din introducere la colec]ia lui Fundescu, dup\ care „lucrarea
fra]ilor Schott este inutil\”, c\ci „inten]iunea a fost l\udabil\, noti]ele [i
comentariile sunt foarte erudite, dar traducerea e astfel încât d-abia,
d-abia este cu putin]\ a surprinde pe ici pe colo câte o slab\ scânteie de
spiritul na]ional al românului” 49 ; ca [i afirma]ia ulterioar\, bini[or
amendat\, f\cut\ în treac\t, tot de Hasdeu, „colec]iune foarte serioas\”50 ;
apoi surprinz\toarea declara]ie a lui Slavici care, m\car în calitate de
culeg\tor de folclor, s-ar fi cuvenit s\ fie mai avizat, potrivit c\reia
„colec]ia nu este recomandabil\ deoarece aceste pove[ti nu sunt versiuni
române[ti” 51 ; în fine, cele câteva rânduri pe care i le consacr\ {\ineanu,
cu aprecierea sumar\ c\ „e una din cele mai bune [colec]ii] ce posed\m

45. Bibliografia analitic\ a periodicelor române[ti [i Bibliografia general\ a


etnografiei [i a folclorului românesc.
46. ~n VIII (1854), p. 356 : Literatura.
47. Ibidem, p. 360 : Literatura.
48. Cf. Doi fe]i cotofe]i sau doi copii cu p\rul de aur, p. 2.
49. „Literatura popolar\”, p. XI-XII.
50. „Basm”, în Etymologicum Magnum Romaniae, p. 338. Tot aici, sub articolul
„Banat”, Hasdeu rezum\ basmul „Mângiferu” [i explic\ etimologia numelui
protagonistului (v. mai jos nota de la finele nara]iunii).
51. Cf. nota de la subsolul p. 164 din Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen
und der Bukowina, unde autorul trece rapid în revist\ câteva colec]ii de
basme ap\rute pân\ la acea dat\.

25
pân\ azi dintr -o provincie româneasc\”52 avem o imaginea a cam tot ce
s-a scris la noi vreme de mai bine de o sut\ de ani despre colec]ia Schott.
Primele cercet\ri serioase au ap\rut abia dup\ cel de al doilea r\zboi
mondial. E vorba de studiul din 1956 al lui Al. Bistri]eanu, care are [i
meritul de a rezuma nara]iunile din corpus [i de a trimite în cazul
fiec\rui text la variantele din colec]iile ulterioare, dup\ clasificarea lui
{\ineanu. Apoi de acela, cuprinz\tor, al lui I.Talo[ (1963) care, bazat pe
investiga]ii de arhiv\ [i de teren, întreprinse la Oravi]a, evalueaz\ global
importan]a colec]iei [i face pentru prima oar\ cunoscut\ prin rezumate,
încadr\ri tipologice [i comentarii, o parte din textele publicate de Arthur
Schott în Hausblätter.
Cele înf\]i[ate mai sus nu vor s\ spun\ îns\ c\ Basmele valahe, chiar
dac\ n-au fost studiate53 vreme atât de îndelungat\, au r\mas f\r\ urm\ri
practice. Dimpotriv\. Treptat, ele au devenit istorie [i au intrat ca reper
cultural în con[tiin]a public\ româneasc\. (A se vedea, de pild\, utilizarea
lor atent\ la Gaster, passim.) Iar mai înainte, imediat dup\ 1850, au
func]ionat ca unul din factorii importan]i care au determinat, fie [i indirect,
în toate provinciile istorice o activitate febril\ de culegere a nara]iunilor
orale, în a[a fel încât pân\ spre 1891 Bibliografia general\ a etnografiei
[i folclorului românesc putea s\ înregistreze peste 900 de pozi]ii bibliografice
privind publica]iile de basme54. Continuatori direc]i ai fra]ilor Schott pot
fi considera]i sa[ii Franz Obert (public\ 35 de basme din jurul Media[ului
[i Blajului în revista Das Ausland din Germania (1856-1858)55 [i Pauline
Schullerus, alc\tuitoarea în 1906 a probabil celui mai important corpus
ca m\rime [i valoare56 din Transilvania : o sut\ treizeci [i [apte de texte,
notate în române[te, dup\ dictare, traduse în german\ [i înso]ite de note,
în special etnografice, [i de un studiu solid despre via]a din satele cercetate
(de pe Valea Hârtibaciului [i a Oltului). Izbe[te, azi înc\, scrupulul [i
competen]a ie[ite din comun cu care a fost alc\tuit\ aceast\ din urm\
colec]ie, fidelitatea traducerii, care îmbin\ ingeniozitate, pricepere [i înzes-
trare. {i aceast\ eminent\ lucrare a trecut la noi aproape neobservat\ 57.

52. Basmele române, p. 131.


53. Curios r\mâne [i faptul c\, chiar [i atunci când corpusul Schott figureaz\
în bibliografia clasific\rilor de referin]\ din folcloristica noastr\, precum la
{\ineanu, Schullerus, mai nou la Sabina Stroescu, el nu este valorificat
integral. Bun\oar\, în ce-l prive[te pe Schullerus, tipurile 315 B*, 327 D*,
1331, 1654* [.a. nu înregistreaz\ variantele corespunz\toare din Schott. E
drept c\ doar o evaluare comparativ\ a modului folosirii tuturor surselor
poate fi concludent\.
54. Pentru istoria culegerilor de nara]iuni din Banat, cf. Bîrlea, 1974, passim
[i Ni[cov, pp. 15, 24, 29, 32, 36.
55. ~n ]ar\ abia în 1925.
56. Rumänische Volkserzählungen aus dem mittleren Harbachtale.
57. A fost cercetat\ [i analizat\, ca [i colec]ia Schott, abia dup\ cel de al doilea
r\zboi mondial (cf. prefa]a Ion Talo[ [i Rolf Brednich la reeditarea de c\tre
ei a colec]iei, 1977, pp. 25-26).

26
A intrat, în schimb, în circuitul european, unde a r\mas al\turi de
basmele fra]ilor Schott, acestea cap de serie, de colec]ia Obert [i de
catalogul lui Schullerus58 drept una din principalele lucr\ri de referin]\
pentru cunoa[terea fondului de nara]iuni populare române[ti.

*
* *
Dac\ volumul Schott nu a fost vreme îndelungat\ obiect de studiu,
în schimb, texte din corpus au fost reproduse nu doar în german\, în
diferite publica]ii din Transilvania, cum s-a v\zut, ci [i în traduceri în
marea lor majoritate nedeclarate. E vorba, deocamdat\, de unsprezece
basme [i trei legende. Poate se vor mai g\si [i altele.
Nou\ basme (nr. 1, 2, 5, 6, 7, 10, 11, 14, 17) au ap\rut în Columna lui
Traian, în 1870-1871, la rubrica „Poporul. Basme din Banat”, a c\ror
surs\ e dat\ ca fiind „colec]iunea dlui Dionisie Miron”59. E greu de spus
cine a tradus basmele. Presupunând c\ ar fi vorba chiar de posesorul
prezumtivei colec]ii, acesta nu numai c\ nu î[i deconspir\ sursa [i î[i
atribuie implicit [i opera de culegere, dar împinge pân\ acolo impostura,
încât într-o not\ la „Dracul din bute” (23 mar. 1870) se indigneaz\ de
faptul c\ a v\zut basmul „Zilele babei”, pe care el îl publicase într-un
num\r precedent din Columna lui T raian, „tradus fran]uze[te de c\tre dl
Marsillac în Le moniteur Roumain din 13 (31) martie, f\r\ s\ spun\ de
unde l-a luat” ! Tot a[a, la sfâr[itul nara]iunii „Dracul din bute”, g\sim
urm\toarea precizare (probabil tot a „colec]ionarului” [i nu, cum pre-
supune Bistri]eanu, a lui Hasdeu, de vreme ce am v\zut mai sus p\rerea
acestuia despre corpusul Schott) : „acest basm este foarte bine tradus
nem]e[te (subl. mea) în Walachische Märchen, hrsg. von Arhur und
Albert Schott, Stuttgart, 1845, p. 115-131”.
Transpunerea în române[te a acestor texte este de tipul repovestirii,
cu inten]ia v\dit\ de reconstruire la nivelul expresiei a variantei originale
de la care se poate presupune c\ va fi pornit culeg\torul german.
Altminteri, suficient de fidel\, pân\ în detalii, încât s\ nu existe nici o
îndoial\ asupra identit\]ii sale. Exist\ unele abateri, în majoritate
neînsemnate, fa]\ de original. Bun\oar\, peste tot, unde e cazul, balaurii
redevin, firesc, zmei ; eroul f\r\ nume din nr. 7 e botezat, de ast\ dat\
absurd, P\cal\ ; în nr. 11 nu mai apar cei doi porumbei [i, tot aici,
copilul sacrificat în final este chiar al protagonistului, nu al unei rude,
de unde încheierea l\muritoare, ad\ugat\ : „A[a era la cei b\trâni, c\
pentru un bun prieten, prietenii nu se sfiau a jertfi chiar pe copiii lor”.
Nr. 14 se încheie cu nunta [i înavu]irea eroului. Etc. Echivalarea româ-
neasc\ merge în direc]ia autohtoniz\rii, puternic colorate ; de aici

58. Verzeichnis der rumänischen Märchenvarianten.


59. Cf. infra, notele la textele respective.

27
utilizarea de b\n\]enisme, explicate în subsol : bot\ (bât\), cico[
(herghelegiu), a chiti (a împodobi), a încelui (a am\gi), pogace (cozonac),
socaciu (buc\tar), svod\ (ceart\), [od (ciudat) etc. Se aproximeaz\ astfel
variante plauzibile în circuitul oral, incomparabil mai vii, mai mustoase
decât versiunile corespunz\toare din Schott. De pild\, iat\ finalul din
nr. 14, din care afl\m c\ eroul „[i-a f\cut ni[te cur]i str\lucite [i le-a
chitit cu lucrurile cele mai alese [i minunate [i [edea el cu domni]a în ele,
iar pentru vacile lui a zidit o poét\ de marmur\ [i le-a pus iesle de cri[tar”.
Al zecelea basm (Schott, nr. 9)60 a ap\rut, într-o traducere de ase-
menea nesemnat\ [i nedeclarat\, în Calendarul României pre anul 1871
cu subtitlul „O poveste din Banat, în dialectul de-acolo”. Dup\ factura
ei, s-ar zice c\ avem a face cu acela[i traduc\tor care a transpus [i
basmele din Columna lui Traian, mai ales c\ e vorba [i de aceea[i
perioad\ de timp.
Basmul nr. 7, tradus tot sub titlul „Dracul din bute”, a mai ap\rut
într-o alt\ versiune, c\reia i se indic\, de ast\ dat\ corect, sursa în Hora
din Cartal (1908) a lui P. Pârvulescu.
Celelalte patru nara]iuni publicate, f\r\ indica]ia sursei, sunt legen-
dele nr. 31, 34, 35, 3761.

*
* *
Pentru cititorul român, familiarizat cât de cât cu basmele populare,
traducerea lor german\, în versiunea Schott, produce pe alocuri un
efect de distan]are. Pe de-o parte deoarece, cum am v\zut, ne afl\m în
prezen]a unor basme de carte, cu toate consecin]ele, mai cu seam\
stilistice, ce decurg de aici. Pe de alta, deoarece ele sunt în majoritate
epurate de date de civiliza]ie autohton\, de acele „actualiz\ri”, localiz\ri,
concretiz\ri ale schemelor narative, nelipsite din povestitul oral. De
fapt, categorial vorbind, în spa]iul lor se confrunt\, în grade diferite,
complementar [i contradictoriu, deja-[tiutul, familiarul, cu ne-obi[-
nuitul, str\inul. Ireductibilitatea de esen]\ a referin]ei din basmele
noastre populare (cu m\rcile sale eminamente autohtone, purt\toare de
valori specifice, condensate mai ales în planul expresiei : idiomatisme,
paremiologie, onomastic\ – adesea înflorit\ [i bogat\ în cazul eroilor de
basm –, formule stereotipe etc.) este sub]iat\ la Schott uneori pân\
aproape de evanescen]\, alteori î[i p\streaz\ o anume consisten]\, chiar
dac\ diafan\, întotdeauna îns\ reperabil\. Drept urmare, traducerea
comport\ în acest caz, precum în toate cazurile similare, o dubl\ inci-
den]\. Re-transpunerea în originalul de la care s-a pornit nu poate fi
nicidecum o încercare de restituire a acestuia. Cum nu poate fi nici o

60. Cf. infra, nota de la sfâr[itul textului.


61. Cf. infra, notele corespunz\toare de la sfâr[itul textelor.

28
echivalare stricto sensu în român\ a formei germane. Atâta timp cât în
]es\tura c\rtur\riei monotone a acesteia lucesc policrom, fie [i stins,
emblemele inconfundabile ale oralit\]ii [i autohtoniei noastre, tradu-
cerea trebuie s\ p\streze, în m\sura în care tinde spre exactitate, atât
tiparul ini]ial, atâta cât r\zbate prin haina str\in\, de împrumut, cât [i
structura livresc\ a acesteia. De aici, o anumit\ eterogenitate a cor-
pusului Schott în versiunea de fa]\.

*
* *
Fra]ii Arthur [i Albert Schott, cu entuziasmul tinere]ii [i deschiderea
proprie nu doar a epocii lor, ci, în genere, a germanilor din totdeauna
spre alte orizonturi, s-au integrat ca [i contemporanul lor Richard
Kunisch unui destin care i-a împins, pentru o vreme, dincolo de hotarele
]\rii lor, spre o cultur\ str\in\ ce-[i c\uta identitatea. Au înf\ptuit
pentru ea, utilizând eficient resursele care le-au stat la dispozi]ie, o
oper\ deschiz\toare de drumuri, mediatoare [i catalizatoare deopotriv\,
corespunzând în ce prive[te acurate]ea [i onestitatea [tiin]ific\ standar-
delor vremii. Se cuvine ca ea s\ ne intereseze [i ast\zi, [i nu doar în
sine, în m\sura în care face parte integrant\ din patrimoniul nostru
cultural. Ci, totodat\, [i pentru c\ ne arat\ propriul chip r\sfrânt într-o
oglind\ str\in\. Nu ne poate l\sa indiferen]i felul în care eram v\zu]i,
spre mijlocul veacului trecut, de c\tre intelectuali germani cultiva]i,
sensibili, însufle]i]i de idealuri. Priorit\]ile pe care le aveau adunând
date despre noi la fa]a locului [i în bibliotecile ]\rii lor, motivele pentru
care anumite aspecte de via]\ [i mentalitate îi interesau mai mult [i
altele mai pu]in sau deloc, extensia pe care o d\deau unor fapte în
raport de altele, modul de evaluare al unor împrejur\ri, raportul între
umbrele [i luminile a[ternute pe imaginea astfel conturat\, în spiritul
obiectivit\]ii n\zuite [i al bunei credin]e asumate, sunt lucruri care ne
privesc în cel mai înalt grad. Ne prive[te [i faptul c\ am întârziat
necuvenit de mult cu restituirea unei datorii de onoare, evident imprescrip-
tibile. Ironia face c\, printr -o stranie coinciden]\ simetric\, am ratat [i
de ast\ dat\ întâietatea : prima traducere integral\ a volumului Schott
a ap\rut în 1999 în Fran]a (reeditat\ în 2001), în versiunea fidel\ a
Denisei Modigliani, la editura Maisonneuve & Larose. Astfel încât, con-
fruntate cu un caz paradigmatic ca cel de fa]\, lamenta]iile zgomotoase
pe seama ignor\rii noastre în afar\, ce izbucnesc din când în când
penibil, precum [i încerc\rile discontinue de remediere a ei, ini]iate
de-a lungul timpului de institu]ii birocratice, nu fac decât s\ ne pun\ [i
mai drastic în lumin\ ineficien]a. C\ci vrem s\ fim cunoscu]i peste
hotare, vrem s\ beneficiem de prestigiu, vrem s\ se vorbeasc\ de valorile
noastre patrimoniale, dar când e vorba ca noi în[ine s\ recunoa[tem ce
[i cui suntem datori, asumând cuvenitele gesturi recuperatorii, ne

29
ar\t\m dezinteresa]i sau lovi]i de amnezie. Iat\ de ce, reac]ia flasc\ a
românilor la opera fondatoare a fra]ilor Schott, implicând tocmai zona
delicat\ [i ireductibil\ a etnicit\]ii noastre, nu poate fi, din p\cate,
decât semnul unei regretabile iner]ii culturale.
Viorica Ni[cov

Bibliografia lucr\rilor citate

Aarne, Anti, Stith Thompson, The Types of the Folktale, Helsinki, 1961
(FFC 184). Siglat AT.
Bibliografia general\ a etnografiei [i folclorului românesc I (1800-1891).
Red. Adrian Fochi, Bucure[ti, 1968.
Bistri]eanu, Alexandru, „Primii culeg\tori de basme române[ti”, în Studii
[i cercet\ri de istorie literar\ [i folclor V (1956), pp. 13-40.
Bîrlea, Ovidiu, Antologie de proz\ popular\ epic\, vol. 1-3, Bucure[ti,
1966.
Bîrlea, Ovidiu, Pove[tile lui Creang\, Bucure[ti, 1967.
Bîrlea, Ovidiu, Istoria folcloristicii române[ti, Bucure[ti, 1974.
Bîrlea, Ovidiu, Mic\ enciclopedie a pove[tilor române[ti, Bucure[ti, 1976.
Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc I, Bucure[ti, 1981.
Bluhm, Lothar, „Sir Francis Cohen / Palgrave. Zur frühen Rezeption der
HHM in England”, în Brüder Grimm Gedenken 1987, Marburg, 1987,
pp. 224-242.
Brill, Tony, Catalogul legendelor populare române[ti, mss. în Arhiva
Institutului de etnografie [i folclor din Bucure[ti.
Brill, Tony, Legendele geografice române[ti, Bucure[ti, 1974.
Brill, Tony, Legendele românilor. Edi]ie critic\, vol.1-3, Bucure[ti, 1994.
Boer, Demetriu, Mircea Vasile Ar\danul, {tefan Cacoveanu, Pove[ti din
Transilvania. Edi]ie îngrijit\ de Ovidiu Bîrlea [i Ion Talo[, Cluj-Napoca,
1975.
Bolte, Johannes, Georg Polívka, Anmerkungen zu den „Kinder-und
Hausmärchen” der Brüder Grimm, vol. 1-5, Leipzig, 1913-1932.
Cusatelli, Giorgio, „Die Brüder Grimm in Italien”, în Brüder Grimm
Gedenken 1981, Marburg, 1981, pp. 343-373.
Denecke, Ludwig, Jacob Grimm und sein Bruder Wilhelm, Stuttgart, 1971.
Gaster, Moses, Literatura popular\ român\, Bucure[ti, 1883 ; ed. a II-a,
prefa]\ [i note de Mircea Anghelescu, Bucure[ti, 1983*.
Grimm, Jacob und Wilhelm, Kinder-und Hausmärchen, vol.1-3, Berlin,
1812-1815. Siglat KHM.
Ha»ub, Marek, „Die Märchen der Brüder Grimm in Polen”, în Brüder
Grimm Gedenken 1986, Marburg, 1986, pp. 215-240.
Harder, Hans-Bernd, „Jakob Grimm und Böhmen”, în Brüder Grimm
Gedenken 1984, Marburg, 1984, pp. 99-113.

30
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, „Literatura popolar\” introducere la I.C.
Fundescu, Basme, ora]ii, p\c\lituri [i ghicitori, adunate de ...,
Bucure[ti, 1967, ed. a II-a, 1870*.
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, „Basm”, în Etymologicum Magnum Romaniae,
Bucure[ti, III, Bucure[ti,1893 ; Pagini alese. Edi]ie îngrijit\ de
Andrei Rusu, vol. II, 1970*.
Heitmann, Klaus, Imaginea românilor în spa]iul lingvistic german, `n
române[te [i introducere de Dumitru Hîncu, Bucure[ti, 1995.
Ispirescu, Petre, Legende sau basmele românilor, adunate din gura
poporului, Bucure[ti, 1882 ; republicate în Opere I. Edi]ie îngrijit\
de Aristi]a Avramescu. Studiu introductiv de Corneliu B\rbulescu,
Bucure[ti, 1969*.
Karlinger, Felix, Grundzüge einer Geschichte des Märchens im deutschen
Sprachraum, Darmstadt, 1883.
Karlinger, Felix, Menschen im Märchen. Studien zur Volkerzählung,
Viena, 1994.
Kunze, Erich, „Jacob Grimms finnische Studien 1809-1822”, în Brüder
Grimm Gedenken 1986, Marburg, 1986, pp. 34-57.
Lexikon der Siebenbürger Sachsen, ed. Dr. Walter Myß, Thaus bei
Innsbruck, 1993.
Leitinger, Doris, „Die Wirkung von Jacob Grimm auf die Slaven
insbesondere auf die Russen”, în Brüder Grimm Gedenken 1975,
Marburg, 1975.
Lupu, Ioan, Dan Berindei, Nestor Cramariano [i Ovidiu Papadima,
Bibliografia analitic\ a periodicelor române[ti, vol. 1-2 (1790-1858),
Bucure[ti, 1966-1970.
Maler, Anselm, „«Silva de romances rejos». Jacob Grimm über spanische
Volksdichtung”, în „Waltende Spur”. Festschrift für Ludwig Denecke
zum 85. Geburtstag, Kassel, 1991, pp. 150-158.
Marienescu, Atanasie, Cei doi fe]i cotofe]i sau Doi copii cu p\rul de aur,
Budapesta, 1871.
Michaelis, Ruth, „Die schottische Beziehungen der Brüder Grimm”, în
Brüder Grimm Gedenken, Marburg, 1981, pp. 334-342.
MojaÍeviä, Miljan, „Brüder Schott in der Nachfolge der Brüder Grimm”,
în Brüder Grimm Gedenken 1990, Marburg, 1990, pp. 140-156.
Mu[lea, Ion, Ovidiu B`rlea, Tipologia folclorului. Din r\spunsurile la
chestionarele lui B.P. Hasdeu, Bucure[ti, 1970.
Niculescu, Radu, „Sensurile Morfologiei basmului”, studiu introductiv la
V.I. Propp, Morfologia basmului, Bucure[ti, 1970.
Niculi]\ Voronca, Elena, Datinile [i credin]ele poporului român adunate
[i a[ezate în ordine mitologic\, Cern\u]i, 1903.
Nijloveanu, Ion, Basme populare române[ti, Bucure[ti, 1982,
Ni[cov, Viorica, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc,
Bucure[ti, 1996.

31
Obert, Franz, „Rumänische Märchen und Sagen aus Siebenbürgen”, în
Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde XLII (1925),
nr. 2-3.
Opri[an, I., Basme fantastice române[ti, vol. 1-3, Bucure[ti, 2003.
Pârvulescu, Pompiliu, Hora din Cartal, Bucure[ti, 1908.
Propp, V.I., Morfologia basmului. ~n române[te de Radu Nicolau. Studiu
introductiv [i note de Radu Niculescu, Bucure[ti, 1970.
Ro[ianu, Nicolae, Stereotipia basmului, Bucure[ti, 1973.
Schullerus, Adolf, Verzeichnis der rumänischen Märchenvarianten nach
dem System der Märchentypen Antti Aarnes, Helsinki, 1928 (FFC 78).
Schullerus, Pauline, Rumänische Volkserzählungen aus dem mittleren
Harbachtale, în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde,
vol. 33, 1906 ; reeditare îngrijit\ de Rolf W. Brednich [i Ion Talo[,
Bucure[ti, 1977.
Slavici, Ioan, Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und der Bukowina,
Viena [i Teschen, 1881.
Stroescu, Cornelia Sabina, La typologie bibliographique des facéties
roumaines, vol. 1-2, Bucure[ti,1969.
{\ineanu, Laz\r, Basmele românilor în compara]iune cu legendele antice
clasice [i în leg\tur\ cu basmele popoarelor învecinate [i ale tuturor
popoarelor romanice. Studiu comparativ, Bucure[ti, 1895 ; ed. a II-a
îngrijit\ de Ruxandra Niculescu, prefa]\ de Ovidiu Bîrlea, Bucure[ti,
1978*.
Talo[, Ion, „Arthur Schott [i culegerile lui de pove[ti române[ti”, în
Revista de folclor, VIII (1963), pp. 156-165.
Talo[, Ion, Gândirea magico-religioas\ la români. Dic]ionar, Bucure[ti,
2001.
Thompson, Stith, Motif-Index of Folk-Literature, vol. 1-6, Copenhaga,
1955-1958. Siglat M.I.
Vasiliu, Alexandru, Pove[ti [i legende, Bucure[ti, 1927.

32
Cuvânt înainte

~n cursul [ederii sale de [ase ani în estul Banatului [i datorit\


profesiei sale de agronom, fratele meu Arthur a avut de multe ori prilejul
s\ biruie neîncrederea adânc\ pe care neamul asuprit al valahilor de
acolo o nutre[te fa]\ de cei care apar]in popoarelor dominante, slavi,
maghiari [i germani.
Unul din rezultatele raporturilor sale cu ei sunt basmele comunicate
aici. El le poveste[te f\r\ ad\ugiri proprii, a[a cum le-a consemnat la
fa]a locului, dup\ relatarea oral\ a feluri]i oameni, n\scu]i chiar în
]ar\, [i despre care ofer\ informa]ii mai am\nun]ite la sfâr[itul „Intro-
ducerii” (pp. 98-99). Nu am avut rezerve în a prelucra moderat stilul,
deoarece, a[a cum a dovedit cazul fra]ilor Grimm, aceasta se împac\
perfect cu o comunicare fidel\. Faptul c\ public\m aceste basme nu
necesit\ desigur nici un fel de justificare. Ast\zi, în Germania, suntem
aproape unanim încredin]a]i c\ asemenea contribu]ii încurajeaz\ cerce-
tarea vie a istoriei popoarelor, deci adev\rata instruire ; Rückert a spus
în aceast\ privin]\ cuvinte profunde :
în orice limb\-apare, poezia
pentru ini]iat e doar un unic grai.

Cine îns\ dispre]uie[te un punct de vedere atât de general trebuie cel


pu]in s\ recunoasc\ faptul c\ [i cele mai îndep\rtate ]\ri pot s\ arunce
o lumin\ neb\nuit\ asupra enigmelor noastre autohtone ; [i cu atât mai
mult produc]iile poetice str\vechi – c\ci astfel pot fi numite basmele [i
legendele – ale unui popor al c\rui destin este strâns împletit cu acela
al popoarelor noastre fr\]e[ti din Italia [i Grecia, poate [i cu acela al
cel]ilor, înc\ din cele mai îndep\rtate timpuri, cu al nostru cel pu]in din
epoca nobililor go]i. Dintr-acolo nu a venit înc\ nici o contribu]ie la
opera comun\ : noi aducem primele spice ale unui p\mânt feciorelnic.
De[i îndeajuns de aproape [i în nemijlocit\ leg\tur\ cu noi, prin Dun\re,
cea de a doua principal\ arter\ a vie]ii noastre, el este aici uimitor de
pu]in cunoscut. {i azi e valabil ceea ce un înv\]at din secolul trecut,
Thumann, scria acuzator în lucrarea sa Untersuchungen : „Istoricul este
adesea tot atât de nedrept ca omul simplu : el îl dispre]uie[te pe cel
b\tut de nenoroc”. Dar dup\ cum soarta poate s\-l înal]e pe individ,

33
conferindu-i repede vaz\ [i str\lucire, tot astfel [i istoria universal\
transform\ neb\nuit de rapid orice parte a omenirii, orice popor, într-o
materie din care pl\smuie[te acele forma]ii variate pe care, într-un sens
grandios, le a[az\ neobosit una dup\ alta. Mul]i sunt azi încredin]a]i c\
for]ele vulcanice care clocotesc surd pe sub p\mântul Europei vor
izbucni în p\r]ile sud-estice ale continentului ; atunci ]ara [i poporul
din care î[i trag obâr[ia basmele noastre vor câ[tiga repede în însemn\tate.
}inând seama de aceste împrejur\ri, ni s-a p\rut potrivit s\ preced\m
basmele de o descriere a poporului valah, a originii, r\spândirii [i limbii
sale. Ea se sprijin\, în m\sura în care îi are în vedere pe valahii din
Banat, pe ceea ce a v\zut [i auzit fratele meu la fa]a locului ; prima ei
parte, mai general\, se bazeaz\ pe informa]ii risipite, pe care le-am
cules din ziare [i c\r]i. Dintre ultimele, mi-au fost de folos în special
Engel, Geschichte der Moldau und Walachei (comp. mai jos nota de la
p. 39), harta lingvistic\ a lui Šafa– ik (v. p. 45), gramatica romanic\ a lui
Diez (v. mai jos p. 49), lucr\rile lui Molnár, Clemens [i Kopitar (v. p. 45).
Lucrarea de mai multe ori citat\ a lui Murgu are un titlu lung, motiv
pentru care nu l-am reprodus nici aici : „Erweis dass die Walachen nicht
römischer Abkunft sind ... durch S.T. in Ofen, 1827” und Beweis, dass die
Walachen der Römer unbezweifelte nachkömmlinge sind ... verfasst von
C. Murgu, Ofen, 1830, XX [i 156 pp. in 8°. Cu anexe muzicale : 3 dansuri
romanice (valahe), 2 arii pastorale romanice, o „arie de poet” rascian\
(sudslav\) [i 3 dansuri rasciene. Lucrarea tr\deaz\, mai ales prin lipsa
ei total\ de ordine, un autor f\r\ experien]\, dar con]ine unele informa]ii
foarte utile [i e scris\ într-o tonalitate curajoas\, victorioas\, care i se
potrive[te, deoarece concep]ia fundamental\, chiar dac\ unilateral\,
este în principal corect\. Scrierea lui Thumann mai sus men]ionat\
mi-a c\zut din p\cate târziu în mân\ ca s\ o fi putut folosi dup\ cum
merit\. Titlul ei complet sun\ : Johann Thumann, profesor ordinar de
retoric\ [i filozofie la Universitatea din Halle, Untersuchungen über die
Geschichte der östlichen europäischen Völker. Prima parte. Leipzig, Siegfried
Lebrecht Crusius, 1774, 406 pp. in 8°. Aceast\ prim\ parte, [i din câte
[tiu mai mult nu a ap\rut, cuprinde trei studii : 1. „Cea mai veche
istorie a ungurilor, bulgarilor [i cazarilor” 2. „Despre istoria [i limba
albanezilor [i valahilor” 3. „Despre unele lucruri din istoria rus\”. Pentru
subiectul nostru, cu deosebire valoroase sunt partea a doua, precum [i
glosarul (p. 84), o surs\ bogat\ pentru compara]ii lingvistice. Dac\ a[ fi
cunoscut de la început acest studiu, îngrijit alc\tuit [i ordonat, mi-a[ fi
scutit în bun\ m\sur\ osteneala unei fundament\ri proprii [i a[ fi
asigurat lucr\rii mele o valoare sporit\. E regretabil c\ Martin Opitz,
care între 1622 [i 1623 a fost angajat de Bethlen Gábor ca profesor la
gimnaziul din Alba Iulia, în Transilvania, nu [i-a încheiat lucrarea despre
antichit\]ile Daciei, început\ acolo. Din p\cate, [i materialul adunat de
el în acest scop s-a risipit dup\ moartea lui. Cu siguran]\, privirea
penetrant\ [i subtil\ a acestui b\rbat de seam\ va fi prins [i re]inut
caracteristici importante.

34
Grafia latin\ din cartea noastr\ [i scrierea cu minuscule a primelor
litere ale substantivelor vor stârni poate critica unora. A[ fi preferat,
într -adev\r, [i eu grafia german\, dac\ nu m-a[ fi temut c\ ea ar fi fost
un obstacol important în calea folosirii [i r\spândirii unei c\r]i, ai c\rei
cititori sunt în parte de c\utat dincolo de spa]iul nostru lingvistic.
Literele mici la începutul substantivelor se reg\sesc f\r\ pagub\ la
toate popoarele care întrebuin]eaz\ grafia latin\ ; de ce s\ urâ]im paginile
noastre, a c\ror înf\]i[are este astfel uniform\ [i prietenoas\, cu imaginea
neobi[nuit\ [i grosolan\ a majusculelor, pentru care nu pledeaz\ nici
un argument valabil în afar\ de obi[nuin]a ap\rut\ întâmpl\tor !
Dac\ ceva din aceste pove[ti amintesc viu de basme deja cunoscute,
faptul în sine e important în m\sura în care arat\ cât de departe merge
leg\tura care, în ciuda r\zboaielor [i a urii, une[te între ele popoarele
europene [i poate întreaga omenire. Astfel de urme sunt în basmele de
fa]\ mai multe decât s-ar putea crede : la o cercetare mai atent\ se pot
reg\si, chiar în acele pove[ti care par pe de-a-ntregul originale, ecouri
ale miturilor antice, ale sunetelor fermecate ale {eherazadei, ale Pove[tilor
germane pentru copii [i familie*, în genere ale legendelor a numeroase
popoare, apropiate [i dep\rtate. Mi s-a p\rut potrivit s\ trimit la aceste
înrudiri deoarece adunarea [i compararea legendelor [i basmelor tuturor
popoarelor, a[a cum se face ast\zi în chip grandios, trebuie s\ ne
conduc\ în cele din urm\ la a înv\]a s\ readucem istoria literaturii
epice la r\d\cinile ei, la cele mai vechi [i mai simple credin]e p\gâne ale
neamului omenesc. De aceea, pove[tilor propriu-zise le-au fost al\turate
o serie de informa]ii despre supersti]ii, un domeniu a c\rui materie are
aceea[i origin\, doar c\ este altfel configurat. A ar\ta acest lucru [i a
reduce amândou\ domeniile la con]inutul lor primordial a fost inten]ia
mea la redactarea „Anexei”. Dac\ asta le va p\rea arid unora pe care
basmele i-au delectat, pe al]ii, în schimb, care se înveselesc doar atunci
când se [i instruiesc, i-ar putea atrage spre carte.
De altfel, sunt de p\rere c\ aceste basme, chiar [i f\r\ adausuri,
sunt vrednice de o primire prietenoas\ din partea înv\]a]ilor [i a neînv\-
]a]ilor, deoarece sunt tot atât de vechi [i bogate în experien]\, pe cât
sunt de proasp\t juvenile [i de distractive.
Stuttgart, iulie 1845
Albert Schott

* E vorba de basmele fra]ilor Grimm, Kinder-und Hausmärchen. (N.t.)

35
Introducere

I. Valahii ca popor

1. Destine exterioare

Ungaria, Transilvania, Moldova, Basarabia, mun]ii din Macedonia


[i Tesalia sunt zone a c\ror popula]ie este precump\nitor sau par]ial
alc\tuit\ din valahi. Ei apar]in în totalitate marelui triunghi format
la nord de Carpa]i, la r\s\rit de Nistru [i Marea Neagr\, la sud de
Marea Mediteran\, la apus de Marea Adriatic\ [i de Alpi.
Pentru a în]elege apari]ia poporului valah sau – ceea ce e acela[i
lucru – a limbii valahe, trebuie s\ ne îndrept\m aten]ia spre istoria
romanilor. Prima întemeiere a st\pânirii lor în acel triunghi s-a
produs c\tre finele veacului al treilea înainte de Cristos : între 230 [i
219 ei au pus st\pânire pe o mare parte din coasta Iliriei. {aizeci de
ani mai târziu, în 167, Macedonia [i Epirul au devenit romane, în
anul 35 î.Cr., Panonia, în 29, Moesia. Augustus, care înf\ptuise
ultimele dou\ cuceriri, a încercat s\ se stabileasc\ [i în partea de
nord a Dun\rii inferioare ; dar acolo, dacii [i ge]ii liberi [i-au ap\rat
înc\ vreme de o sut\ de ani independen]a, iar Domi]ian (81-96 d.Cr.)
a trebuit s\-[i cumpere pacea de la regele lor r\zboinic, Decebal.
Curând îns\, seme]ia acestuia s-a pr\bu[it în fa]a expedi]iilor noro-
coase ale lui Traian (98-117). ~nc\ din 101, acest puternic principe
militar a p\truns pân\ în inima Daciei [i a ob]inut prin pace (103)
trec\toarea de la Por]ile de Fier, nu departe de Sarmizegetusa, a
c\rei situare trebuie c\utat\ în zona Várhely [Orheiul Bistri]ei]* din
Transilvania. Cu prilejul unui nou r\zboi (104), Traian a ridicat
faimosul pod peste Dun\re [i a zdrobit atât de tare puterea dac\,
încât Decebal, un al doilea Mithridate, [i-a luat via]a (106). Dacia s-a
supus [i a devenit provincie roman\. Ptolemeu îi men]ioneaz\

* Cf. Lexikon der Siebenbürger Sachsen, p. 84. (N.tr.)

37
grani]ele ca fiind Tisa, partea superioar\ a Nistrului, Prutul [i
Dun\rea ; cuprindea deci, dac\ e s\ utiliz\m denumirile de ast\zi, o
parte din Gali]ia, Bucovina, Moldova, Valahia, Transilvania, Banatul,
iar din Ungaria cam o treime, partea r\s\ritean\.
Obiceiul grandios al romanilor de a nu supune nici o ]ar\ f\r\ a
nu o [i coloniza prompt 1 a fost respectat [i de ast\ dat\ : Traian a
ocupat ]ara cu coloni din toate p\r]ile Imperiului roman2. ~n leg\tur\
cu num\rul acestor coloni [i raporturile lor cu dacii r\ma[i au avut
loc numeroase dispute. Oricum, este inadmisibil\ presupunerea c\
popula]ia ar fi fost în întregime exterminat\ sau alungat\ ; noii
st\pâni nu aveau motive s\-[i alunge supu[ii folositori, [i nici con-
di]iile în astfel de împrejur\ri nu sunt de natur\ s\ provoace emigrarea
unei întregi popula]ii, c\ci coliba natal\, proprietatea mo[tenit\
asupra p\mântului, pe care agricultorul îl cultiv\, sunt mai scumpe
decât orice altceva, iar anumite st\ri sociale n-au prea f\cut niciodat\
o diferen]\ în ce prive[te numele înving\torului. Dar din pricina
r\zboiului [i a plec\rii de bun\voie a celor care au preferat patriei
libertatea, popula]ia a fost cu siguran]\ foarte anemiat\ ; iar deoarece,
pe deasupra, o ]ar\ atât de admirabil\, bogat\ în aur [i argint, în
sare [i vite, în grâne [i vin, îi atr\gea puternic pe înving\tori, putem
da crezare informa]iei lui Eutropius, dup\ care imigra]ia a fost extrem
de important\. Urme de a[ez\ri romane se g\sesc în num\r foarte
mare în interiorul grani]elor amintite, anume în Transilvania, unde,
între altele, Sarmizegetusa lui Decebal s-a transformat în Ulpia
Traiana, [i unde, în jurul minelor de aur [i mercur din comitatul
Alba Iulia, sunt date [i ast\zi la iveal\ o sumedenie de antichit\]i
romane. Transilvania, cetate natural\ de stânc\, a fost întotdeauna
considerat\ de st\pânitorii locurilor drept cea mai important\ regiune
[i a fost tratat\ în chip privilegiat [i atent.
Dacia, ]ara din nordul Dun\rii, a r\mas aproximativ 160 de ani
roman\. ~n secolul al treilea a fost cotropit\ de go]i ; zadarnic a mai

1. Hic populus, quot colonias in omnes provincias misit ! Ubicunque Romanus


vicit, ibi habitat. Ad hanc commutationem locorum libentes nomina dabant,
et relictis oris suis, trans maria sequebatur colonus senex [„Câte colonii n-a
întemeiat acest popor în toate provinciile ! Oriunde învinge, romanul se
a[az\. Mereu s-au g\sit voluntari pentru asemenea schimb\ri de loc.
B\trânul î[i p\r\sea altarul [i-i urma pe coloni dincolo de m\ri”] – Seneca,
Consolatio ad Helviam, VII.
2. T rajanus, victa Dacia, ex toto orbe romano infinitas eo copias hominum
transtulerat, ad agros et urbes colendas. Dacia enim diuturno bello Decebali
viris fuerat exhausta [„Dup\ înfrângerea Daciei, Traian adusese acolo, din
toat\ lumea roman\, nenum\rate mul]imi de oameni pentru a popula satele
[i ora[ele. ~ntr-adev\r, în urma r\zboiului îndelungat dus de Decebal,
Dacia r\m\sese f\r\ b\rba]i”] – Eutropii breviarium, VIII, 3.

38
încercat Claudiu (268-270) s\-i ]in\ în frâu, urma[ul s\u Aurelian
(270-284), de[i un r\zboinic norocos care a eliberat Tracia de ei, nu
a mai putut s\ apere Dacia [i a p\r\sit-o. P\mântul cucerit de romani
a primit numele de Dacia traian\ ; iar pentru a mai avea înc\ o
Dacie, Roma a numit o parte din Moesia, zona de la sud de Dun\re
pân\ la mun]ii Haemus [Balcani], Dacia aurelian\ : acolo a colonizat
împ\ratul numero[i locuitori din ]ara pe care o p\r\sise. C\ to]i ar fi
plecat din Dacia traian\ nu este verosimil din acelea[i motive care
ne-au obligat mai sus s\ presupunem c\ st\pânirea roman\ a g\sit
[i a l\sat în ]ar\ o popula]ie dacic\ destul de numeroas\.
~n condi]iile marii n\v\liri barbare, care începând cu mijlocul
secolului al patrulea s-a rev\rsat din r\s\rit peste Europa, nici un
]inut nu a fost cotropit atât de îndelung [i de atâtea semin]ii ca cel de
la Dun\rea inferioar\. Dup\ st\pânirea go]ilor, începând cu mijlocul
secolului al treilea, a urmat aceea a hunilor (sec. al IV-lea [i al
V-lea) ; la începutul secolului al VI-lea au p\truns aici slavii ca, de
altfel, pe întreaga linie dintre Marea Neagr\ [i Marea Baltic\.
Dar înc\ de pe la 500 ace[tia [i-au pierdut independen]a în fa]a
longobarzilor alia]i cu avari. {i acest din urm\ imperiu s-a pr\bu[it
tot atât de repede precum se ridicase ; lovitura de gra]ie i-a dat-o
puterea francilor sub Carol cel Mare, începând cu 791. Dun\rea de
jos ei o pierduser\ înc\ de la 680, c\ci aici bulgarii întemeiaser\ un
imperiu autonom puternic. El a înflorit pân\ pe la anul 800, când
maghiarii, împin[i de pecenegi, au n\v\lit dinspre Basarabia [i s-au
a[ezat definitiv, parte în Transilvania de ast\zi, parte în Panonia,
acolo unde Tisa [i Dun\rea curg împreun\ spre sud ; a fost ultimul
dintre valurile migra]iei popoarelor, dac\ nu socotim între acestea [i
înaintarea otoman\, care a l\sat urme durabile.
Urmându-i pe maghiari, pecenegii, o semin]ie turc\, au înaintat
în jur de 915, coborând spre Dun\re, iar imperiul lor s-a întins de la
gurile Donului pân\ la Olt, care împarte acum Valahia într-o parte
r\s\ritean\ [i una apusean\. Dup\ ei au venit în timpul secolelor
al XI-lea [i al XII-lea semin]iile înrudite cu ei ale cumanilor [i uzilor,
care i-au decimat sau cu care s-au contopit. ~mpotriva expedi]iilor de
jaf al acestui popor s\lbatic au intrat din nou în vechea Dacie ger-
manii, de ast\ dat\ ca alia]i ai maghiarilor : la 1140, a[a-numi]ii sa[i,
iar la 1200 Ordinul cavalerilor teutoni ; ace[tia din urm\ îns\ doar
trec\tor3, c\ci impetuozitatea [i succesul cu care s-au desf\[urat

3. Vezi despre corela]ia dintre aceste a[ez\ri, Deutsche Vierteljahrsschrift,


1844, 3, pp. 180 [i urm. Despre Ordinul teuton, în special, Engel, Geschichte
der Moldau und Walachei (Allgemeine Welthistorie, partea a 49-a, vol. 4),
sec]iunea I-a, pp. 141 [i urm.

39
împotriva cumanilor, l\rgindu-[i pe la 1222 teritoriul spre sud, pân\
la Dun\re, a stârnit invidia regilor Ungariei [i, în jur de 1224, au
trebuit s\ p\r\seasc\ ]ara. Afla]i deja par]ial prin chiar aceste eveni-
mente sub influen]a maghiar\, ei au fost constrân[i s\ se supun\
regilor Ungariei dup\ înfrângerea suferit\ în 1225, ca alia]i ai ru[ilor, în
lupta cu mongolii în Kalka ; partea de vest a Cumaniei (Valahia) a trecut
de îndat\ sub administra]ia unui ban maghiar în calitate de marcgraf.
C\tre sfâr[itul acestui veac, spre 1290, Radu-Negru, un voievod
al valahilor, a întemeiat în Transilvania, în zona F\g\ra[ului, adic\
pe cursul superior al Oltului, la hotarul st\pânirii sale, statul cunoscut
pân\ azi sub numele de Valahia. Se pare c\, de la n\v\lirile barbare,
pe acest drum b\tut de popoarele Asiei nu mai prosperase siguran]a :
acum Radu, prin ordinea pe care o aduce, îi determin\ probabil pe
locuitorii din zonele sigure ale Transilvaniei s\ se a[eze pe p\mân-
turile mai rodnice de la câmpie ; cel pu]in se relateaz\ l\murit c\ el,
împreun\ cu întreaga sa cas\ [i cu o mul]ime de popor, printre care
sunt numi]i explicit valahi [i sa[i, s-a mutat într-acolo [i a întemeiat
mai multe ora[e, anume Câmpulung [i Arge[, pe râul cu acela[i
nume ; de asemenea, se consider\ c\ el ar fi plantat aici pentru
prima oar\ vi]a-de-vie. Grani]a apusean\ [sic !] era format\ de Br\ila
[i Siret : întindere pe care Valahia o are pân\ ast\zi4. Faptul c\ acei
coloni[ti erau precump\nitor valahi rezult\ pe de-o parte din limba
care se vorbe[te [i azi acolo, pe de alt\ parte din numele ]\rii. Pe
deplin independent\ Valahia nu a fost niciodat\ : mai întâi s-a aflat
legat\ mai mult sau mai pu]in strâns de Ungaria, de unde [i numele
ei bizantin : Ungroblachia (adic\, Valahia ungar\) ; mai apoi de Turcia,
din ale c\rei lan]uri trece acum treptat în cele ale Rusiei.
~n Moldova, ca [i în Valahia, s-au pus bazele unei organiz\ri stator-
nice [i s-a adus o nou\ popula]ie din zonele muntoase care, dup\ toate
probabilit\]ile, oferiser\ ad\post valahilor. Ca urmare a furtunilor
devastatoare venite din r\s\rit, ]ara fusese, dac\ nu complet pustiit\,
totu[i lipsit\ de o popula]ie stabil\ : dup\ Otto von Freisingen, ea
avea prin 1158 p\[uni din bel[ug, dar nici un fel de p\mânt cultivat ;
Leo Vatatzes a aflat-o pe la 1167 complet pustie. Ultimele semin]ii
asiatice, cele din urm\ resturi ale n\v\lirilor barbare, care cutreierau
pe aici, la hotarele civiliza]iei apusene, au fost t\tarii nomazi pe care
Andrei Lackfi, voievodul Transilvaniei, i-a b\tut în 1352 [i i-a constrâns
s\ se întoarc\ la Nipru. }ara era astfel deschis\ : cine o lua în st\pânire
r\mânea în ea. Noii locuitori au venit la fel ca cei despre care rela-
teaz\ o legend\ vie referitoare la valea Saanei din Elve]ia romand\ 5.

4. Engel, op.cit., p. 59, dup\ o cronic\ manuscris\ privind acele locuri.


5. Am comunicat-o, al\turi de altele înrudite, în lucrarea mea Deutsche Colonien
in Piemont, Stuttgart, 1842, p. 201.

40
Dac\ [i aici, la izvoarele Tisei [i ale Moldovei, o povestire pe jum\tate
legendar\6 are aceea[i desf\[urare, faptul nu face decât s\ confirme
c\ în cazul unor împrejur\ri exterioare identice se petrec lucruri
identice. Drago[, fiul lui Bogdan, un b\rbat în]elept [i curajos din
neamul valahilor tr\itori în Maramure[, pe cursul superior al Tisei,
a trecut odat\ cu tovar\[ii s\i, urm\rind un zimbru peste trec\toarea
înalt\ a Carpa]ilor, Planina [sic]. Pe acest versant, pân\ atunci necu-
noscut al muntelui, a dat de o ]ar\ încânt\toare, bogat\ în p\[uni,
dar nelocuit\. O parte din înso]itorii s\i s-au l\sat convin[i [i au
mers sub conducerea lui într-acolo, la apa Moldovei s-a întemeiat
prima a[ezare, care a luat numele fluviului [i l-a dat [i noului stat.
Dup\ Engel, acest eveniment s-a petrecut în anul 1359. Faptul c\
acei colonizatori au fost valahi rezult\ atât din limba lor, cât [i din
numele pe care turcii l-au dat ]\rii : Kara-iflak, neagr\, adic\ Valahia
mic\, în opozi]ie cu Valahia propriu-zis\, mare sau alb\ (Ak-iflak),
deoarece la ei negrul desemneaz\ ceea ce e mic. Nici Moldova n-a
izbutit s\-[i p\streze statornic independen]a : mai întâi a oscilat
între Ungaria [i Polonia, apoi între acestea [i Turcia, pân\ când, o
dat\ cu b\t\lia de la Mohács (1526), suprema]ia celei din urm\ a
hot\rât [i aici. E mai bine de un secol, de când Rusia, cu politica ei
caracteristic\, pe cât de viclean\, pe atât de perseverent\, lucreaz\
cu neîndoienic succes la smulgerea acestui hotar important de la
Dun\rea de jos din mâna turcilor.
Destinele Daciei aureliene, în care tr\iesc de asemenea valahi, nu
au fost pân\ aici men]ionate, deoarece ele [i-au urmat propriul lor
drum. Bulgarii pierduser\, ce-i drept, pe la 900, ]\rile de la nordul
Dun\rii în favoarea maghiarilor [i a pecenegilor ; dar s-au men]inut
la sudul acestui fluviu. De[i Bulgaria a c\zut, începând cu 974, sub
domina]ie bizantin\, se pare c\ [i-a p\strat în continuare o anumit\
autonomie. Bulgarii, popula]ie mongol\, [i-au schimbat limba cu
aceea a slavilor aservi]i ; dar, al\turi de limba acestora, se vorbea [i
valaha, motiv pentru care numele de valahi [i de bulgari nu erau în
acea vreme riguros deosebite. ~n lan]ul Pindului care separ\ Macedonia
[i Tesalia de Albania s-a p\strat pân\ azi limba valah\ [i e foarte
probabil c\ ea se vorbea mai demult pân\ în mun]ii Haemus [i c\
]inea de daco-valaha ; posibil ca [i Haemusul, asemenea Pindului, s\
mai ascund\ în zilele noastre vorbitori de valah\. Voi da mai jos
descrierea valahilor din Pind, dup\ relatarea, bazat\ pe propria
experien]\, pe care o face unul din cei mai recen]i c\l\tori7 [i voi cita

6. La Engel, op.cit., 2, 104.


7. Fallmerayer, „Fragmenten aus dem Orient”. Vezi suplimentul la Allgemeine
Zeitung din 25 iulie 1844, p. 1651. [Jakob Philip Fallmerayer (1780-1961),
scriitor [i istoric austriac – n.t.]

41
aici doar ceea ce istorise[te el în acela[i loc în leg\tur\ cu trecutul
glorios al acestor valahi din sud. „Poporul vlahilor, ast\zi atât de
pa[nic [i preocupat doar de munc\ [i câ[tig, nu a fost dintotdeauna
însufle]it de un spirit a[a de lini[tit [i nici nu a fost înghesuit în
a[ez\rile sale actuale din hotarul muntos al Thesaliei apusene. Vlahii
tesalieni, precum mai târziu vecinii lor, albanezii, au avut [i ei
perioada lor de str\lucire [i de m\re]ie politic\, chiar dac\ scurt\,
dar nu lipsit\ de însemn\tate în epoca bizantin\. Pe lâng\ comunele
Vlaho-libado [i Vlaho-jani, existente [i azi prin p\r]ile sudice ale
pintenilor mun]ilor Cambuni, nu departe de Târnovo, Ana Comnena
nume[te (1082) Exebas un petec vlah din v\ile muntoase ale Pelionului,
la marginea r\s\ritean\ a Tesaliei, iar dup\ Benjamin din Tudela,
care a str\b\tut Grecia în veacul al XII-lea, Zituni [Lamia] era, la
sud, ora[ul de grani]\ [i poarta de intrare în ]ara vlahilor. Precum
Peloponezul, [i Tesalia Evului Mediu î[i pierduse în limba comun\
din triunghiul iliric vechiul s\u nume, fiind cunoscut\ vreme de câteva
secole doar ca Meg£le-Blacia, Vlahia-Mare, spre deosebire de Acarnania
[i Etolia care se numeau Vlahia-Mic\. Gheorghios Pachymeros, istoricul
de curte al primului paleolog, Mihail, spune limpede : tesalienii con-
du[i de Ahile [i numi]i din vechime eleni purtau la vremea sa numele
de vlahi-mari. ~n schimb, Niketas Choniates limiteaz\ no]iunea de
Vlahia-Mare în principal la inelul muntos [i la zona colinar\ care
domin\ câmpia, în vreme ce continu\ s\ numeasc\ Tesalia suprafa]a
central\ locuit\ de greco-slavii pa[nici [i sfio[i. Dar oare nu spune
explicit [i numitul rabbi Benjamin c\ vlahii tr\iesc pe mun]i [i
coboar\ în regiunea grecilor ca s\ jefuiasc\ ? ~n ce prive[te sprinte-
neala, acela[i c\l\tor îi compar\ cu gazelele ; curajul lor r\zboinic e
de neînfrânt [i nici un rege nu i-a putut supune. B\rbatul din Tudela
a interpretat corect semnele epocii sale, c\ci la scurt\ vreme dup\
trecerea lui rabbi Benjamin, to]i vlahii din lan]ul Pindului [i pân\
sus, în v\ile Balcanului, s-au ridicat (1186) al\turi de bulgari [i sub
conducerea lui Petru [i Asan, împotriva st\pânirii ap\s\toare, necinstite
[i corupte a cur]ii bizantine [i au întemeiat ceea ce s-a numit al
doilea imperiu bulgar cu capitala la Veliko-Târnovo, pe povârni[ul
nordic al lan]ului Haemus (Balcan). Hotarul sudic al acestui imperiu
vlaho-bulgar erau mun]ii tesalieni [i el avea un conduc\tor inde-
pendent care se numea mare-vlah, Mšga-bl£coj [i care str\luce[te ca
atare în cronicile contemporane ale francilor [i bizantinilor.” Atât din
Fallmerayer. Zadarnic s-au str\duit împ\ra]ii bizantini s\ supun\
din nou aceste ]\ri frumoase ; ele [i-au p\strat independen]a, dar
numai pân\ ce puterea turceasc\ a izbutit s\ se consolideze. A[a s-a
f\cut c\ statul întemeiat de Asan [i Petru a durat abia ceva mai mult
de dou\ sute de ani ; în urma b\t\liei de la Kossovo (1389), Bulgaria
a devenit provincie turceasc\ (1392).

42
2. Cre[tinismul

La acest rezumat al evenimentelor exterioare s\ ad\ug\m [i câte


ceva despre transform\rile prin care a trecut partea spiritual\ a
popoarelor în chestiune, anume credin]a [i limba.
Dup\ cum se [tie, cre[tinismul s-a împ\mântenit aici înc\ din
epoca go]ilor, când, pe la mijlocul veacului al patrulea, limba german\
a c\p\tat prin spiritul nobil [i profund al lui Wulfila, episcopul go]ilor
apuseni care tr\iau în Moesia, prima traducere a Bibliei [i scrierea
propriu-zis\. Când st\pânirea go]ilor a fost înlocuit\ cu aceea a
popoarelor barbare care înaintau dinspre Asia, cre[tinismul a încetat
s\ fie, ce-i drept, credin]a suveran\, dar nu [i-a pierdut din cauza
asta, în mod cert, orice temei. C\ci popoare de felul celor care au
st\pânit aici nu sunt nici intolerante, în a[a fel încât s\ fac\ presiuni
supra con[tiin]elor, [i nici nu sunt puse într-o asemenea situa]ie
prin for]a institu]iilor lor. Firul dezvolt\rii cre[tine care ajunge pân\
în zilele noastre a fost îns\ înnodat abia de bulgari. ~mp\ra]ii greci
[i-au dat, fire[te, osteneala s\ îmblânzeasc\ prin intermediul unei
credin]e comune s\lb\ticia vecinilor lor. ~n sfâr[it, în 863 sau 864,
regele bulgar Bogoris a fost determinat s\ renege p\gânismul. Dup\
ce el a izbutit s\ înving\ partida advers\, a silit întreg poporul s\ se
cre[tineze. Scaunul patriarhal c\ruia i s-a supus vechea Dacie a fost
acela de la Constantinopol. Se pare c\ ulterior Bogoris [i-a dat seama
de amenin]area pe care aceast\ leg\tur\ o reprezenta pentru liber-
tatea lui. S-a apropiat atunci de preo]ii latini [i i-a alungat pe cei
greci. Photius, patriarhul Constantinopolului, a fost atât de am\rât
din cauza asta, încât la un sinod pe care l-a convocat în 867 l-a
afurisit pe Pap\. Un al doilea sinod, recunoscut în mod neîn]elept de
Roma, a hot\rât în 870 ca prerogativele în aceast\ problem\ s\
revin\ Constantinopolului, pe motiv c\ ]ara, r\pit\ de bulgari de la
Imperiul grec, nu avusese în momentul anex\rii ei preo]i latini, ci
greci. Astfel, Bulgaria [i Dacia, care pe atunci alc\tuiau o unitate, au
revenit Bisericii grece[ti, c\reia îi apar]in [i ast\zi. ~n parantez\ fie
spus, aceast\ discordie a pus prima temelie la schisma celor dou\
Biserici care s-a produs în 1054 printr-o anatem\ oficial\ 8.
De altfel, Bogoris nu era singurul dintre suveranii acestor ]\ri
r\s\ritene capabil s\ în]eleag\ ce importan]\ are pentru destinul

8. ~n ce prive[te istoria acestei convertiri [i a controverselor iscate de ea,


am urmat lucrarea lui Gfrörer, Allgemeine Kirchengeschichte, Stuttgart,
1841-1844, în care faptele sunt relatate dup\ izvoare, viu [i detaliat, în
vol. 3, pp. 251 [i urm.

43
statelor alegerea confesiunii. {i Biserica roman\ [i-a dat seama în
epoci foarte diferite cât de important ar fi fost pentru ea s\ poat\
prinde r\d\cini pe aceste meleaguri. Dar for]a unor circumstan]e
exterioare pare s\ fi fost aici întotdeauna mai tare decât calculele
politice. ~nc\ la vremea lor, Petru [i Asan s-au orientat, dup\ înte-
meierea Imperiului valaho-bulgar (1186), spre Roma [i au introdus
în Biseric\ ritualul latin ; când îns\ mai târziu Constantinopolul a
c\zut în mâna latinilor (1204), tân\rul stat s-a al\turat din nou
confesiunii grece[ti spre a pune o stavil\ imperiului de la Niceea,
adversarul natural al celui bizantin.
{i în Moldova, la începutul veacului al XIII-lea, cre[tinismul latin
a nutrit speran]a de a se putea împ\mânteni. Dup\ ce au fost b\tu]i
de mongoli (vezi mai sus, p. 40), cumanii au cerut ajutor Ungariei,
promi]ând s\ se boteze. Robert, arhiepiscop de Gran, pl\nuia tocmai
o cruciad\, dar Papa l-a desc\rcat de leg\mântul s\u cu condi]ia de
a se ocupa de aceast\ convertire. Drept vestitori ai credin]ei, el a
trimis la acest popor s\lbatic pe c\lug\rii proasp\t întemeiatului
ordin al dominicanilor, iar în 1228 l-a numit pe Theodorich, priorul
dominicanilor maghiari, episcop al cumanilor. Dar converti]i cu mult
timp în urm\, valahii din acele locuri nu s-au lep\dat de Biserica
greceasc\, iar o încercare de a-i subordona noului episcop pe ceang\i,
o semin]ie de limb\ maghiar\, a e[uat ; a urmat apoi n\vala mongol\
de la 1241 [i episcopatul cuman a disp\rut. Pe la începutul secolului
al XV-lea mai apar câ]iva dominicani ca episcopi de Bac\u 9, dar e
vorba de fenomene cu totul izolate, în a[a fel încât s-ar putea crede
c\ ei n-au fost decât episcopi in partibus. Aceast\ încercare nereu[it\,
ca [i episcopatul latin de la Milcov, din Valahia, întemeiat probabil
pe la 1374, o implanta]ie artificial\ [i anemic\, s-ar zice, dovede[te
c\ aici confesiunea greac\ era de mult consolidat\.
Dup\ cum s-a v\zut mai sus, epoca în care Bogoris s-a convertit
este aceea din jurul anului 864. Ce-i drept, la scurt\ vreme, pe la
900, ]inuturile de la nord de Dun\re au fost ocupate de maghiari,
pecenegi [i cumani ; dar, în mod sigur, semin]ia subjugat\ a valahilor
nu [i-a pierdut din pricina lor credin]a, cu atât mai mult cu cât
aproape concomitent cu bulgarii, cre[tina]i de Metodiu [i Chiril,
s-au convertit [i ceilal]i slavi. Cam o sut\ de ani mai târziu, pe la
1000, le-au urmat [i ungurii exemplul ; datorit\ obiceiurilor s\lbatice,
existen]ei nomade [i a leg\turii lor cu hoardele Asiei, pecenegii din
Valahia [i cumanii din Moldova nu s-au cre[tinat decât atunci când
au fost sili]i la 1200 de sabia Cavalerilor teutoni, iar la 1225 de
spaima mongolilor.

9. Engel, Geschichte der Walachei und Moldau, 2, 121.

44
3. Aria lingvistic\

Un domeniu spiritual care ne intereseaz\ cu prec\dere aici, deoarece


nici un altul nu de]ine o importan]\ comparabil\ pentru formarea
popoarelor, este limba. Având în vedere firele încâlcite ale destinului
acestor ]inuturi, succesiunea rapid\ de semin]ii felurite, nu ne putem
a[tepta s\ g\sim prea mult\ ordine în limb\, c\ci popoare care
vorbesc idiomuri diferite nu pot fi unite printr-o limb\ comun\ decât
dac\ un singur neam izbute[te s\ domine vreme mai îndelungat\ [i
s\-[i impun\ ca unic\ propria limb\, gra]ie unei civiliza]ii înalte [i
unei vie]i politice ordonate. Ceea ce nu a fost cazul aici. Limbile
go]ilor, hunilor, avarilor, pecenegilor, cumanilor s-au pierdut, ce-i
drept, cu totul ; dar dintre cele care s-au p\strat, nici valaha, nici
slava, nici maghiara nu a izbutit s\ le înghit\ pe celelalte.
Dac\ ne întreb\m care este distribuirea în spa]iu a acestora din
urm\, atunci harta lingvistic\ pe care Šafa– ik a elaborat-o cu atâta
grij\ pentru r\s\ritul Europei10 arat\ c\ p\mântul vechii Dacii traiane,
cum i-a fost descris perimetrul mai sus, este ocupat în principal de
valahi ; asemenea unei mari insule, o arie lingvistic\ valah\ se întinde
la nordul Dun\rii de jos, înconjurat\ la sud [i nord de slavi, la
r\s\rit de slavi [i de Marea Neagr\, la apus de slavi [i maghiari. La
r\s\rit e mai întins\ decât Dacia lui Ptolemeu, c\ci cuprinde [i cea
mai mare parte din Basarabia, pân\ la Nistru ; în schimb, la vest a
trebuit s\ cedeze maghiarilor o fâ[ie lat\ din [esul m\nos care se
întinde de-a lungul malului inferior al Tisei [i, tot astfel, slavilor ]inutul
din jurul cursului inferior al Tisei [i de la Dun\re pân\ la Golumbaci,
deci Banatul apusean. ~n plus, în interiorul acestui perimetru, [i
anume în Transilvania, mai sunt zone importante ocupate în parte
de maghiari, în parte de germani (sa[i). Din 2 056 000 de locuitori pe
care îi hr\ne[te aceast\ ]ar\, cam 900 000 apar]in neamului valah ;
maghiarii sunt în num\r de 700 000, germanii 250 000 ; jum\tate
din restul de 206 000 îl constituie slavii, vin apoi grecii, armenii,
evreii, ]iganii. Valahii sunt deci de departe neamul cel mai numeros
[i e firesc ca limba lor s\ domine schimburile [i nego]ul11. A[ez\ri

10. P.F. Šafa– ik, Slovansk ý Zemµvµd, Praga, 1842. Cu o plachet\ cu text
(Slovansk ý Národopis).
11. Murgu (comp. supra, „Cuvântul înainte”), p. 101. Necesitatea rezultat\ de
aici i-a determinat pe numero[i germani din Transilvania s\ scrie despre
limba valah\. De la Molnar din Müllersheim, profesor la Universitatea din
Cluj [E vorba de Ioan Piuariu-Molnar], avem o gramatic\ germano-valah\
(ed. a III-a, Sibiu, 1823) ; de la Andreas Clemens, preot din Bra[ov, tot a[a,
o gramatic\ (Sibiu, 1836) [i un dic]ionar (ed. a II-a, tot acolo, 1837). Despre
acestea [i alte câteva gramatici [i dic]ionare, vezi Kopitar, într-un studiu despre
limbile albanez\, valah\ [i bulgar\, în Wiener Jahrbücher, 46, p. 59 [i urm.

45
omogene au, afar\ de ei, doar maghiarii [i sa[ii : primii la marginea
de nord, de vest [i de sud a ]\rii ; maghiarii în centru [i spre est
(ceang\ii) ; sa[ii sunt risipi]i în p\r]ile nordice [i sudice ale maghiarilor,
dar f\r\ s\ ating\ grani]a nici într-o parte, nici în alta.
O importan]\ cu mult mai mic\ decât ace[ti valahi traiani
(daco-romani) au valahii aurelieni sau macedoneni. Harta lingvistic\
a lui Šafa– ik indic\ existen]a slavilor la sud de Dun\re, a grecilor
spre ]\rmurile M\rii Egee, a albanezilor sau arn\u]ilor12 pe malurile
adriatice. Harta lui nu trece de latitudinea Constantinopolului,
Salonicului (Solunului) [i Aulonei (Valonei, situate vizavi de Otranto),
motiv pentru care, în mun]ii care despart Macedonia de Albania,
separând limba greac\ [i, mai departe spre nord, slava de albanez\,
el nu poate s\ numeasc\ decât câteva zone locuite de valahi : Bilista
în Albania, San-Marina [i Vlaho-Clisura în mun]ii care constituie
frontiera de vest a Macedoniei. Sup\r\toare este în aceast\ hart\
alegerea culorilor, c\ci pentru valahi este utilizat albastrul deschis,
pentru grecii învecina]i, albastrul închis. O alt\ informa]ie ofer\
geografia lui Büsching (edi]ia 1788, 2, 700), dup\ care în ora[ul
Moscopolis, situat la o distan]\ de patru mile de Ohrida, tr\iesc doar
locuitori de limb\ valah\. Dar aceasta nu este singura, ci este prin-
cipala a[ezare a unui num\r important de valahi macedoneni, c\rora
li se spune cu]ovlahi. Nu le place defel numele de ]in]ari care li se d\
adesea, luându-li-se în derâdere pronun]ia. Anume, ei spun ca grecii
]i în loc de ci, bun\oar\ cuvântul cinci (quinque), care a dat ocazia
acelei denumiri, se roste[te ]in]i. Astfel se repet\ aici istoria
[ibbolet-ului, iar într-o lupt\ dintre cele dou\ principale neamuri ale
valahilor, macedonenii [i-ar pierde via]a datorit\ ]in]i-ului lor precum
odinioar\, la vadul Iordanului, fii fugari din semin]ia lui Efraim s-au
tr\dat prin [ibbolet-ul lor [i au c\zut lovi]i de sabia galaaditenilor
(Cartea judec\torilor, 12).
~n afar\ de Macedonia, [i Tesalia are popula]ie valah\ în mun]ii
din Albania. Recent a relatat despre ea Fallmerayer 13. Dup\ el, limba
greac\ a fost altoit\ în Tesalia pe popula]ia slav\ abia de vreo 650 de
ani, precum o ml\di]\ nobil\ pe un puiete s\lbatic. {i el continu\ :

12. Cele dou\ cuvinte sunt sinonime. Tot a[a cum în loc de ¢derfÒ s neogrecul
îl are pe ¢delfÒs, el l-a transformat [i pe 'Alban…thj în 'Arban…thj în 'Arnab…thj .
De aici turcul [i-a derivat arnaut-ul, ca pe Daud din David. De nenum\rate
ori apare în valah\ r în loc de l, comp. moar\, cer, p\r, m\r, soare, sare,
care, tare, porumbe, în locul cuvintelor latine mola, coelum, pilus, malum,
sol, sal, qualis, talis, palumbes (Kopitar, op.cit., p. 93).
13. ~n Fragmentele din Orient, vezi nota 7.

46
„Dar o alt\ parte din vechea popula]ie tesalian\, anume neamul
vlahilor, [i-a ap\rat limba [i obiceiurile tradi]ionale cu mai mult\
st\ruin]\ decât slavii, asimilabili în mare m\sur\, [i [i le-a p\strat
pân\ în vremurile noastre, în a[a fel încât ast\zi exist\ în Tesalia, în
afar\ de elementul turco-albanez [i greco-slav, [i un al treilea, diferit
de primele. Vlahii din Tesalia î[i au principalele a[ez\ri pe creasta [i
pe versan]ii laterali ai Pindului, în v\ile adânci ale Peneios-ului [i ale
afluen]ilor s\i, acolo unde îi localizeaz\ pentru prima oar\ istoria
bizantin\ a veacului al unsprezecelea. Ei p\zesc [i st\pânesc por]ile
dintre Tesalia [i Albania ; iar Metsovo [Arminciu], un ora[ de apro-
ximativ 1000 de case din piatr\, ridicat pe creast\, la r\spântia unor
trec\tori înguste, ce coboar\ în direc]ii opuse, poate fi socotit princi-
pala a[ezare a vlahilor tesalieni. Malacasi, Lesini]a, Kalavites, Kalaki
[i Klinovo, cu pân\ la dou\zeci de sate, situate în v\ile Pindului [i la
marginea lor, apar]in, de asemenea, acestui popor care, din pricina
temperaturilor aspre ale meleagurilor sale, se îndeletnice[te doar
firav cu agricultura, în schimb, se ocup\ în stil mare, [i cu atât mai
eficient, de cre[terea vitelor [i de economia alpin\, iar prin bog\]ia
turmelor sale de oi a dobândit importan]\ în întreaga Rumelie. C\ci
la vreme de iarn\, când z\pada acoper\ în\l]imile mun]ilor, turme
nomade, intrând adânc în interiorul ]inuturilor libere ale Greciei, pasc
câmpiile bogate în iarb\ ale [esurilor domoale, pân\ când prim\vara
mân\ iar\[i, spre vârfurile mun]ilor, satele de corturi negre ale
ciobanilor vlahi migratori. ~n chibzuin]\, sim] gospod\resc [i
industrie, vlahii sunt superiori grecofonilor, tot atât de mult pe cât
le sunt îndeob[te inferiori greco-slavilor în ce prive[te moravurile
rafinate, spiritul, [iretenia. ~n schimb, ace[ti ciobani simpli
[i grosolani au o îndemânare excep]ional\ în prelucrarea metalelor.
Armele [i armurile încrustate cu aur [i argint, pe care le admir\m
atâta la arn\u]i [i palicari, provin din atelierele vlahilor, ca [i
hainele impermeabile cu glug\, cunoscute în porturile meditera-
neene sub numele de capa, greco [i marinaro [i care pot fi în cea
mai mare parte socotite tot produse ale industriei de lân\ vlahe14.

14. Potrivit acestor date referitoare la sârguin]a me[te[ug\reasc\ a valahilor,


am fi ispiti]i s\ vedem la ei urme celtice, c\ci „îndemânarea eminent\ în
prelucrarea metalelor”, anume arta încrust\rii, era proprie [i acelui str\-
vechi popor mediteranean ; tot a[a, haina cu glug\ era portul s\u particular.
Comp. Dr. Heinrich Schreiber, Die Marcellusschlacht bei Clastidium,
Freiburg, 1843, pp. 41-44. O alt\ caracteristic\ este firea care îi opune
hot\rât pe valahi celorlalte popoare din zon\ [i, în schimb, îi al\tur\
bretonilor, irlandezilor [i altor popula]ii ce p\streaz\ urme celtice. Un
principal argument l-ar oferi limba, în momentul în care s-ar putea accepta
ipoteza c\ limba ar fi apar]inut trunchiului celtic.

47
Negu]\tori [i me[te[ugari vlahi sunt întâlni]i în toate ora[ele Turciei
europene, iar dragostea lor de câ[tig îi duce chiar pân\ în Ungaria
[i Austria 15. Dar c\ se pricep [i la afaceri cu ridicata, o dovede[te
bog\ta[ul Sina din Viena, care, dac\ nu ne în[el\m, e de obâr[ie
din Klinovo sau dintr-una din localit\]ile mai sus numite din Pind.
Aceast\ via]\ peregrin\ explic\ [i cunoa[terea general\ de c\tre
vlahi a limbii neogrece[ti, c\reia îi apar]in acum [i prin Biseric\ [i
care, dup\ cum se [tie, sluje[te ca mijloc de comunicare [i leg\tur\
între feluritele neamuri a[ezate de o parte [i de alta a M\rii Egee. ~n
schimb, femeile din multe sate nu în]eleg decât vlaha, dup\ cum
înainte, pe insula Hydra, nu în]elegeau decât albaneza. Ca mun-
teanul, în genere, nici vlahul plecat printre str\ini nu î[i poate uita
]ara [i foarte adesea, la b\trâne]e, se reîntoarce în Pind cu roadele
str\daniei sale de o via]\, spre a se odihni acolo, în acela[i p\mânt
cu str\mo[ii s\i.” 16
{i în ultimele lucr\ri pe care le-a publicat despre Tesalia17,
Fallmerayer revine asupra valahilor. „Tesalia, spune el, este mai
mult decât oricare alt\ ]ar\ din monarhia turceasc\ o imagine fidel\
a islamului [i a Evangheliei. Islamul, cu fondul s\u de trufie [i
senzualitate, posed\ toat\ savoarea p\[unilor verzi [i grase ; Evanghelia,
în schimb, ca religie a smereniei, a s\r\ciei, a lipsei [i a luptei
interioare permanente a ob]inut ca parte de mo[tenire pretutindeni
în Tesalia doar coastele arse de ardezie, f\r\ umbr\ [i ap\, ale
]\rmului întins (câmpia tesalian\ închis\ în form\ de c\ldare). Femeile
acestor p\mânturi aride p\zesc casa [i ]es ; ca me[te[ugari, zilieri,
secer\tori, marinari [i speculan]i, b\rba]ii caut\ pâine [i câ[tig la
[es, în marile ora[e, pe ]\rmuri îndep\rtate, de unde, cu agoniseala
dobândit\, se reîntorc, iarna sau la r\stimpuri, la vetrele lor triste,
dar dragi. Aceste comunit\]i sunt sigure, c\ci nimeni nu le jinduie[te
p\mântul sterp. Dar ele n-au manifestat în mod special o vitejie [i
impetuozitate de durat\, nici în vremurile mai noi, nici în cele trecute.
Dac\ albanezii [i slavii puri, precum bun\oar\ cei din Cernogorze

15. Poate c\ [i gustul c\l\toriei s\ trimit\ la sângele celtic : precum aici, [i în


acele p\r]i din Alpi în care elementele germanice nu au ob]inut suprema]ia
asupra celor celtice, acas\ r\mân doar femeile, în vreme ce b\rba]ii î[i
câ[tig\ pâinea în dep\rtare. Comp. lucrarea mea, Deutsche Colonien in
Piemont, Stuttgart, 1842, pp. 90 [i urm.
16. {i aici g\sim suficiente coresponden]e cu popoarele romano-celtice din Alpi,
de exemplu, Valea Gressoney care, în ciuda limbii germane a locuitorilor s\i,
practic\ obiceiurile p\mântului. Comp. Deutsche Colonien in Piemont, p. 96.
17. „Fragmente aus Thessalien”, `n suplimentul la Allgemeine Zeitung, ianuarie,
1845, p. 20.

48
(muntenegrini), sunt agresivi [i r\zboinici, greco-slavul [i greco-vlahul
sunt mai degrab\ la[i, r\bd\tori [i tem\tori.”
Acela[i lucru se poate spune [i despre valahii de la nord de
Dun\re, în special acolo unde li se opun alte popoare mai numeroase
[i de mai mare însemn\tate. De aceea nu trebuie s\ ne mir\m c\ aria
lor lingvistic\ se mic[oreaz\ continuu. ~n Croa]ia [i Slovenia, unde
pe vremuri erau atât de numero[i, încât o parte din comitatul Po[eg
[Possegiensis comitatus] mai e [i azi numit Vlahia Mic\18, doar izolat
se mai vorbe[te valaha ; cei mai mul]i, de[i se mai numesc valahi [i
sunt numi]i astfel de slavi, s-au rascienizat, dup\ cum se exprim\
Murgu (p. 37), adic\ vorbesc sârbe[te. Tot astfel, Murgu (p. 8, nota 2)
spune c\ în Biserica Alb\ din Banat [azi în Banatul sârbesc] aproape
to]i comercian]ii, de[i valahi, [i-au uitat limba matern\ [i vorbesc
numai sârbe[te. Lucrul e valabil într-o m\sur\ [i mai mare pentru
valahii din sud, deoarece ei sunt mai pu]in numero[i [i au devenit,
în ce prive[te confesiunea, în întregime dependen]i de lumea greac\,
[i aproape total în ce prive[te educa]ia [i nego]ul.

4. Elementele constitutive ale limbii valahe

Limba valah\, pe care o vedem r\spândit\ peste cea mai mare


parte a vechii Dacii [i chiar pân\ departe în jos, spre Grecia, este, la
fel ca italiana, franceza, portugheza, spaniola, o fiic\ a latinei. Scriitori
de orientare slavofil\ s-au str\duit s\ atenueze aceast\ afirma]ie :
trimi]ând la existen]a a numeroase elemente slave, ei au vrut s\
dovedeasc\ originea slav\ a limbii valahe pe care elementele italice
nu ar fi f\cut decât s-o impurifice. O astfel de afirma]ie se risipe[te
fie [i la o examinare superficial\ a structurii valahei. Fire[te, nu se
poate nega faptul c\, drept urmare a amestecului extraordinar de
neamuri care a avut loc pe acele meleaguri, ea folose[te o mul]ime de
cuvinte neitalice, anume slave. Dup\ Diez19, abia jum\tate din p\r]ile
sale componente au r\mas latine ; r\d\cinile celei de a doua p\r]i
trebuie c\utate în slav\, albanez\, greac\, german\, maghiar\, turc\
[i în alte limbi ; elementele slave sunt cele mai importante, mai pu]in
numeroase par s\ fie cele grece[ti, maghiare [i turce, la urm\ vin
cele germane. Despre influen]a albanezei nu se poate spune nimic
precis, deoarece îns\[i esen]a acesteia este obscur\, în a[a fel încât
risc\m adesea s\ îi atribuim cuvinte pe care, de fapt, ea le-a împru-
mutat din alte limbi [i mai apoi poate doar le-a deformat.

18. Büsching, Erdbeschreibung, 2, 493 (edi]ia din 1788).


19. Grammatik der romanischen Sprachen. Prima parte, Bonn, 1836, p. 65.

49
Dau mai întâi un num\r de cuvinte de origin\ slav\20 :

valah\
semnifica]ie sârb\ rus\
dup\ Diez uzual
Geifer bal\ bale
Mist 21 báleg\ balegánje
Balken bârn\ drevno
Fabel 22 basn\ basn\ basnja
Finsternis 23 bezn\ bezdna 24
Landstreicher bitáng bitânshenje
Pfuscherei blasn\ blèsan 25
Schüssel blid blid bljudo
Bohne 26 bob bòb
Bojar boiar boier boljâr 27
reich bogát bogat bògat
Krankheit 28 boal\ boal\ bôl 29
Furche breazd\ brazd\ brazka
Furt 30 brod bròd
irre reden buiguire buitzânje
Pelz bund\ bûnda

Discutând cuvintele împrumutate din slav\, Diez face o observa]ie


important\ (I, p. 65) pentru istoria dezvolt\rii valahei : „~n condi]ii

20. Deoarece valahii nu au fost atât de noroco[i încât s\ aib\ un centru


spiritual sau civic, ei sunt lipsi]i de ceea ce constituie pentru v\z, indirect
[i pentru auz, cea mai important\ verig\ a limbii, anume o ortografie
unitar\. Kopitar întocme[te la p. 72 o list\ cu nu mai pu]in de 13 moduri
diferite de notare a sunetelor. Deoarece nu m\ simt chemat s\ pun cap\t
acestui haos, am s\ p\strez ortografia lui Diez – în leg\tur\ cu care el d\
explica]ii în I, p. 95 – pentru exemplele luate de la el, iar în rest voi urma
pe aceea în uz la valahii ungaro-transilv\neni, de pild\ dup\ dic]ionarul lui
Ofner, dup\ dic]ionarul lui Clemens, Sibiu, 1837, în m\sura în care acesta
e scris în alfabet latin, dup\ Murgu etc.
21. ~n Banat, báleg\ desemneaz\ excrementele animalului ; îngr\[\mântul e
denumit bugluk [ ?].
22. ~n Banat, povesta, poveste[te.
23. ~n Banat, tuneare [ ?].
24. Pr\pastie, h\u.
25. Prost.
26. Bob desemneaz\ `n Banat mai mult forma [i înseamn\ sâmbure ; fructul
este fasula (faseolus).
27. De la bolji, mai bun, mai mare ; comp. cu lat. optimates sau recentul magnates.
28. ~n Banat, beteag, bete[ug.
29. Durere.
30. La Clemens, trec\toare (trajectorium ?).

50
favorabile, o limb\ poate suporta, f\r\ s\-[i prejudicieze caracterul,
cele mai puternice amestecuri ; s-ar zice îns\ c\ valaha nu apucase
s\ se cristalizeze bine în momentul în care au p\truns în ea substan]e
str\ine ; cât de mult i-au lipsit principiile de asimilare se vede din
preluarea prea literal\ a elementelor str\ine ; sunete slave [i ansambluri
întregi de litere s-au înr\d\cinat nest\vilit ; ultimelor le atribui în
special sunetele ini]iale ml (ml\di]\, srb. mlàdi]a), mr (mreaj\, srb.
mrèsha), vr (vrábie, srb. vrába], [i vreme, srb. vréme etc.).
Din greac\ sunt împrumutate :

valah\
semnifica]ie dup\ greac\ italian\ francez\ german\
curent
Diez
stützen b\ston bast£zein bastire bâtir
Fass bot\ bute boÝtij, botte botte Butte,
bÝtij Bütte
einsam ermu31 œrhmoj ermo
[?]
Schnurrbart musta]\ mÚstax mostaccio mousta-
-che
hacken s\pa sk£ptein zappare saper
Flotte stol stÒloj stuolo
Hochmuth trufíe truf» truffa truffe
sich aufblähn trufire truf´n
folgen urmare urmez Ñsm´sqai 32 (orma)

~n afar\ de aceste cuvinte care se reg\sesc [i în alte limbi romanice,


în valah\ mai apar [i altele, rezultat al contactelor mai vii cu Grecia :

valah\
semnifica]ie greac\
dup\ Diez uzual
ungesäuert ázim\ ¥zumoj
Netz 33 hal\u ¡lieÚein (a pescui)
finden aflare aflu ¥lfein, ¢lf£inein
in Bann thun afurisire ¢for…zein
Kirche biseric\ basilik»
verweichlichter b\t\l\u b£taloj
Mann
Gekröse bez\r\u mesentšrion?
zaubern bosconire baska…nein

31. ~n Banat, singur (singulus), ca [i la Clemens.


32. A mirosi, a sim]i.
33. La Clemens, mréj\.

51
valah\
semnifica]ie greac\
dup\ Diez uzual
Lehrer dásc\l dasc\l did£skaloj
Zorn d\c\ [?] d…ke (r\zbunare, pedeaps\)
Zorn mânie man…a
Weg drum drum drÒmoj (drum)
Feind du[mán du[man dusmen»j (du[m\nos)
Bild icoan\ icoan\ ™ikèn
Zelt 34 [atr\ ™xšdra
Knecht 35 argat ™rg£tej
wohlfeil éftin eftin eÙtel»j
Mönch c\lug\r c\lug\r kalÕs gšron (mo[neag frumos)
Hütte colib\ colib\ kalÚbh
Zins cam\t\ k£matoj (munc\)
Ziegel c\r\mid\ c\r\mid\ keram…j
Hinterhaupt ceaf\ 36 kefal»
Schrank chivot kibwtÒj
Mangel lips\ lips\ le‹yij
bezeugen m\rturisire m\rturisesc marture‹n
Mohn mac m»kwn
Schaf miel37 mÁlon
Geschöpf 38 plasm\ pl£sma
reich 39 biós ploÚsioj
Fortschritte procopsire prokÒptein
machen
Vorsehung prónie prÒnoia
bezaubern 40 f\rm\care farmakeÚein
Plaudertasche fléur\ flÚaroj
schenken 41 h\r\zire car…zesqai
Kleid háin\ ain\ cl£ine

~n valaha sudic\ (Macedonia, Tesalia), num\rul unor astfel de


exemple ar fi desigur cu mult mai important.

34. La Clemens, cort (curtis ?).


35. La Clemens, ciocoi (jockey), slug\.
36. La Clemens, cap (caput).
37. Miel desemneaz\ în Banat doar Lamm ; la Schaf se spune oie (ovis).
38. La Clemens, sidire.
39. La Clemens, bogat.
40. La Clemens, descânt, comp. fr. enchanter (incantare) [i charmer (carminare).
41. La Clemens, d\ruesc (de la daturare ?).

52
Din maghiar\ par s\ provin\ urm\toarele cuvinte42 :

valah\
semnifica]ie maghiar\
dup\ Diez uzual
Siebenbürgen Ardéal Erdely 43
Mehlspeise balmo[ balmo[ 44
Kiesel beanc\ beka kö
Gebüsch 45 berc berek
krank 46 betég beteg
Fusseisen bicáo [?] ló békó
Richter 47 bir\u biró
struppig bórzo[ borzas
stossen bucnire bökni
Knopf bumb 48 gomb?
ein Gewächsname burián\ burián
Streitkolben bu[dugan busdugan buzogany

Ultimul cuvânt trimite poate la turc\. Tot de acolo provin : fes


(rote Mütze), hanger (Gürtelmesser), harambá[\ (Räuberhauptmann).
~n ce prive[te originea albanez\, deci proto-ilir\, Diez se gânde[te
la urm\toarele cuvinte (I, 66) :

valah\
semnifica]ie albanez\ sârb\ maghiar\
dup\ Diez
Pfütze balt\ balt\
vertrauen 49 bizuire besóing 50
Scheermesser brici brisc\ brijâci beretva
frohlocken bucurare bucur\
Lippe buz\ buz\
Würzkrämer b\cán bacal bacal
besonders 51 b\[ca basc\ 52

42. Cu certitudine nu se poate afirma nimic, deoarece maghiara îns\[i e


alc\tuit\ din elemente diverse.
43. De la erdö (p\dure), de unde, lat. Transilvania.
44. Clemens traduce cu cl\tite.
45. La Clemens, Busch [tufi[,tuf\] e tradus cu p\dure, Wald cu p\durea.
46. La Clemens, bolnav cu boal\ ; dar boal\, în orice caz, betejal\.
47. ~n Banat, chinéz, vine de la sl. knesz.
48. La Clemens, bumbul, cu articol enclitic.
49. La Clemens, cred.
50. Credin]\.
51. La Clemens, ales, osebi, mai vîrtos (magis virtuose).
52. La, cu [sic].

53
~n ce prive[te cuvintele de provenien]\ german\, Diez le citeaz\
(I, 54) pe urm\toarele :
Qual 53 bai de la got. balvjan (a chinui)
Band band\
Hütte 54 bordéai de la bord?
Borte boart\
Kneuel 55 bo] cf. germ. veche butzen
Frosch broasc\ germ. modern\ Frosch
bruncrú] brunnenkresse
ciub\r zuber
dan] tanz
Dost 56 dost [?] dost
drot draht
blasen flu[turare flüstern
Zaun gard în lb. nordice, gardr înseamn\ st\vilar, cas\
höhnen 57 în-gânare cf. germ.veche geinôn, ginón (a c\sca,
a descuia)
Gans gâsc\ 58
Balken grind\ germ. veche grindil (grind\, z\vor)
Grube groap\ got. grôba
Graf grof
Harfe harf\
Hechel háhel\ [?] hechel
Lade lad\ lade
heilen lecuire cf. lêkeis (medic), dac\ n-ar trebui s\ ne
gândim la liquor
berühmt 59 mare germ. veche mâri, de unde Mär [[tire, veste,
poveste], Märchen [basm]
Mulde muld\
Abschied ob[it [?]
Bett pat
Vorbild pild\ germ. veche, pildi
Blech plef [?]
rauben robire
Saal sal\

53. La Clemens, chin, munc\.


54. Altminteri, colib\, v. p. 22.
55. La Clemens, ghem.
56. O plant\ [[ovârf, magheran].
57. La Clemens, batjocoresc (de la jocus ?).
58. Clemens scrie gâsc\.
59. La Clemens, gross [mare].

54
Schiene [in\
zerreissen de-scaerare [?] din germ. veche skerran, de unde, scharren
[a scurma] [i déchirer
Schlaf slab la Clemens, somn
Geschmack smeag [?]
Stein stan la Clemens pétr\, în Banat piatr\
Stange [tang\
Storch stârc
Stieglitz stigli]
Scheune [ur\ germ. de sud – Scheuer, germ. veche – skiura
Schürze [ur]\ germ. de sud – Schurz
Tonne toan\
Trog troac\ în Banat, val\u
Welle val

Fratele meu a mai adunat [i alte cuvinte din valaha vorbit\ în Banat,
iar când s-a nimerit s\ dea peste o expresie de-a noastr\, a ad\ugat-o :

Eingemachtes aimoc
Ausbruch (wein) aosbut
Bleistift plaivas
Buchbinder bucbind\r
Flasche fla[’n
Frühstück fru[tiuc
Gasterei gostie
Halbe holb
Hirte holter; altminteri v\car, p\curar
Kirchweih chirvai
Kartoffel crumpiri; [v\be[te grumbire – cartofi
Metze me]
muss sein musai
Uhrmacher ormoc\r; la Clemens, cearsonicar
Seidel saitlic
Schanze, Damm [an], [i [ana]
Schnepfe [nipf, [i [nâf
Stall stal
Strafe strof
Waldschaffer vold[ofer
Zettel ]etul\

Unde aceste cuvinte au alte sunete decât cele din ortografia limbii
noastre literare, e semn c\ acolo ac]ioneaz\ cert, al\turi de for]a de

55
asimilare pe care o exercit\ valaha, asemenea oric\rei limbi asupra
elementelor împrumutate, [i influen]a diferitelor dialecte pe care
le-au adus cu sine oamenii veni]i de pe alte meleaguri. La drot, grof
etc. se recunoa[te tendin]a germanei orientale de a-l transforma pe
a în o ; la crumpiri, pild\, ob[it etc. pronun]ia dur\ din acela[i dialect
a lui g, b, d.
O alt\ cauz\ pare s\ stea la baza particularit\]ii unor cuvinte ca
bard\, vard\, mied [i godsman. Ca [i bai, ele trimit la epoca migra]iei
popoarelor : barda, warda, medu sunt forme vechi germanice (gotice)
pentru Barte [bard\, secure] (din Hellebarte [halebard\]), Warte [turn
de observa]ie, donjon] Met. Godsman î[i afl\ explica]ia într-un pasaj
din Muspilli, poemul vechi germanic (din veacul al optulea), explica]ie
care prin semnifica]ia sa are [i o func]ie clarificatoare. Referindu-se
la lupta care va preceda sfâr[itul lumii, poetul spune :
doh wânit des vilo gotmannô,
daz Hêlîas in demo wîge arwartit werdê.

}inând seama de semnifica]ia cuvântului valah godsman, putem


traduce f\r\ îndoial\ astfel :
Dar mul]i dintre p\rin]i cred
C\ în lupt\ Ilie va fi r\nit.

Pu]in mai înainte, poetul i-a numit pe aceia[i înv\]\tori


weroltrechtwîson, adic\ drep]ii lumii, în]elep]ii lumii.
Faptul c\ valaha posed\ doar un num\r atât de mic de asemenea
cuvinte germane str\vechi – oricare din limbile romanice are mai
multe – e de în]eles, dac\ ne gândim c\ influen]a pe care go]ii ar fi
putut s-o exercite aici va fi fost mai apoi temeinic stârpit\ de mul]imea
popoarelor n\v\litoare.

De la examinarea numeroaselor elemente str\ine ale valahei, m\


voi întoarce acum spre cele romanice. Ele dovedesc c\ nu poate fi
pus\ la îndoial\ originea latin\ a valahei, nu doar pentru c\ ele sunt
ca num\r cel pu]in echivalente cu totalitatea celor împrumutate, ci
[i pentru c\ sunt tocmai acelea care denumesc no]iunile cele mai
importante, legate de via]a cotidian\ ; cele pe care le putem considera
indispensabile, nucleul însu[i al limbii, [i care depun oriunde cea
mai valid\ m\rturie cu privire la originea unei limbii. Ele sunt
grupate mai jos dup\ înrudirile lor interioare60.

60. La baza acestor grup\ri se afl\ listele întocmite de Murgu, pp. 50 [i urm.

56
Dumnezeu [i crea]ia

Gott zeu Deus


Mensch omul homo
Himmel cer coelum
Mond lun\ luna
Berg munte mont-
Boden p\mânt pavimentum
Wasser ap\ aqua
See lac lacus
Meer mare mare
Ufer râp\ rippa
Bach râu rivus
Welle und\ unda
Feuer foc focus, it. fuoco, fr. feu
Rauch fum fumus
Dampf abur vapor
Funke scânteie scintilla
Licht lumin\ lumen
Schatten umbr\ umbra
Wind vânt ventus
Blitz fulger fulgur

Diviziuni ale timpului

Frühling prim\var\ primum ver


Sommer var\ ver (secundum)
Herbst toamn\ au-tumnus
Winter iarn\ (tempus hib -)ernum
morgen mâine mane
Mittag miaz\ zi media dies
Abend sear\ sera
Mitternacht miezul nop]ii medi- noct-
Tag zi dies
Woche s\pt\mân\ septimana (gr. hebdomas)
Monat me[, lun\ mensis, luna
Jahr an annus
Stunde or\ hora
Minute minut minutum
Zeit timp tempus
Mittagsmahl prânz prandium
Abendessen cin\ coena

57
Plante
Gras iarb\ herba
Blume floare flor-
Blatt foaie folium
Klee trifoliu trifolium
Baum arbore arbor-
Buche fag fagus
Esche frasin61 fraxinus
Nussbaum nuc nucus
Birnbaum p\r pirus
Zwetschgenbaum prun prunus

Animale de cas\
Ochs bou bov-
Kuh vaca vacca
Pferd cal caballus
Schwein porc porcus
Schaf oaie ovis
Ziege capra capra
Bock ied hoedus
Hund câne-le canis
Henne g\in\ gallina

Alimente
Brot pâne62 panis
Fleisch carne carn-
Milch lapte lact-
Kuchen pl\cint\ placenta
Hülsenfrüchte legume legumen
Linse linte lent-
Bohne fasole faseolus

Metale
Gold aur aurum
Silber argint argentum

61. ~n Banat, fraptie cu p în loc de k, ca piept din pectus. T st\ pentru s, c\ci
fraxinus ar trebui de fapt scris fracsinus.
62. La Clemens, pit\, al\turi de pâine.

58
Eisen fier ferrum
Blei plumb plumbum

Locuin]\ [i unelte
Haus cas\ casa
Fenster fereastr\ fenestra
Wand perete pariet-
T isch mas\ mensa
T ischtuch masai [ ?] mensuale
Stuhl scaun scamnum
Beil secure securis
Waffen arme arma

Rudenie
Vater p\rinte parens63
Bruder frate frater
Schwester sor\ soror
Sohn fiu filius
Tochter fiic\ filia
Schwager cumnat cognatus
Oheim unchi-ul avunculus
Tante m\tu[\ amita ( ?)
Schwieger socru socrus
Schwiegersohn ginere-le gener
Schwiegertochter nor\ nurus

P\r]i ale corpului


Kopf cap caput
Gesicht fa]\ facies
Stirne frunte front-
Nase nas nasus
Auge ochi-ul oculus
Zahn dinte dent-
Zahnfleisch gingie gingiva
Bart barb\ barba
Nacken cerbice cervic-
Schulter um\r humeru
Brust pept pectus
Rippe coast\ costa

63. Mutter este maic\, mam\.

59
Hand mân\ manus
Finger deget digitus
Nagel unghie unguis
Haut pele pellis
Fleisch carne carn-
Bein os oss-

Probe de limb\ alc\tuite din propozi]ii legate logic sprijin\ afirma]ia


c\ valaha este precump\nitor romanic\. Trimit în aceast\ privin]\ la
parabola fiului risipitor, pe care Kopitar (Wiener Jahrbücher, 46, 99
[i urm.) o citeaz\ mai întâi în daco-valah\, apoi în macedo-valah\.
O alt\ dovad\ sunt urm\toarele fragmente de cântece care se
g\sesc, de asemenea, la Murgu (p. 53) [i care, dup\ cum spune el,
„sunt luate din gura poporului de rând”. ~n vreme ce locuitorii de la
[es [i din ora[e s-au înstr\inat de mult de limba [i, în genere, de
obiceiurile str\vechi, poporul de jos, mai cu seam\ din ]inuturi
izolate, le r\mâne acestora mult\ vreme credincios, oferind astfel, pe
de-o parte, un sprijin pentru cunoa[terea trecutului îndep\rtat, pe
de alta, celor lucizi din p\turile de sus un îndreptar luminos care
s\-i scoat\ din r\t\cire [i s\-i readuc\ pe drumul drept. Puritatea
acestor strofe, [i deci, aceea a limbii vorbite de oamenii de rând,
reiese din faptul c\ Murgu le-a putut înso]i de traducerea lor literal\
în latin\. Deoarece, indiferent de valoarea pe care o au pentru problema
noast\, ele pot oferi o lectur\ pl\cut\, le-am ad\ugat, în vederea
celor care nu cunosc nici una din aceste dou\ limbi, traducerea
corespunz\toare în german\.

I.

De pe munte în vale vin De monte in vallem venio,


~n vale vin, la râul lin, In vallem venio, ad rivum lenem,
Ca cu apa lui prea clar\ Ut ipsius aqua praeclara,
Limpede [i buni[oar\ Limpida et satis bona
Setea lung\ s\ mi-o sting\ Sitim longam exstinguam,
Care nu puteam s-o frâng. Qualem non poteram frangere.
Vadul nu era în cale, Vadum non erat in calle,
Ci în laturi mai la vale ; Sed ad latus magis in valle ;
Setea mân\, m-apas\ foarte Sitis monet, urget fortiter,
Pieptu-mi strânge pân\ la moarte. Pectus mihi stringit usque ad mortem.
Inimos culeg virtutea Animosus collegi vires
{i pre cale pururea, Et per callem porro,
Ce-ntre pietre-n jos ducea, Quae intra petras deorsum ducebat,
Repede curînd ating Rapido currendo attigi
Locu unde setea-mi sting, Locum, ubi sitim axstinxi,

60
Inima-mi stâmp\rând Animum mihi extemperando
{i via]a-mi integrând etc. Et vitam integrando.

~n german\ :
Vom Berge komm’ich ins Tal,
Ins Tal, komm’ ich, an den sanften Bach,
Auf dass mit seinem trefflichen Wasser,
Seinem klaren, wohlschmeckenden,
Den langen Durst ich lösche,
Den ich nicht konnte besiegen.
Wasser war nicht am Wege,
Wohl aber seitwärts mehr im Tale ;
Der Durst mahnt, drängt gewaltig
Presst mir die Brust zum Tode.
Mutig sammelt’ich meine Kräfte,
Und auf dem Pfade fort und fort,
(Der zwischen Felsen abwärts führte)
Eilig laufend, erreicht’ ich
Den Ort wo den Durst ich löschte,
Den Mut mir erfrischend,
Und das Leben erquickend.

II.
Bela în larga vale îmbla, Puella in larga valle ambulabat,
Iarba verde lin c\lca ; Herba viridem leniter calcabat ;
Cânta [i cântând plângea, Cantabat, et cantando plangebat,
C\ to]i mun]ii r\suna. Ut omnes montes resonarent.
Ea în genunchi se punea, Illa in genua se ponebat,
Ochii în sus îndrepta, Oculos sursum dirigebat,
Iat\, ce vorbe f\cea : Ecce, sic verba faciebat :
Doamne, Doamne, Domine, Domine, bone Domine.
bune Doamne etc.

~n german\ :
Ein Mädchen wandelt’ im weiten Tal,
T rat mit weichen Tritten das grüne Gras ;
Sang und klagte singend,
So dass alle Berge widerhallten.
Sie warf sich auf die Knien,
Die Augen wandte sie nach oben ;
Sieh, so ertönten ihre Worte :
Herr, Herr, guter Herr !

61
III.
Nucu, fagu, frasinu Nucus, fagus, fraxinus
Mult se ceart\ între sine. Multum certant inter se.
Nuce, zice frasinu, Nuce, dixit fraxinus,
Cine vine, nuci culege, Quiquis venit, nuces legit,
Culegând [i ramuri frânge : Colligendo ramos frangit :
Vai dar de pielea ta ! Vae itaque pelli tuae !
Dar tu, fage, al meu vecine, At tu fage, mi vicine,
Ce voi spune în mintea mea ? Quae exponam mente tene ?
Multe fiare s\tura[i, Multas feras saturasti,
Dar prea bine nu umbla[i ; At haud bene ambulasti :
Când s-au geru apropiat Quum gelu appropinquat,
La p\mânt te-au [i culcat, Ad pavimentum te deculcant,
{i în foc te-au aruncat etc. Ad focum projiciunt (averruncat).

~n german\ :
Nussbaum, Buche und Esche
Stritten heftig miteinander.
Nussbaum, sagte die Esche,
Wer kommt, sammelt deiner Nüsse,
Zerbricht beim Sammeln deine Zweige :
Also weh deiner Haut !
Aber du Buche, meine Nachbarin,
Was soll ich in meinen Gedanken dir auseinandersetzen ?
Viele Tiere hast du gesättigt,
Aber doch hast du dir kein gutes Loos bereitet :
Wenn der Frost kommt,
Fällt man dich zu boden,
Wirft dich ins Feuer.

Din p\cate, acestea nu sunt decât fragmente : cititorul s\ mai


îng\duie citarea complet\ a câtorva cântece comunicate binevoitor,
în vederea lucr\rii noastre, de domnul Fridolin Nunny, angajat în
localitatea minier\ Oravi]a. ~n ce prive[te primul cântec, domnul
Nunny ne asigur\ c\ e neîndoielnic popular, cules din gura
muntenilor ; despre al doilea nu ne-a spus decât c\ are unele
expresii care ]in mai mult de dialectul din Valahia propriu-zis\ ; al
treilea este dintr-o foaie care apare în Transilvania ; chiar dac\ nu
poate fi considerat în mod sigur popular, el are totu[i o baz\
folcloric\.
Deoarece aceste cântece nu au fost consemnate cu aceea[i inten]ie
ca fragmentele precedente, în ele se pot vedea [i unele elemente
neromanice. Dar num\rul relativ mic al acestora, în piese la a c\ror
62
notare nu au existat scrupule legate de puritatea limbii, nu face
decât s\ înt\reasc\, o dat\ în plus, afirma]ia privind originea roman\
a valahei.

IV. Fiica muntelui Die Tochter des Gebirges

Nu [tiu de ce m\ sbocote[te Ich weiss nicht, warum mir woget,


Pieptul neîncetat, Die Brust ohne aufhören ;
Ce e asta c\ [i noaptea Was ist’s, dass ich auch des Nachts
N-am odihn\-n pat ? Keine Ruhe finde im Bette ?

De [i sufl\ vântu rece Ob auch weht ein kalter Wind


Peste munte sus, Über die Alpe droben
De [i peste bradul verde Ob auch auf die grüne Tanne
Des om\t st\ pus. Dicht der Schnee gelegt ist.

De c\ldura ce din pieptu-mi Wegen der Glut in meinem Busen


Stau s\ m\ topesc : Schier schmelze ich :
Nu m\ stâmp\r, [i cu ap\ Ich kühle mich nicht, ob auch mit Wasser
Oricât m\ stropesc. Noch so oft ich mich besprenge.

De v\z dou\ p\s\rele, Wenn ich zwei Vöglein sehe,


Cum se gugulesc, Wie sie sich schnäbeln,
Prin acestor fericire Derselben volle Seeligkeit
Numai m\ mâhnesc. Betrübt mich nur.

De r\sun\ clopotele-n Wenn die Glöckchen schallen durch


Codrul cel umbrit, Den schattigen Wald,
Alor sunet par c\-mi cânt\ Ihr Klingen scheint, als säng’ es mir
De al meu iubit. Von meinem Geliebten

Cald [i rece eu sim]esc Heiss und kalt fühl’ ich mich,


Trupul fioros, Mir fiebert der Leib
{-ochii mei [i f\r\ voie, Und meine Augen, gegen Willen,
Mi se pleac\-n jos. Senken sich nieder.

Cine, Doamne, va s\-mi spuie Wer, o Herr (Gott), will mir erklären
Ce io p\timesc ? Was ich erleide ?
Cine leacuri va s\-mi deie, Wer wird mir Heilmittel reichen,
S\ m\ mântuiesc ? Damit ich mich rette ?

V. ~mp\r]irea florilor Die Verteilung der Blumen

Florilor, o florilor, Blumen, o ihr Blumen,


Din livad\ r\s\rite ! Dem Wiesengrund entsprossen !
Fiicele naturii, Töchter der Natur,

63
Cu culori podobite, Mit Farben geziert,
Cu culori din cele frumoase, Mit Farben, den schönen,
Cu culorile soarelui, Mit den Farben der Sonne,
Galben, verde [i ro[ietic, Gelb, grün und rötlicht,
Cu vân\tul ceriului : Mit dem Blau des Himmels :
Dintr-a tuturor curun\ Aus aller Kranz
Dau la toat\ fata una. Geb’ ich jedem Mädchen eine.

Ochii blânzi, [i gura cea senin\, (Die) Augen (die) sanften, und (der) Mund,
Râsuri dulci [i p\suire lin\ (Das) Lächeln (das) holde, und (der) T ritt
(der) sanfte
Te-mpodobesc, o, dr\g\stoas\ Dich schmücken (sie), o liebenswerte Flora !
Flora !
Pentru aceea î]i dau vioreaua. Deshalb schenk’ ich dir das Veilchen.
Ruj\, ruj\, cum e[ti plin\ tu Rose, Rose, wie bist du voll Feuer !
de foc
Da’ o st\pân\-]i g\sesc pe loc : Ich gebe eine Herrin dir auf der Stelle :
Prime[te dar\, drag\ Ileana, Empfang (sie) denn, teuere Ileana,
{tiu c\ focu te-arde sub Ich weiss, dass das Feuer dir brennt unter
n\fram\. deinem Busentuch

Maria, inimioara ta a[a e de Maria, dein Herzchen ist so klar und rein,
curat\,
Ca [i roua de pe iarb\ a[ezat\ ! Gleich dem Tau der am Grasse hängt !
Singur\ e[ti o floare f\r\ spin, Selbst bist du eine Blume ohne Dorn,
Dulce, care de ne[tire Süsse, die du ohne Wissen
Umple piepturi cu uimire : Füllst die Seelen (Brüste) mit entzücken :
Darul t\u e un crin, Deine Gabe sei eine Lilie,
Care când se desbumbe[te Welche, wenn sie sich entfaltet,
Toat\ firea vesele[te. Die ganze Schöpfung erfreut.

VI. Nu m\ uita Vergiss mein nicht

Ziua, ceasul desp\r]irii, Tag (der), Stunde (die) Scheidens (des),


~nsemnat cu mâna ta, Gezeichnet mit Hand deiner,
L-am aflat cu întristare : Sie hab’ ich gefunden mit Betrübnis,
Dar te rog : nu m\ uita ! Doch dich bitte : nicht mich vergiss !

{i de-ai fi tu fie unde Und dass seist du, immer wo


Soarta a te va arunca, Schicksal (das) dich wird schleudern,
Socote[te c\ ]i-s prieten, Denke, dass (ich) dir bin Freund,
{i te rog : nu m\ uita ! Und dich bitte : nicht mich vergiss !

Gata sunt paharul mor]ii Bereit bin Kelch (den) Todes (des)
Pentru tine a-l gusta ; Für dich ihn kosten ;

64
Nu cer alt\ r\spl\tire, Nicht begehr’ ich andren Lohn
Dar te rog : nu m\ uita ! Doch dich bitte : nicht mich vergiss !

Luna e lumina lunii, Mond (der) ist (das) Licht (der) Welt,
Dar tu e[ti lumina mea ; Aber du bist Licht meines ;
Zic la lun\ s\ s-ascund\, Sag ich zum Mond, dass (er) sich verberge,
Dar\ ]ie : nu m\ uita ! Doch zu dir : nicht mich vergiss !

~n cazul acestei compar\ri a valahei cu latina, un lucru nu trebuie


trecut sub t\cere c\ci ar arunca o umbr\ de incorectitudine asupra
întregii aser]iuni. E vorba anume de faptul c\ ortografia utilizat\ aici
se sprijin\ pe principiul celei franceze : se orienteaz\ mai degrab\
dup\ originea cuvintelor [i mai pu]in dup\ felul în care ele sun\
ast\zi ; deci, dup\ modul de scriere latinesc, scop în care se iau în
sprijin tot felul de semne, liniu]e [i puncte. De pild\, se scrie sépte,
mórte, dar se pronun]\ [ ca în german\ sch ; é [i ó ca eá, oá. Apoi c
[i g sunt înainte de i [i e `nmuiate ca în italian\ ; j e pronun]at ca în
francez\ ; q sun\ ca tsch din german\ ; ç [i ] ca z-ul german ; la fel Ã
ca z, dar mai moale, dup\ pronun]ia maghiar\ sau francez\.
Caracteristic\ este [i punerea de virgule deasupra vocalelor. Se scrie,
din ra]iuni de derivare, cPdere, v™ntu, v „rtute, rRtundu, ad ¸ncu ; dar
virguli]a de deasupra vocalelor a, e, i, o, u indic\ faptul c\ toate
aceste vocale sun\ la fel, anume ca acea vocal\ estompat\ pe care o
are engl. but sau e-ul din germ.Vater, pe care Diez o noteaz\ cu ë,
Schmeller [i Rapp printr-un e r\sturnat (ö), botezat de acesta din
urm\ „sunet primordial”64. Sunetul u notat la sfâr[itul cuvintelor
joac\ acela[i rol ca e-ul din francez\ : nu se pronun]\ deloc, are doar
o semnifica]ie etimologic\. Dac\ s-ar pune în locul acestei scrieri
artificiale una natural\, adic\ una care s\ redea doar sunetul, reflexul
latinei ar disp\rea, ce-i drept, pentru ochi, dar înrudirea, singura
care conteaz\ aici, nu ar exista mai pu]in ; valahii au p\strat, bun\-
oar\, pentru Tor cuvântul latin porta, indiferent dac\, de dragul
deriv\rii, îl scriu pórta sau, potrivit pronun]iei, poárt\.
O alt\ caracteristic\ a valahei ce se cere subliniat\ este c\ ea are
o vechime mai mare decât celelalte idiomuri romanice. Ca o consecin]\
a izol\rii sale de acestea, ea a r\mas în urma lor în ce prive[te
dezvoltarea elementelor sale romanice, oarecum ca germana din
Elve]ia, care din aceea[i cauz\ a p\strat caractere disp\rute în
Germania înc\ din secolul al XV-lea ; sau ca limba slavilor din Lausitz

64. ~n Physiologie der Sprache, Stuttgart, 1836, I, p. 20. Citez aici aceast\
lucrare c\ci, în ciuda unor pasaje rebarbative, ea este indispensabil\
pentru oricine vrea s\ p\trund\ esen]a limbii.

65
care, din pricina insularit\]ii sale în raport de ceilal]i slavi, ori ca
rusa sau sârba care, din cauza dep\rt\rii fa]\ de circula]ia
interna]ional\, sunt mai pu]in cizelate decât restul limbilor slave.
La sfâr[it, Murgu întocme[te (p. 36) o list\ de no]iuni care în
valah\, spre deosebire de italian\, sunt desemnate prin acelea[i
cuvinte ca în latin\ :

semnifica]ie latin\ valah\ italian\


Haupt caput cap testa
Milz splen splin\ milza
Tisch mensa mas\ tavola
stehlen furari furare rubare
gehen ambulari umblare andare
verstehen intelligere în]elegere intendere
jagen venari vânare cacciare
Kot lutum lut fango
Hülsenfrucht legumen legum\ guscio

Kopitar (p. 85) [i Diez (p. 64) atrag aten]ia [i asupra altor cuvinte.
Primul citeaz\ alb (albus), întrebà (interrogo), rugà (rogo), socru
(socer), berbece (vervex), vorb\ (verbum). ~ntrebându-se care este cauza
pentru care limbile romanice mai noi evit\ verbum, înlocuindu-l cu
parabola (fr. parole), A.W. Schlegel afl\ r\spunsul în sensul teologic
secundar al primului cuvânt ; aceast\ supozi]ie se confirm\ prin
faptul c\ la valahi s-a p\strat verbum. }inând de Biserica greceasc\,
ei trebuiau s\ respecte sacralitatea doar a logos-ului [i astfel puteau,
netulbura]i, s\-l foloseasc\ pe verbum în via]a de fiecare zi. La
rându-i, observa]ia lui Diez sun\ dup\ cum urmeaz\ : „institu]ia
roman\ a armatei a l\sat câteva urme curioase în valah\ : no]iunea
alt e desemnat\ prin b\trân (veteranus), Gefährte prin fârtat (foede-
ratus, cred)”.
~n plus, el mai adaug\ câteva cuvinte latine care nu s-au p\strat
decât în valah\ : ad\ugare (vermehren), cad\ (Fass)65, l\ut (gewaschen,
dar [i în italian\ lauto – prächtig [m\re], splendid]), lingere (lecken),
ningere (schneien), sau (oder, lat. seu), ud (feucht).
Faima de vetustitate roman\, pricin\ pentru care Kopitar nume[te
valaha (Wiener Jahrbücher, 46, 75) cea mai b\trân\ fiic\ a latinei, ea
o împarte cu a[a numita retoroman\ din Graubünden, care în ]inu-
turile renane se nume[te romantsch, iar în Engadin, ladin. Separat\

65. ~n Banat, la Fass se spune vas, iar cad\ înseamn\ Bottich.

66
de Italia prin Alpi [i prin leg\tura cantonal\, aceasta a r\mas atât de
în urm\ fa]\ de evolu]ia general\ a limbilor romanice, încât seam\n\
cu cea mai arhaic\ limb\ literar\ romanic\ tot a[a ca germana
elve]ian\ cu germana veche. De aceea, e foarte apropiat\ de vechea
provensal\, prima dintre limbile romanice cultivate ; [i se poveste[te
despre doi catalani care, c\l\torind prin Graubünden, au r\mas
foarte uimi]i constatând c\ sunt în]ele[i de locuitori [i c\, la rândul
lor, în]eleg limba autohton\ 66.
Un caz absolut asem\n\tor istorise[te Murgu (nota de la p. 70) :
„Nu de mult vorbeam cu un cunoscut valah în prezen]a câtorva
persoane pe care nu le cuno[team. Una dintre acestea s-a sculat
[i a întrebat unde i-am înv\]at limba matern\. I-am r\spuns c\ noi
vorbim în limba valah\ ; la care a zis c\ nu cunoa[te numele acestei
limbi, dar c\ o în]elege, c\ci nu se deosebe[te cu nimic de cea ladin\
din Elve]ia.”

5. Originea valahei

Dac\ potrivit celor examinate pân\ acum consider\m limba valahilor


drept o sor\ bun\, fie [i corupt\, a nobilelor limbi romanice din
vestul continentului nostru, atunci întrebarea care se pune este cum
a ajuns ea acolo [i cum s-a p\strat pe o suprafa]\ atât de întins\,
bântuit\ secole de-a rândul de furtuni.
St\pânirea roman\ a durat relativ pu]in, cam 160 de ani ; totu[i
limba Romei a dominat în acest interval de timp, ba chiar s-a men]inut
într-o m\sur\ important\ pân\ în zilele noastre, în ciuda afluen]ei
puternice a unui num\r atât de mare de popoare. Primul dintre
aceste fenomene izbitoare a fost explicat prin aceea c\ romanii au
g\sit ]ara pustie, de unde, firesc, concluzia c\ limba lor a fost domi-
nant\. S-a dovedit mai sus inconsisten]a unei astfel de presupuneri ;
în mod sigur trebuie s\ accept\m ideea c\ valaha s-a format exact ca
spaniola, franceza, retoromana, anume prin faptul c\ autohtonii
învin[i au fost obliga]i s\ înve]e limba înving\torilor.
~n aceast\ mare opera]ie de înlocuire a limbilor locale cu propria
limb\, Roma s-a v\zut sprijinit\ de completa inferioritate cultural\ a
popoarelor cucerite. Idiomurile acestora nu evoluaser\ c\tre expresia
scris\ [i latina le-a biruit u[or, c\ci în calitate de limb\ a poporului

66. Joseph Planta, Geschichte der romanischen (Bündner) Sprache, [conferin]\]


citit\ la Societatea regal\ de [tiin]e din Londra, în 10 nov. 1774 ; Chur,
1776, 58 pp.

67
dominant, mai cultivat, ea i-a ademenit de dou\ ori pe barbari s-o
adopte, o dat\ ce trufia acestora a fost înfrânt\. Dintre popoarele
învinse, unul singur a fost superior înving\torilor, anume grecii, [i
tocmai de aceea ei sunt excep]ia de la regul\ : [i-au p\strat limba a
c\rei suprema]ie s-a men]inut chiar departe, spre interiorul Asiei,
pân\ ce al]i n\v\litori de pe glob au înlocuit-o ca fiind receptacolul
unei credin]e vr\jma[e. Dup\ cum greaca era în Asia limba nego-
]ului [i a culturii, la fel era [i latina în partea superioar\ a
triunghiului ilir. Dintre limbile aceastei emisfere a lumii, niciuna nu
era mai potrivit\ pentru acest scop, sau mai degrab\ doar ea era. A[a
s-a întâmplat în nordul Italiei, în Raetia, Galia [i Britania, unde celta
autohton\ a trebuit s\ cedeze terenul ; tot a[a în Spania, unde aceea[i
soart\ a avut-o iberica ; la fel aici, în ce prive[te ilira. Dar nici una
din aceste limbi nu a fost complet distrus\ : în zona muntoas\ a
Sco]iei, în Irlanda, Wales [i Bretania, celta tr\ie[te [i ast\zi ; în
regiunile basce, iberica ; în Albania, ilira. Cauza acestor fenomene
atât de distan]ate în spa]iu, dar atât de înrudite între ele, trebuie
c\utat\ în faptul c\ în regiuni izolate se face mai pu]in sim]it\ nevoia
unei limbi de cultur\ [i de circula]ie.
De altfel, politica roman\ nu s-a mul]umit s\ lase s\ ac]ioneze de
la sine acele cauze active ale r\spândirii limbii na]ionale : ci le-a
ajutat masiv prin dispozi]ii bine cump\nite. Sfântul Augustin spune
de aceea explicit : „Sub aparen]a alian]ei fr\]e[ti, ora[ul dominant a
impus popoarelor aservite nu doar jugul, ci [i limba sa”67. Zonele
locuibile cele mai importante au fost ocupate de coloni romani, o
re]ea de [osele ingenios construit\ lega diferitele p\r]i într-un întreg,
care înv\]a cumva abia acum s\ se cunoasc\ ; administra]ia [i justi]ia
erau peste tot romane : nu doar potrivit spiritului, ci [i limbii. Astfel
Roma d\dea „diferitelor popoare ale imperiului s\u o patrie, l\rgea
cercul ora[ului la acela al lumii”68.
Abstrac]ie f\când de mul]imea factorilor care au concurat aici,
r\mâne totu[i uimitor c\ latina s-a putut înr\d\cina astfel într-o
zon\ periferic\, în decurs de numai 160 de ani, dac\ nu cumva
aceast\ influen]\ a durat într-adev\r mai mult. ~n definitiv, st\pâ-
nirea roman\ se întinsese pe aci, a[a cum am ar\tat la început, înc\
din secolul al III-lea înainte de Cristos. Când, în fine, în anul 106

67. Data est opera ut civitas imperiosa non solum jugum, verum etiam linguam
suam domitis gentibus per speciem societatis imponeret [„S-a încercat ca
cetatea st\pânitoare s\-[i impun\ nu numai jugul, ci [i propria limb\
neamurilor supuse, invocând între]inerea rela]iilor”] – De civitate Dei, 19, 19.
68. Fecerunt patriam diversis gentibus unam ; Urbem fecerunt, quod prius orbis
erat [„Au f\cut o singur\ patrie din felurite neamuri ; / Din întregul p\mânt
au f\cut o Rom\”].

68
dup\ Cristos, Dacia a fost, la rându-i, supus\, pentru locuitorii ei,
latina nu mai era de mult, datorit\ rela]iei lor cu Iliria [i Moesia
vecine, o limb\ necunoscut\ ; drumul acesteia era deschis. Dup\
retragerea st\pânirii romane, pentru ca latina s\ fi fost stârpit\, ar fi
trebuit s\ intre în joc cu totul al]i b\rba]i de stat decât aceia dintre
go]ii, hunii, slavii, bulgarii, avarii, ungurii, cumanii [i turcii pe care
soarta i-a adus pe aceste meleaguri.
Când se afirm\ c\ dacii [i-au schimbat limba cu latina, asta nu
înseamn\ c\ ei au înv\]at s\ vorbeasc\ precum Traian sau Tacit. La
toate popoarele care au elaborat o limb\ literar\ pe baza materialului
brut al propriei lor limbi populare apare prin însu[i acest fapt o
opozi]ie între p\turile de sus [i cele de jos, între scriere [i via]\.
Astfel [i la Roma, mul]imea vorbea în mod sigur altfel decât vorbeau
oamenii cultiva]i [i c\r]ile. Iar diferen]a cre[tea pe m\sur\ ce ne
îndep\rt\m de Roma : acesta este sensul expresiei limb\ ]\r\neasc\
(lingua rustica), opus\ limbii citadine [i livre[ti. Fire[te, în diferitele
p\r]i ale imperiului limba poporului era cu totul alta. ~n sudul Italiei
s-a exercitat f\r\ îndoial\ influen]a limbii grece[ti ; latina spaniolilor
era sigur impregnat\ de elemente [i particularit\]i iberice ; în Italia
de nord, în Proven]a, în Galia, de elemente celte. Deoarece coloni[tii
adu[i de Traian în Dacia afluaser\ din întregul imperiu, e de
presupus c\ str\valaha va fi fost o limb\ foarte amestecat\. La asta
s-a ad\ugat contribu]ia autohtonilor. Ca [i grecii mai sus pomeni]i,
ca iberii [i cel]ii, [i dacii, în ce-i prive[te, au dat culoare limbii care
le fusese impus\.
Un fapt vrednic de toat\ aten]ia aduce în discu]ie Kopitar69. Dup\
p\rerea lui, pentru care pledeaz\ multe, albaneza ar fi un ultim
vestigiu al vechii limbi traco-ilire, la fel ca valeza din Bretania în
raport de celta galic\. Dac\ aceast\ albanez\ ar fi fost suficient de
bine cercetat\ de lingvistica comparat\, atunci s-ar putea eventual
depista [i în valah\ unele vestigii ale vechii limbi autohtone. Din
p\cate, Kopitar se limiteaz\ la o singur\ urm\. Anume, valaha folo-
se[te, asemenea celorlalte limbi romanice, pronumele ille ca articol,
dar acesta nu este antepus, ci postpus substantivului, de exemplu,
Mensch se spune în valaha sudic\ om-lu, în cea nordic\ om-ul. Tot
a[a, domn (Herr) se transform\ în domn-ul (der Herr), domn-ului
(dem Herrn), domni-i (die Herrn), domni-lor (der Herrn) ; din doamn\
(Herrin) deriv\ doamn-ei (der Herrin), doamne-le (die Herrinnen),
doamne-lor (den Herrinnen). Alte exemple sunt : tat\-l [i p\rinte-le
(ambele : der Vater) ; rândurea-oa (die Schwalbe) etc. Acela[i lucru se
reg\se[te [i în celelalte dou\ limbi care î[i împart cu valaha teritoriul

69. Wiener Jahrbücher, nr. 46, pp. 77, 85.

69
vechii Ilirii, anume în albanez\ [i bulgar\ ; om se spune în prima
njeri, în ultima, t[oveko ; omul e în albanez\ njeríu, în bulgar\
t[ovekot. Kopitar crede a fi g\sit aici r\m\[i]a unei particularit\]i a
vechii ilire. El î[i expune opinia clar [i f\r\ rezerve. Iat\ cuvintele
sale : „Dintre aceste dou\ popoare vecine [i înrudite, unul (albanezii),
în mun]i, [i-a salvat forma [i materia limbii sale ; cel\lalt (valahii), în
vale, a preluat materie roman\, dar a turnat-o în forma sa proprie.
Iar aceast\ form\ a fost atât de indestructibil\, încât, atunci când, la
sfâr[itul migra]iei popoarelor, slavii bulgari s-au a[ezat în num\r
mare pe teritoriul acestei langue romane – singura limb\ roman\ de
acest fel printre toate idiomurile slave –, pân\ [i slava lor s-a trans-
format în contact cu valahii într-o astfel de form\ cu articolul post-pus,
semn flexionar, în locul bogatei declin\ri slave ! A[a încât, la nord de
Dun\re, în Bucovina, Moldova, Valahia, Transilvania, Ungaria, apoi
dincolo de Dun\re, în Bulgaria propriu-zis\, în întreg lan]ul mun]ilor
Haemus, în sensul cel mai larg care se d\dea în vechime acestui
masiv, de la o mare la alta, în fine, în mun]ii Macedoniei, în Pind [i
în întreaga Albanie domin\, [i ast\zi înc\, doar o unic\ form\ lingvis-
tic\, dar cu trei feluri de materii lingvistice (dintre care doar una
autohton\, celelalte dou\ str\ine, aduse din est [i vest). Din punct
de vedere numeric, albaneza este vorbit\ de peste un milion de
oameni, bulgara de peste dou\ milioane, valaha de peste trei milioane.
Deci înc\ [ase milioane de vetero- [i neotraci printre cele trei milioane
de greci la sud [i cincizeci de milioane de slavi la nord.”
~mpotriva argumentului bazat pe pozi]ia articolului, s-ar putea
obiecta c\ aceasta apare, absolut independent de triunghiul ilir, [i în
alte limbi, în cele scandinave [i în basc\ ; tot a[a, c\ din latinescul
dominus ille, valaha l-a derivat pe domn-ul chiar mai firesc decât
italiana pe il domino ; deci c\ aici s-ar putea g\si o alt\ dovad\ de
vechime a valahei.
Dac\ îns\ nici exemplul ales de Kopitar nu ar fi concludent,
împrejurare în care ar putea s\ decid\ o cunoa[tere mai am\nun]it\
a vechii ilire, trebuie totu[i s\ accept\m afirma]ia pe care el o face
mai departe, dup\ care „cercet\ri mai am\nun]ite ar ar\ta înrudirea
strâns\ dintre acele limbi, `ntemeiat\ în structura albanezei, precum
[i influen]a pe care aceast\ veche limb\ european\ a exercitat-o
dincolo de propriul s\u perimetru, anume spre sud pân\ la neo-
greac\, spre nord pân\ la sârb\”. {i chiar dac\, din lips\ de dovezi
documentare, opinia lui Kopitar r\mâne doar o ipotez\, ea este în
orice caz demn\ de un lingvist autentic, bine întemeiat\ în esen]a ei
[i cu adev\rat de anvergur\.
Pentru toate aceste popoare aservite a ap\rut numele de romani,
fire[te abia dup\ dispari]ia adev\ratului spirit roman : se [tie c\
însu[i Caracalla (211-217) a conferit tuturor supu[ilor întinsului

70
imperiu dreptul de cet\]enie, deci, potrivit legii, numele de roman.
Evident, locuitorii au p\strat denumirea semea]\ cu atât mai mult
cu cât, într-adev\r, numero[i erau aceia care î[i mai aminteau c\ se
tr\geau din Italia, poate de la Roma. Dar nici nu era nevoie de asta,
c\ci [i popoarele care vorbeau grece[te se socoteau onorate numindu-se
romani (Rwma‹oi, Romaei), spre deosebire de barbarii neînfrân]i, motiv
pentru care [i ast\zi dansul [i limba lor se numesc romane (rwma‹ka).
{i numele de valah necesit\ aici o l\murire. Nu se [tie ce a
însemnat la origine [i care popor l-a dat pentru prima oar\70. ~n
schimb, nu e nici o îndoial\ c\ slavii [i germanii – de la care l-au
preluat grecii, maghiarii [i turcii – numeau astfel pe latinofoni, deci
era sinonim cu romanus, roman, român, rumun71, a[a cum se numeau,
chiar ele, pe sine însele unele popoare romanice, bun\oar\ retoromanii
(v. supra p. 66) [i valahii, atât cei din nord, cât [i cei din sud72 ; iar
}ara Româneasc\ este tot una cu Valahia. {i cel]ii vor fi fost numi]i
astfel : manuscrisul de la m\n\stirea Wessobrun (veacul al VIII-lea)
nume[te Galia Walhô-lant, spre deosebire de Italia, c\reia i se spune
Lancpartô-lant73 ; iar anglo-saxonii numeau Wales [i Corn-wales dou\
]inuturi britanice în care se p\strase aceast\ limb\ a neamului
subjugat.
Numele de valah a luat la diverse popoare diferite forme : cel mai
complet sun\ în german\, având înc\ vocala din r\d\cin\ [i din
silaba derivat\ – ceea ce pledeaz\ pentru originea lui german\. La
slavi, prima a fost suprimat\ : ei spun vlah sau (precum polonezii)
vloh, la care se al\tur\ formele din latina medieval\ : valachi, vlachi,
blachi, blacci, vlassi, vlossi 74, blasi ; precum [i denumirea bizantin\

70. Nu lipsit\ de importan]\ mi se pare, de altfel, supozi]ia lui Zeuss (Die


Deutschen und die Nachbarstämme, nota de la p. 68). „Walach, Wal (pro-
babil cu sensul ini]ial de str\in sau de persoan\ vorbind ininteligibil, ca
b£rbaroj) este denumirea special\ pe care germanii [i, posibil prin ei, slavii
o d\deau romanilor [i supu[ilor lor.” Cuvântul anglo-saxon vealh înseamn\
tocmai peregrinus, barbarus.
71. Dup\ vocabularul limbii germane vechi al lui Graff (I, 841), walah, walh
înseamn\ str\in, roman, dup\ cum la Notker g\sim latine tradus tocmai
cu walahisgen (valah, romanic).
72. Murgu spune, p. 67 : „La întrebarea ce e[ti, orice român (valah) ar r\spunde :
eu sunt român, [i abia la repetarea întreb\rii : ce fel de român ?, ei obi[-
nuiesc s\ r\spund\, spre a-[i indica ]ara, moldovean, muntean”. Gramatica
lui Bojadschi, Viena, 1813 este intitulat\ Romanische oder macedonisch-
walachische Sprachlehre. De cele mai multe ori valahii nici nu [tiu c\
cineva îi nume[te valahi (Murgu, p. 113).
73. Schmeller, Bayerisches Wörterbuch 4, 70.
74. Polonorum atque Slavorum lingua non modo hi populi verum et omnes qui
sunt italici generis, Wlassi et Wlossi dicuntur [„~n limba polonezilor [i a
slavilor, acele popoare ce sunt italice nu se numesc într -adev\r decât vlasi
[i vlosi”] – Lucius, De regno Dalmatiae VI, 5 (citat dup\ Murgu, p. 10).

71
bl£coi, turc\ i-flak, maghiar\ olah (latinizat olahi, olaci). Alte denumiri
care apar în scrierile medievale sunt latini, ausoni75, derivate de la
]ara de obâr[ie, deci sinonime cu romani ; apoi myssi (moesieni),
ceea ce desemneaz\ doar teritoriul ocupat. Numele de cu]ovalahi pe
care grecii îl dau valahilor din sud semnific\, dup\ Thumann76,
valahi [chiopi [i este o porecl\ care stârne[te nepl\cere ; tot a[a e [i
cu denumirea de ]in]ari (v. p. 46). Albanezii spun tjuban (popor de
ciobani) ; sârbii au pentru valahii din Valahia numele de kara-vlah
(v. p. 41) ; valahilor din Banat li se spune batjocoritor fr\tu]i, deoarece
b\rba]ii din acest neam, de cum se cunosc, î[i spun fra]i sau fr\tu]i ;
celor din mun]i, bufani*, despre care nu [tiu s\ spun decât c\ este
tot o porecl\.
Numele r\sun\tor de roman cu care tuturor valahilor le place s\
se f\leasc\ avea s\ se transforme, fire[te, curând într-unul plin de
triste]e. Când au n\v\lit popoarele din r\s\rit, românii sau valahii
au devenit slugile celor mai felurite semin]ii : ceea ce poart\ acum
numele de valah nu mai este decât un neam asuprit care, [i acolo
unde e preponderent, precum în Principatele Dun\rene, nu ajunge
defel s\ prospere în chip fericit. Oriunde sunt explicit numi]i, valahii
apar ca obidi]i [i ca fugari : pe la 812, principele bulgar Crumus face
o incursiune de jaf în Tracia, de unde aduce în Dacia coloni români,
se în]elege iobagi, lua]i prizonieri77 ; acela[i lucru fac în anul urm\tor
pecenegii [i cumanii78. ~n 1284, sub regele Ladislau, numero[i valahi
din Tracia se a[az\ în Maramure[, anume pe cursul superior al
Tisei, apoi între Mure[, Cri[ [i Tisa, de asemenea în p\r]ile sudice
ale Transilvaniei. Maramure[ul prezint\ curiozitatea c\ aici nobilimea
vorbe[te mai mult ca oriunde în valah\79 ; ceea ce s-ar putea explica
fie prin faptul c\ regele Ladislau îi va fi atras aici pe valahii de la

75. Priscus (în jur de 447) îi opune pe ausoni celorlal]i locuitori ai Daciei,
grecilor, go]ilor [i hunilor. Cuvântul înseamn\ italic [i nu poate fi folosit
aici decât cu sensul de valahi vorbitori de limb\ italic\.
76. Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker I,
Halle, 1774, p. 174.
* Nume dat românilor b\n\]eni, de pe la Oravi]a, Boc[a, Comlo[ etc., veni]i
din }ara Româneasc\, numi]i [i t\rani – Dic]ionarul limbii române, I, Bucure[ti,
1913, sub voce (N.t.).
77. Engel, Geschichte der Walachei und Moldau, I, 139. ~mpotriva oric\rei
probabilit\]i, el vrea s\ a[eze aceast\ m\runt\ întâmplare la originea
popula]iei valahe [i a limbii ambelor ]\ri. [E vorba de atacarea în 813 a
Adrianopolului de c\tre hanul Krum – n.t.]
78. Engel, op.cit., 140, 141.
79. Dup\ Schwäbischer Merkur din 28 mai 1843, p. 574, num\rul aleg\torilor
(nobili) valahi îl întrece pe acela al maghiarilor.

72
1284, acordându-le drepturi cet\]ene[ti, la fel ca Géza al II-lea
(1141-1161) sa[ilor din Transilvania ; fie prin faptul c\ în condi]iile
unei popula]ii precump\nitor valahe nobilimea de origin\ maghiar\
î[i va fi schimbat limba cu cea valah\.
Oricum ar fi, trebuie s\-i consider\m pe valahi un neam subjugat
[i reprimat care, potrivit supozi]iei lui Engel (I, 65), traversa cu turme
[i corturi ]inuturi muntoase mai sigure, precum Transilvania [i
zonele alpine din Macedonia [i Tesalia. Prin cre[terea popula]iei [i
prin p\trunderea în Transilvania a altor neamuri, ca maghiarii [i
sa[ii, locurile de p\[unat s-au mic[orat din ce în ce mai mult ; s-a
ivit necesitatea ca p\mântul s\ fie folosit într-un mod mai rentabil.
De câte ori nu s-a întâmplat ca poporul împilat s\ se ridice [i s\
întemeieze o st\pânire care a inspirat du[manilor spaim\ sau m\car
stim\ ! Cel mai izbitor exemplu de acest fel este imperiul valaho-bulgar,
întemeiat la 1186 de Petru [i Asan (v. p. 42), care a durat pu]in, dar
a cunoscut o înflorire str\lucitoare. Ceva asem\n\tor, chiar dac\ nu
de aceea[i întindere, dar de o durat\ mai mare, au înf\ptuit b\rba]ii
care, în fruntea vasalilor lor, au populat Valahia la 1290 [i Moldova
la 1395 (v. supra pp. 40 [i 41). Toate aceste evenimente coincid în
ideea c\ un neam asuprit care fuge din fa]a cuceritorilor în ]inuturi
muntoase mai sigure, dar neospitaliere, se reîntoarce ulterior de
unde a plecat ; un astfel de neam au fost [i slavii, care s-au retras din
fa]a maghiarilor, parte la nord de Carpa]i, parte la sud, spre Haemus
[i spre Dalma]ia, pentru ca mai apoi s\ se r\spândeasc\ din nou în
paguba cuceritorilor de odinioar\. ~n acelea[i condi]ii îi vedem [i
ast\zi pe valahii din Macedonia si Tesalia, care tr\iesc exila]i în
mun]ii sterpi ; doar c\ ei nu au izbutit nic\ieri s\-[i recapete p\mân-
turile bune pe care le-au avut cândva.
O imagine a acestor destine ale poporului valah, sau mai degrab\
m\rturia lor cea mai bun\, este chiar limba. C\ci ea dovede[te c\
poporul a d\inuit ; iar m\sura în care acesta a fost cazul e indicat\
de modul în care se prezint\ limba. Nici unul dintre popoarele cuce-
ritoare nu a avut suficient de mult\ for]\ spiritual\, suficient instinct
de asimilare pentru a le lua vechilor locuitori ai ]\rii limba pe care
ace[tia o înv\]aser\ de la primii [i cei mai viguro[i cuceritori.
Totu[i, unii dintre ei i-au adus prejudicii. F\r\ slavi, valaha s-ar
fi m\rginit foarte probabil la sud cu greaca, la vest s-ar fi contopit
nemijlocit cu italiana. ~n schimb a[a, e înconjurat\ din toate p\r]ile
de slavi : acest puhoi lingvistic acoperitor de ]\ri, care a înlocuit
probabil prin cantitate superioritatea spiritual\ care îi lipsea, a smuls
teritorii de jur împrejurul valahei asemenea m\rii care rupe din
terenul moale al unei insule. Valahii traci (aurelieni, macedo-tesalieni),

73
în num\r mai mic decât cei daci (traiani), pot fi asemui]i cu recife
izolate care ast\zi înc\ mai depun m\rturie de întinderea mare pe
care metropola a avut-o cândva. O victorie izbitoare a slavilor este
faptul c\ au câ[tigat de partea lor semin]ia bulgar\, care [i-a schim-
bat limba t\tar\ cu aceea a neamurilor slave, stabilite înaintea lor pe
acele p\mânturi, altminteri s-ar fi al\turat poate valahilor.
Mai st\ruitoare sau mai norocoas\ decât bulgarii, semin]ia finic\
a maghiarilor [i-a afirmat limba în Transilvania, pe Tisa [i pe Dun\re,
atât împotriva slavilor, cât [i împotriva valahilor, dou\ popoare pe
care le-a supus, limitându-le astfel aria lingvistic\.
~n fine, germanii au fost întotdeauna în aceste ]inuturi r\s\ritene
prea pu]in numero[i ca s\ poat\ lua în posesie teritorii întinse : în
afar\ de a[ez\rile s\se[ti din Transilvania, ei ocup\ doar câteva
puncte pe p\mânt valah, printre care men]ionez Oravi]a german\
din Banat, c\ci în vecin\tatea ei au fost adunate basmele din cartea
de fa]\.

6. Formarea limbii literare

M\ simt dator s\ mai vorbesc acum [i despre destinul valahei în


m\sura în care aceasta s-a str\duit s\ evolueze ca limb\ literar\.
Despre formarea ca limb\ literar\ a valahei sudice din Macedonia
sau Tesalia nu [tiu s\ relatez nimic privitor la epoca veche, iar la cea
recent\ atât de pu]in, încât nu e suficient ca s\-i confere demnitate
de limb\ literar\. Kopitar enumer\ (pp. 64, 65) dou\ dic]ionare (din
1770), un tratat de limb\ (1813) [i un opuscul de gramatic\ (1809) ;
toate valabile doar pentru idiomul macedo-valah care se deosebe[te,
fire[te, de cel tesaliano-valah. Afar\ de asta, Thumann, în lucrarea
mai sus pomenit\, Untersuchunge über die Geschichte der östlichen
Völker, 1774 a folosit relat\rile orale ale unui tân\r valah, student pe
atunci la Halle, Hagi Cehani din Moscopole. El ofer\ un glosar foarte
instructiv de 1070 de cuvinte în latin\, valah\, albanez\, înso]ite de
echivalen]ele corespunz\toare în greac\. La Kopitar (p. 99) g\sim,
cum am ar\tat deja, parabola fiului risipitor, tradus\ în valaha
macedonean\ (valaha tracic\, dup\ cum spune Thumann), spre
comparare cu versiunea daco-valah\ care o precede. Pricina pu]in\-
t\]ii acestor încerc\ri literare în valaha sudic\ st\, pe de-o parte, în
primitivismul în care st\pânirea turc\ obi[nuie[te s\-[i ]in\ supu[ii,
pe de alta, în predominan]a culturii grece[ti în Macedonia, Albania [i
Tesalia. Foarte corect observ\ în acest sens Kopitar : „Biserica gre-
ceasc\ ce ascult\ [i repet\ atât de trufa[ acuzele protestante la

74
adresa mesei catolice nu se gânde[te c\ albanezii [i ace[ti valahi ar
putea s\ formuleze împotriva ei înse[i acelea[i nemul]umiri [i din
acelea[i pricini”. Pân\ [i scrierea e în acele locuri greceasc\, chiar
Thumann î[i grafiaz\ cuvintele valahe [i albaneze în grece[te : nota-
]iile sale precum lÒkw (locus), fr£gkw (frango), s®n®t£te (sanitas),
fègkw (fugio), sÒmnw (somnus), fwmšlle (familia), pe£n£ (penna), ¥nw
(annus) au o înf\]i[are destul de stranie.
Nici despre daco-valahii din timpurile str\vechi nu e nimic de
relatat. Barbaria f\r\ margini care a bântuit acele ]inuturi, începând
cu nesfâr[itele n\v\liri ale oaspe]ilor din Asia, a încetat abia prin
870, când cre[tinismul a început s\ se înr\d\cineze mai puternic.
Valahii ar fi putut anevoie s\ salveze ceva din epoca roman\ ; cel
pu]in pân\ la noi n-a ajuns nici un monument de scriere valah\,
adic\ latin\, iar ei cu greu ar fi putut s\ scrie în limba lor înaintea
slavilor dun\reni.
F\r\ îndoial\ c\ s-au folosit în acest scop de acela[i alfabet ca [i
ace[tia, anume de cel chirilic. To]i slavii de rit grecesc îl folosesc, iar
la valahi confesiunea greceasc\ e [i azi aproape singura valabil\.
Contrariul pare s\ reias\, ce-i drept, dintr-o [tire care pretinde
credibilitate, deoarece provine de la un b\rbat care, potrivit pozi]iei
sale, putea s\ fie bine informat, anume de la Dimitrie Cantemir, un
fost gospodar al Moldovei80. ~n 1439, un conciliu de la Floren]a s-a
ocupat de împ\carea celor dou\ Biserici, din Bizan] [i de la Roma. ~n
ciuda repulsiei grecilor, în Bizan] exista o partid\ puternic\, în frunte
cu împ\ratul Ioan al VII-lea, în favoarea acestui demers, c\ci se
apropia pr\bu[irea imperiului prin avansarea puternic\ a turcilor.
Dar la foarte mul]i episcopi a prevalat ura împotriva Romei, ali-
mentat\ anume de cei afla]i deja sub jug turcesc [i care se l\sau
înt\ri]i în acest sentiment ca s\-[i menajeze st\pânii mahomedani.
Or, Cantemir relateaz\ c\ arhiepiscopul Moldovei, Metrofan, s-a
pronun]at în favoarea latinilor ; în schimb, urma[ul s\u, Teoctist,
bulgar de obâr[ie, spre a cur\]i Biserica moldav\ de maiaua latin\,
a impus principelui de atunci al Moldovei, Alexandru cel Bun, intro-
ducerea scrierii slavone (chirilice) în locul celei latine, urmând astfel
ca tineretul s\ fie împiedicat a citi sofismele latinilor. A[a s-ar fi adus
barbaria în Moldova [i ea exist\ [i ast\zi.

80. ~n a sa Descriere a Moldovei. Vezi în leg\tur\ cu destinul acestei c\r]i :


Engel, Geschichte der Walachei und Moldau, Halle, 1804, p. 125. Cantemir
a fost ultimul principe p\mântean al Moldovei, între anii 1710 [i 1711, [i
[i-a sfâr[it via]a în Rusia, unde, al\turi de alte scrieri, a elaborat-o [i pe
aceasta. Originalul e scris în latin\. Büsching, care a tip\rit-o prima dat\
în Magazinul s\u, o red\ în german\.

75
Ceea ce se poate obiecta în primul rând la aceast\ informa]ie este
c\ Alexandru a domnit între 1401 [i 1432, deci el nici nu a mai
apucat acel conciliu. Dar poate c\ doar în aceast\ privin]\ s\ se fi
în[elat Cantemir, iar Teoctist chiar s\ fi ob]inut de la domnitor acea
hot\râre, c\ci lupta dintre cele dou\ Biserici dateaz\ înc\ din veacul
al IX-lea (v. supra pp. 43 [i urm.). Dar, dac\ în Moldova ar fi fost în
uz scrierea latin\ pân\ la începutul secolului al XV-lea, cum s-ar
putea explica chiar acest fapt în sine, care ar presupune conti-
nuitatea culturii romane între 272 [i 1400 ! {i apoi, cum s-ar putea
explica, lucru [i mai uimitor, c\ toat\ aceast\ scriere prechirilic\ a
valahilor nu este atestat\ de nici o informa]ie precis\, de nici o
m\rturie, fie ea pe monezi sau pe piatr\, fie pe pergament sau pe
hârtie ! Trebuie deci s\ presupunem c\ cei 300 de ani care îl despart
pe Alexandru de Cantemir l-au împiedicat pe acesta s\ vad\ limpede.
Ceva, totu[i, ar putea fi adev\rat în afirma]ia lui. Se [tie despre
Alexandru c\ el a acordat Bisericii [i educa]iei ]\rii sale o aten]ie
sporit\. Dac\ în acest scop arhiepiscopul s\u, care î[i preluase
func]ia cam o dat\ cu el (pe la 1400), i-a acordat, cum e de presupus,
un ajutor special, este firesc ca scrierea chirilic\ s\ fi avut câ[tig de
cauz\ ; în parte, deoarece îi era lui, ca bulgar de obâr[ie, mai apro-
piat\, în parte, deoarece, ca discipol al unuia din cei mai înfoca]i
combatan]i în acel conflict, al lui Marcus din Efes, el era un du[man
îndârjit al latinilor. Scrierea chirilic\ nu a smuls acest teritoriu
scrierii latine, ci a împiedicat-o doar s\-l ocupe. C\ci aceasta nu ar
fi `ntârziat probabil s\ se `ntâmple, de vreme ce Polonia [i Ungaria,
cei doi vecini puternici, se al\turaser\ scrierii latine.
N-a fost s\ fie, [i astfel bravii valahi s-au târât, cum spune Kopitar,
cu tot regalul de litere chirilice, pe care le-au mai [i îmbog\]it. El
cuprinde în total 44 de litere 81, care, pe de-o parte, nici m\car nu
desemneaz\ sunete diferite, de pild\ i [i u sunt notate prin câte dou\
semne fiecare ; pe de alt\ parte, redau inutil diftongi, ca ea, ot, ps,
printr-un simplu semn.
Nu [tiu dac\ o alt\ acuz\ formulat\, de asemenea, la adresa
acelui Teoctist, anume faptul c\ ar fi impus s\ se vorbeasc\ slava la
curte [i s\ se foloseasc\ la slujba bisericeasc\ slavona în locul limbii
p\mântene, precum [i c\ ar fi poruncit s\ se ard\ toate c\r]ile scrise
în valah\, are mai mult temei decât precedenta. Dar `nvinuirea pe
care i-o aduce Cantemir, potrivit c\reia el ar fi autorul barbariei în
care zace Moldova, pare s\ cuprind\ ceva de genul acesta, c\ci simpla
folosire a semnelor nelatine nu este suficient\ ca s\ arunce un popor
romanic în bezn\ spiritual\. Din p\cate, istoricii dau atât de pu]in\

81. Foarte instructiv\ este gruparea lor la Kopitar, op.cit., pp. 70 [i urm.

76
importan]\ limbii care se folose[te [i în care se scrie într-o ]ar\,
încât de cele mai multe ori afli câte ceva doar din aluzii întâm-
pl\toare. Cantemir, care cel pu]in a avut inten]ia s\ spun\ ceva
despre acest subiect, reprezint\ o excep]ie.
Urme sigure de c\r]i valahe apar abia c\tre sfâr[itul secolului
al XVI-lea. ~n 1580, Ghenadie, arhiepiscopul valah al Transilvaniei,
a pus s\ se tip\reasc\ la Bra[ov o culegere de predici valahe. Au
urmat la Alba Iulia câteva c\r]i din Scriptur\ [i câteva scrieri bise-
rice[ti. O replic\ mai vie la ac]iunile lui Teoctist a dat peste pu]in\
vreme Gheorghe I Rákoƒzi, principele Transilvaniei. El a ordonat în
1643, probabil spre a-[i ap\ra autonomia ]\rii de influen]e str\ine,
ca [i supu[ilor s\i valahi s\ le fie propov\duit cuvântul lui Dumnezeu
numai în limba lor. O prim\ încercare de a reda valaha în alfabet
latin este, dup\ Kopitar (nota de la p. 60) Dottrina christiana, tradotta
in lingua valacha dal P. Vito Pilutio. Ea a ap\rut în 1677 la Roma, în
tipografia colegiului De Propaganda Fide.
Exemplul lui Rákoƒzi a avut ecou printre valahii din Moldova [i
Valahia : s-au pus din nou bazele unei activit\]i literare autonome,
care îns\, fire[te, pân\ azi nu a prosperat prea mult deoarece nesfâr-
[itele tulbur\ri de pe acel p\mânt atât de lovit de soart\ nu au
îng\duit spiritului s\ se concentreze. Dup\ Diez (p. 67), literatura
daco-roman\ „are con]inut precump\nitor religios ; dar num\r\ [i
opere [tiin]ifice, mai cu seam\ traduceri82. {i poe]i încep s\ se arate.”
Dac\ mai apoi Diez critic\ faptul c\ nu s-au c\utat [i cules cântece
na]ionale, iat\, noi am f\cut un început (v. pp. 60 [i urm.), c\ruia îi
dorim o continuare fericit\.
~n ultima vreme, când pretutindeni popoarele mari [i mici lupt\
pentru recunoa[terea propriilor lor valori, valahii s-au ridicat [i ei la
aspira]ii asem\n\toare. Ei uzeaz\ de toate mijloacele mai ales spre
a-[i asigura validitatea ca popor, în opozi]ie cu slavii, profund detesta]i,
numi]i aici rascieni. Slavii au acum printre ei destui înv\]a]i, semi-
doc]i în istorie [i lingvistic\, destui politicieni care, cu o neab\tut\
l\comie de p\mânturi [i cu socoteli viclene, revendic\ cea mai mare
parte din Europa ca fost\, deci legitim\, proprietate a lor. {i cu cât
nu se simt mai înclina]i s\ vad\ în mica insul\ de limb\ valah\ o
prad\ bun\ ! Unii merg atât de departe încât, pornind de la confe-
siunea greceasc\ a valahilor, de la elementele slave p\trunse în limba
lor [i de la literele chirilice, îi declar\ pur [i simplu slavi ; îi numesc

82. De asemenea, c\r]i de divertisment, de pild\ o traducere dup\ O mie [i una


de nop]i. O lucrare original\ în limba valah\ pare s\ fie cea citat\ de
Murgu : Istoria pentru începutul românilor în Dacia, publicat\ în 1812 de un
anume Maior de Diciosînmartin [i care ap\r\ originea roman\ a valahilor.

77
slavi latiniza]i sau italiciza]i. O afirma]ie care la o cunoa[tere, fie [i
superficial\, a lucrurilor poate p\rea ridicol\ unei persoane obiective,
c\ci atât esen]a limbii valahe, cât [i istoria acelor ]\ri ofer\ o sume-
denie de contraargumente. Astfel de demersuri amenin]\toare au
avut drept rezultat pozitiv faptul c\ valahii [i-au luat inima în din]i.
~n Transilvania, valahii, sau mai degrab\ episcopii c\rora ei le sunt
subordona]i, se lupt\ pentru drepturi cet\]ene[ti înc\ de la mijlocul
veacului trecut 83. Mai important\ [i mai promi]\toare mi se pare
acum tendin]a de a sprijini limba atât de jos c\zut\ a neamului
valah, de a promova primul s\u mijloc de educa]ie [i prin asta propria
sa în\l]are. Ceea ce se vede [i în cazul germanilor [i al englezilor :
primii, dup\ ce s-au ridicat din dec\derea adânc\ determinat\ de
r\zboaiele religioase, î[i elibereaz\ [i limba de umilin]a amestecurilor
str\ine ; iar în Anglia, lupta pentru purificarea nucleului saxon al
limbii de adausurile franceze merge mân\ în mân\ cu lupta eficient\
a celor de jos împotriva nobililor.
~n str\dania lor de a expulza din limb\ cuvintele str\ine, mai
mul]i scriitori valahi au dat deja un bun exemplu : Murgu ne asigur\
de asta (p. 46), referindu-se la Observa]ii de limba româneasc\ de
Paul Iorgovici, 1799 [i la Albina româneasc\, o gazet\ care, dac\ nu
m\ în[el, apare la Ia[i. Fire[te, la început, o astfel de îns\n\to[ire nu
este lipsit\ de dificult\]i : cele mai bune mijloace sunt folosirea atent\
a limbii populare, mai cu seam\ în regiunile în care ea s-a p\strat
curat\, ca de pild\ în mun]i ; apoi compararea între ele a scrierilor
din valaha veche, în fine, ata[area valahei de latin\ [i de limbile-fiice
ale acesteia, dintre care italiana [i retoromana (p. 38), cele mai strâns
înrudite cu ea, ar oferi poate materia cea mai u[or asimilabil\. De
asemenea, înv\]a]ii anima]i de spirit patriotic ar trebui s\-[i fixeze
drept sarcin\ cercetarea comparat\ [i istoric\ a limbii pentru ca s\
nu fie respinse elemente romanice, din pricina unor deform\ri care
le-au f\cut de nerecunoscut, [i, în schimb, s\ fie declarate autentice,
din pricina unei împ\mânteniri superficiale, elemente str\ine, situa]ii
exemplificate de Kopitar, [i astfel o cauz\ bun\ în sine s\ ajung\ de
batjocur\.
Valahii ar trebui s\ lupte ca limba lor s\ câ[tige pe cât posibil mai
mult\ vaz\ [i recunoa[tere în rândurile lor. Prin unele p\r]i acesta
este [i cazul. A[a, de pild\, în principatul Transilvaniei, unde valahii
domin\ ca num\r toate celelalte neamuri, hot\rârile destinate întregii
popula]ii sunt aduse la cuno[tin]\ nu doar în latin\, maghiar\ [i
german\, ci [i în valah\. Tot a[a, în Transilvania apare o gazet\

83. Vezi articolul despre grani]a lingvistic\ german\ din Deutsche Vierteljahrsschrift,
1844, 27, p. 189.

78
valah\ mult citit\ în Principate [i, dup\ relat\rile ziarelor, din
februarie 1844, ea se ocup\ de st\rile din Moldova [i Muntenia mai
mult decât este pe placul „puterii protectoare”. Mai sus am pomenit
de o foaie valah\ care apare din 1829 la Ia[i ; la Bucure[ti apare din
acela[i an Curierul valah [Curierul român]84. ~n Principatele Moldova
[i Valahia, valaha este demult limb\ de cancelarie [i limb\ juridic\85.
Fire[te, nu se situeaz\ întotdeauna pe primul loc. C\ci, atunci când
pe 1 noiembrie 1842 s-a anun]at la Bucure[ti detronarea principelui
Ghica, translatorul a citit firmanul mai întâi în turc\ [i apoi secre-
tarul de stat l-a rostit în limba valah\. Aceea[i procedur\ s-a observat
[i în 8 februarie 1843, când a urmat instalarea principelui Bibescu86.
Cinstea pe care o vedem acordat\ acum limbii turce, se va transfera
în curând asupra rusei, c\ci în aceste ]\ri Rusia de]ine cu adev\rat
toat\ puterea, iar în scurt timp va avea poate [i numele lor.
Se pare c\ în Principate exist\ o partid\ puternic\ ce încearc\ s\
orienteze altfel curgerea evenimentelor. Dar ea are o situa]ie dificil\,
c\ci aici, ca [i în cea mai mare parte a Turciei europene, ru[ii au un
puternic avantaj datorat credin]ei comune, confesiunii grece[ti. Aceasta
intr\ astfel în mo[tenirea pe care Teoctist a asigurat-o st\pânitorilor
timpurii ai R\s\ritului bizantin. Ea mai are un aliat [i în scrierea
chirilic\. Omul ascult\ de impresii senzoriale, drept urmare, orice
valah necultivat care vede c\ limba lui e scris\ cu acelea[i litere ca
limba sârbilor [i ru[ilor va st\rui în eroarea c\ ea e înrudit\ cu
acestea. Impresia opus\ ar prinde imediat r\d\cini dac\ [i-ar vedea
limba în hain\ latin\. {i lucr\rile [tiin]ifice legate de valah\, mai cu
seam\ lupta în vederea purific\rii ei de elemente str\ine, ar fi favo-
rizate considerabil de adoptarea alfabetului latin, în care savan]ii ar
afla o invita]ie [i o legitimare.
Chiar [i pentru politic\, în primul rând pentru cea austriac\,
aceste chestiuni sunt vrednice de luat în seam\. Independen]a ]\rilor
cu popula]ie valah\ e de negândit : a[a cum au fost de 1600 de ani
m\rul discordiei între romani [i go]i, slavi [i avari, latini [i bizantini,
unguri [i poloni, turci [i ru[i, ele vor stârni [i de aici încolo, frecvent,
gelozia puterilor vecine. ~n situa]ia actual\, de pild\, problema care
se pune nu e nicidecum dac\ ar putea s\ prospere un popor [i un
regat valah, ci dac\ Rusia ar trebui s\ închid\ Dun\rea sau dac\ ar
fi cazul ca Apusul, în primul rând Germania, cu popula]ia [i cultura
ei, s\ se reverse spre r\s\rit. Acum se confrunt\, pe de-o parte,

84. Kopitar, op.cit., 64.


85. Kopitar, op.cit., 60.
86. A[a s-a anun]at în Oesterreichischer Beobachter din Bucure[ti pe 3 noiembrie
1842 [i pe 10 februarie 1843.

79
panslavismul, Biserica greceasc\, limba greac\ sau slavon\ de cult,
scrierea greac\ sau chirilic\ ; pe de alt\ parte, Austria [i Germania,
ideile de emigrare ale germanilor, Biserica catolic\, validitatea ideii
privind originea apusean\ a limbii na]ionale, scrierea latin\.
N-ar trebui s\ mire pe nimeni dac\, în Principatele valahe, partida
ruseasc\ ar avea în vedere sporirea elementelor slave din valah\
[i men]inerea validit\]ii scrierii chirilice ; iar în schimb, adversarii
Rusiei ar lucra la purificarea limbii [i la introducerea alfabetului
latin. ~nc\ de pe acum gazetele valahe din Principate au un tipar în
care literele chirilice au fost pe trei sferturi înlocuite cu literele latine
corespunz\toare. Valahii de sub st\pânirea austriac\ folosesc
de mult\ vreme scrierea latin\, cel pu]in în paralel cu cea chirilic\,
iar ap\rarea ei constituie unul din obiectivele principale ale c\r]ii
lui Murgu.
Vrednic\ de aten]ie e [i nemul]umirea lui Murgu (pp. 42, 43), în
leg\tur\ cu faptul c\, în vreme ce în Transilvania [i în Principate,
valahii î[i folosesc limba matern\ ca limb\ de cult, în Banat, a[a
ceva înc\ nu e posibil. ~n unele sate valahe, prezen]a câtorva serviani
(rascieni, slavi iliri), stabili]i acolo, constituie un pretext suficient
pentru introducerea în bisericile valahe a limbii slovene [sic], de[i
valahii nu în]eleg rasciana, în schimb, to]i rascienii care tr\iesc
acolo în]eleg valaha. Murgu nume[te chiar mai multe sate cu popula]ie
pur valah\, în care limba sloven\ este în biseric\ „par]ial în uz”, de[i
în acele locuri nu e nici picior de rascian. Chiar în [colile na]ionale
din astfel de sate se înva]\ în sloven\, spre paguba ireparabil\ a
popula]iei valahe. Acel Bogoris care voia s\ se al\ture Romei cu
bulgarii s\i ; acel Teoctist care a pus bazele scrierii chirilice în Moldova
[i poate [i a limbii slavone în biseric\ ; acel Rákoƒzi care a ini]iat
reîntoarcerea de pe acest drum primejdios ; acea doctrin\ religioas\
valah\, în scriere latin\, prin care Roma a deschis în 1677 lupta cu
alfabetul chirilic al valahei – toate astea arat\ limpede c\ în istoria
statelor, [i limbile, ba chiar [i alfabetele, pot fi importante. La por]ile
prin care acele roiuri lacome de prad\ au n\v\lit dintotdeauna în
Europa dinspre nordul Asiei, nu ar trebui nesocotit\ nici cea mai
mic\ pozi]ie. ~n istoria dezmembr\rii Imperiului otoman, atât de
s\rac în popula]ii solidare, chiar [i un mic nucleu ar putea deveni
important, dac\ ar fi suficient de puternic, încât s\ constituie un
punct de atrac]ie pentru for]e în deriv\. Un astfel de nucleu a devenit
Grecia independent\ care reînnoie[te, sub furtuni ce nu trebuie s\
descurajeze, amintirile vechii Elade : de ce n-ar izbuti a[a ceva [i
nepo]ii romanilor daciza]i !

80
II. Valahii din Banat

1. Dialecte

~n ce prive[te p\r]ile occidentale ale neamului valah, pot spune ca


o constatare proprie, de[i, fire[te, a[a ceva ar fi de la sine în]eles, c\
limba poporului s-a împ\r]it în mai multe ramuri în func]ie de
influen]a limbilor vecine [i de alte cauze care au ac]ionat acolo. ~n
Ungaria [i Transilvania se pot deosebi dou\ dialecte principale :
l. maghiaro-valaha vorbit\ de a[a numi]ii cri[ani care tr\iesc în
comitatul Bihor, pe malurile Cri[ului ;
2. slavo-valaha, în Banat, unde valahii tr\iesc laolalt\ cu slavii
(sârbi, rascieni).

~n cazuri izolate se aude [i limba valahilor macedoneni (v. supra


p. 46).
Fiecare din cele dou\ dialecte principale se împarte în multe altele
mai mici. Nu doar fiecare regiune se deosebe[te de celelalte, de
exemplu, locuitorii din zonele mun]ilor împ\duri]i87 vorbesc mai curat
decât cei de la [es, fr\tu]ii (v. supra p. 72), ci limba se schimb\ de la
sat la sat, în a[a fel încât locuitorii diferitelor a[ez\ri se disting u[or
unii de ceilal]i.

2. Port

Acela[i lucru e valabil pentru port, cu toate c\ [i aici, precum în


cazul limbii, exist\, pe lâng\ diferen]e de detaliu, puncte comune în
lucrurile esen]iale. Afirma]ia dup\ care pricina marii variet\]i percepti-
bile în acest domeniu trebuie c\utat\ în primele timpuri ale migra]iei
valahe, anume în faptul c\ Traian nu a adus pe aceste p\mânturi coloni
dintr-o singur\ provincie, se poate contraargumenta prin aceea c\,
dup\ alte observa]ii, deosebirile de port î[i au r\d\cina, ca [i dialectele,
într-o epoc\ mult mai recent\, produse fiind de influen]e mai târzii.
~mbr\c\mintea valahilor const\ într-o c\ma[\ lung\ ale c\rei
poale sunt împodobite, atât la b\rba]i cât [i la femei, dar la acestea mai

87. Ei sunt porecli]i, a[a cum am ar\tat, bufani, altminteri ]\rani, ceea ce
înseamn\ Landeskinder, Eingeborene. Din nou, o dovad\ în favoarea afirma]iei
de mai sus (pp. 73, 74) dup\ care poporul romanic din aceste ]inuturi s-a
retras în vremuri de restri[te în mun]i, de unde s-a împr\[tiat mai apoi din nou.

81
bogat, cu fir albastru [i ro[u, în lucr\tur\ de [al [Schalarbeit]88, [i în
genere sunt frumos tighelite. Orice femeie valah\ se pricepe la aceast\
lucr\tur\ pe care o deprinde de timpuriu, ca [i coloratul, ]esutul [i
torsul ; c\ci nici ea, nici altcineva din familie nu poart\, cu excep]ia
câtorva obiecte de podoab\, ceva care s\ nu fi fost f\cut de mâna ei.
Cea de a doua principal\ pies\ vestimentar\ e pantalonul, purtat
iarna nu rareori [i de sexul femeiesc. Pantalonii b\rba]ilor sunt din
pânz\ [i au o croial\ când strâmt\, când larg\, întotdeauna îns\ f\r\
form\. ~n jurul c\m\[ii pe care b\rba]ii o las\ s\ atârne peste pantaloni
se prinde în catarame o curea de piele. Valoarea [i podoaba acesteia
o dau l\]imea [i calibrul cataramelor de alam\ ; dar acum se poart\
curele [i din iuft ro[u cu ornamente presate deasupra.
~nc\l]\mintea se economise[te de cele mai multe ori peste var\,
c\ci femeile [i copiii merg descul]i. Când îns\ se încal]\, pun to]i
sandale care se leag\ strâns cu [ireturi din piele de piciorul înf\-
[urat în prealabil într -o bucat\ grosolan\ de lân\, de regul\ cu
p\tr\]ele ro[ii, cenu[ii [i negre89 . Valahul mai bine situat, mai cu
seam\ de la ]ar\, poart\ îndeob[te ca semn distinctiv cizme mari
de piele, dar care sunt suficient de largi încât s\ nu-i stânjeneasc\
libertatea piciorului, neobi[nuit cu nici o constrângere. Aceast\
deprindere de a purta cizme se reg\se[te [i la femei. Pe cap, valahii
[i mai ales p\durenii poart\ de cele mai multe ori c\ciul\ neagr\
sau alb\ din blan\ de miel, de felurite forme, dar întotdeauna
înalt\. Se v\d piramide conice ciuntite [i cilindri pe care [i-i
potrive[te fiecare pe cap dup\ gust, în a[a fel încât se poate deduce
de aici dispozi]ia [i caracterul purt\torului. La ]ar\ a câ[tigat deja
teren, precum în genere moda [i luxul, p\l\ria neagr\ rotund\ pe
care oamenii o poart\ nu foarte înalt\ [i cu borul abia îndoit ;
p\l\riile fl\c\ilor sunt împodobite cu pene, flori, g\itane [i altele
asemenea.
Mai variat\ este g\teala capului la femei ; ea este deosebit de
frumoas\ [i pictural\ la p\durence [i muntence care poart\ v\luri
din pânz\ alb\ sau bumbac, adesea frumos brodate [i tighelite, de
toate lungimile [i l\]imile, fixate cu gust printr-un pieptene în
partea posterioar\ a capului. Apoi, în afar\ de basmalele simple,
albe [i colorate, legate în jurul capului, se poart\ [i bonete brodate,
de diferite forme, care acoper\ când numai cre[tetul capului, când

88. Putem scrie Schal în loc de shawl, c\ci [i francezii au renun]at la forma
englez\ [i scriu châle.
89. S-a formulat la p. 47 presupunerea c\ popula]ia str\veche pe care s-a
altoit aici ramura roman\, deci baza valahit\]ii, ar fi fost celtic\. O alt\
confirmare ar oferi-o aceste materiale în carouri, obi[nuite la popoarele
celtice. Vezi Schreiber, Marcellusschlacht, p. 49.

82
numai p\rul [i fruntea, adesea îns\ las\ s\ se vad\ doar fa]a.
Fetele umbl\ cu capul gol [i poart\ p\rul [i cozile împodobite cu
flori. P\rul [i-l piapt\n\ [i [i-l împletesc într-un fel special. Anume
adun\ tot p\rul din partea de sus a capului într-un mo] pe care îl
împletesc în trei pân\ la opt [uvi]e, apoi trag p\rul peste frunte [i
tâmple spre fa]\, sau îl aduc, ca rascienele, sub forma unor codi]e
laterale ; p\rul din partea de jos a capului e împletit de asemenea,
într-o coad\ care se leag\ de cea de sus. Caracteristic [i delicat
este obiceiul ca femeile tinere care înc\ î[i mai p\streaz\ condi]ia
înfloritoare, adic\ cele care înc\ nu au n\scut, s\-[i poat\ împo-
dobi acoper\mântul marital al capului cu flori [i panglici colorate
ca fetele.
O alt\ component\ principal\ a îmbr\c\min]ii femeie[ti const\ în
dou\ [or]uri colorate, lucrate în cas\, asemenea celor purtate de
napolitane, unul în fa]\, cel\lalt în spate. Ele sunt adesea lucrate cu
mult gust, având fire de aur [i argint în urzeal\. Câteva perechi de
asemenea [or]uri alc\tuiesc, împreun\ cu scoar]e [i c\m\[i, bog\]ia
zestrei unei fete. {or]urile sunt fie întregi, fie jum\t\]i constituite doar
din franjurile care cad de la lânurile colorate din urzeal\. P\dureanca
se recunoa[te dup\ [or]urile pe care le poart\ de obicei dintr-o
singur\ culoare, ro[u închis sau albastru, cu dungi [i desene în
aceea[i culoare. ~n genere, lucr\tura acestor [or]uri difer\ în func]ie
de ]inut [i de sat, alc\tuind astfel semnul distinctiv al feluritelor
comunit\]i, tot a[a cum în Sco]ia culoarea pledurilor deosebe[te
între ele familiile [i comitatele.
O alt\ pies\ vestimentar\ purtat\ de b\rba]i [i femei sunt ilicele
lungi din postav alb. La femei ele au în mod obi[nuit petice colorate
din piele sau postav, încadrate de ornamente negre în spiral\ [i
aproape întotdeauna garnisite cu blan\ de miel, în vreme ce la
b\rba]i ele sunt împodobite în genere mai simplu, doar cu g\itane
albastre sau ro[ii.
~n sfâr[it, pentru anotimpul mai aspru exist\ [uba 90 ; un surtuc
f\cut dintr-un postav mai gros, împodobit ca [i vesta b\rb\teasc\ [i
prev\zut cu mâneci nu prea înguste. Moda a inventat o form\ mai
c\lduroas\ [i mai solid\ a aceleia[i îmbr\c\min]i, confec]ionând-o
din blan\ alb\ de oaie. Fa]a cu blan\ se întoarce în afar\ pe vreme
rea ; cealalt\ fa]\, ornamentat\ cu revere din piele ro[ie, vine în
interior. Nasturi mari de alam\, galbeni sau de un alb str\lucitor,
sunt podoaba atât a vestei, cât [i a hainei. Drept hain\, valahul are

90. Cuvânt înrudit f\r\ îndoial\ cu francezul jupe ; în elve]ian\, juppe (acela[i
lucru dup\ Stalder, Idiotikon, 2, 78), înrudit cu tschoopen, vest\, pieptar
(idem, 1, 320).

83
chepeneagul, de asemenea din postav alb, gros [i împodobit cu
g\itane colorate. Acesta are mâneci false, care sunt strânse jos ca la
unguri [i îndeplinesc func]ia de buzunare, precum [i un guler mic
p\trat, ale c\rui col]uri inferioare prinse împreun\ formeaz\ o glug\,
în a[a fel încât pe vreme de furtun\ [i ploaie haina îi face purt\torului
ei acela[i serviciu ca acel marinaro pe care îl poart\ marinarii de pe
coasta Dalma]iei91.
De maghiari [i slavi (iliri), valahul î[i deosebe[te portul prin aceea
c\ nu î[i pune niciodat\ cravat\ ; iar femeia valah\ prin faptul c\ î[i
fixeaz\ hainele pe corp doar printr-un brâu colorat, lucrat de ea,
adesea lung de 12-15 co]i, cu care î[i strânge pe [olduri c\ma[a [i
[or]ul. ~n ultima vreme moda a inventat pentru femei [i fete ilice
scurte din ]es\tur\ alb\ sau dungat\, adesea din m\tase [i închise
într-o parte.
Obiectele de podoab\ ale femeilor [i fetelor sunt : coliere din m\rgele,
monezi de argint [i aur, în func]ie de averea p\rintelui ; flori vii sau
artificiale, funde colorate, pe care le place s\ le pun\ peste tot [i cu
care î[i încarc\ mai ales capul ; cercei, mai multe basmale colorate,
legate abundent în jurul corpului, în fine dresuri groase, ro[ii [i albe,
cu care, în vremea din urm\, dansatoarele, iar duminicile [i în zilele
de s\rb\toare, toate fetele [i femeile tinere se vopsesc. Un obicei pe
care l-au înv\]at de la femeile ilire.

3. Arhitectur\

~n general nu se poate obiecta nimic la afirma]ia c\ popoarele


romanice construiesc din piatr\, germanii îns\ din lemn92. Valahii,
[i ei de neam romanic, dar adu[i de numeroase influen]e str\ine în
punctul în care se g\sesc ast\zi, par s\ se priceap\ la ambele moduri
de construc]ie, dar tot atât de u[or î[i fac colibele din lut sau din
c\r\mizi nearse. La acest neam g\sim toate felurile posibile de case,
dup\ ]inutul în care tr\ie[te. P\durenii î[i au casele f\cute din bârne,
în mun]ii stânco[i se construie[te din piatr\, la câmpie îns\, unde
piatra [i lemnul sunt scumpe, g\sim pere]i din lut b\t\torit. Cele
mai caracteristice sunt îns\ tot casele din bârne, la a c\ror îmbinare
tâmplarii valahi v\desc o îndemânare special\. Cr\p\turile [i spa]iile
intermediare sunt umplute cu pietricele, mu[chi [i p\mânt, în exterior
îns\ sunt astupate cu un amestec de argil\, b\legar [i pleav\, peste

91. V. supra p. 47, nota 14.


92. Vezi Deutsche Colonien in Piemont, p. 124.

84
care se întinde apoi tencuiala propriu-zis\, spoiala. Locuin]ele de
var\ pentru ciobani sau pentru oamenii care z\bovesc la câmp,
]arcurile pentru oi, grajdurile [i altele asemenea se fac foarte des din
împletituri ; pentru a avea în ele un ad\post la vreme rea li se aplic\
o tencuial\ ca la casele din bârne. O [arpant\ simpl\ acoper\ totul
[i sus]ine câteva pr\jini pe care se pune materialul de acoperit
propriu-zis, fân vechi, p\nu[\ sau ceva asem\n\tor. Hornul care se
ridic\ destul de sus pe acoperi[ul inegal are form\ conic\ [i este în
partea superioar\ acoperit la fel ca acesta. E f\cut tot a[a, din lemn
[i paie. Oamenii mai înst\ri]i î[i fac [arpante [i din stinghii [i apoi le
acoper\ cu [indril\ lat\ ; chiar acoperi[uri cu ]igl\ se v\d ici-colo.
~n ce prive[te organizarea unei asemenea case, planul ei e foarte
simplu : un dreptunghi, desp\r]it de obicei prin câ]iva pere]i în dou\
sau trei înc\peri, dintre care cea din mijloc, situat\ sub co[, consti-
tuie buc\t\ria f\r\ vatr\. Celelalte dou\ sunt od\i]e sau c\m\ru]e,
dintre care adesea doar una singur\ e acoperit\ cu împletituri. Supra-
fa]a inferioar\ a acesteia din urm\ e tencuit\ cu lut. De regul\, o
astfel de înc\pere are o sob\ masiv\, grosolan\, de fier sau de p\mânt.
De cele mai multe ori, retr\gându-se o parte dintr-unul din zidu-
rile laterale, se mic[oreaz\ adâncimea buc\t\riei [i a uneia din
înc\peri [i se câ[tig\ astfel o tind\ aerisit\, un obicei care aminte[te
de Orient. ~n anotimpul blând aici se afl\ întotdeauna un pat
desf\cut pentru to]i membrii familiei care îl ocup\ cu rândul. ~n
genere se st\ în cas\ doar de nevoie [i nici unui valah, precum nici
unui maghiar, nu i-ar trece prin minte s\ lucreze sau s\ doarm\
în\untru, dac\ nu l-ar sili ploaia sau frigul.
Multe necazuri va fi îndurat un popor de felul s\u vesel [i ospitalier
precum cel valah ca s\ devin\ atât de neprietenos, încât s\-[i întoarc\
ferestrele [i u[ile de la strad\ [i s\ încerce s\ se ascund\ a[a cum
este aici aproape pretutindeni cazul. Rareori o cas\ valah\ î[i întoarce
spre strad\ pere]ii frontali cu ferestruicile lor : de cele mai multe ori
se afl\ cu câ]iva pa[i în spatele aliniamentului str\zii, iar o împrejmuire
înalt\ de pari ascu]i]i sau împletitur\ o ascunde pân\ la acoperi[.
Deci, dac\ treci prin satele valahe, vezi la stânga [i la dreapta str\-
zilor doar copaci, garduri înalte cu por]i, în spatele c\rora se ridic\
acoperi[urile micilor locuin]e cu hornurile lor lungi.
Casele sunt a[ezate diferit în func]ie de sat. Unele întorc spre
strad\ doar un perete lateral, altele peretele frontal. Ici-colo, în
vederea ap\r\rii de primejdia focului, s-a preferat aceast\ din urm\
a[ezare, pentru ca locuin]ele s\ fie mai dep\rtate una de alta. ~n
localit\]ile mai noi, [i în Banat acestea sunt în majoritate, str\zile
s-au t\iat, acolo unde a fost cât de cât posibil, foarte regulat. ~n

85
satele construite mai demult, casele sunt îns\ risipite [i amestecate
dezordonat, cam ca în felul corturilor unei hoarde de nomazi.

4. Psihologie [i mod de via]\

~n calitate de lucr\tori, de[i li s-ar putea aduce numeroase repro[uri,


valahii nu apar]in cet\]enilor lipsi]i de destoinicie. {i mai pu]in decât
b\rba]ilor ar fi de imputat ceva femeilor, despre care se poate mai
degrab\ spune s\ sunt motorul vie]ii casnice. Femeia valah\ toarce,
coase, ]ese, spal\, coace, g\te[te, cre[te [i hr\ne[te copiii, toate
astea al\turi de munca la câmp sau de activit\]ile lucrative propriu-zise
pe care le împarte cu b\rbatul 93. Acesta î[i umple timpul, pe care ea
îl folose[te în gospod\rie, cu treburi cet\]ene[ti. Aici intr\, fire[te, [i
lungile dezbateri publice, desf\[urate în pia]a din fa]a bisericii sau a
postului de poli]ie, în leg\tur\ cu soarta comunit\]ii, prilej cu care
destul de des î[i g\se[te locul [i popasul la cârcium\.
Dac\ valahul are o mare aplecare c\tre dolce farniente [i c\tre o
via]\ tihnit\ de domn, iar la munc\ nu se arat\ nici pe departe atât
de voinic [i de viguros ca maghiarul, totu[i nu i se poate t\g\dui
eficien]a. C\ci nici un popor nu cultiv\ atât de frumos porumbul,
acest fruct al c\rui nume în dialectul germanei de sud, welschkorn
[grâu romanic], îl desemneaz\ ca fiind o mo[tenire special\ a
popoarele romanice ; de asemenea, valahul nu cultiv\ defel cea mai
neînsemnat\ parte din grâul b\n\]ean, bine cunoscut în comer]. ~n
ce prive[te îns\ pomicultura, în special prunii, n-am v\zut pe
nic\ieri livezi mai frumoase ca la valahii din zonele de munte. Ei nu
las\ pomii s\ îmb\trâneasc\, îi cresc îns\ atât de egali, încât s-ar
zice c\ num\rul crengilor [i al ramurilor care încep la to]i la aceea[i
în\l]ime ar fi identic [i c\ o astfel de livad\ seam\n\ cu o sal\ din
frunzi[ verde, al c\rui tavan plat se sprijin\ pe multe coloane
mi[c\toare. O asemenea proprietate este, de altfel, în anii m\no[i,
fala st\pânului ei. Când se apropie vremea în care prunele dau în
pârg, el porne[te cu femeie [i copil la livad\ ca s-o p\zeasc\ zi [i

93. O imagine asem\n\toare descrie [i lucrarea Deutsche Colonien in Piemont


(p. 97) în leg\tur\ cu femeile comunit\]ilor romano-germane din jurul
masivului Monte Rosa. Condi]ia inferioar\ a femeilor îi deosebe[te în genere
pe latini de germanici. Atitudinea acestora din urm\ se manifest\ cel mai
puternic în respectul pe care îl au englezii fa]\ de femei. S\ nu se contra-
argumenteze cu Fran]a : felul în care acolo sexul femeiesc intervine în via]\ –
de la Ioana d’Arc pân\ la o Pompadour – e cu totul altceva decât venera]ia
delicat\ pe care germanii o au pentru femeie în interiorul limitelor fixate
acesteia de natur\.

86
noapte, dar [i ca, stând pe burt\ [i sprijinindu-[i b\rbia în pumni,
s\ se bucure privind dr\gu]ul de bel[ug.
Nu mai pu]in decât la celelalte ramuri ale agriculturii, valahul se
pricepe [i la gr\din\rit, în care îndeosebi femeile sunt active, ducând
s\pt\mânal produsele la târgurile învecinate. Tot astfel se g\sesc
printre valahi destoinici cresc\tori de albine care, ca de]in\tori de
în]elepciune special\, se bucur\ din partea comunit\]ii de un fel de
cinstire evlavioas\.
Dac\ valahul nu este nepriceput în ramurile economice pomenite,
în ce prive[te cre[terea vitelor, mai cu seam\ a cornutelor, el este cu
atât mai pu]in, ba dimpotriv\, e cioban înn\scut, de aceea s-a [i
încercat s\ i se explice numele ca fiind sinonim cu nomad. Fa]\ de
animalele sale e milos [i bun, pricin\ pentru care acestea se arat\
foarte blânde [i supuse, având chiar deprinderea de a mânca din
mân\ [i de a asculta de cuvânt. Ceea ce are, st\pânul împarte cu
animalele sale, care de aceea prosper\ vizibil în mâinile lui. Dac\
fur\ de ici de colo, de pe câmp, din bunul altuia, o face cu siguran]\
tot atât de des pentru boii s\i ca [i pentru sine.
Mai ales ca cioban pare s\ fie valahul la locul s\u, atunci când
traverseaz\ încet p\[unile în urma pa[nicelor sale lânoase, purtându-[i
pe um\r haina ag\]at\ de un b\], cu fluierul în gur\, t\iat de el
însu[i, sau atunci când, poposind la marginea unui islaz, cu bolovani
[i tufi[uri de m\r\cini, î[i fluier\ cântecele pline de triluri pozna[e,
frecvent reluate. El este un p\rinte pentru oile sale ; acestea sunt
copii ascult\tori care au nevoie de câine mai mult spre a fi ap\rate
decât mustrate.
~n comportarea sa, valahul nu e foarte riguros, c\ci el ur\[te orice
fel de constrângere [i nici nu vrea s\ fie robul muncii sale. Pe aceasta
o face adesea de mântuial\ [i cu destul\ nep\sare, la fel pentru sine,
cât [i pentru al]ii. Mult va fi contribuit la imprimarea acestei tr\s\turi
adânci [i asuprirea sub care lânceze[te din vremuri imemoriale.
N\pastele r\zboiului [i jafurile l-au înv\]at s\ renun]e la câ[tig [i
avere, a[a încât nimeni nu se resemneaz\ în fa]a pierderilor mai u[or
ca el, cu zicala : „cum vrea Dumnezeu !” Crescut în condi]ii aspre [i
f\r\ preten]ii, nu se las\ doborât de nici o nenorocire, de aceea nici
nu s-a dedat pân\ acum cer[etoriei. Abia de aici încolo încep valahii
s\ se molipseasc\ treptat de la nem]i [i slavi de aceast\ proast\
deprindere. Dac\ îi ia cuiva casa [i curtea foc, el nu are nevoie de o
institu]ie public\ s\-l ajute, c\ci de este, bun\oar\, iarn\ [i neferi-
citul nu are cum s\ se ajute altminteri, e g\zduit pe rând, în numele
Domnului, împreun\ cu femeia [i copilul s\u, de diferite familii din
sat [i din vecin\tate, iar animalele sale sunt împ\r]ite pe la unii [i pe
la al]ii [i înierneaz\ pe degeaba. Valahii numesc asta „ a face poman\”,
ceea ce înseamn\ „a face o fapt\ bun\ spre a fi pl\cut lui Dumnezeu” ;

87
expresia acoper\ toate faptele de iubire cre[tin\, chiar [i pe acelea de
dincolo de mormânt. Grindin\, rev\rs\ri de ape, foc [i altele ase-
menea sunt v\zute ca venind pur [i simplu de la Dumnezeu, de
aceea el nici nu pierde multe vorbe pe seama lor.
Sim]ul cu adev\rat evlavios pe care îl au toate astea la baz\ se
manifest\, pe de alt\ parte, printr-o puzderie de reprezent\ri [i
obiceiuri supersti]ioase, c\rora, la sfâr[itul basmelor, le este con-
sacrat un capitol. Bun\oar\, chiar dac\ valahul presupune c\ i-a
murit copilul fiindc\ a[a a vrut Dumnezeu, nimic nu-l împiedic\ s\
cread\ c\ a fost ucis cu [tirea acestuia de c\tre un vampir sau un
pricoloci [i de aceea îng\duie unui expert s\ stropesc\ a[a cum se
cuvine [i s\ mutileze cadavrul bietei victime. Iar dac\ valahul, pe
de-o parte, crede cu t\rie în ajutorul sfin]ilor s\i, pe de alta, se
îndoie[te tot atât de pu]in de primejdiile care îl amenin]\ din partea
duhurilor rele, a vampirilor, vr\jitoarelor, vr\jitorilor [i balaurilor ;
da, se poate spune c\ : dup\ cum prin ace[tia din urm\ s-a p\strat
aproape ne[tirbit\ vechea credin]\ p\gân\ în existen]a unei împ\r\]ii
de puteri vr\jma[e, tot astfel [i primii nu reprezint\ decât zeii [i
zei]ele binevoitoare care [i-au schimbat întrucâtva esen]a sub influen]a
cre[tinismului.
Valahii î[i iubesc copii cu o deosebit\ duio[ie. Ceea ce se vede din
faptul c\ nu îi pun, precum germanii, de timpuriu la munc\, ci îi
las\ s\ se joace în voie. Iat\, de ce, printre ei dai extrem de rar de
copii care s\ fi fost imbeciliza]i de exigen]e sau de pedepse exagerate.
Dimpotriv\, la întreb\ri banale au de cele mai multe ori preg\tite
r\spunsuri rapide, limpezi, în care cuvintele sunt exprimate simplu,
precis [i adesea cu o concentrare latin\.
Am observat acela[i lucru în [coli, la examene. ~n afar\ de limba
valah\, în care se pred\ citirea, scrierea, aritmetica [i religia, copiii
mai înva]\ s\ socoteasc\, s\ citeasc\ [i s\ scrie în maghiar\ [i
german\. Fire[te, doar imperfect, în a[a fel încât din 30 de copii doar
5-6 pot s\-[i rezolve întrucâtva temele la examene. Fiecare [coal\ e
supravegheat\ de preotul local, afar\ de asta îns\ diferitele districte
sunt conduse de directori de [coal\ proprii, numi]i în acest scop.
Moralitatea la valahi e în unele privin]e foarte ambigu\. Rela]ia
dintre cele dou\ sexe nu e de fel cum ar fi de dorit. ~ntâlne[ti adesea
b\ie]i de 13-14 ani, c\s\tori]i cu fete de 20-24 de ani, care, în afar\
de capul descoperit, cu greu mai pot avea ceva feciorelnic. Apoi,
iar\[i, auzi de fete care între]in foarte rar rela]ii de dragoste cu fl\c\i
de vârsta lor, nec\s\tori]i, în schimb, accept\ s\ tr\iasc\ împreun\
cu b\rba]i însura]i. Izolat nu lipsesc, ce-i drept, familii în bun\
rânduial\, în care credin]a matrimonial\ [i rezerva cuviincioas\ sunt
la ele acas\, dar, în genere, se poate spune c\ opinia public\ nu
sufer\ de prea mare rigoare.

88
Mi s-a întâmplat adesea ca, întrebând pe unul sau pe altul dintre
ace[ti b\ie]i însura]i, înc\ neajun[i la maturitate, asupra motivului
c\s\toriei lor premature, s\ mi se r\spund\ c\ au vrut s\ devin\
proprietari (st\pâni ai casei sau ai p\mântului) ; sau chiar, cum m-a
încredin]at unul st\ruitor, c\ astfel i se calculeaz\ o zi de corvoad\
plin\, iar nu doar, cum se obi[nuie[te la b\ie]i, o jum\tate sau trei
p\trimi dintr-o zi.
~n aceste condi]ii [i în altele asem\n\toare se poate lesne pricepe
de ce popula]ia este în ]inuturile de care vorbim atât de degenerat\,
iar diferitele familii num\r\ izbitor de pu]ine capete. Se în]elege
u[or [i din ce pricin\ pretutindeni unde tr\iesc în acelea[i comu-
nit\]i cu valahii, germanii devin curând st\pânii p\mânturilor, iar
în cele din urm\ chiar al locurilor de cas\, în vreme ce primii dispar
în num\r din ce în ce mai mare, f\r\ ca s\ se poat\ spune dac\ au
plecat cu adev\rat.
Casa unui valah, al\turi de curte [i de gardul înconjur\tor, este
întotdeauna respectat\ de vecini ca o cetate str\in\ [i de cum se
las\ seara e împotriva obiceiului s\ intri în\untru, oricât de bine
cunoscut ai fi cu st\pânul. Doar în cazuri deosebit de urgente se
face o excep]ie aici.
B\rbatul este st\pânul casei pe care în orice împrejurare o repre-
zint\ în afar\. Femeia este gospodina, care domne[te peste copii [i
are un cuvânt de spus în chestiuni m\runte. Potrivit naturii lor, fiii
[i fiicele î[i ajut\ p\rin]ii : [i unii [i al]ii la cultivarea p\mântului.
Dar dup\ cum femeia este înc\rcat\ cu mult mai multe griji [i munci
decât b\rbatul, [i fata casei trebuie s\ se deprind\ de timpuriu cu
menirea ei. Mama împarte fiicelor ei cânepa de pe propriul ogor [i
lâna tuns\ de la propriile oi, pe care fetele, de foarte tinere, trebuie
s\ le prelucreze singure, f\cându-[i din ele piesele lor de zestre.
~n afar\ de îmbr\c\minte, nevoile m\runte pe care le are fiul,
anume ceva parale pentru cârcium\, apoi ceea ce mai vrea s\ dea pe
g\teli spre a se dichisi pentru fete, el încearc\ s\ ob]in\ fie prin
simbrie, muncind cu ziua, fie mai lesnicios, punând nes\buit mâna
pe bunul altuia, potrivit proastei deprinderi a poporului s\u. Felul în
care execut\ acest lucru este cu atât mai caracteristic cu cât îl
realizeaz\ aproape profesional.
Spre a-[i face rost de o curea de piele cu catarame late de alam\ 94,
socotit\ o condi]ie indispensabil\ pentru un fl\c\u chipe[, se duce
noaptea, sau într-un moment potrivit, s\ se plimbe prin câmpuri la
vremea când porumbul începe s\ devin\ tare [i zeciuie[te un ogor
sau altul, indiferent cui apar]ine acesta, fie [i al p\rintelui iubitei
sale, pe scurt, zeciuie[te de ici [i de colo [i ia atât cât poate s\ care

94. Comp. mai sus descrierea portului, p. 82.

89
bine [i sigur. Vinde aceast\ marf\ în sat unui comerciant întreprinz\tor
[i discret, de regul\ evreu, evident, la jum\tate de pre]. Urmarea este
c\ fl\c\ul trebuie s\ fac\ mai multe drumuri la câmp. Dac\ timpul [i
prilejurile nu sunt suficiente într-un an, î[i cump\r\ de prima dat\
o curea de piele mai pu]in ar\toas\, sub]ire [i împodobit\ potrivit cu
situa]ia buzunarului s\u. Peste iarn\ are poate prilejul s\ pun\
mâna pe provizia de poame a tat\lui s\u. Astfel î[i face iar\[i rost de
bani, pe care îi d\ pentru schimbarea curelei pe una mai lat\, mai
valoroas\. Ac]ioneaz\ [i lucreaz\ a[a pe sub mân\ pân\ ce intr\ în
posesia unei curele la mod\. Acest schimb se face cel mai bine `ntre
fl\c\i, în a[a fel încât de fiecare dat\ speculantul cel mai tân\r [i mai
pu]in abil ajunge în posesia m\rfii cu valoare redus\.
Astfel, b\trâne]ea cu privilegiile [i averile ei este tras\ pe sfoar\
de tinere]e, care î[i s\rb\tore[te triumful la jocul din fa]a bisericii, la
care frumoasa valah\ î[i încol\ce[te bra]ele în jurul unui fl\c\u cu
atât mai vârtos cu cât cureaua lui e mai lat\, iar cataramele sunt de
un calibru mai mare. Vârstnicii îns\, sprijini]i în bastoanele lor,
privesc [i-[i amintesc, glumind cu bun\voin]\, de propria tinere]e,
când, [i ei, se îngrijeau la fel de g\teala lor.
Joc denume[te la valahi dansul, dar [i, în genere, activit\]ile
ludice. El se face în toate duminicile [i în zilele de s\rb\toare, în
afara perioadelor de post fixate de Biseric\, vara [i iarna, în aer liber,
[i anume în locuri publice, de obicei în fa]a bisericii. Primarul [i
sfatul satului, a c\ror func]ie e reprezentat\ de un baston, supra-
vegheaz\ jocul, c\ci [i aici, precum probabil oriunde în lume la dans,
se isc\ u[or gâlceav\ [i înc\ier\ri. Cimpoiul valahului [i scripca
dezacordat\ a ]iganului constituie la aceste s\rb\tori acompania-
mentul muzical caracteristic, care e de cele mai multe ori vioi, dup\
cum cer figurile jocului.
Din cele [ase jocuri valahe r\spândite, am cunoscut pân\ acum
trei, dintre care dou\ direct. Primul, pe care nu l-am v\zut niciodat\
jucat, pare s\ fie transilv\nean, deoarece se nume[te Buf\neasca,
dup\ numele unui erou valah preferat care [i-a dat via]a acolo pentru
libertatea poporului s\u.
Cel de-al doilea se nume[te ~nainte 95, în german\ vorwärts, este
cel mai iubit, face cea mai mare larm\ [i îng\duie cea mai slobod\
fantezie. La el juc\torul are cele mai multe prilejuri s\-[i pun\ în
valoare fata [i tot el reclam\ cel mai des admonestarea bastonului

95. La Clemens, vorwärts e tradus cu denainte, dinnainte. Ar fi s\ ne gândim


aici la onanta, onanti (vizavi) ? Cuvântul ar fi format cu de, ca fr. de-main
(lat. de mane). S-ar putea presupune [i un inante romanic, corespunzând
literal lui onanti [Talo[ 1963 (p. 159, n. 22) citeaz\ opinia lui Andrei
Buc[an, dup\ care acest joc face parte din categoria „purtatelor” – n.t.].

90
supravegherii locale. Jocul începe prin aceea c\ fl\c\ii î[i disput\
cinstea de a-l deschide [i de a pl\ti muzica pentru acest prim rând.
Cearta este, fire[te, cu atât mai vehement\, cu cât cei de fa]\ iubesc
mai înfl\c\rat, c\ci favoarea unei fete urmeaz\ de obicei s\ fie pre]ul
pentru deschiderea jocului. O dat\ ce un fl\c\u a câ[tigat acest
privilegiu, se formeaz\ [irul de juc\tori, în care pe cât posibil fiecare
dansator ]ine câte dou\ fete de mân\, iubita la dreapta, fire[te, [i
bate p\mântul cu cizmele grele, înaintând încet, în vreme ce, în fa]\,
muzica bate tactul nici prea repede, nici prea lent. Dac\ mi[carea se
învioreaz\ [i jocul devine mai însufle]it, dansatorul î[i pune partenera
s\ se învârte între bra]ele sale ridicate. Mai multe privitorul nu vede
la acest joc, iar uniformitatea lui obose[te repede. Dar dac\ [tii c\
plecarea cuviincioas\ a ochilor dansatoarei nu e decât pref\c\torie [i
datin\, nicidecum sfial\ fireasc\, dac\ observi mai atent ce se întâmpl\
în jur, atunci percepi curând [i la ace[ti ]\rani toate micile r\ut\]i [i
cochet\rii, toate [iretlicurile familiare distrac]iilor cu dans. La fetele
valahe exist\ obiceiul, ca [i aiurea, de a nu ap\rea chiar de la început
[i nici de a r\mâne pân\ la sfâr[it, precum nici de a dansa cu oricine
le cere. O dat\ un rând terminat, dansatoarele alearg\ ru[inate s\ se
ascund\ printre privitori [i s\ arunce pe furi[ spre fl\c\ii care r\mân
pe loc priviri sfioase, doritoare de un nou joc.
Cel de al treilea joc, Pe loc *, adic\ auf dem Platze, se adreseaz\
poate unei vârste mai înaintate decât precedentul, deoarece el nu e
altceva decât un [ir colorat, un cerc, sau dac\ nu sunt suficien]i
dansatori, doar un fragment de cerc. S-ar zice c\ întreaga societate
de dansatori [i dansatoare, b\tând pasul jocului precedent, nu face
aici decât s\-[i expun\ portul de s\rb\toare [i s\ se priveasc\, este
ca un mod de a saluta în lan]. To]i partenerii [irului multicolor, în
care desigur fiecare dansator î[i are iubita de-a dreapta sa, se ]in de
mâini pe la spatele vecinilor lor. Muzica este la mijloc [i trebuie
pl\tit\ de fiecare dintre fl\c\ii care particip\ la joc.
Faptul c\ [i la joc g\teala ambelor sexe are un rol principal se
poate lesne închipui, nu îns\ [i cantitatea de dresuri ro[ii [i albe
folosite de fete [i femei spre a fi în pas cu moda, pe cale de a se
r\spândi tot mai mult, [i a nu ajunge de batjocura altora. Exces de
funde colorate, f\r\ grij\ pentru culoare, acoper\ capul ; basmale de
m\tase [i altele pestri]e, legate f\r\ gust de trup, sunt socotite
indispensabile de c\tre d\t\toarele de ton din lumea tân\r\ a fru-
moaselor dansatoare valahe, în vreme ce fl\c\ii se f\lesc cu n\framele
pe care le-au primit ca semn de dragoste [i pe care le ]in ag\]ate de
curea. Pe deasupra se împ\uneaz\ cu bani din bel[ug [i se prefac

* Jocul ar fi un „brâu b\n\]ean” (Talo[, op.cit., loc cit., nota 23) – n.t.

91
adesea, oricât ar fi de treji, c\ sunt be]i, ca [i când ar fi avut burta [i
capul pline de cine [tie câte jum\t\]i de litru de vin.
Jocul începe dup\-amiaza [i ]ine iarna pân\ se însereaz\, iar vara
pân\ ce porcii [i vacile se întorc de la p\[une. Totodat\, el nu e
limitat la aceste momente, ci se face [i cu alte prilejuri de veselie : la
târnosiri, nun]i, alegeri de primari, s\rb\tori de prim\var\ [.a. Apoi
are loc [i în case, în cadrul unor adun\ri restrânse.
Când doi tineri urmeaz\ potrivit legii [i având în vedere opinia
public\ s\ se uneasc\ prin c\s\torie, p\rin]ii ambelor p\r]i se pun în
mi[care foarte diplomatic [i conven]ional, se în]elege de form\, ca [i
cum un prin] ar cere mâna unei prin]ese.
Tat\l pretendentului î[i alege de aceea un pe]itor dintre prietenii
sau rudele sale. El se duce la casa fetei dorite [i cerceteaz\, prin
complimente limbute la adresa tat\lui, dac\ acesta e în genere dispus
s\-[i m\rite fiica.
Se procedeaz\ astfel chiar [i atunci când p\rin]ii s-au pus de
acord în aceast\ privin]\ cu un an în urm\. Potrivit obiceiului, cel în
cauz\ se arat\ cu deosebire uimit, ca [i cum abia atunci ar fi aflat de
a[a ceva, nu spune nici da, nici nu, trece la lucruri indiferente,
vorbe[te despre pia]\, despre pre]urile la poame [i la vite, despre
vreme [i altele asemenea, atinge apoi din nou în treac\t, la întrebarea
repetat\ a pe]itorului, problema, spunând c\ trebuie întrebat\ nevasta,
c\ nu sunt f\cute provizii de poame [i nimic din recolta acestui an,
ca [i cum nunta ar fi trebuit s\ se fac\ a doua zi.
~n fine, pentru a sc\pa de vizitatorul sup\r\tor, i se d\ un termen,
când urmeaz\ s\ primeasc\ r\spunsul. ~n ziua fixat\, târguelile î[i
reiau cursul ocolit, iar dac\ tat\l vrea s\ arate c\ fata lui are mare
pre], ceea ce, de fapt, este scopul întregii comedii, g\se[te un nou
pretext, spunând c\ are de vândut un lucru sau altul, pricin\ pentru
care fixeaz\ o alt\ zi pentru discu]ii.
~n ziua respectiv\ tat\l fetei îng\duie, în fine, ca tat\l preten-
dentului s\-i vorbeasc\ în privin]a [tiut\, scop în care fixeaz\ un alt
termen. Acela vine îmbr\cat în hainele sale de s\rb\toare, chiar [i
dac\ viitorul s\u cuscru îi este prieten apropiat [i vecin ; de obicei
aduce cu sine o sticl\ de vin sau de rachiu. Amândoi se salut\
]eap\n ca [i cum nu s-ar fi v\zut niciodat\ [i stau de vorb\ despre
orice numai nu despre principalul lucru, pe care amândoi îl [tiu de
mult [i [i-l doresc. ~n fine, tat\l b\iatului face începutul, cel\lalt
îns\ se preface c\ nici nu s-ar mai fi gândit la chestiune, uzeaz\ din
nou de [iretlicuri, la care oaspetele îi întinde sticla s\ bea. Dac\
accept\, înseamn\ c\ pe]itorul poate veni cu fiul s\u la vedere ; dac\
refuz\, în ciuda tuturor încuraj\rilor, înseamn\ c\ respinge l\murit
propunerea. Dar st\pânul trufa[ al casei se las\ îndelung rugat ;

92
chiar de-ar muri de sete, se uit\ dispre]uitor la sticl\, î[i cere iertare
cum c\ nu poate nici mânca, nici bea, sau c\ nu bea vin dup\
rachiu, din care tocmai a luat un p\h\rel [.a. Dac\ îns\ n\zurosul
st\pân al casei bea, atunci îi serve[te [i el oaspetelui b\utur\ din
propria-i pivni]\ [i afacerea ia astfel cursul cel mai favorabil. Acum
sunt de fa]\ [i cele dou\ mame, c\rora le revine partea tehnic\ a
tranzac]iei, în vreme ce b\rba]ii negociaz\ zestrea. Femeile exami-
neaz\ deci reciproc marfa ; dac\ sunt mul]umite, ceea ce dau s\
în]eleag\ clipind [i închizând ochii, strâmbând gura [i recurgând la
alte asemenea tertipuri, atunci b\iatul întinde fetei, care în tot acest
timp a privit fix în p\mânt, ]inându-[i batista la gur\, ca [i cum n-ar
[ti s\ numere pân\ la cinci [i ar fi mult, mult mai nevinovat\ decât
este cu adev\rat, un m\r în care sunt înfipte monezi de argint. Dac\
fata îl ia, cei doi tineri sunt logodi]i. Dac\ leg\tura se desface,
logodnica trebuie s\ restituie m\rul cu monezi, iar p\rin]ii ei s\
suporte toate cheltuielile pe care le va fi f\cut logodnicul.
~n timpul acestei scene se discut\ [i despre preg\tirile de nunt\,
prilej cu care ta]ii [i mamele se f\lesc [i f\g\duiesc, cum se zice,
marea cu sarea, f\g\duieli pe care nici s\ le ]in\ nu gândesc, nici
poate mijloace nu au. Dar, deoarece a[a se cuvine, dup\ p\rerea lor,
pentru pream\rirea ambelor familii, fiecare încearc\ s\-l dep\[easc\
în l\ud\ro[enii pe cel\lalt. Da, omul cel mai s\rac care poate a luat
bani cu împrumut pentru împ\narea m\rului miresii se împ\uneaz\
atât de mult cu provizile sale de poame, cu vitele [i cu gospod\ria sa,
pe care poate doar în lun\ trage n\dejde s-o aib\, încât tinerii,
osteni]i de atâtea mofturi, fixeaz\ ziua nun]ii [i se despart.
Oricât de mult\ iluzie [i neadev\r domne[te în aceste ceremonii,
e totu[i de neînchipuit ca în situa]ia în care m\rul miresei este
înapoiat, una sau alta dintre p\r]i s\ nu restituie cinstit valoarea
banilor înfip]i în el. Tocmeala pentru fat\ care, dup\ obiceiul valahilor
nu prime[te alt\ zestre decât piesele de îmbr\c\minte [i gospod\rie
confec]ionate de ea îns\[i, prive[te darurile pe care mirele le ofer\
miresei [i p\rin]ilor ei. Abia ast\zi, obiceiuri str\ine, în principal
germane, iau locul datinei dup\ care p\rin]ii, pre]uindu-[i fata cât
mai mult cu putin]\, nu-i dau nici bani, nici altceva : b\rbatul trebuie
s\ ofere [i s\ ob]in\ fata, ceea ce este [i sensul întregii ceremonii.
R\piri de fete se produc azi mai rar ca odinioar\. C\ci poli]ia
clerical\ [i cea laic\ vegheaz\ stra[nic. Dac\ totu[i ele urmeaz\ s\
aib\ loc, trebuie ca un intermediar s\ pun\ în aplicare planul ascuns,
c\ci la valahi se obi[nuie[te ca de îndat\ ce se însereaz\ s\ nu se
mai vad\ prin cas\ sau curte nimeni din cei care nu ]in de familie ;
motiv pentru care [i invita]iile la munci în favoarea st\pânirii sau a
ob[tei sunt întotdeauna strigate tare, dinspre strad\, pe fereastr\
respectivelor persoane.

93
Fiecare cas\, deci [i cea mai s\r\c\cioas\ colib\ de valah, este
pentru st\pânul ei ca o cetate, la care de regul\ accesul este, pe
deasupra, interzis de doi sau trei câini [i în care seara nu se mai
vede nimeni. Prin urmare, mijlocitorul unei astfel de r\piri ar trebui
s\ fie o rud\ apropiat\ sau chiar fratele fetei, care poate fi [i iubitul
sorei r\pitorului, iar acesta îi va fi [i lui de folos într-o întreprindere
asem\n\toare. Fata este convins\ de un astfel de mijlocitor s\ vin\
într-un loc anume fixat de iubitul ei adev\rat. Dup\ târguieli în sus
[i-n jos, fata pune, în fine, planul în aplicare, falsul prieten o înso-
]e[te la locul unde cel neîndrept\]it, defavorizat, a[teapt\ deja mai la
o parte, înf\[urat, fire[te, în hain\. De îndat\ ce fata [i c\l\uza ei
ajung la locul de întâlnire, fl\c\ul deghizat se preface c\ vrea s\
mearg\ ceva mai departe [i o ia înainte, str\b\tând înc\ o bucat\ de
drum. Mijlocitorul îl urmeaz\ cu prada pân\ ce ajung cu to]ii într-un
loc izolat, unde r\pitorul adev\rat se face cunoscut, aruncându-[i
masca, [i o sile[te pe fata ce se împotrive[te s\ mearg\ într-o p\dure
sau la o stân\ p\r\sit\, unde cu ajutorul mijlocitorului poate s-o
st\pâneasc\ mai u[or.
Acestuia nu îi mai revine decât sarcina, în primul rând, de a
p\stra cu sfin]enie taina celor petrecute, apoi de a se îngriji de
subzisten]\ [i de foc, între opt [i paisprezece zile, pân\ ce noua Sabin\
se obi[nuie[te cu situa]ia ei, dup\ care se reîntorc amândoi în sat.
P\rin]ilor nu le r\mâne fire[te nimic altceva de f\cut decât s\-[i dea
fata dup\ r\pitor, iar acestuia nimic altceva decât s-o ia de nevast\ ;
c\ci reputa]ia ei s-a dus, fata nu s-ar mai putea ar\ta la joc [i nic\ieri
în public, cu atât mai pu]in s\-[i fac\ iluzii de a g\si un alt b\rbat.
Pentru astfel de r\piri s-au fixat de altfel pedepse aspre [i ele nu
se mai produc, cum am spus, decât rareori, în schimb, cu atât mai
frecvent este furatul miresei, când ambii tineri se învoiesc s\ ocoleasc\
împotrivirea p\rin]ilor [i s\-[i impun\ voin]a lor. Fata fuge cu fl\c\ul
fie într-un loc izolat, fie într-unul învecinat, la o rud\ care le e
favorabil\, [i r\mân acolo câteva zile [i câteva nop]i, dup\ care, la
întoarcere, p\rin]ii sunt sili]i s\ se învoiasc\ la c\s\toria lor, deoarce,
ca [i în primul caz, fata nu ar mai valora nimic [i ar a[tepta zadarnic
un alt b\rbat. Dac\ o asemenea fapt\ ajunge s\ fie adus\ în fa]a
judec\]ii, celor vinova]i li se aplic\ o corec]ie corporal\ ; ta]ii îns\ râd
v\zând asemenea încerc\ri la care e supus\ dragostea, c\ci [i ei au
f\cut la vremea lor întocmai ca tinerii.
Un iubit respins se r\zbun\ pe fat\ prin aceea c\ întotdeauna la
joc danseaz\ cu alta în fa]a ei, ca s-o nec\jasc\, [i las\ de-o parte
orice bun\-cuviin]\. Spre a-i face pe p\rin]i s\ în]eleag\ [i a se
r\zbuna, de fapt, pe ei, se duce noaptea [i cose[te cânepi[tea al
c\rui produs apar]ine exclusiv persoanelor feminine ale casei, care
în astfel de cazuri î[i împart adesea vinov\]ia. Foarte în]elept e acest

94
obicei : firul sortit zestrei fetei necredincioase nu are cum s\ creasc\
mai departe, t\iat fiind de coas\. Paguba îi spune tat\lui îndeajuns
de l\murit cui i se adreseaz\ r\zbunarea, c\ci, dac\ ar fi vorba de el,
atunci i s-ar da foc la fân sau la paie, ori i s-ar schilodi noaptea la
p\[une calul sau boul. T\ierea cânepi[tei verzi îi este suficient\
tat\lui ca s\-[i ia fata la întreb\ri.
Al\turi de sfin]irea bisericilor la care, de altfel, se practic\ acelea[i
obiceiuri ca în toate ]\rile cunoscute, nun]ile alc\tuiesc prilejurile cele
mai importante care unesc la petreceri un num\r mare de familii din
comun\. O nunt\ poate s\ dureze o s\pt\mân\ întreag\ [i de obicei se
s\rb\tore[te trei zile la p\rin]ii miresei [i tot pe atâta la cei ai mirelui.
Cu ocazia asta se îndeplinesc o mul]ime de formalit\]i [i, în afar\
de miri [i de p\rin]ii lor, cele mai s\rb\torite persoane sunt nunul [i
cavalerul de onoare* al miresei. Primul e întotdeauna na[ul de botez
[i, dintre to]i cei de fa]\, el are pe întreaga durat\ a s\rb\torii cea
mai înalt\ func]ie. Ea se mo[tene[te, trecând de la tat\ la fiu. Acesta
din urm\ este cinstit de nunta[i, oricât ar fi de tân\r, ca [i tat\l s\u,
adev\ratul na[. Se întâmpl\ astfel ca înrudirea prin n\[ie a unor
familii s\ dureze pân\ la dispari]ia uneia sau alteia dintre ele. ~ntre
familii legate astfel exist\ întotdeauna o rela]ie de respect reciproc.
Cavalerul de onoare al miresei de]ine [i el la nunt\ o func]ie
însemnat\ prin faptul c\ îi revine sarcina de a o p\zi pe mireas\ ca
s\ nu i se aduc\ vreo ocar\ sau s\ i se fac\ vreun lucru de ru[ine,
ceea ce prilejuie[te, fire[te, o sumedenie de tachin\rii.
Curios e c\ la aceste s\rb\tori b\rba]ii sunt desp\r]i]i de femei [i
doar izolat, ici-colo, se caut\ unul pe altul. Dac\ locuin]a ]\ranului
are doar o singur\ înc\pere, aceasta r\mâne pentru b\rba]i, în vreme
ce femeile stau la mas\ în pivni]\ sau într-un grajd golit, împrejurare
la care am asistat eu însumi în mai multe rânduri. Adesea este
preg\tit\ [i o mas\ pentru s\raci [i cer[etori. Str\inii care trec sunt
pofti]i bucuros în\untru, sunt hr\ni]i [i, pe deasupra, li se umplu [i
traistele cu provizii. Dac\ vin oaspe]i onorabili, bun\oar\ persoane
mai înalte, preotul, înv\]\torul, un func]ionar sau cineva din familia
st\pânilor, atunci cavalerul de onoare o cheam\ pe mireas\ [i o
prezint\ noului venit. Ea cap\t\ de la acesta un mic dar în bani
pentru care îi mul]ume[te, ducându-i mâna la buze [i la frunte.
St\pânul casei trebuie s\ renun]e s\ stea jos atâta timp cât
oaspe]ii n-au terminat de mâncat [i trebuie s\ treac\ de la unul la
altul spre a vorbi cu ei. Aceea[i îndatorire îi revine [i st\pânei casei
la masa femeilor. Mirele [i mireasa nu au voie s\ m\nânce nimic în
ziua cununiei [i abia seara li se d\ o gustare la o mas\ pus\ special
pentru ei. Pân\ atunci stau, [i ei, separa]i asemenea celorla]i.

* E vorba, evident, de vornicel. (N.t.)

95
Dac\ e s\ înceap\ jocul, muzican]ii, de regul\ un cimpoier [i un
cetera[, se a[az\ lâng\ sob\, sau pe ea, iar fetele [i femeile tinere
sunt aduse din înc\perea lor sau din buc\t\rie. Fire[te, atâta vreme
cât dureaz\ petrecerea de nunt\, închin\rile [i ciocnirile de pahare
înso]esc neîncetat larma cea mai vesel\ [i mai naiv\ ce se poate
închipui. Se închin\ pentru tot, pentru mireas\ [i mire, pentru
b\trâni [i tineri, pentru na[, cavaler, primar, pentru întregul sfat,
comitat, pentru ]ar\, pentru împ\rat, pentru întreaga lume împreun\
cu bunul Dumnezeu din cer. Comic este [irul de închin\ri la adresa
celor care ofer\ daruri, scop în care este dinainte rezervat\ o or\.
Darul este îndeob[te o n\fram\ colorat\ din bumbac ce poate fi
folosit\ atât ca batist\, cât [i ca basma ori [or]. Este pus\ pe un taler
mare de lemn, deasupra câtorva pâini [i a ceva friptur\, la care,
fire[te, nu poate lipsi o sticl\ de vin. Cu aducerea acestor daruri se
z\bove[te pân\ ce to]i solii a[tepta]i ajung la u[\. Sarcina aducerii
darurilor revine fiilor casei. ~n fine, se deschide u[a [i un taler dup\
altul, înc\rcat de darurile amintite, înainteaz\ alunecând dintr-o
mân\ binevoitoare în alta, pe deasupra capetelor celor de fa]\. El
este ar\tat tuturor oaspe]ilor, rostindu-se numele donatorului, la
care un ura general [i sonor recunoa[te cea mai sincer\ bun\voin]\.
Formula pe care am auzit-o de obicei cu acest prilej este : „N.N. s-a
purtat bine, cu daruri frumoase, ne-a trimis vin, pâine, cea mai
frumoas\ n\fram\ [i friptur\ ! S\ tr\iasc\ !” La care corul repet\
într-un glas urarea. Cine st\ mai aproape ia darurile, mama miresei
îi înmâneaz\ acesteia pe loc n\frama ; bucatele se a[az\ pe mas\ în
mai multe gr\mezi, carnea la carne [i pâinea la pâine ; vinul este
turnat într-un vas care st\, de asemenea, preg\tit pe mas\. Proviziile
care sosesc astfel determin\ în principal durata petrecerilor de nunt\.
Pe cât de mult\ risip\ se face aici, pe atât de simplu este, de
regul\, modul de via]\ al valahilor. ~n ce prive[te mâncarea, ei sunt
extrem de cump\ta]i, fapt la care contribuie [i posturile severe pre-
scrise de biserica lor greceasc\. E de presupus c\ postesc jum\tate
de an. ~n zilele cele mai severe de post nu beau nici vin, iar mâncarea
lor const\ în fasole fiart\ doar în ap\ cu sare, f\r\ gr\sime sau ulei.
Sarcina de a mânca, valahul o îndepline[te, ca pe oricare alta, în cea
mai deplin\ tihn\96. I-am privit adesea când î[i luau gustarea în ora
de pauz\ din timpul lucrului. St\teau ghemui]i în [ir sau în cerc,
fiecare cu o bucat\ mare de m\m\lig\ într-o mân\ [i o leg\tur\ de
usturoi verde în cealalt\. La o îmbuc\tur\ mare de m\m\lig\, rupeau

96. Aceast\ tihn\ în toate constituie [i în Elve]ia o caracteristic\ eminent\ a


spi]elor romanice, spre deosebire de caracterul aspru [i activ al germanilor.
Cf. Deutsche Colonien in Piemont, p. 115.

96
cu din]ii cât mai pu]in usturoi, apoi î[i puneau merindele în fa]\ [i,
]inând mâinile în poal\, mestecau cu cea mai mare încetineal\ ceea
ce aveau între din]i. Astfel cu un funt de m\m\lig\ [i o leg\tur\ de
usturoi cât degetul de lung\ sau cu un vârf de cârnat lung de un ]ol,
valahul putea s\-[i ocupe o jum\tate de or\. Aceasta e prima lui
mas\, pe care o nume[te prânz (adic\ prandium). Cea de a doua mas\,
cina (cena), o ia c\tre ora patru, precum odinioar\ romanii coena lor.
M\m\liga, dup\ cum am observat deja, este f\cut\ din f\in\ de
porumb [i îi înlocuie[te valahului pâinea. Dar ea nu se p\streaz\
mult, ci se acre[te repede, trebuind s\ fie astfel preparat\ mai des.
Acest neajuns înlesne[te deja în unele locuri p\trunderea pâinii
obi[nuite [i înl\tur\ m\laiul. M\m\liga sau m\m\lega este un terci
din f\in\ fin\ de porumb, înrudit cu polenta italieneasc\. Se m\nânc\
îndeob[te cu lapte dulce.
Pe[tele este în toate anotimpurile un fel de bucate preferat de
valah. ~n post îl m\nânc\ uscat [i s\rat, a[a cum se g\se[te aici
pretutindeni în comer]. Altminteri, îl frige pe jar [i îl consum\ ca
italienii cu ulei, mul]umindu-se [i cu ulei de rapi]\. Valahii se pricep
de minune s\ frig\ carnea afar\.
Am cunoscut în diferite împrejur\ri priceperea la g\tit a femeilor
valahe. Am fost, de pild\, de mai multe ori oaspetele unui primar la
nun]i, sfin]iri de biserici [i altele. Lista de bucate consta în urm\-
toarele feluri, foarte bine preg\tite :
– sup\ de g\in\ cu t\i]ei, un soi de mâncare aproape nelipsit în
asemenea ocazii ;
– carne de vi]el cu hrean ras în o]et, eventual [i castrave]i mura]i ;
– angemaht din carne de pui, dulce [i acrit ; adesea o patiserie care
]ine loc de aluat fraged ;
– varz\ acr\ cu carne de porc fript\ [i fiart\ ; dou\ feluri de friptur\
cu salat\, de obicei ]elin\ ; la desert, patiserie, pr\jitur\ [i altele
asemenea.

Friptura nu se ridic\ niciodat\ de pe mas\, nici dup\ ce oaspe]ii


au terminat de mâncat, ci r\mâne pe loc atâta timp cât ace[tia sunt
înc\ de fa]\.
B\uturile întâlnite sunt, în afar\ de vin : berea, rachiul, iar pentru
oaspe]i mai distin[i, cafeaua [i vi[inata. Lipsa de aciditate care
particularizeaz\ vinurile b\n\]ene este compensat\ de o felie de
l\mâie aruncat\ în paharul cu vin. Aceasta fiind regula, ea se aplic\
[i la vinurile c\rora nu le lipse[te deloc aciditatea.
O fa]\ puternic întunecat\ a gospod\riei valahe este nep\sarea cu
care to]i c\senii îng\duie sporirea murd\riei în jurul lor. ~n majoritate
ar putea s\ fie, ce-i drept, [i mai r\u, dar murd\ria e întotdeauna

97
mai mult sau mai pu]in atât de mare, încât ar stârni oroare unui
olandez. Din fericire, cei care nu apar]in celor mai s\race p\turi î[i
]in cel pu]in ruf\ria curat\, chiar dac\ în ce prive[te cur\]enia
propriei pieli, aceasta nu e respectat\ foarte riguros.
Spre deosebire de valahi [i slavi, cur\]enia este o frumoas\ virtute
a maghiarilor, care se pun astfel într-o lumin\ foarte avantajoas\ în
raport de ceilal]i locuitori ai Ungariei, adesea chiar fa]\ de germanii
de acolo.

III. Sursele basmelor

~n sfâr[it, trebuie s\ mai l\muresc felul în care am ajuns în


posesia colec]iei de basme care urmeaz\.
Scurt timp dup\ sosirea mea la Oravi]a, un compatriot, domnul
Karl Knoblauch, m-a dus s\ m\ plimbe prin gr\dinile sale spre a-mi
ar\ta într-o foarte frumoas\ lumin\ de sear\ împrejurimile romantice
ale acelei localit\]i miniere. Aici am întâlnit-o pe Florica, o b\trân\
valah\, care, împreun\ cu b\rbatul ei în vârst\, îndeplinea func]ia
de paznic de vie. Printre altele, domnul Knoblauch mi-a atras de
îndat\ aten]ia asupra comorii de basme [i povestiri cu care era
înzestrat\ memoria b\trânei [i a determint-o de îndat\ s\-mi poves-
teasc\ câte ceva. Deoarece pe atunci nu cuno[team deloc limba
valah\, c\l\uza mea îndatoritoare mi-a tradus cuvintele b\trânei.
Am ajuns astfel în posesia legendei despre albin\, a basmului despre
„Zilele babei” [i a pove[tii „Din vremea romanilor”. Când l\sarea serii
ne-a silit s\ ne oprim, am plecat cu speran]a de a afla mai multe de
la b\trâna binevoitoare. Dar cum se întâmpl\ adesea în via]\, n-am
mai apucat s-o rev\d, deoarece a murit la scurt\ vreme.
La Oravi]a am ob]inut prin bun\voin]a domnului Nunny mai sus
pomenit, în afar\ de o mare comoar\ de observa]ii [i l\muriri în
leg\tur\ cu datini, obiceiuri, supesti]ii, [i basmul hazliu „Mângiferu”.
Unui domn von Maderspach, angajat în calitate de controlor la
mina regal\ din mica localitate minier\ Sasca, îi datorez legendele
despre „Stânca fetei de la Luncani”, „Retezatul” [i „Babacai”.
De la un b\rbier valah, al c\rui nume nu mi-l mai amintsc, am
aflat, în timp ce î[i exercita meseria pe mine, istoria caraghioas\
despre „Posturile Sfântului Petru”.
Din surs\ ilir\, dar în limba german\, printr-un domn J. Popovici,
am ajuns la snoavele „f\r\ vânt, nici pic de frig” [de fapt, „Soarele,
luna [i vântul”] [i „Lumânarea ]iganului”.

98
Tot în limba german\, dar din surs\ valah\, adic\ de la domnul
Mih\il\ Popovici, preot în Iam, provine basmul despre „Copiii de
aur”, al\turi de o mare parte din observa]iile despre datinile [i
obiceiurile valahilor ; apoi, „Coborârea de pe cruce a lui Cristos” [i
„Cum [i-au pierdut ]iganii biserica”, precum [i „Solia din cer”.
Din surs\ german\, de la domnul Ferdinand, conte von Bissingen,
din Iam, am ob]inut basmul despre „Dracul din canea”, care în
tinere]e îi fusese de multe ori povestit de slugi valahe.
De la valahi [i în limba valah\ am mai multe povestiri, care mi-au
fost comunicate de c\tre George Stoian, pandur în slujba st\pânirii,
Tr\il\ S\litraru, slujitor comunal, ]\ranii Mihaly Laz\r [i Meila Pup ;
e vorba de legenda albinei, aceea despre „Mu[tele golumbace”, povestea
Sfântului Ilie, despre „Calea laptelui”, „Rândunica”, „C\l\toria lui
Dumnezeu cu Sfântul Petru” [i „Juc\ria uria[ului”.
Dar cea mai mare comoar\, anume aproape toate basmele care
formeaz\ valoarea propriu-zis\ a acestei colec]ii, o datorez domnului
Dr\goescu, valah de obâr[ie din Oravi]a, student în drept, actual-
mente angajat în Valahia. ~n ora[ul s\u natal era cunoscut de to]i [i
g\sea u[or cele mai curate surse. Multe sunt consemnate dup\
relatarea sa oral\, ca „P\cal\”, „Florian”, „Feciorul alungat”, „Feciorul
n\zdr\van al împ\r\tesei”. Dar majoritatea pove[tilor a consemnat-o
chiar el pentru mine, în germana lui proprie ; l-am pus s\ mi le mai
istoriseasc\ o dat\ [i apoi am corectat redactarea.
Deoarece, îndeob[te, este extrem de greu s\ g\se[ti în popor
povestitori buni, adic\ dintre aceia care nu amestec\ pove[tile între
ele, a trebuit s\ las de-o parte unele materiale, f\r\ s\ le mai pre-
lucrez, c\ci nici nu începea bine o povestire, c\ se [i combina cu alta.
Dar tocmai din pricina acestei dificult\]i datorez profund\ recu-
no[tin]\, pe care o exprim public aici, tuturor acelora care m-au
ajutat cu atâta bun\voin]\ s\ culeg pove[tile de fa]\ [i care nu m-au
respins sau chiar batjocorit, ridicând din umeri cu aerul distins al
semidoc]ilor.
Sursa cea mai productiv\ de pove[ti, dac\ o anumit\ sfial\ a
p\turilor de jos nu ar îngreuna sau împiedica utilizarea ei, ar fi
claca. Prin asta se în]elege ceea ce, de pild\, în Suabia se nume[te
Karz sau Lichtkarz, cu deosebirea c\ oamenii chema]i la munc\ o fac
aici doar pentru gazd\, în vreme ce în Germania fiecare din cei
prezen]i lucreaz\ numai pentru sine. Cântecele [i basmele sunt, aici
ca [i acolo, distrac]ia acestor prilejuri. Apoi se vine nu doar pentru
tors, ci adesea, când preotul sau boierul are nevoie de clac\, se
adun\ tot satul, cu c\ru]e [i atelaje, spre a c\ra, bun\oar\, pietre
pentru o construc]ie sau a transporta orice ar mai fi. Tocmai a[a, cu
claca, se ajut\ valahii mult între ei la strângerea recoltei.

99
Basme
PoveSti mai mari
1

feciorul nazdravan
al imparatesei

u
n împ\rat [i o împ\r\teas\ care st\pâneau peste o mare împ\r\]ie
aveau trei fete nemaipomenit de frumoase. F\cându-se mari [i
ie[ind odat\ la plimbare, veni un balaur de negur\ [i o r\pi pe cea
mai mare din mijlocul lor. Pentru asta se f\cu mare tulburare la
palat, dar dup\ o vreme nenorocirea se d\du uit\rii [i, într-o bun\ zi,
stând celelalte dou\ fete în foi[orul palatului, se n\pusti tot un
balaur de negur\, mai mare decât primul, [i, l\sându-se jos, o r\pi
pe cea de a doua fat\ de împ\rat. Plini de durere pentru soarta
nefericit\ a fetelor lor, împ\ratul [i împ\r\teasa puser\ ca mezina s\
fie p\zit\ stra[nic [i l\sat\ afar\ doar cu mare b\gare de seam\. Cu
toate astea nu putur\ s\ împiedice ca iar\[i un balaur de negur\
puternic, care îi întrecea în m\rime pe ceilal]i doi, s\ se n\pusteasc\
din v\zduh [i cu repeziciunea fulgerului s\ r\peasc\ [i pe copila cea
mai mic\ a împ\ratului.
Din pricina asta fu mare doliu, pe care întreaga curte trebui s\-l
]in\ un an de zile. Dup\ o vreme îns\ împ\r\teasa n\scu un b\iat
s\n\tos [i puternic [i o mare bucurie puse st\pânire pe întreaga
curte. Mai cu seama p\rin]ii aproape c\ î[i uitaser\ de fetele lor
r\pite ; împ\ratul îns\ porunci stra[nic împ\r\tesei s\ fie cu mare
b\gare de seam\ [i s\ nu ias\ cu micu]ul afar\ ca s\ nu-l r\peasc\
[i pe el balaurii.

103
~ntr-o bun\ zi împ\r\teasa [edea a[a, cu pruncul la piept, la
poarta cet\]ii împ\r\te[ti. Dup\ ce se s\tur\ s\ sug\, acesta îi vorbi
maic\-si, care avea ochii în lacrimi, întrebând-o c\ de ce plânge. Dar
ea î[i [terse ochii f\r\ s\-i r\spund\. Când b\iatul v\zu din nou
triste]e pe fa]a ei, o mu[c\ de sân [i o amenin]\ c\ i-l va sfârteca,
dac\ n-avea s\-i r\spund\ la întrebare. De durere, împ\r\teasa îi
f\g\dui s\-i spun\ tot ce a vrea s\ [tie, dar când el î[i descle[t\
din]ii, nu se ]inu de vorb\ ; atunci, mânios, sugarul se-ntinse pân\
la acoperi[ul por]ii, smulse o bârn\ [i-o ap\s\ atât de tare pe sânul
maic\-si, încât aceasta nu mai putu r\bda [i-i povesti despre pricina
sup\r\rii sale, dezv\luindu-i c\ avea trei surori care îns\, înc\ dinainte
de a se na[te el, fuseser\ r\pite de trei balauri puternici [i ]inute
captive în palatele lor. Atunci b\iatul se zmuci cu mânie [i-i ceru
mamei sale arme ca s\ porneasc\ la drum, s\-i omoare pe balauri [i
s\-[i elibereze surorile. Cu toate c\ împ\r\teasa se întrist\ foarte,
temându-se ca nu cumva s\-[i piard\ [i ultimul s\u copil, nu putu
nici ea [i nici împ\ratul s\-l împiedice, c\ci în scurt\ vreme micu]ul
crescuse atât de voinic, încât se gîndeau mai mult cu spaim\ decât
cu bucurie la clipa în care avea s\ fie mare de tot.
Voinic, b\iatul porni deci la drum [i peste pu]in\ vreme ajunse
într-o p\dure mare, unde d\du de palatul în care era închis\ una din
surorile sale ca nevast\ a st\pânului palatului, un balaur grozav. Intr\
în\untru [i, dup\ ce trecu prin mai multe înc\peri, d\du peste o sal\
în care se afla sor\-sa. Se duse la ea [i îi spuse c\ e fratele ei [i c\ a
venit s-o elibereze. Fata se bucur\ nespus, dar zise imediat cu durere :
– Când o s\ vin\ balaurul acas\, o s\ te fac\ praf.
Atunci el o întreb\ dac\ nu cumva balaurul are un semn prin care
î[i face cunoscut\ sosirea, la care sor\-sa îi r\spunse :
– Da, când se afl\ la o sut\ de pa[i de cas\, î[i azvârle buzduganul 1
cu atâta putere, zicând :
La fântâna lin\,
la muntele Ciuchin\2,

încât buzduganul d\ poarta [i toate u[ile de perete [i zboar\ pân\ la


picioarele mele.

1. Streitkolben [cocean de porumb. E vorba de o neîn]elegere, culeg\torul


crezînd c\ e vorba de sensul vegetal din seria sinonimic\ a lui „buzdugan”,
pe care îl transcrie sub forma bussogan – n.t.].
2. Aceste cuvinte înseamn\ : Beim sanften Brunnen, / Beim Berg Tschuckina.
Ele apar]in acelor versuri magice care apar frecvent [i în pove[tile germane
[i care, dup\ Grimm, sunt proprii tocmai celor mai arhaice basme. ~n ele
nu se poate deslu[i adesea, ca [i aici, nici un în]eles.

104
Nici n-apuc\ ea bine s\-[i termine vorba, c\ se [i auzi un huiet,
urmat de altele mai slabe, iar prin u[a care se deschise zbur\ un
buzdugan uria[ pân\ la picioarele st\pânei casei. Prin poarta dat\
de perete se vedea venind din dep\rtare namila groaznic\ de balaur.
Voinicul nu st\tu mult pe gânduri, ridic\ buzduganul [i-l azvârli cu
atâta putere în fruntea balaurului, încât acesta pic\ jos mort, iar
arma zbur\ înc\ o sut\ de pa[i mai departe. Acum fra]ii se bucurar\
tare de moartea balaurului, adunar\ lucrurile scumpe pe care le
putur\ g\si în grab\ [i p\r\sir\ palatul balaurului ca s\-l g\seasc\
[i pe acela în care era închis\ cea de a doua sor\.
Când ajunser\ la ea [i i se f\cur\ cunoscu]i, fu iar\[i o mare
bucurie, dar [i de ast\ dat\ tulburat\ de gândul întoarcerii groazni-
cului st\pân. Voinicul neînfricat râdea de asta [i tocmai voia s\
înceap\ a povesti cum o eliberase pe sora cea mare, când se auzi, din
nou, un huiet [i prin u[ile date de perete zbur\ iar un buzdugan,
înc\ o dat\ pe atâta de greu pe cât fusese cel din primul palat. ~ntr-o
clipit\, fl\c\ul îl lu\ de la picioarele celei de a doua surori, v\zu prin
poarta deschis\ namila de balaur la dou\ sute de pa[i cum se
apropia, îi strig\ :
La fântâna lin\,
la muntele Ciuchin\

[i, cu mân\ u[oar\, îi azvârli buzduganul împotriv\ cu atâta putere,


c\ îl trânti mort la p\mânt, iar arma înfrico[\toare zbur\ dou\ sute
de pa[i mai departe. Surorile erau atât de bucuroase [i de uimite de
a[a fapt\, c\ îi c\zur\ de gât fratelui lor, neputându-se mira înde-
ajuns de puterea lui urie[easc\. Strânser\ [i de aici comori [i lucruri
scumpe pe cât puteau s\ duc\ [i p\r\sir\ palatul balaurului, nu înainte
de a fi cercetat din foi[or locul unde se afla cel de al treilea palat.
Ajun[i la acesta, care era cu mult mai puternic, mai fortificat [i
a[ezat pe-o stânc\ înalt\, cele dou\ surori mai mari îi d\dur\ bine]e
mezinei [i i-l înf\]i[ar\ pe fratele lor voinic, de care [i ea se bucur\,
fire[te, foarte mult. Dar abia ispr\vir\ de dat bine]e, când se auzi
deschizându-se cu huet toate por]ile [i u[ile cet\]ii [i un buzdugan
de trei ori mai mare [i mai greu decât cele ale primilor balauri la un
loc se n\pusti în\untru. Voinicul îns\ îl prinse din zbor [i zicând :
La fântâna lin\,
la muntele Ciuchin\,

îl azvârli cu o putere atât de nemaipomenit\, prin toate por]ile [i


u[ile, la trei sute de pa[i înapoi, de unde venea balaurul suflând
fl\c\ri pe n\ri, încât îl omorî pe loc, smulse o bucat\ bun\ din le[ul
s\u [i, pe deasupra, zbur\ trei sute de pa[i mai departe. Acum
surorile nu mai puteau de bucurie [i nu î[i mai înc\peau în piele de

105
fericite ce erau c\ aveau un frate atât de voinic [i cu asemenea puteri
urie[e[ti. La început ele ziser\ c\ vor s-ajung\ grabnic acas\ la
p\rin]i, dar fratele lor se împotrivi, c\ci nu se luptase dup\ pofta
inimii [i mai voia s\ fac\ [i alte drumuri.
– Trebuie acum, zise el, s\-l mai vizit\m pe bietul nostru v\r,
voinicul c\ruia o vraj\ rea i-a luat puterea, poate [i-ar putea-o redo-
bândi ; abia dup\ asta ne-om întoarce voio[i la p\rin]ii no[tri acas\.
Merser\ deci mai departe zile întregi, prin p\duri [i v\i, pân\ ce
ajunser\ la palatul în care locuia v\rul lor, a c\rui putere fusese
furat\ de zânele de la Lacul Negru. V\rul îi primi bine, iar când
surorile îi povestir\ cu ce curaj fratele lor îi doborâse pe cei trei
balauri de negur\, ochii i se umplur\ de lacrimi, c\ci el î[i pierduse
puterea. Apoi îi ar\t\ voinicului palatul cu toate od\ile [i înc\perile
sale ; doar o singur\ u[\ nu o deschise, spunând c\ acea odaie
trebuia ocolit\ fiindc\ în\untru se afla Moartea.
Voinicul îi r\spunse râzând c\ lui nu-i e fric\ de moarte. Dar
trecur\ mai departe [i apoi se a[ezar\ la mas\. Dup\ ce petrecur\ bine
cu to]ii laolalt\, feciorul de împ\rat se ridic\ [i-i spuse v\rului s\u :
– Ascult\, vere, [tiu c\ zânele de la Lacul Negru ]i-au furat puterea ;
cea mai mare dorin]\ a mea ar fi s\ pot s\-]i aduc înapoi bunul
pierdut.
V\rul se bucur\ nespus la aceste cuvinte, îi descrise locul în care
se afla Lacul Negru, ascuns adânc într-o p\dure, dar se îndoi c\
aceast\ isprav\ avea s\ se încheie cu bine, c\ci nimeni nu era în
stare s\ le prind\ pe zâne, chiar dac\ ele s-ar fi ar\tat, [i s\ le
smulg\ o m\rturisire.
Dar voinicul era plin de curaj, nu mai st\tu mult pe gânduri, lu\
cu el câ]iva câini buni de vân\toare [i porni la drum ; pe surori le
l\s\ la v\r.
Curând g\si lacul, se a[ez\ la mal, aprinse un foc, dup\ care se
ascunse într-un tufi[ cu câinii lui. Nu trecu mult [i de pe suprafa]a
întunecat\ a Lacului Negru coborâr\ trei fecioare de o albea]\ str\lu-
citoare, cu plete lungi, negre, fluturând în vânt, [i se apropiar\ de foc
ca s\ se înc\lzeasc\. Din ascunzi[ul s\u, feciorul de împ\rat î[i
asmu]i de îndat\ câinii, ace[tia s\rir\ la iu]eal\ [i le prinser\ pe
zâne care, v\itându-se de durere, încercar\ s\ fug\. Câinii îns\ nu le
l\sar\, iar acum se ar\t\ [i voinicul [i le întreb\ unde ascunseser\
puterea v\rului s\u. ~i ar\tar\ un copac cu scorbur\, acolo avea s\
g\seasc\ un burete în care era toat\ puterea acestuia. Dup\ care
voinicul î[i l\s\ câinii s\ le sfâ[ie, alerg\ la copac, lu\ de-acolo
buretele [i-i readuse astfel v\rului puterea pierdut\.
Acesta se bucur\ într-atât, încât îi d\rui tot palatul s\u voinicului,
care nu avu nimic mai grabnic de f\cut decât s\ deschid\ u[a în

106
spatele c\reia trebuia s\ fie încuiat\ Moartea. ~n fa]a lui se întindea
o sal\, în mijlocul c\reia [edea pe un covor o mândre]e de fat\,
înconjurat\ de alte fete frumoase, slujitoarele ei. Era sora v\rului
s\u [i era atât de frumoas\ încât voinicul, cuprins de dragoste
fierbinte, o ceru pe loc de nevast\ fratelui ei. Când acesta v\zu c\
voinicul [tia ce era cu Moartea din spatele u[ii închise, se învoi, iar
feciorul de împ\rat porni acum cu mireasa [i cu cele trei surori spre
cas\, unde p\rin]ii îl primir\ cu nermaipomenit\ bucurie.

˜™

Brednich/Talo[ 1. AT 327 B* (Dege]el ca salvator). KHM 91. ~n AT


basmul e ilustrat doar de cele patru variante din Schullerus. Fa]\ de
dezvoltarea canonic\ a tipului, aici lipse[te na[terea miraculoas\ a voinicului
(adesea dintr-un bob de piper). Altminteri, sunt prezente toate episoadele
importante care confer\ stabilitate nara]iunii, inclusiv acela al v\rului cu
puterea r\pit\ de zâne, care în versiunea Schott ar putea s\ par\ o inter -
polare. Fixarea anume în burete a puterii externalizate a antagonistului
pare o inven]ie ad hoc, sugestiv\, dar neconfirmat\, s-ar zice, de atest\rile
ulterioare ale basmului. Balaurul anexeaz\ aici, ca de altfel în toate nara-
]iunile fantastice ale corpusului, [i sfera semantic\ a zmeului (acesta fiind
constant echivalat cu Drache), de[i, în contrast cu tradi]ia larg european\,
ultimul este, la noi, o f\ptur\ cu tr\s\turi fizice [i caracteriale, precum [i
cu habitudini sociale v\dit antropomorfe, deosebit\ net de primul, monstru
reptilian antropofag. Nu e mai pu]in adev\rat c\, dup\ cum se [tie, în ciuda
diferen]elor substan]iale de statut dintre zmeu, balaur, de ad\ugat, [i drac,
exist\ [i la nivelul mediilor folclorice române[ti o sum\ de suprapuneri,
determinate de resorturi etimologice, semantice [i func]ionale, r\spunz\-
toare de alternan]a frecvent\ zmeu/balaur, zmeu/drac în nara]iunile [i
credin]ele populare. Oricum, în felurite limbi europene apare doar perso-
najul denominat prin dragon (balaur), care cumuleaz\ func]iile atât ale
zmeului, cât [i ale balaurului nostru : germ, Drache, fr. dragon, it. drago,
sp. dragón. Altminteri, fra]ii Schott cuno[teau prea bine deosebirea dintre
un personaj [i altul : a se vedea comentariile corespunz\toare din „Anex\”,
precum [i p\strarea vocabulei zmeu în snoavele nr. 2 [i 9 din „Apendice”.
Versurile „la fântâna lin\/la muntele Ciuchin\” (nume topic, Izvorul- [i
Vârful Ciochinului, cf. Iorgu Iordan, Dic]ionar al numelor de familie române[ti,
Bucure[ti, 1983, sub Ciochin/Ciuchin\), reprezint\, în afar\ de fraza rit-
mic\, repetat\, din nr. 24 (v. mai jos), singurul caz în care autorii colec]iei
reproduc o formul\ din categoria celor nelipsite în versiunile orale ale
basmelor populare române[ti. O prim\ traducere a acestei nara]iuni, sub
titlul „Feciorul de împ\rat”, a ap\rut în Columna lui Traian I (1870), nr. 20,
l4 mai, pp. 3-4, cu men]iunea c\ provine „din colec]iunea dlui Dionisie
Miron” [i c\ „se afl\ tradus în nem]e[te în colec]iunea fra]ilor Schott”.
Asupra acestei traduceri, ca [i a urm\toarelor (v. notele de mai jos la
basme) a atras pentru prima dat\ aten]ia Al. Bistri]eanu, p. 40.

107
2

Mama zidita de vie

u
nui b\trân s\rac, care toat\ via]a se hr\nise de pe urma
`ndeletnicirii sale de t\ietor de lemne, dar care acum putea
din ce în ce mai greu s\ g\seasc\ cele necesare traiului alor s\i, i se
f\cuse lehamite de via]\. ~ntr-o zi, ducându-se la ora[ s\ vând\
lemnul pe care îl t\iase anevoie, lu\ funia cu care obi[nuia s\-[i lege
povara [i o prinse de un copac ca s\ se spânzure. De cum se urc\ în
copac, ap\ru diavolul [i-l întreb\ :
– M\i, omule, ce-ai de gând ?
– Vreau s\ m\ spânzur, veni r\spunsul dezn\d\jduit, c\ci nu mai
pot s\ car lemne !
– Atunci, zise acela, nu mai c\ra, dac\ nu-]i place.
– Nu se poate, r\spunse t\ietorul de lemne, c\ci cine mi-ar mai
hr\ni nevasta, fata [i câinele ?
Diavolul râse [i zise :
– Dar cine-o s-o fac\ dac\ b\trânul cariu o s\ zboare-n vânt ?
Asta îl f\cu pe b\trân s\-[i vin\-n fire [i s\ continue s\ stea de
vorb\ cu diavolul, care pân\ la urm\ îi f\g\dui o mare bog\]ie de
aur [i argint, dac\ se învoia s\-i dea ceea ce avea s\-l întâmpine în
fa]a casei în seara aia. T\ietorul de lemne se gândi pe loc la b\trânul
s\u câine care, în fiecare sear\, când se întorcea ostenit de la
p\dure sau din ora[, îi ie[ea în cale, dând din coad\ bucuros. De el
credea c\ se putea cel mai u[or lipsi, dac\ ar fi fost s\ ajung\ un
om foarte bogat, a[a c\ nu mai st\tu mult pe gânduri [i-i f\g\dui
diavolului ceea ce îi ceruse.

108
De ast\ dat\ se întoarse acas\ sprinten [i voios ; se gr\bea atât
cât îi îng\duiau picioarele sale b\trâne [i ajunse aproape f\r\ suflare
în apropierea colibei. Dar cât de tare se sperie cînd, înc\ de departe,
î[i v\zu fata, singurul s\u copil, cum se gr\bea spre el, strigându-i
bucuroas\ :
– Tat\, vino repede s\ vezi ce minune a f\cut bunul Dumnezeu cu
noi [i cu bordeiul nostru. Paiele de sub capr\ [i inul de pe podea
s-au pref\cut în aur.
– Ah, fata mea, \sta-i un ceas trist pentru noi, r\spunse ab\tut
b\trânul.
Dar î[i veni de îndat\ în fire ca s\ nu dezv\luie ceea ce se petrecuse
acolo, în p\dure, între el [i înc\ cineva, [i zise :
– Hai, copil\, s\ vedem ce minune s-a petrecut.
Intrar\ astfel în colib\, unde, în c\mara strâmt\, începur\ to]i,
mama, fata [i câinele, doar b\trânul nu, s\ sar\ în sus de bucurie.
A doua zi de diminea]\, soarele înc\ nu r\s\rise, t\ietorul de
lemne îi zise fetei sale s\ se îmbrace [i s\ mearg\ cu el la p\dure.
Voioas\, fata cuminte îi d\du ascultare, c\ci nu se gândea, fire[te, la
nimic r\u. ~n p\dure îns\ tat\l o duse la locul în care f\cuse învoiala
cu diavolul [i îi porunci s-a[tepte pân\ ce avea s\ se întoarc\. F\r\
s\ se îndoiasc\ de adev\rul acestor spuse, fata se a[ez\ pe iarb\ [i
a[tept\ pân\ se l\s\ seara, dar degeaba. ~n fine, tocmai când era
gata s\ înceap\ a plânge dezn\d\jduit\, se ivi Fecioara Maria care o
întreb\ ce f\cea acolo, dac\ a[tepta pe cineva. Fata îi r\spunse c\ da
[i c\ tat\l ei trebuie s\ vin\ dintr-o clip\ în alta.
– Ah, copila mea, îi zise Maica Domnului, tat\l t\u n-o s\ se mai
întoarc\, te-a p\r\sit pentru totdeauna. ~n schimbul comorii mari pe
care a]i primit-o ieri, te-a f\g\duit diavolului, care vine s\ te ia
de-aici.
La aceste cuvinte, biata copil\ se sperie foarte tare [i începu s\
plâng\ amarnic. Maica Domnului îns\ îi d\du curaj, zicându-i :
– Iat\, fata mea, fac aici un cerc în jurul t\u, din care îns\ nu
trebuie s\ ie[i, orice s-ar întâmpla. Dup\ ce-am s\ plec, iadul o s\-[i
trimit\ to]i diavolii s\i de foc, ca s\ te sperie [i s\ te amenin]e, dar n-au
s\-]i poat\ face nimic ! S\ fii curajoas\, într-un ceas m\ întorc la tine !
Cu aceste vorbe, Sfânta se f\cu nev\zut\ [i în curând se ivir\, sub
cele mai înfrico[\toare [i hâde chipuri, sute de draci, care b\teau în
ro]i de foc, le loveau de cerc sau încercau, cu ghiare murdare [i
puturoase, s-o apuce pe s\rmana copil\, dar v\zând c\ a[a ceva nu
era cu putin]\, aruncau în ea cu gunoaie [i bale urât mirositoare.
Dar toate se spulberau neputincioase în fa]a cercului curat. Dup\ un
ceas, Sfânta Fecioar\ se întoarse a[a cum f\g\duise [i, urlând s\lbatic,
dracii se ascunser\ care încotro, neputând privi str\lucirea Sfintei.

109
Aceasta o lu\ pe biata fat\ de mân\ [i o duse într-o gr\din\
minunat\, în care se afla o mândre]e de cas\. Dup\ ce intrar\
în\untru, Sfânta îi d\rui ca s\ se joace doi porumbei orbitori, multe
c\r]i sfinte, frumoase, ca s\ citeasc\ [i s\-nve]e, de asemenea o
lumânare. Apoi îi atârn\ de gât patru chei, spunându-i :
– Cu aceste chei, copil\ drag\, ai voie s\ deschizi toate u[ile [i s\
intri în toate od\ile, doar de odaia care se deschide cu cheia de lemn
s\ te fere[ti.
Fata f\g\dui s\ asculte [i, dup\ ce Sfânta ei ocrotitoare plec\,
deschise una din u[ile care îi erau îng\duite. Intrând în odaie,
aproape nu putu s\ înainteze, atât era de fermecat\ de minun\]iile
care se înf\]i[eau aici ochilor ei. Z\bovi o zi, apoi plec\. Maica
Domnului îi ie[i în cale [i o întreb\ unde fusese. Fata r\spunse :
– Am petrecut o zi în rai.
– Nu o zi, îi r\spunse Maria, ci un an întreg ai stat în\untru.
Ziua urm\toare, fata deschise o a doua u[\ [i fu [i mai fermecat\
decât ieri de ceea ce vedea. De ast\ dat\ nu putu s\ z\boveasc\ mai
mult de un ceas, c\ci minun\]ia era prea mare. Ie[ind de-acolo, se
pomeni din nou cu Sfânta Fecioar\, care o întreb\ cum fusese. Ea zise :
– Am petrecut un ceas în rai, a c\rui frumuse]e [i minun\]ie le-au
întrecut pe cele de ieri.
La care Sfânta îi spuse :
– Nu un ceas, ci vreme de trei vie]i de om ai admirat slava lui
Dumnezeu.
A treia zi fata trecu de o a treia u[\, dar din pricina str\lucirii care
o întâmpin\ acolo nu-[i putu ]ine ochii deschi[i decât un minut,
dup\ care, cu ei închi[i, se întoarse înapoi, iar când ajunse în odaia
ei [i Fecioara Maria o întreb\ unde fusese, ea îi r\spunse :
– Azi am aruncat doar o privire spre str\lucirea cerului, dar a
trebuit s\ m\ întorc de îndat\, c\ci m\ orbea.
Atunci Maria zâmbi [i-i zise :
– Te în[eli, copil\, c\ci ai petrecut o jum\tate de ve[nicie în l\ca[ul
Preaferici]ilor.
Dup\ ce fusese în toate înc\perile îng\duite, fata se împotrivi de
câteva ori curiozit\]ii care o îmboldea ori de câte ori privea cheia de
lemn pe care Maica Domnului i-o d\duse împreun\ cu celelalte, dar
curând se pomeni în fa]a u[ii oprite, ascult\ [i deschise. Aici o v\zu
pe Maica Domnului cum îi îngrijea r\nile fiului ei, Domnul Cristos.
Când Sfânta v\zu c\ fata îi înc\lcase porunca, îi strig\ mânioas\ :
– Deschide-te, p\mântule, [i înghite-o pe neascult\toare !
Dar Cristos spuse :
– Nu, s\ aib\ parte de alt\ pedeaps\ ca s\-[i isp\[easc\ gre[eala.

110
Dup\ care Maria o lu\ de mân\ [i o duse într-o pe[ter\ întunecat\,
în p\mânt, îi d\du toate felurile de hran\, dar o opri stra[nic de a
vorbi cu oricine ar fi acela ; [i asta pân\ când Prea ~nalta îns\[i avea
s\-i ridice opreli[tea.
Fata tr\i aici în izolare deplin\ mult\, mult\ vreme, nemaiv\zând
oameni [i nemaiauzind nimic de ei. Se întâmpl\ îns\ ca feciorul
împ\ratului, împreun\ cu un mare alai de vân\toare, s\ str\bat\
odat\ pustietatea din apropierea pe[terii [i, gonind dup\ o s\lb\ticiune
s\getat\, s\ ajung\ chiar în fa]a s\la[ului întunecat al locuitoarei
din p\dure. De îndat\ ce îi v\zu frumuse]ea, se apropie mai mult de
ea, îi d\du bine]e [i îi ceru o b\utur\ r\coritoare, cu care ea îl osp\t\
în chipul cel mai îndatoritor, f\r\ îns\ s\-i r\spund\ la nici una din
întreb\rile sale.
~ntorcându-se acas\, prin]ul îi povesti tat\lui s\u, împ\ratul,
despre întâlnirea din p\dure [i d\du glas hot\rârii sale nestr\mutate
de a nu se însura decât cu aceast\ preafrumoas\ fat\ din p\dure, în
ciuda mu]eniei ei. ~mp\ratul se împotrivi dorin]ei feciorului s\u
deoarece voia ca el s\ se însoare cu o prin]es\. Dar prin]ul nu se l\s\
înduplecat, ci o aduse din pe[ter\ pe fecioara mut\ din p\dure [i o
lu\ de nevast\. Dup\ un an, ea îi n\scu doi copii frumo[i de aur, de
care se bucur\ nespus [i b\trânul împ\rat, a[a încât nu mai avu
nimic de zis despre c\s\toria feciorului s\u cu o fat\ de obâr[ie atât
de necunoscut\. De[i tot nu se împ\ca cu gândul c\ nora lui era
mut\, îi purta de grij\ [i puse trei rânduri de str\ji în fa]a od\ii
lehuzei ca nu cumva ei sau dragilor lui nepo]ei de aur s\ li se
întâmple vreo sup\rare.
Noaptea îns\, când atât mama, cât [i îngrijitoarele ei dormeau, se
ivi Maica Domnului [i lu\ cu ea un copil. Când îngrijitoarele se
trezir\ [i v\zur\ c\ un p\tu] era gol se speriar\ [i se temur\ foarte
tare de mânia împ\ratului [i a prin]ului. Prinser\ de aceea o gâsc\,
o poleir\ cu aur [i, de cum se f\cu ziu\, alergar\ cu ea la împ\rat,
min]ind c\ nevasta prin]ului nu e decât o vr\jitoare cumplit\, c\ci în
ast\ noapte î[i omorâse unul din copii [i îl pref\cuse într-o gâsc\. {i
ele îi ar\tar\, într-adev\r, gâsca împ\ratului care se mânie stra[nic
[i se duse pe loc la nora lui în odaie ca s\-i cear\ socoteal\. Dar
degeaba, deoarece nu ob]inu decât lacrimile pe care s\rmana le
v\rsa pentru pierderea copilului ei.
~n noaptea urm\toare, Fecioara Maria lu\ [i pe cel\lat copil, iar
îngrijitoarele procedar\ ca în ziua trecut\, ar\tând împ\ratului, cu
acelea[i minciuni, o a doua gâsc\. Mânios la culme, împ\ratul alerg\
la lehuz\, puse s\ fie smuls\ din pat [i aruncat\ într-o temni]\
adânc\, îi adun\ pe sfetnici spre a o judeca pe aceea care p\tase
cinstea casei [i a spi]ei sale.

111
Deoarece îns\, amintindu-[i de opreli[te, mama brutalizat\ se
înd\r\tnicea s\ nu vorbeasc\ nimic, ci v\rsa numai lacrimi amare,
spre a-[i u[ura durerea aprig\, sfetnicii împ\ratului nu voir\ s\ ia
nici o hot\râre în privin]a ei. ~n urm\ ziser\ s\ se înf\]i[eze cazul
unui num\r de trei m\n\stiri [i, ce vor hot\rî acestea, s\ se aduc\ la
îndeplinire. Zis [i f\cut. Se trimiser\ soli de încredere la trei m\n\stiri,
care se întoarser\ to]i cu sentin]a ca so]ia prin]ului s\ fie zidit\ de
vie. Hot\rârea fu dus\ la îndeplinire, iar curtea [i ora[ul o uitar\
curând pe nefericit\, în afar\ de bietul prin], so]ul ei, care se gândea
la ea cu mare durere în suflet, c\ci o iubea mult.
S\rmana mam\ îns\, care de îndat\ ce ultima piatr\ se a[ez\
deasupra capului ei se afla în pragul dezn\dejdii, primi o dulce
mângâiere din partea Maicii Domnului, care îi aduse în temni]a
întunecat\ amândoi copiii, s\n\to[i [i bine îngriji]i, îi d\du de-ale
gurii, precum [i îng\duin]a de a vorbi din nou. Trei ani lungi petrecu
nefericita în temni]a îngust\ din zid, când prin]ul, care nu-[i mai
putea st\pâni dorul de nevasta lui iubit\, puse s\ se d\râme zidul [i,
spre bucuria lui nespus\, în fa]a lui se ivi, înfloritoare, mama cu
copiii de aur. El îi c\zu de gât, iar când o auzi vorbind, mai s\-[i ias\
din fire de încântare. ~[i duse so]ia degrab\ la împ\rat care, [i el, nu
fu mai pu]in uimit [i bucuros de minunea nemaipomenit\ de care
avusese parte nevasta fiului s\u [i dragii s\i nepo]ei de aur. Fericita
mam\ trebui s\-[i povesteasc\ de mai multe ori întreaga via]\, care
îi mi[c\ pân\ la lacrimi pe so]ul ei [i pe înaltul domn b\trîn [i îi f\cu
pe loc s\-[i cear\ iertare pentru nedreptatea pe care o s\vâr[iser\.
De bucurie, împ\ratul d\du apoi o mare petrecere, dup\ care to]i
tr\ir\ laolalt\ vreme îndelungat\, ferici]i [i mul]umi]i. Iar cu timpul,
copiii de aur devenir\ cei mai falnici tineri.

˜™

Brednich/Talo[ 2. AT 710 (Copilul Fecioarei Maria). KHM 3. Rar [i abil


încifrat, v\dind o surprinz\toare intui]ie a relativit\]ii percep]iei duratelor,
este aici motivul timpurilor paralele, figurate ternar [i progresiv, respectiv
regresiv : în od\ile raiului, la care accesul eroinei este îng\duit, timpul
curge nu doar mai lent decât pe p\mânt, ci [i decelerativ, devenind din ce
în ce mai pu]in fluid [i tinzând, în final, c\tre stagnarea total\ (traseul
ini]iatic duce de la o zi, respectiv un an, la un minut, respectiv o jum\tate
de ve[nicie). Sub titlul „Fata lemnarului” [i cu men]iunea „Din colec]iunea
dlui Dionisie Miron”, nara]iunea a ap\rut într-o traducere anonim\ [i
nedeclarat\ în Columna lui Traian I (1870), nr. 26, 11 iunie, p. 4.

112
3

Fata de imparat
in cocina de porci

p
e un împ\rat, a c\rui nevast\ murise, îl b\tu gândul cumplit de
a se însura cu fata lui. Dar fata nu se învoi în ruptul capului [i
g\si într-asta un sprijin în doica ei, c\reia îi încredin]a toate tainele
inimii sale. Când împ\ratul o încol]i iar\[i cu cererile lui, fata îi zise,
la sfatul b\trânei, c\ va fi gata s\-i împlineasc\ dorin]a, dac\ va
primi o rochie splendid\ de argint. ~mp\ratul puse degrab\ s\ i se
fac\ o asemenea rochie [i i-o aduse chiar el, n\d\jduind c\ astfel
fata nu se va mai codi mult\ vreme. Dar prin]esa, sf\tuit\ iar\[i de
doic\, ceru acum o rochie splendid\ de aur, al c\rei pre] trebuia s\
îl întreac\ de zece ori pe acela al rochiei de argint. Atunci împ\ratul
porunci tuturor me[terilor din împ\r\]ie s\ fac\ o astfel de rochie [i
s\ ia pentru asta oricât de mult aur voiau din vistierie. Când rochia fu
gata [i împ\ratul plin de bucurie i-o duse prin]esei, o g\si pe aceasta
tot atât de nehot\rât\ ca mai înainte, ba acum ceru chiar o rochie de
diamante care s\ întreac\ pre]ul celei de aur de zece mii de ori.
– Aceast\ rochie, zise doica, va întrece bog\]ia vistieriei sale, nu
va putea s-o fac\ [i atunci cererile vor lua sfâr[it.
~mp\ratul, de[i uimit de preten]ia nem\surat\ a fetei, dar spre
a-[i impune voin]a, î[i slei vistieria, iar ceea ce mai trebuia, puse s\
fie luat cu sila de la popor. Izbuti astfel s\ adune atât cât era necesar
ca s\ se fac\ o rochie de diamante care întrecea de zece mii de ori
pre]ul rochiei de aur. Prin]esa se sperie când îi aduse rochia [i îl
rug\ s\ o mai lase o zi s\ chibzuiasc\. ~mp\ratul se învoi, iar ea se
sf\tui în acest timp cu doica ; aceasta o sf\tui s\-i mai cear\ tat\lui
ei o rochie, pe care el s\ n-o poate face, o rochie din piele de purice,

113
garnisit\ cu piele de p\duche. Aflând de noua dorin]\ a prin]esei,
împ\ratul se mânie, dar nu spuse nimic, ci porunci de îndat\ s\ se
fac\ o astfel de rochie. Dur\ un an pân\ ce se adunar\ la un loc toate
bl\n\riile [i pieile pentru rochie, [i apoi înc\ un an pân\ ce putur\
fi cusute. Apoi împ\ratul duse fetei rochia ; la sfatul doicei, ea se
învoi de ast\ dat\, f\r\ alt\ vorb\, la cununie.
Seara, când intr\ cu el în odaia nup]ial\, îl rug\ s-o mai lase
pu]in afar\. El nu voi, c\ci nu avea încredere în ea, gândind c\ voia
s\ fug\. Fata îi d\du îns\ cap\tul unei sfori pe care [i-o legase de
mâna stâng\ [i-i spuse c\, dac\ întârzie, s\ trag\ de ea. Atunci, tat\l
scârbavnic se învoi [i prin]esa se furi[\ pe u[\ afar\, unde o a[tepta
doica cu un ]ap b\trân, c\ruia îi legar\ repede sfoara de coarne. Apoi
prin]esa î[i îmbr\c\ toate rochiile, mai întâi cea de diamant, peste ea
cea de aur, apoi cea de argint, iar pe deasupra rochia resping\toare
pe care i-o f\cuse la urm\ împ\ratul. A[a fugi prin]esa.
~ntre timp, împ\ratul a[tepta ner\bd\tor [i dup\ o vreme trase
u[or de sfoar\, afar\ îns\ ]apul tr\gea [i el. ~mp\ratul trase în cele
din urm\ mai puternic, dar ]apul nu se d\du nici el b\tut, a[a c\,
mânios, împ\ratul s\ri în sus [i deschise u[a. Cât de uimit r\mase,
v\zând în locul fermec\toarei sale fete doar un ]ap negru, scârnav,
care se îndesa în el nepotolit [i încerca s\ se hârjoneasc\, împungându-l
cu coarnele în chipul cel mai gâdilicios. ~mp\ratul se întoarse în odaia
nup]ial\ [i î[i chem\ oamenii, care venir\ în frunte cu doica. Dup\
ce î[i r\cori mânia [i-[i povesti p\]ania cu un potop de vorbe de ocar\,
împ\ratul porunci s\ fie scos de-acolo ]apul. Doica începu s\ ]ipe :
– Tiran al copilului t\u, vezi cât de departe ai împins lucrurile ?
Dumnezeu te-a pedepsit din pricina c\s\toriei de neiertat, luându-]i
fata [i pref\când-o în aceast\ resping\toare dihanie încornorat\.
Astfel, [i cu multe alte vorbe asem\n\toare, doica [ireat\ îl încre-
din]\ pe st\pânitorul în[elat c\ mânia dreapt\ a lui Dumnezeu f\cuse
aceast\ minune, pricin\ pentru care el se ru[in\, iar despre aceast\
întâmplare nu se mai vorbi nimic.
~ntre timp, prin]esa fugise într-o p\dure mare unde, fiind tocmai
anotimpul potrivit, se hr\ni cu boabele [i alunele care se g\seau prin
tufe. Se întâmpl\ atunci ca fiul de împ\rat din împ\r\]ia în care se
afla p\durea s\ organizeze aici o mare vân\toare. Era c\tre sear\,
când prin]ul, înso]it doar de un slujitor, porni s\ urm\reasc\ un
porc mistre] într-un m\r\cini[ adânc. Cât de mare îi fu mirarea s\
vad\ aici strania s\lb\ticiune [i, ne[tiind ce s\ fac\, întinse arcul s-o
s\geteze. Dar v\zând c\ nu se mi[c\, se c\]\r\ în copac [i prinse vie
fiara necunoscut\. Ciud\]enia din p\dure fu purtat\ cu chiote de
bucurie prin ora[ [i dus\ la palat, unde, din pricina pielii sale
scârnave, o l\sar\ în seama porcarului. Acesta o închise în cea mai

114
proast\ cocin\, deasupra c\reia era un cote] de g\ini, în a[a fel încât
pielea s\lb\ticiunii necunoscute ajunse într-o stare [i mai jalnic\.
Iar din tot ce i se punea în fa]\ s\ m\nânce, nu lua decât boabe [i
alune de p\dure.
Curând avu loc în ora[ o petrecere str\lucitoare. Fiul unui domn
de vaz\ de la curte avea nunt\. Toat\ lumea frumoas\ a femeilor [i
fetelor, ca [i to]i domnii, indiferent de ce nume vor fi purtat, erau
aduna]i acolo. Atunci, când se l\s\ seara, prin]esa î[i lep\d\ la
iu]eal\ îmbr\c\mintea ei scârnav\, a[a c\ acum ie[i la iveal\ rochia
de argint, [i se duse la nunt\. Prin]ul, care se afla [i el acolo, o v\zu,
dans\ cu ea [i, deoarece fata îi p\ru neobi[nuit de frumoas\, îi d\rui
un inel foarte pre]ios, dup\ ce mai înainte vorbise îndelung, iar la
urm\ dansase numai cu ea. C\tre diminea]\ frumoasa necunoscut\
disp\ru din sal\, f\r\ ca cineva s\ bage de seam\ încotro plecase. Ea î[i
puse din nou rochia de cocin\ [i se culc\ lini[tit\ în cocina de porci.
A doua sear\ ap\ru iar\[i la nunt\, de ast\ dat\ în rochia de aur.
Prin]ul, care o c\utase îndelung, se bucur\ nespus v\zând-o [i nu se
mai mi[c\ de lâng\ ea, c\ci tare ar fi vrut s\ afle cine era necunoscuta
care avea o asemenea bog\]ie nemaipomenit\ [i o asemenea frumuse]e
str\lucitoare. Oricât se str\dui s\ vegheze ca iubita s\ nu-i dispar\,
ea se folosi [i de ast\ dat\ de o clip\ prielnic\ [i, înainte ca cineva,
în afar\ de prin], s\-[i dea seama c\ nu mai era în sal\, se [i afla din
nou lini[tit\ în cocina de porci, ascuns\ în rochia ei murdar\.
A treia sear\ necunoscuta ap\ru din nou la nunt\, unde bog\]ia
f\r\ seam\n a rochiei ei de diamante stârni mirarea tuturor. {i
prin]ul se gîndi c\ o fat\ care poart\ o rochie de un asemenea pre]
imens trebuie s\ fie de rang înalt, dar frumuse]ea ei i se p\rea de o
mie de ori mai str\lucitoare. Era din nou foarte fericit [i vorbi de ast\
dat\ numai cu ea, f\r\ s\ poat\ totu[i afla, nici de ast\ dat\, spre
marea lui p\rere de r\u, cine era [i de unde venea. Când se cr\p\ de
ziu\, necunoscuta se furi[\ din nou cu atâta [iretenie afar\ din sal\,
încât nici prin]ul [i nici altcineva nu b\g\ de seam\ pe moment
dispari]ia ei.
Nunta se terminase [i prin]ul nu mai tr\gea n\dejde s\-[i vad\
iar\[i necunoscuta iubit\. Ceea ce îl îmboln\vi de-a binelea. Nici
prin]esa nu mai st\tea la fel de lini[tit\ ca mai înainte în cocina de
porci ; c\ci [i ea îl îndr\gise pe prin]. Trecur\ astfel câteva zile f\r\
ca prin]ul, care se stingea aproape de dor, s\-[i fi p\r\sit patul.
Atunci veni s\-l vad\ unul din prietenii s\i [i prin]ul puse s\ i se
preg\teasc\ o gustare. ~ntâmpl\tor, s\lb\ticiunea din p\dure ie[ise
din cocina de porci [i venise la buc\t\rie ; c\ci, purtându-se atât de
lini[tit\ [i de cuminte, fusese l\sat\ s\ umble liber ; se rug\ s\ i se
dea voie s\ se înc\lzeasc\ pu]in la foc, c\ci în cocina ei era tare frig.

115
Dup\ oarecari codeli, slujnica de la buc\t\rie o îng\dui [i
s\lb\ticiunea se l\s\ pe vine lâng\ vatr\. Când se puse laptele la foc,
întreb\ pentru cine era. R\spunzându-i-se c\ pentru prin], î[i scoase
pe neobservate din deget inelul pe care i-l d\duse prin]ul la nunt\
[i-l arunc\ în oal\. Dup\ ce se înc\lzi, se strecur\ din nou în cocina
ei de porci, se îmbr\c\ acolo în rochia de diamante [i acum era din
nou cea mai frumoas\ prin]es\.
~ntre timp, prin]ul î[i lua gustarea cu prietenul s\u [i mai s\
nu-[i poat\ veni în fire de mirare când, la fundul oalei cu lapte, d\du
peste inelul ce-l d\ruise iubitei sale necunoscute. Puse îndat\ s\ fie
chemat\ slujnica de la buc\t\rie care preg\tise gustarea, dar aceasta
se jur\ c\ nu [tia cum ajunsese inelul în lapte. Prin]ul cercet\ mai
departe, întrebând cine se mai aflase la buc\t\rie. Atunci, dup\
mult\ [ov\ial\, slujnica m\rturisi c\ fusese ciud\]enia slut\ din
p\dure, care se înc\lzise la foc. Prin]ul se duse atunci neîntârziat cu
prietenul s\u la acea cocin\, unde era închis\ s\lb\ticiunea scârnav\.
Dar cum deschise u[a [i privi în\untru, de uimire bucuroas\ se
d\du trei pa[i înapoi ; c\ci acolo, îmbr\cat\ în rochia ei bogat\ [i
str\lucitoare, st\tea frumoasa, prea iubita lui necunoscut\. Ea ie[i
afar\ [i zise :
– Eu sunt, prin]ul meu.
~ntrebând-o cum de ajunsese în acest loc resping\tor, ea î[i istorisi
p\]ania care îi uimi pe to]i. Prin]ul o strânse atunci cu duio[ie în
bra]e [i curând o nunt\ str\lucitoare, spre bucuria întregii cur]i,
puse cap\t acestei pove[ti.

˜™

Brednich/Talo[ 4. AT 510 B (Rochia de aur, de argint [i cu a[tri), cu


motivul recunoa[terii prin inelul pus în cea[c\ (M.I. H94.4). KHM 65.
Stratagema hilar\, cu aluzii str\veziu obscene, prin care mireasa silit\ la
cununie e înlocuit\ cu un ]ap este un motiv de snoav\ : cf. Stroescu 3000
VII (Istoria lui P\cal\) [i infra, XII din ciclul „P\cal\”.

116
4

fata de imparat
Pazitoare de gaste

f
ata frumoas\ a unui împ\rat se f\cu mare [i mama ei vitreg\
`i zise atunci împ\ratului :
– Fata noastr\ a crescut, s-o m\rit\m.
~mp\ratul îns\, care î[i iubea mult fata [i nu se desp\r]ea bucuros
de ea, nu se învoi, cu atât mai mult cu cât nici prin]esa n-avea chef
de-a[a ceva. Dar pentru împ\r\teasa pizma[\, fata fusese dintot-
deauna un spin în ochi [i femeia câinoas\ nu se gândea decât cum
s\ fac\ s-o alunge de-acas\.
Trebuind împ\ratul s\ plece odat\ la r\zboi [i r\mânând împ\r\-
teasa singur\ cu prin]esa acas\, se pomeni c\ are mân\ liber\.
Porunci de îndat\ ca fata ei vitreg\ s\ fie întemni]at\ [i s\ nu i se dea
trei zile [i trei nop]i nimic de mâncat [i de b\ut. A patra zi, în fine, îi
trimise o buc\]ic\ de pâine [i-un ulcior cu ap\ în care aruncase îns\
un pui de [arpe. Biata prin]es\, care de foame [i sete nu mai [tia pe
ce lume e, se n\pusti asupra ulciorului [i, f\r\ s\ bage de seam\,
b\u apa cu [arpe cu tot, dup\ care înghi]i la fel de lacom [i bucata
de pâine. Din acea clip\ i se d\du iar\[i s\ m\nânce [i s\ bea, cu
toate c\ era ]inut\ în temni]\. Dup\ zece luni [arpele crescuse mare
în trupul ei, iar fata se f\cuse groas\ [i se umflase.
~ntorcându-se acum împ\ratul de pe câmpul de b\taie, împ\r\-
teasa hain\ se duse la el [i-i zise :
– Iat\, s\ vezi cât de mare s-a f\cut fecioara neprih\nit\, fata ta.
N-a vrut s\ se m\rite, iar acum a p\tat cinstea casei noastre.

117
~mp\ratul o chem\ atunci pe prin]es\ [i, v\zând-o, nu mai conteni
s-o mustre [i s-o chinuie, cu toate c\ fata î[i m\rturisea nevinov\]ia
[i povestea ce p\]ise în lipsa lui. ~mp\ratul o iubea prea mult ca s\
pun\ s\ fie ucis\, în schimb îi zise s\ plece [i s\ nu mai cuteze
vreodat\ s\ i se înf\]i[eze înaintea ochilor. Porunci apoi s\ i se fac\
dou\sprezece rochii str\lucitoare pe care trebui s\ le pun\ pe ea, iar
pe deasupra lor o hain\ de lemn. ~mbr\cat\ astfel, plângând [i
suspinând, dar spre marea bucurie a ma[terei câinoase, fu dus\
într-un loc pustiu [i l\sat\ acolo singur\. Foamea [i nevoia o mânar\
din pustietate pe biata copil\ p\r\sit\ [i ea merse mai departe pân\
ce ajunse într-un ora[, unde domnea un alt împ\rat, împreun\ cu
întreaga sa curte. Se duse la palat [i se înf\]i[\ acolo la buc\t\rie, la
servitorimea cea mai umil\ a împ\ratului, cerând o slujb\. Din
pricina hainei de lemn [i a înf\]i[\rii sale sfioase, oamenii aceia
râser\ de ea [i o batjocorir\, zicând c\ împ\ratul are trebuin]\ nu de
oameni de lemn, ci de unii harnici [i s\ritori. ~n vreme ce o luau
astfel în derâdere, trecu pe-acolo prin]ul [i, pentru c\ nu [tia ce ar fi
fost de f\cut cu rochia de lemn a str\inei, se apropie [i o întreb\ ce
c\uta aici [i ce voia, la care fata îl rug\ s\-i dea o slujb\. ~ntrebat\ ce
[tie s\ fac\, r\spunse :
–  Ah, pu]ine lucruri, domnule, dar d\-mi slujba cea mai umil\,
atât cât s\-mi pot duce zilele, [i credin]a cu care te voi sluji te va
desp\gubi, cu siguran]\, de îndemânarea care-mi lipse[te.
Prin]ul fu mi[cat de rug\mintea fetei de lemn : o f\cu p\zitoare de
gâ[te. {i, v\zând cât de nemilos se purtaser\ cu ea ceilal]i slujitori,
îi mai d\du [i o c\m\ru]\ retras\, numai pentru ea. A doua zi, fata
mâna gâ[tele împ\ratului la p\scut [i, deoarece la prânz era foarte
cald [i cârdul de p\s\ri începu s\ se scalde, se dezbr\c\ [i ea, cu
gândul s\ fac\ acela[i lucru. Câ]iva secer\tori care lucrau în apro-
piere, dar pe care ea nu-i v\zuse, b\gar\ de seam\ [i se minunar\
tare, v\zând cum î[i scotea una dup\ alta cele dou\sprezece rochii
str\lucitoare, una mai pre]ioas\ decât alta. ~ntorcându-se seara
acas\, se duser\ la prin] [i-i dezv\luir\ ce v\zuser\ pe islazul gâ[telor
[i nu conteneau s\ povesteasc\ despre rochiile frumoase ale fetei de
lemn. Ziua urm\toare, când p\zitoarea de gâ[te mân\ din nou la
p\scut cârdul sâsâitor, prin]ul i-o lu\ înainte, pe drumuri de ea înc\
ne[tiute, [i se ascunse într-un tufi[ ; c\ci bucuros ar fi vrut s\ [tie ce
v\zuser\ de fapt secer\torii la fata de lemn. F\cându-se din nou
cald, p\zitoarea de gâ[te se sc\ld\ în acela[i loc ca ieri [i, dup\ ce î[i
lep\d\ haina de lemn [i începu s\ se dezbrace, dând la iveal\ o
rochie mai frumoas\ [i mai str\lucitoare decât alta, prin]ul pricepu
c\ lucr\torii s\i nu-l min]iser\, iar mirarea lui fu tot atât de mare ca
[i a lor. Dup\ ce se dezbr\c\ de tot [i intr\ în ap\, prin]ul nu-[i mai

118
putu lua ochii de la ea, c\ci nici nu visase o frumuse]e atât de
nemaipomenit\. ~[i ie[ise aproape din fire [i era gata-gata s\ strige,
dar se temu ca fata s\ nu se sperie [i s\ se supere, v\zând c\ fusese
urm\rit\. T\cu, de aceea, pân\ ce ea ie[i din ap\ [i se îmbr\c\. De
ast\ dat\, puse de-o parte [ase rochii ca s\ le duc\ astfel acas\.
Deoarece ar[i]a era foarte mare, fetei i se f\cu sete, dar nu [tia de
unde ar fi putut s\ bea ; c\ci de apa în care se sc\ldase îi era sil\.
Poate pentru a uita de sete, poate doar pentru a se odihni, se a[ez\
la umbra unui copac [i adormi. Dup\ cât\va vreme prin]ul v\zu cum
din gura pe jum\tate deschis\ a fetei ie[ea, încet [i tot mai lung, un
[arpe urât. Se înfior\ [i se apropie ca s\-l omoare. Când fu îndeajuns
de aproape, arunc\ dup\ el cu un inel de aur pe care-l scoase din
deget [i cu care nimeri [arpele în cap ; speriat, acesta ie[i afar\ [i se
îndep\rt\ cu un [uierat. Prin]esa se trezi îns\ [i se ridic\, dar nu-l
v\zu pe prin] care se ascunsese repede. Se sim]ea, nu [tia nici ea de
ce, foarte u[urat\ [i îi mul]umi de aceea cu recuno[tin]\ lui Dumnezeu.
V\zu apoi inelul z\când în iarb\, îl lu\, se ridic\ [i, deoarece se
l\sase seara, mân\ gâ[tele spre cas\.
Prin]ul i-o luase iar\[i înainte pe scurt\tura lui. Acas\, prin]esa
se îngriji de gâ[te [i apoi se îndrept\ spre c\mara ei, dar prin]ul îi
t\ie drumul [i o întreb\ de unde avea inelul frumos de pe deget.
R\spunse cu sfial\ c\-l g\sise pe islazul gâ[telor. Atunci el îi spuse :
– Inelul e al meu [i l-am pierdut acolo.
Fata îl scoase degrab\ ca s\ i-l dea, dar prin]ul nu vru s\-l ia, ci
i-l puse chiar el în deget, zicând :
– P\streaz\-l, copil\ bun\, p\streaz\-l din partea mea, c\ci vreau
s\ te iau de nevast\.
S\rmana ro[i atunci, gândind c\ prin]ul nu voia decât s\-[i râd\
de ea, [i spuse :
– Cum ar putea un prin] ca tine s\ ia de nevast\ o biat\ fat\ de
lemn ?
Prin]ul r\mase îns\ neclintit în gândul s\u, zicând c\-i place a[a
cum e. Atunci fata se învoi [i-i f\g\dui s\-l ia de b\rbat.
Dup\ care prin]ul alerg\ la tat\l s\u, împ\ratul, [i-i spuse c\ voia
s\ se însoare cu fata de lemn, p\zitoarea de gâ[te. Auzind asta,
împ\ratul se mânie stra[nic [i se împotrivi r\spicat dorin]ei sale.
Dar prin]ul nu se l\s\ ab\tut de la planul s\u ; c\ci el o v\zuse bine
pe fat\, a[a cum era, [i se aprinsese de dragoste pentru ea. Prin
urmare, ca s\ nu stârneasc\ mînia tat\lui s\u, împ\ratul, se însur\
în tain\ cu fata de lemn. Aflând împ\ratul cele petrecute, se sup\r\
foarte tare, dar se deprinse apoi cu ele [i îi d\du fiului s\u în palat
patru od\i, în care putea s\ locuiasc\ cu ea ; fata r\mase îns\
p\zitoare de gâ[te ca mai înainte.

119
~ntr-o duminic\, dup\ ce-[i mânase cârdul de gâ[te acas\, îmbr\c\
una din rochiile ei frumoase, dar f\r\ a-[i pune pe deasupra haina
de lemn, [i merse la biseric\, unde to]i o admirar\ din pricina
frumuse]ii ei. Atunci se duse [i prin]ul la tat\l s\u, întrebându-l cine
era frumoasa necunoscut\, iar când împ\ratul r\spunse c\ nu [tie,
prin]ul îi zise :
– Ah, tat\, de ce n-ai [i tu o nevast\ atât de frumoas\ ?
Slujba se termin\ [i to]i cei de fa]\ plecar\, fiecare în drumul s\u,
iar frumoasa necunoscut\ se amestec\ în mul]ime [i se strecur\
neobservat\ spre cas\, unde se schimb\ imediat [i deveni iar fata de
lemn.
Duminica urm\toare, tot a[a, numai c\ de ast\ dat\ îmbr\c\ o
rochie [i mai frumoas\, iar prin]ul puse împ\ratului acelea[i între-
b\ri ca rândul trecut, dup\ care acesta pl\nui ca duminica viitoare
s\ pun\ oameni de straje la toate por]ile care s\ ia aminte de unde
vine [i încotro se duce frumoasa necunoscut\.
A treia duminic\ îi aduse din nou la biseric\ pe împ\rat [i pe
poporeni, printre care se afla iar\[i femeia frumoas\, despre care
nimeni nu [tia nimic. Ast\zi p\rea [i mai frumoas\ [i mai ferme-
c\toare decât în celelalte dou\ d\]i, iar prin]ul se sim]ea din pricina
asta foarte fericit. Când se termin\ slujba [i mul]imea se rev\rs\ pe
toate u[ile, necunoscuta încerc\ din nou s\ se strecoare neb\gat\ în
seam\, dar d\du peste tot de str\ji [i astfel r\mase pân\ la urm\
singur\ în biseric\. Observându-i stinghereala, prin]ul se duse la
împ\rat [i-i spuse :
– Tat\, d\ drumul str\jilor ; c\ci femeia frumoas\ nu e alta decât
p\zitoarea de gâ[te, nevasta mea de lemn.
Auzind acestea, împ\ratul se uimi nespus, dar se [i bucur\ la fel
de mult. Se duse la frumoasa-i nor\, o îmbr\]i[\ [i îi ur\ noroc.
~ntorcându-se acas\, puse s\ se fac\ de îndat\ preg\tiri pentru
petreceri mari de nunt\ ; c\ci acum îi p\rea r\u c\ feciorul s\u,
prin]ul, se c\s\torise în tain\ [i de aceea voia s\ pr\znuiasc\ de ast\
dat\ nunta de dou\ ori mai str\lucit. Scrise de îndat\ carte vecinului
s\u, tat\l norei sale, în care îl poftea la sine într-o anumit\ zi, c\ci
atunci fata lui avea s\ se cunune solemn cu tân\rul împ\rat. Când
tat\l fetei alungate afl\ c\ ea avea s\ devin\ nora unui mare împ\rat,
aduse laud\ puterii lui Dumnezeu [i se bucur\ auzind asemenea
lucruri despre s\rmana [i draga lui copil\. R\spunse de aceea grab-
nic c\ va veni [i nu se l\s\ mult\ vreme a[teptat, ci se ivi curând cu
mare alai. Când îns\ i se povestir\ îndeaproape toate întâmpl\rile
minunate [i când afl\ de r\utatea cumplit\ care îl împinsese s\-[i
alunge fata nevinovat\, îl cuprinse o mare mânie [i trimise pe loc

120
oameni cu îns\rcinarea s\-i taie capul femeii haine. Petrecerile de
nunt\ merser\ înainte cu nemaipomenit\ str\lucire, iar tinerii tr\ir\
mul]i ani ferici]i [i mul]umi]i.

˜™

Brednich/Talo[ 5. AT 510 B (Rochia de aur, de argint [i cu a[tri), f\r\


motivul tat\lui incestuos, + M.I. I. S31 (cruzimea mamei vitrege). Rochia de
lemn, ca mod de camuflare, este, s-ar zice, mai rar\ în variantele române[ti
ale tipului. La St\ncescu („Fata popii a cu stem”, în Basme culese din gura
poporului, 1892) haina devine un om de lemn, gol pe din\untru, în care se
ascunde fata urm\rit\ de tat\l s\u. Karlinger (1994, pp. 14-15) leag\ acoper\-
mântul lemnos, cu rol de camuflare [i ocrotire al fecioarei prigonite, de
motivul mitic al Daphnaei, care în basmele europene pare s\ figureze o
rela]ie de cvasi consubstan]ialitate între dafin ca l\ca[ protector [i fat\ sub
condi]ia virginit\]ii sale (cf. infra, „Preafrumoasa din p\dure”).

121
5

oglinda fermecata

o
femeie foarte aleas\ [i atât de frumoas\ încât în ]ara ei era f\r\
pereche avea, printre felurite podoabe [i lucruri de pre], o minu-
nat\ oglind\ fermecat\ care avea însu[irea ca, ori de câte ori st\pâna
ei o întreba care e cea mai frumoas\ femeie în ]ar\, s\ r\spund\
precis [i s\ numeasc\ pe femeia cea mai frumoas\. Crescând mare,
fata femeii care avea acest obiect fermecat se f\cu mult mai frumoas\
decât mam\-sa. Când aceasta î[i întreb\ odat\, din nou, oglinda
cine-i mai frumoas\ în ]ar\, iar aceasta nu o mai numi pe ea, ci pe
fata ei, o cuprinse o ur\ grozav\ împotriva propriei ei copile [i hot\rî
s-o omoare. Cu acest plan în minte, f\cu o coptur\ pe care o s\r\
peste m\sur\. Când termin\, o ascunse sub haine, împreun\ cu un
ulcior cu ap\, [i porunci fetei s\ vin\ cu ea la p\dure. Merse cu ea
departe, departe, pân\ în adâncul cel mai s\lbatic al p\durii, [i nu
se opri pân\ ce de foame, de sete [i de osteneal\ fata nu fu în stare
s\ mearg\ mai departe. Când s\rmana se jelui, zicând :
– Ah, mam\, nu mai pot, m\ doboar\ foamea !, aceasta îi zise :
– Dac\ vrei s\ m\nânci, ia aceast\ coptur\, dar atunci m\ la[i
s\-]i scot un ochi. Auzind asta, s\rmana fat\ se sperie [i plânse :
– Ah, mam\ drag\, atunci am s\ fiu chioar\ !
– Ei, zise mama câinoas\, mergând mai departe, dac\ stai mult pe
gânduri înseamn\ c\ nu ]i-e foame !
Atunci fata strig\ :
– Stai, mam\, f\ ce vrei, altminteri am s\ mor de foame !
{i ea îi scoase fetei un ochi, dup\ care îi d\du coptura. Dup\ ce
mai merser\ o bucat\ de drum, nefericitei fete i se f\cu o sete grozav\,

122
c\ci coptura fusese foarte s\rat\, a[a încât îi strig\ mamei sale,
rugând-o cu cerul [i p\mântul s\-i dea o înghi]itur\ de ap\ s\-[i
potoleasc\ setea arz\toare.
– Bine, r\spunse femeia câinoas\, iat\ aici acest ulcior cu ap\ !
}i-l dau s\ bei, dac\ m\ la[i s\-]i scot [i cel\lalt ochi !
– Vai, mam\, strig\, jeluindu-se nefericita fat\, dac\ m\ orbe[ti
de tot, cine o s\ m\ c\l\uzeasc\ [i o s\ m\ ajute în nenorocirea
mea ! ?
– V\ic\real\ neghioab\ ! îi r\spunse mama, ce bine-]i mai merge
limba ! Eu am s\ te c\l\uzesc [i-am s\ te conduc când ai s\ fii oarb\.
Pe jum\tate nebun\ de sete, fata se învoi [i o l\s\ s\-i scoat\ [i
cel\lalt ochi, ca s\ poat\ bea. Când fu de tot oarb\, mama azvârli
batjocoritoare ulciorul cu ap\ [i-i strig\ :
– Vino-ncoace, copil\ frumoas\, o s\ te duc acolo, unde negre[it
n-o s\ te mai chinuie setea.
Cu asta o împinse pe fata orbit\, vrednic\ de mil\, pân\ la marginea
unui povârni[ stâncos, la poalele c\ruia vuia un torent s\lbatic. O
azvârli jos, apoi gr\bi spre cas\ cu o bucurie dr\ceasc\ în suflet, c\
de-acum o s\ fie iar ea cea mai frumoas\-n ]ar\.
~ntre timp, nefericita fat\ fu luat\ de torentul înspumat, iar în cele
din urm\ dus\ la mal, unde, prinzându-se cu putere de o salcie,
izbuti cu ajutorul acesteia [i dup\ mult\ trud\, s\ ajung\ din nou pe
uscat. Sc\pat\ astfel de spaima mor]ii, îngenunche [i mul]umi lui
Dumnezeu c\ o salvase. Ajungând acas\, mama ei alerg\ de îndat\
la oglinda fermecat\ ca s-o întrebe cine-i mai frumoas\-n ]ar\, iar
aceasta îi r\spunse :
– Cea mai frumoas\ e[ti tu, c\ci fata ta e oarb\ !
Mul]umit\ de acest r\spuns, puse de-o parte oglinda [i mult\
vreme nu se mai gândi nici la oglind\, nici la fata ei.
Acesteia îns\, dup\ ce ea îi mul]umise lui Dumnezeu c\ o sc\pase
miraculos, îi ap\ru Sfânta Fecioar\ care îi zise s\ se apropie. Oarba
îi r\spunse :
– Ah, Prea Sfânt\ Fecioar\, nu pot, c\ci sunt oarb\ !
Atunci Maica Domnului o lu\ de mân\ [i o duse la o fântân\,
unde-i zise s\-[i spele g\vanele ochilor. Dup\ ce oarba f\cu asta, o
întreb\ :
– Vezi ceva ?
Iar când fata r\spunse c\ da, Maica Domnului o îndemn\ s\ se
spele de înc\ dou\ ori ; când toate astea fur\ îndeplinite, fata v\zu ca
mai înainte. Dar, din pricina str\lucirii Sfintei Fecioare, trebui s\-[i
plece ochii [i putu s\ [i-i ridice abia dup\ ce aceasta se îndep\rtase.
Dup\ care adormi, în gând cu o rug\ciune de cald\ mul]umire.

123
Va fi dormit o bun\ bucat\ de vreme, când se întâmpl\ s\ vin\ la
fântân\ doisprezece tâlhari care r\maser\ pironi]i locului v\zând
frumuse]ea nemaipomenit\ a fetei. Fiecare ar fi vrut s-o aib\ pentru
sine, dar deoarece nici unul nu voia s-o lase celuilalt, se în]eleser\
pân\ la urm\ s-o roage, când avea s\ se trezeasc\, s\ vin\ cu ei, ca
sor\, [i s\ le ]in\ gospod\ria, în pe[tera lor. Când frumoasa fat\
deschise ochii, se înfrico[\ de mul]imea fl\c\ilor b\rbo[i din jur.
Dar spaima îi pieri când unul, cel mai mare, îi spuse prietenos c\
oricare dintre ei s-ar sim]i, ce-i drept, deosebit de fericit, s\ aib\ o
fat\ atât de frumoas\ ca ea ; dar deoarece nici unul nu trebuia s\
aib\ întâietate în fa]a celorla]i, el o roag\ s\ vin\ cu ei, c\ci se vor
purta fa]\ de ea negre[it cu toat\ cinstea [i neprih\nirea [i-o vor
iubi ca pe o sor\.
S\rmanei fete p\r\site îi pl\cur\ aceste vorbe [i, deoarece oricum
nu avea altceva de ales, merse cu cei doisprezece tâlhari în pe[ter\,
unde ace[tia îi d\dur\ cel mai bun loc. Plecând odat\ cu to]ii s\
s\vâr[easc\ un jaf, cel mai mare îi zise :
– Drag\ sor\, te l\s\m acum singur\, poate pentru mai multe
zile : fii cu b\gare de seam\ [i nu deschide la nimeni u[a, ca nu
cumva s\ p\]e[ti ceva r\u !
~ntre timp, acas\, mama fetei se uitase din nou în oglind\ [i
întrebase :
– Cine e mai frumoas\-n ]ar\ ?
La care oglinda îi r\spunse :
– Fata ta e cea mai frumoas\-n ]ar\, se afl\ în siguran]\ la tâlharii
din pustietatea în care ai vrut s-o omori.
La asta, în sufletul mamei denaturate se aprinse o îndoit\ mânie
[i, dup\ ce chibzui pu]in, otr\vi un inel, astfel încât cine l-ar fi pus
pe deget ar fi c\zut într-un somn de moarte, din care nu s-ar mai fi
ridicat atâta timp cât ar fi avut giuvaerul otr\vit pe deget. Cu acest
inel trimise la pe[tera tâlharilor o bab\ rea, care îi fusese de ajutor
[i în alte pricini de gâlceav\, [i îi porunci s\ fac\ a[a fel ca fata
ei s\ pun\ inelul pe deget. Baba porni la drum, cioc\ni la u[\ [i
o rug\ pe fat\ s\-i deschid\. Ea îns\ luase bine aminte la avertis-
mentul b\trânului tâlhar [i nu deschise, pân\ ce, în urm\, baba îi
zise :
– Ei, fat\ n\zuroas\ [i înd\r\tnic\, nu vrei nici m\car s\-mi
deschizi u[a ca s\-]i dau un dar frumos care s\-]i împodobeasc\
mâna dalb\ !
Cu aceste vorbe îi ar\t\ pe fereastr\ inelul care era împodobit cu
o piatr\ frumoas\, foarte pre]ioas\. Fetei îi pl\cu mult giuvaerul
scânteietor [i, deoarece nu fusese oprit\ s\ ia ceva pe fereastr\,
întinse mâna dup\ inel, pe care îl puse pe deget. Acum baba se

124
îndep\rt\ repede, plin\ de o bucurie r\ut\cioas\ c\ izbutise s\-[i
îndeplineasc\ sarcina. Nu trecu mult\ vreme, [i fata se sim]i ostenit\,
tot mai ostenit\, încât fu silit\ s\ se întind\, iar apoi c\zu într-un
somn de moarte. Când, la pu]in\ vreme, tâlharii se întoarser\ acas\
[i o g\sir\ pe sora lor moart\, izbucni mare jale printre ei [i f\cur\
preg\tiri s-o îngroape. ~ntre timp, mama fetei întrebase oglinda cine-i
mai frumoas\-n ]ar\, iar aceasta r\spunse :
– Cea mai frumoas\ e[ti tu, c\ci fata ta e moart\ !
Ceea ce o bucur\ nespus, c\ci aflase astfel, înainte de întoarcerea
babei, c\ planul ei izbutise.
Dar tâlharii nu se puteau hot\rî s-o îngroape pe fata lor frumoas\
[i drag\ în întunecimea p\mântului, c\ci era înc\ nespus de fru-
moas\ [i ar\ta de parc\ doar ar fi dormit. De aceea preg\tir\ o
pe[ter\ mai mic\, pe care o împodobir\ cu flori, împletir\ un pat din
frunzi[ verde [i flori, o a[ezar\ deasupra [i acesta fu mormântul
iubitei lor surori. De câteva ori pe zi veneau aici fl\c\ii b\rbo[i ca s\
priveasc\ la frumoasa moart\ [i s-o jeleasc\ în voie. ~n fine, unul
dintre ei b\g\ de seam\ inelul de pe deget, pe care nu-l avusese
înainte, i-l scoase, [i, iat\, sângele se întoarse în obrajii dulci, fata se
ridic\ [i întreb\ unde se afl\. Tâlharul îi povesti ce se întâmplase [i,
spre marea bucurie a vajnicilor s\i tovar\[i, o aduse din nou în pe[ter\,
unde î[i lu\ iar\[i în primire locul ce-i fusese rînduit dintru-nceput.
~ntre timp, oglinda fermecat\ îi dezv\lui mamei haine c\ fata ei,
cea mai frumoas\-n ]ar\, tr\ie[te din nou ; atunci, ea îi trimise
degrab\, prin baba hapsân\, o pereche de cercei care aveau aceea[i
însu[ire ca inelul. {i de ast\ dat\, în lipsa tâlharilor, fata nevinovat\,
ne[tiind din mâna cui venea darul, îl lu\ pe fereastr\, se împodobi
cu el [i c\zu în somnul de moarte. Venind tâlharii acas\, î[i g\sir\
iar\[i sora într-o încremenire de moarte, se speriar\, ce-i drept, dar
c\utar\ de îndat\ la ea vreun lucru pe care s\ nu-l fi avut mai
înainte, v\zur\ cerceii, îi scoaser\, dup\ care frumoasa fat\ se trezi
pe loc la o nou\ via]\.
De aceea, când mama ei întreb\ acas\ oglinda fermecat\ [i afl\ c\
[i de ast\ dat\ r\utatea îi fusese zadarnic\, mai s\ moar\ de ciud\.
Chibzui îndelung la un plan f\r\ gre[ [i, în cele din urm\, se gândi
s\-i trimit\ fetei sale, în lipsa ocrotitorilor ei, tâlharii, o floare otr\-
vit\, c\ci [tia bine c\ fata iubea florile mai presus de orice [i mai ales
c\ îi pl\cuse dintotdeauna s\ se împodobeasc\ cu ele. Gândea c\ [i
în pe[tera tâlharilor lucrurile se vor petrece la fel, a[a c\ ace[tia
n-aveau cum s\ bage de seam\ floarea otr\vit\. C\ut\ de aceea o
floare foarte rar\, de mare frumuse]e [i cu o mireasm\ delicat\ ; o
d\du babei [i-i porunci s\ o pun\ în ascuns pe fereastra fetei, a[a ca
s\-i atrag\ luarea aminte, [i apoi s\ urm\reasc\ de departe dac\

125
planul izbutea. Când, la o vreme, mama hain\ î[i întreb\ oglinda
fermecat\ cine-i mai frumoas\-n ]ar\, aceasta îi r\spunse :
– Tu, c\ci fata ta frumoas\ a murit.
Atunci fu mul]umit\ [i o r\spl\ti împ\r\te[te pe bab\.
~ntorcându-se de la treburile lor, tâlharii o g\sir\ pe sora lor iubit\
pentru a treia oar\ moart\ [i c\utar\ din nou ceva care ar fi putut-o
aduce în starea asta. Dar în ciuda tuturor c\ut\rilor [i cercet\rilor
nu g\sir\ nimic ; la floare nu se gândir\, c\ci observaser\ adesea la
ea aceast\ podoab\, care nu avusese urm\ri rele. Dup\ ce bocir\
îndelung, în pe[tera lor, trupul frumos, f\r\ suflare, îi împletir\,
iar\[i, o n\s\lie din ml\di]e de brad [i saschiu, în care amestecar\ [i
flori frumoase, [i a[ezar\ moarta deasupra. Dar pentru c\ ea ar\ta
de parc\ ar fi dormit, nu puser\ n\s\lia într-o pe[ter\ întunecoas\,
ci o ridicar\ la în\l]ime, între doi copaci mari [i frumo[i, unde l\sar\
trupul neînsufle]it [i nestricat s\ se legene în aer liber, la umbra
frunzi[ului verde [i în cântecul p\s\rilor p\durii.
Se întâmpl\ odat\ ca fiul împ\ratului care st\pânea în aceast\
]ar\, un prin] frumos [i viteaz, s\ umble la vân\toare prin acele
pustiet\]i [i s\ ajung\ în apropierea pe[terii. B\g\ de seam\ n\s\lia
dintre vârfurile de copaci [i, f\r\ s\-[i mai a[tepte ceata, se urc\ de
îndat\ singur într-unul din ei ca s\ vad\ ce era cu aceast\ ciudat\
lucrare. Ajungând sus, nu-[i putu desprinde privirea de la mândre]ea
de fat\ care p\rea s\ doarm\ u[or [i, cu ajutorul unei crengi ce
atârna, se apropie de n\s\lie [i s\rut\ cu foc buzele proasp\t tranda-
firii ale frumoasei copile, de a c\rei moarte nu era încredin]at. Sun\
apoi din corn [i în curând se afla în juru-i întreaga sa ceat\, pe care
o puse s\ coboare încet n\s\lia pentru ca trupul scump, în]epenit,
s\ nu p\]easc\ ceva. Coborî [i el [i porunci acum ca n\s\lia, cu
povara-i splendid\, s\ fie dus\ [i a[ezat\ în locuin]a lui ca s\ se
poat\ desf\ta privind la minunata moart\ ori de câte ori ar fi voit.
Printre slujitorii împ\ratului erau îns\ trei fl\c\i ho]omani, care
se vorbir\ s\ fure moartei inelul [i cerceii, c\ci oricum aceasta nu
mai avea nevoie de ei. Se afl\ îns\ de furt [i r\uf\c\torii fur\ da]i
afar\ din slujb\. Dar [i-o p\str\ un al patrulea, pe care iubita lui îl
înduplecase s\ s\vâr[easc\ acela[i furt, iar pe deasupra s\ ia [i
floarea minunat\, ve[nic proasp\t\, din cosi]ele fetei moarte. De
cum disp\ru aceast\ podoab\ blestemat\, moarta se trezi dintr-odat\.
Prin]ul fu cuprins de o mirare plin\ de bucurie, c\zu în genunchi în
fa]a farmecului frumuse]ii ei [i o rug\ s\ nu-i resping\ iubirea, ci
s\-l ia de b\rbat [i de ocrotitor. Dup\ ce fata î[i reveni [i î[i adun\
gândurile, c\zu în bra]ele prin]ului care o acoperi cu mii de s\rut\ri
[i o înf\]i[\ tat\lui s\u, împ\ratul. Acesta î[i d\du repede încu-
viin]area la c\s\torie, dup\ care avu loc nunta cu cele mai str\-
lucitoare petreceri.

126
~ntre timp îns\ mama hain\, ve[nic neastâmp\rat\, î[i întrebase
iar\[i oglinda fermecat\, iar când aceasta îi r\spunse c\ fata ei,
împ\r\teasa de-acum, era cea mai frumoas\-n ]ar\, o cuprinse o
turbare f\r\ m\rgini [i strig\ :
– Iar\[i [i iar\[i acest chip pe care îl ur\sc [i care vrea s\ fie mai
frumos ca al meu. Trebuie s\ pornesc chiar eu la drum [i s\ stârpesc
aceast\ mutr\ nepieritoare.
Prin urmare, î[i vopsi fa]a în tuciuriu, î[i schimb\ gesturile [i se
pref\cu a fi o femeie b\trân\ ; se duse astfel la curtea împ\r\teasc\
unde împ\r\teasa sta s\ nasc\ [i se înf\]i[\ ca moa[\ care poate
s\-i u[ureze cu mult\ iscusin]\ nobilei femei durerile facerii. Fu
primit\ astfel, iar împ\r\teasa n\scu un copil frumos [i s\n\tos.
Atâta timp cât era cineva de fa]\, îngrijitoarea vedea cât se poate de
bine de mam\ [i de copil ; dac\ îns\ era singur\, îl îmbrâncea pe
sugarul nevinovat [i nu-i d\dea împ\r\tesei bolnave lucrurile pe
care ea le cerea. Deoarece însu[i împ\ratul dormea în camera lehuzei,
mult\ vreme nu cutez\ s\-[i pun\ în aplicare planul de r\zbunare,
pân\ ce odat\ crezu c\ împ\ratul doarme ]eap\n. Atunci se duse la
leag\n [i-i împlânt\ copilului un cu]it lung în inim\, dar tocmai
când se preg\tea s\ taie gâtul frumos al împ\r\tesei, împ\ratul,
trezindu-se, o v\zu pe femeia îngrozitoare cum se repede cu un cu]it
lung la so]ia sa. S\ri cu iu]eal\, puse mâna pe sabie [i, învârtind-o
deasupra capului ei, strig\ :
– Ce faci, vr\jitoare b\trân\ !
– S-o omor vreau pe cea care e mai frumoas\ ca mine ! ]ip\ b\trâna
[i vru s\ repead\ o lovitur\ spre lehuza care dormea.
Dar împ\ratul s\ri între ele, iar straja chemat\ o duse pe femeia
îndr\cit\ la temni]\. Ca [i împ\r\teasa, împ\ratul era foarte tulburat
de moartea pruncului nevinovat, dar conduse el însu[i cercet\rile [i
afl\ astfel de la mama nelegiuit\ toate mâr[\viile pe care le s\vâr[ise
împotriva propriei sale fiice. Deoarece povestirile ei se potriveau
îndeajuns de mult cu cele ale împ\r\tesei, fu executat\ public, iar
perechea împ\r\teasc\ tr\i apoi netulburat\ [i în pace înc\ mul]i
ani de-atunci încolo.

˜™

Brednich/Talo[ 6. AT 709 (Alb\ ca z\pada). KHM 53. Particularizante


sunt în aceast\ variant\ începutul (mama hain\ încearc\ singur\ s\-[i
omoare fata, izbute[te doar s-o orbeasc\, dar e salvat\ de Fecioara Maria)
[i sfâr[itul (reintrarea în scen\ a mamei criminale [i uciderea pruncului).
Motivul suspend\rii trupului neînsufle]it între cei doi copaci, care la noi
apare nu doar în variantele acestui tip de basm, ci [i în „Miori]a” [i în

127
colindul „Toader Diaconul”, trimite la înmormântarea suspendat\,
practicat\ în vechime pe o arie foarte întins\ (cf. Talo[, 2001, pp. 77-78).
Prima traducere, nem\rturisit\, a acestui basm a ap\rut sub acela[i titlu
[i cu men]iunea „ Din colec]ia dlui Dionisie Miron” în Columna lui Traian
I (1870), nr. 32, 4 iulie, p. 4.

128
6

zilele babei

i
n Alma[3 tr\ia odat\ o pereche tân\r\, care ar fi fost pe de-a-ntregul
fericit\, dac\ mama b\rbatului, o femeie hain\, n-ar fi st\pânit
peste cas\ [i împotriva c\reia nu se puteau ap\ra cu t\rie nici fiul,
nici femeia lui, c\ci datorau ascultare babei. Aceasta îi d\dea adesea
nurorii ei munci aproape cu neputin]\ de îndeplinit, dar pe care ea le
ducea totu[i întotdeauna la bun sfâr[it, mul]umit\ supunerii ei [i a
ajutorului lui Dumnezeu. Se întâmpl\ odat\ c\ baba îi d\du nurorii
ei ni[te lân\ neagr\ de oaie cu porunca s-o spele la râu pân\ avea s\
se albeasc\. De[i [tia c\ a[a ceva e cu neputin]\, dar ca s\ fie
ascult\toare, tân\ra nevast\ merse totu[i la râul din apropiere [i
începu s\-nmoaie [i s\ spele lâna. Dar oricât se silea, când o scotea
din ap\, lâna era la fel de neagr\ ca la început. Dar, suflet bun,
femeia nu se l\s\ descump\nit\ de asta, ci frec\ mai departe cu sârg
pân\ ce se înser\. Mâinile-i erau numai r\ni, iar de durerea din afar\
[i din l\untrul ei o podidir\ lacrimile.
Acum veni pe drum Domnul Cristos, înso]it de Apostolul Petru.
Domnul îi spuse femeii care plângea :
– Ce faci aici [i de ce plângi ?
F\r\ s\ [tie cu cine vorbe[te, ea r\spunse :
– Ah, domnule, soacra mea mi-a poruncit s\ sp\l lâna asta de oaie
pân\ s-o face din neagr\ alb\ [i-am înmuiat-o [i-am frecat-o toat\
ziua de mi s-au jupuit mâinile, d-aia plâng.

3. Scris Alma[ [autorul d\ aceast\ explica]ie deoarece în versiunea german\


el translitereaz\ Almasch – n.t.]. A[a se nume[te zona muntoas\ care
separ\ partea sud-vestic\ a Transilvaniei de Ungaria, [i mai întâi de Banat.

129
Mântuitorul, care [tia durerea din sufletul ei, gr\i :
– Ascult-o pe soacra ta, jupoaie-]i mâinile sp\lând, Domnul o s\
fie cu tine !
Dup\ ce Domnul [i Ucenicul s\u plecar\, femeia începu din nou
s\ spele cu sârg [i când scoase din nou lâna din ap\, iat\, se mai
deschisese. Bucuroas\, î[i continu\ treaba pân\ se înser\, [i atunci,
în fine, lâna neagr\ se f\cuse de un alb str\lucitor. Plin\ de voio[ie,
gr\bi spre cas\ [i-[i înfipse vesel\ flori în p\r, primele pe care
prim\vara le risipise peste câmp. Când îi aduse lâna albit\ soacrei
ei, aceasta î[i înghi]i mânia, c\ci se bucurase dinainte la gândul c\
avea s\-[i verse necazul pe s\rmana femeie, [i o întreb\ doar în
b\taie de joc :
– Cine ]i-a pus florile astea în p\r, poate vreun ibovnic ?
– Le-am g\sit pe câmp, r\spunse ea lini[tit\, [i mi le-am pus
singur\ în p\r.
Când auzi baba asta, î[i chem\ grabnic feciorul [i-i zise :
– Iat\, b\iete, a venit prim\vara, e vremea s\ mergem cu caprele
[i cu oile noastre la munte. Ce frumos o s\ fie pe munte ! S\-]i iei
fluierul [i s\ cân]i ; oho, ce bine-o s\ fie ! Iar eu îns\mi am s\ joc.
~ntr-adev\r, a doua zi diminea]a, înso]it\ de feciorul ei, porni cu
caprele [i oile la munte. Prev\z\toare, deoarece prim\vara era înc\
timpurie, lu\ cu ea nou\ cojoace ; plecar\ astfel [i o l\sar\ singur\
acas\ pe tân\ra nevast\. Cum ajunser\ pe prima culme, cerul se
însenin\ tot mai mult, adieri blânde b\teau peste câmp. Dar prim\-
vara nu f\cuse înc\ s\ dea col]ul ierbii pe p\[une, a[a încât caprele
[i oile se buluceau f\r\ astâmp\r, c\ci nu aveau cu ce s\-[i poto-
leasc\ foamea. Cu toate astea, baba era voioas\, iar vremea fiind atât
de blând\, ea î[i arunc\ pe drum unul din cele nou\ cojoace, nefiindu-i
de folos. Cu cât urcau, cu atât se f\cea mai cald, iar aerul devenea
mai blând, a[a c\ baba arunca în fiecare zi câte un cojoc, iar într-a
noua zi îl azvârli [i pe ultimul. Turma înfometat\ îns\, care tot nu
d\dea de iarb\, era cu fiecare zi tot mai nest\pânit\ [i mai împr\[tiat\.
Baba lua aceast\ beh\ial\ [i alerg\tur\ drept bucuria pricinuit\ de
venirea prim\verii.
Dup\ ce î[i aruncase ultimul cojoc, vremea se schimb\ deodat\.
Vântul începu s\ sufle t\ios [i cu putere, de asemenea s\ plou\ [i s\
ning\. Bietele animale se b\gar\ speriate unele în altele, capre [i oi
amestecate, b\trâna r\mase îns\ cu feciorul ei lini[tit\, c\ci înghe-
]aser\ amîndoi. De frig, feciorului îi picurase scuipatul din gur\ [i
înghe]ase, formând un sloi, pe piept [i pe buze. B\trâna, care de frig
[i necaz abia putea s\ mai vad\ [i s\ aud\, zise acum :
– B\iete, cum mai po]i s\ cân]i din fluier, c\ci eu sunt aproape
în]epenit\ de frig !

130
Ea credea c\ ]ur]urele de ghea]\ de la gura feciorului ei e fluierul,
iar [uierul vântului sunetele scoase de el. Dup\ ce vorbi astfel, ap\ru
Prim\vara [i-i spuse în b\taie de joc :
– Ei, babo, cum î]i place prim\vara ? De ce nu joci la cântecul
feciorului t\u ? Nu i-a fost [i norei tale frig, s\ spele o zi întreag\ lâna
la râu ? Totu[i ea a g\sit apoi flori în poian\.
Prim\vara pieri [i baba privi spre feciorul ei care în]epenise [i
pierise de frig laolalt\ cu turma lui ; atunci î[i pierdu curajul, se f\cu
tot mai ]eap\n\ [i muri [i ea. Trupurile lor s-au pref\cut în stan\ de
piatr\ în pozi]ia pe care o avuseser\ în via]\ ; ele pot fi v\zute [i
ast\zi în Alma[, cu turma împietrit\ împrejurul lor. La picioarele
babei curge un izvor, iar feciorul mai are în gur\ a[a-zisul fluier.
Primele nou\ zile ale lui aprilie, care cu vremea lor frumoas\ au
ademenit-o la munte pe bab\ cu feciorul ei [i cu cele nou\ cojoace,
se mai numesc la valahi „zilele babei” [i nimeni nu trebuie s\ se
încread\ în toanele lor.

˜™

Brednich/Talo[ 52. AT 368 C* (Baba Dochia). Nara]iunea, basm/


legend\ etiologic\, este reprezentat\ în catalogul interna]ional doar de [apte
variante române[ti. Cu acela[i titlu, a fost tradus\ nem\rturisit [i anonim,
în Columna lui T raian I (1870), nr. 4, 12 martie, p. 4, în seria „Din colec]ia
dlui Dionisie Miron”.

131
7

dracul din canea

o
prin]es\, fata celui mai puternic împ\rat, ajunsese la vârsta
m\riti[ului [i tat\l ei dorea ca ea s\-[i aleag\ un so]. Au venit
`ntr-adev\r la curte mul]i prin]i [i domni ale[i ca s-o pe]easc\ pe
chipe[a prin]es\. Dar aceasta era o juc\toare p\tima[\ [i nu voia s\
ia de b\rbat decât pe acela care ar fi întrecut-o la joc. Juca atât de
frumos, dar [i atât de n\praznic, încât nici unul din cei care cutezau
s\ joace cu ea nu rezista atât de mult. Au fost fii de principi care au
picat jos mor]i, al]ii au p\r\sit curtea bolnavi de piept [i mul]i domni
sus-pu[i au plecat în ascuns dup\ ce s-au încredin]at ce aprig juca
mândra fat\ de împ\rat.
Au trecut astfel luni de zile [i împ\ratul vedea c\ fata lui iubit\ tot
nem\ritat\ era. D\du de aceea de [tire în cetatea lui de scaun [i în
toat\ ]ara c\, cine se va încumeta s-o întreac\ pe fata lui la joc, s\ se
înf\]i[eze la curte, [i primul c\ruia ea i se va supune o va lua de
nevast\, indiferent din ce p\tur\ ar fi acela. Se adunar\ atunci,
iar\[i, la curtea împ\r\teasc\ domni mari [i tot soiul de oameni,
sus-pu[i [i de rând, [i fiecare se gândea s-o întreac\ la joc pe
frumoasa prin]es\. ~mp\ratul porunci deci s\ se preg\teasc\ o petre-
cere mare [i str\lucitoare care s\ ]in\ patru zile [i la care s\ se joace
în fiecare sear\ la lumina multor mii de lumân\ri [i facle.
Mul]i au jucat pân\ ce-au ostenit, au c\zut bolnavi, ori chiar au
murit, dar prin]esa tot n-a putut fi întrecut\. Atunci se întâmpl\ ca
printre rândurile s\rb\tore[ti s\ se îmbulzeasc\ deodat\ un str\in
necunoscut care ceru s\ joace cu prin]esa. Când îl v\zu, pe fat\ o
cuprinse o lehamite de el [i se codi s\ joace ; dar împ\ratul, care era
foarte iubitor de dreptate, o sili [i curând prin]esa juca atât de smintit

132
cu str\inul prin sal\, încât se putea vedea c\ fata împ\ratului cea
apucat\ de joc î[i g\sise na[ul. ~ntr-adev\r, la o vreme strig\ dup\
ajutor, fiindc\ era frânt\, gata s\ piar\, iar perechea ei nu voia s\-i
dea drumul. Acum se ridic\ împ\ratul [i porunci str\inului s\ se
opreasc\, dar acesta nu se sinchisi [i continu\ s\-[i r\suceasc\
juc\toarea prin toat\ sala în sus [i-n jos, pân\ ce acesteia i se opri
r\suflarea [i picioarele nu o mai ascultar\. Atunci str\inul o azvârli
sfâr[it\ la picioarele împ\ratului [i-i spuse acestuia batjocoritor :
– Ia-]i fata ! Puteam s-o iau eu, c\ci e dreptul meu, dar nu-mi
place o biat\ zdrean]\ ca asta. Socote[te-te pricina nenorocirii tale,
b\trân ]icnit, de vreme ce n-ai pus frâu toanelor copilei tale ! Dar am
s\ potolesc pe veci furia zmintit\ care ]i-a umplut pân\ acum palatul.
Tu [i fata ta [i toat\ curtea ta [i palatul [i întreg ora[ul cu tot ce
tr\ie[te în el v\ ve]i preface în stan\ de piatr\. Vraja va ]ine pân\ ce
va veni cineva s\ m\ biruie.
Cum sfâr[i dracul de vorbit, c\ci nimeni altul nu era str\inul,
împ\ratul [i to]i ceilal]i fur\ cuprin[i de o asemenea spaim\, încât
sângele le înghe]\ în vine [i ei se pref\cur\ în stan\ de piatr\ ; [i
prin]esa z\cea împietrit\ la picioarele b\trânului împ\rat. Peste tot
palatul [i peste tot ora[ul, cu mul]imea sa de locuitori, se a[ternu
vraja pietrificatoare, astfel c\ pân\ unde vedeai cu ochii nu se mai
mi[ca nimic.
Trecur\ o mie de ani, dup\ care se întâmpl\ ca un fl\c\u vesel s\
nimereasc\ în ]inutul, unde se întindea, în mijlocul unei pustiet\]i,
ora[ul împietrit cu palatul s\u bogat. Totul era mort, dar îl cuprinse
mirarea când d\du pretutindeni peste numeroase statui. ~n loc de
gr\dini ginga[e se vedeau printre case doar petice de p\dure s\lb\-
ticit\, în care se încuibaser\ stoluri întregi de corbi, de ciori [i de
p\s\ri r\pitoare. Fl\c\ul vesel nu se l\s\ îns\ decump\nit de asta, ci
merse drept spre palat, acolo trecu neînfricat prin toate s\lile [i
coridoarele, nu se sfii s\ deschid\ nici o u[\, dar nu g\si pe nic\ieri
ceva viu. Ajunse în cele din urm\ la buc\t\rie, unde d\du peste o
friptur\ înfipt\ într-o frigare, sub ea îns\ era o gr\m\joar\ de cenu[\
uscat\. Când se uit\ cu mai mult\ b\gare de seam\ la hran\, v\zu
c\ [i ea era de piatr\, în ciuda culorii am\gitoare. Pe jum\tate râzând,
pe jum\tate sup\rat, î[i rupse bâta în dou\ [i aprinse dedesubt un
foc, zicându-[i : „Poate izbutesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, s\ înmoi
aceast\ friptur\”. Nici nu apucar\ bine s\ ias\ pe horn primii nori de
fum, c\ de sus c\zu un picior de om foarte slab, pe care de altfel
buc\tarul neînfricat îl puse lini[tit de-o parte. V\zând c\ la foc carnea
nu f\cea decât s\ se înnegreasc\ [i nu s\ se înmoaie, o t\ie în buc\]i,
pe pardoseal\, [i-nfipse în frigarea goal\ piciorul de om c\zut jos. Nu
trecu mult timp [i din horn c\zu un al doilea picior de om, la fel de slab.

133
– Cu adev\rat, spuse fl\c\ul vesel, curioase buc\]ele de g\tit în
acest palat împ\r\tesc ; a[ fi zis c\ aici se aleg [unci mai grase de
afumat !
Abia sfâr[i aceste cuvinte, când c\zur\ jos o pereche de mâini la
fel de slabe [i, la urm\, un trunchi întreg de care atârna un cap cu
o fa]\ resping\toare. Acesta se rostogoli pân\ la bra]ele care z\ceau
pe podea, le ap\s\ pe rând în subsuori, a[a încât se prinser\ acolo,
apuc\ apoi piciorul cu mâinile, îl puse [i pe el, în fine, îl scoase chiar
[i pe cel\lalt din frigare [i, iat\, în fa]a fl\c\ului vesel se afla o form\
omeneasc\ întreag\.
Acesta nu se sperie, ci zise :
– Cine e[ti tu ? R\spunde sau î]i smulg iar\[i [unca pe jum\tate
fript\, a[a cum mi-ai luat-o [i tu.
– Cu îng\duin]a dumitale, domnule fanfaron, aceste picioare sunt
ale mele, fu r\spunsul ; le-am atârnat în horn, c\ci din pricina
drumului lung erau cam ostenite [i umflate.
– Umflate ! zise, râzînd, mucalitul, umflate ! ~ntr-adev\r, nu prea
se vede, poate c\ atârn\ cam demult.
– Asta nu te prive[te, r\spunse necuratul, vezi-]i de picioarele tale
[i nu de ale altora. De altfel, tu, cu limba aia slobod\, p\ze[te-te, [i
afl\ c\ eu sunt dracul [i st\pânul acestui palat, iar dac\ vrei s\ fii
oaspete aici, trebuie s\ te ba]i cu mine.
– Bine, zise fl\c\ul vesel, mâine o s\ ne batem. Pentru azi îns\
trebuie s\ te rog, fiindc\ sunt oaspetele t\u în palatul \sta nepri-
mitor, s\-mi dai ceva de mâncat [i de b\ut, c\ci drumul lung m-a
înfometat [i însetat.
Dracul era gata s\-i împlineasc\ dorin]a [i-l duse astfel jos în
pivni]a uria[\ a palatului. Acolo, fl\c\ul vesel d\du cep la un butoi,
de unde ]â[ni un vin nemaipomenit, din care b\u dup\ pofta inimii.
Când închise caneaua, pivnicerul î[i râse de el, zicând c\, dac\
mâine n-o s\ se bat\ mai bine decât a b\ut azi, atunci ar fi f\cut mai
bine s\ r\mân\ acas\. Fl\c\ul vesel îi spuse atunci :
– Dac\ vrei s\ vezi cât pot s\ beau, hai s\ ne prindem care dintre
noi poate s\ bea un butoi mare pân\ la ultima pic\tur\.
– Phii ! strig\ dracul, s-a f\cut ! A[az\-te tu sub polobocul \la, iar
eu v\d de \sta, în ele încape, pân\ la ultima pic\tur\, tot atâta vin.
Dac\ te învoie[ti, palavragiule, atunci ne-om bate pe via]\ [i pe
moarte, ne scutim lupta de mâine.
– ~mi place propunerea, f\cu fl\c\ul vesel, fie cum zici !
Fiecare merse sub polobocul s\u, str\inul vesel [i f\r\ griji, dracul
îns\ [iret, tr\gând cu ochiul la adversarul s\u. Acesta r\sucise
caneaua doar foarte pu]in, a[a c\ abia se prelingea câte o pic\tur\

134
de vin, dar se f\cea c\ d\ pe gât înghi]ituri uria[e. Dracul râse
viclean, se opri pu]in [i strig\ :
– Bea numai, tont\l\ule, ultima pic\tur\ de vin tot n-ai cum s-o
sco]i, c\ci asta r\mâne pe canea. Eu, în schimb, m\ pun cheza[ c\
la mine nu mai r\mâne nici o pic\turic\ : m\ vâr în canea [i usuc
astfel butoiul de tot.
Cu vorbele astea, se strânse, f\cându-se din ce în ce mai sub]ire,
în a[a fel, încât la urm\ izbuti s\ se strecoare lesne în\untru. Fl\c\ul
mai a[tept\ s\ aud\ cum ceva d\dea pe gât înghi]ituri zdravene, apoi
se hot\rî iute, s\ri în sus, r\suci caneaua [i-i strig\ :
– Acum te-am prins, drace prost !
Dracul începu atunci s\ r\cneasc\ înfior\tor, s\ schel\l\ie [i s\
blesteme ; dar fl\c\ul vesel nu-l b\g\ în seam\, ci p\r\si pivni]a ca
s\-[i astâmpere cumva foamea, c\ci sete nu-i mai era. Dar ce se mai
minun\ când, trecând din nou prin înc\perile palatului, le g\si pline
de via]\ ! Nenum\ratele statui care îl miraser\ mai adineauri erau
acum vii [i alergau voios de colo-colo. Peticele s\lbatice de p\dure
din jurul palatului [i dintre casele ora[ului, care ad\postiser\ doar
p\s\ri s\lbatice, corbi [i ciori, se pref\cuser\ acum în gr\dini din
cele mai str\lucitoare, a c\ror bog\]ie de flori încânta privirea.V\zu,
de asemenea, cum feluri de bucate alese [i splendid mirositoare erau
purtate în sus [i-n jos de slujitori în haine bogate. Toate înc\perile [i
coridoarele pe care le str\b\tea erau împodobite cu flori proaspete,
dar deosebit de frumos str\lucea sala principal\ a palatului, în care
tocmai ajunsese acum. Din amândou\ p\r]ile se auzea o muzic\
minunat\, dup\ care oameni bogat împodobi]i jucau voio[i.
Sus în sal\, sub baldachinul tronului, st\teau împ\ratul [i împ\r\-
teasa, iar la picioarele lor o z\ri pe prin]es\, pe jum\tate [ezând, pe
jum\tate îngenunchind pe treptele tronului. ~[i pusese capul în poala
împ\r\tesei, mama ei, [i avea lacrimi în ochi ; ar\ta ca [i cum tocmai
s-ar fi trezit dintr-un vis urât, în care î[i r\nise adânc p\rin]ii.
Privirea umed\ îns\ f\cea ca fata f\r\ pereche de frumoas\ s\ fie [i
mai fermec\toare, a[a c\ str\inul nu mai lua aminte la ce se petrecea
în jurul lui [i nici la mirarea pe care o stârneau hainele sale ciudate,
ci încerca doar s\ ajung\ la tron. V\zându-l, împ\ratul fu, la rându-i,
izbit de îmbr\c\mintea lui neobi[nuit\, îl chem\ la el, îl întreb\ cine
este, de unde vine [i cum de nimerise în aceste s\li.
– ~n\l]imea ta ! r\spunse fl\c\ul vesel, cum am ajuns aici nu pot
s\ spun, cum nu pot s\ spun nici dac\ visez sau sunt treaz. Dar
las\-m\ s\ istorisesc ceea ce [tiu din povestea mea.
~mp\ratul f\cu atunci un semn s\ se fac\ lini[te, iar str\inul
povesti totul, întocmai a[a cum [tia, [i încheie cu p\]ania prin care
îl închisese pe drac în canea, la care împ\ratul nu se putu st\pâni s\

135
nu râd\, iar to]i cei de fa]\ îl l\udar\, [i ei, cu glas mare. ~mp\ratul
era acum foarte curios s\ afle dac\ treaba cu dracul închis în canea
era chiar a[a [i se duse de îndat\ cu povestitorul [i cu câ]iva din
sfetnicii s\i în pivni]\, unde blestemele [i be[telelile dracului închis
îl încredin]\ îndeajuns c\ str\inul nu min]ise.
Când se întoarse din nou în sal\, împ\ratul ceru din nou s\ se
fac\ lini[te [i începu astfel :
– Voi to]i care sunte]i aici de fa]\, v\ aminti]i, desigur, cum am
dat de [tire atât în cetatea mea de scaun, cât [i în toat\ ]ara, c\ acela
care o va întrece pe fata mea iubit\, pe prin]es\, la joc, acela o va lua
de so]ie. Pe]ind-o atunci, mul]i au c\zut bolnavi sau [i-au g\sit
moartea, pân\ când, în cele din urm\, a venit necuratul care nu
numai c\ a întrecut-o pe fata mea la joc, dar a [i izgonit-o cu dispre]
de la sine, iar asupra noastr\, a tuturor, a aruncat un blestem grozav.
Acum îns\ s-a ivit acest str\in, l-a biruit pe vr\jma[ [i ne-a salvat.
D-aia e drept ca s-o ia pe fata mea de nevast\, iar cândva, dup\
moartea mea, s\ poarte coroana [i sceptrul. {i d-aia vreau [i porun-
cesc ca pe loc s\-i jura]i cu to]ii credin]\.
Dup\ ce se f\cu acest lucru, bunul [i b\trânul împ\rat îl duse pe
fl\c\ul vesel [i fericit la împ\r\teas\ ; din mâna ei o primi acum pe
prin]es\, c\reia nu-i trebui mult ca tr\s\turile chipe[e ale acestuia
s\-i par\ de o mie de ori mai alese decât ale tuturor acelora care se
aflau la curtea tat\lui ei. Neoprind petrecerea, pornir\ nunta, iar
fl\c\ul vesel, f\r\ s\-i pese defel c\ se întorsese din vremea lui cu o
mie de ani înd\r\t, tr\i fericit, pân\ la sfâr[itul vie]ii, cu frumoasa
prin]es\, care se lep\dase cu totul de sminteala jocului.

˜™

Brednich/Talo[ 7. AT 410* (~mp\r\]ia pietrificat\) + 326 II e (Tân\rul


care vrea s\-nve]e ce e frica). Cf. de asemenea AT 900 (Regele Barb\-
-de-sturz), precum [i Schullerus 855* (Fata împ\ratului învins\ la dans
[i cucerit\). Blocarea, temporar\, a timpului, încifrat\ în pietrificarea
împ\r\]iei ca efect al unei vr\ji malefice, discontinuit\]ile temporale de tot
felul, a c\ror semnifica]ie sl\be[te sub presiunea func]iei lor narative, ]in
de logica fabulosului folcloric. Urmarea este c\, îndeob[te, personajele nu
percep timpul, iar indiferen]a lor la rupturile în durat\ poate constitui, [i
ea, un indice de autenticitate. Dimpotriv\, luarea în calcul a temporalit\]ii,
prin reac]ii de uimire sau prin comentarii, precum aici (locuitorii palatului
se minuneaz\ de straiele celui sosit din alt veac, acestuia nu-i pas\ c\ s-a
întors cu o mie de ani în urm\), e semnul unei optici str\ine de aceea a
mediilor c\rora li se adreseaz\ basmul. Altminteri, nara]iunea e povestit\
simplu, curg\tor, cu episoadele hazlii cunoscute, dar bine gradate (bun\oar\,
me[terirea autorestaurativ\, ca de juc\rie mecanic\, strategic amenin]\toare

136
a demonului jig\rit ce se coboar\ pe buc\]ele din horn), cu un dialog nu
lipsit pe alocuri de verv\ (scena dintre protagonist [i drac). Sub titlul
„Dracul din bute” a fost publicat\ în Columna lui T raian I (1870), nr. 7, 23
martie, p. 4, cu men]iunea c\ provine din „colec]ia dlui Dionisie Miron” ,
dar c\ „este foarte bine tradus\ nem]e[te în Walachische Märchen, hrsg.
von Schott, Stutgart, 1954, p. 115-131”. O a doua traducere nesemnat\,
care citeaz\ corect sursa, sub titlul „Dracul din butie”, în Pompiliu Pîrvulescu,
pp. 96-99.

137
8

copiii de aur

u
n fl\c\u îmbr\cat în straie de nunt\ st\tea în fa]a casei p\rinte[ti.
Privea t\cut în adâncul dimine]ii ca [i cum nu s-ar fi gândit la
nimic. Dar el se gândea c\ azi avea s\ se-nsoare, c\ mireasa nu era
frumoas\, dar c\-i aducea în schimb o zestre bun\. Cum st\tea el
a[a, trecu pe-acolo o fat\ chipe[\ care se uit\ la el [i zise :
– De m-ar lua acesta de nevast\, i-a[ face doi copii de aur.
Auzind vorbele ei, fl\c\ul se r\zgândi pe loc [i se-nsur\ cu fata
chipe[\. Femeia p\r\sit\ se lu\, v\ic\rindu-se, dup\ nunta[i la
biseric\ [i strig\ :
– Ah, st\pâne, de nu se poate s\-]i fiu nevast\ credincioas\, ia-m\
baremi slujnic\ în casa ta, te-oi sluji cu credin]\ [i dreptate ; numai
las\-mi bucuria de a te vedea mereu.
Fl\c\ul se milostivi de ea [i o lu\ la el în cas\, unde îl sluji – a[a
p\rea – cu credin]\ [i dreptate.
La un an, femeia st\pânului urma s\ nasc\ ; slujnica o înduplec\
s\-[i pun\ patul sus în pod, fiindc\, zicea ea, era mai bine pentru
al\ptat. Femeia n\scu doi copii frumo[i de aur. Acum slujnica ce o
îngrijea singur\ pe lehuz\ v\zu c\ sosise clipa mult a[teptat\ a
r\zbun\rii, omorî pruncii [i-i îngrop\ în curte lâng\ un zid, iar în
locul lor puse în leag\n un c\]el. Se duse apoi la st\pân [i începu s\
se c\ineze de a[a o belea : nu doi copii de aur îi d\ruise nevasta, ci o
pocitanie resping\toare.
– Ah, se jeluia ea, pe mine m-ai alungat, st\pâne, [i ]i-ai adus în
cas\ o vr\jitoare grozav\ ca asta ! Ce r\u îmi pare de soarta ta ! Acum
e[ti mai nenorocit decât mine, slujnica pe care ai alungat-o !

138
Femeia pref\cut\ izbuti astfel s\-l fac\ pe b\rbat s\ ucid\ c\]elul
[i s\-l îngroape, s-o alunge din cas\ pe lehuz\, iar pe ea s-o ia de
nevast\.
Nu peste mult\ vreme, crescur\ în curte doi meri care aveau
ramuri de aur. Ei r\s\riser\ din inimile copiilor uci[i [i atinseser\ în
primul an grosimea unui bra], iar în al doilea, în\l]imea lor deplin\.
V\zându-i, femeia pref\cut\ se sperie grozav ; ori de câte ori se uita
la ramurile [i la merele lor de aur î[i aducea aminte de copiii uci[i ;
puse atunci s\-i taie, împotriva chiar a dorin]elor b\rbatului ei,
pentru care singura bucurie, de când î[i pierduse prima nevast\,
erau ace[ti pomi. V\zând una ca asta, omul zise :
– S\ ne facem dou\ paturi din ei, ca s\ ne alegem baremi cu ceva
de pe urma lor.
S-au f\cut paturile, iar b\rbatul [i nevasta dormeau noaptea în
ele. Atunci unul dintre paturi începu odat\ s\ vorbeasc\ [i zise :
– Ascult\, frate, ]ie cum ]i-e sub povara ta ?
– Mie nu-mi e greu, r\spunse cel\lalt, c\ci eu îl ]in pe bunul
nostru tat\.
– Ah ! zise primul, eu parc\ m\ pr\v\lesc sub povara mea ; mi-e
grozav de greu s\-l ]in pe dracul \sta de femeie care a adus atâta
nenorocire pe capul bie]ilor no[tri p\rin]i.
Auzind vorbele lor, de cum se miji de ziu\, femeia sf\râm\ paturile
[i le arse, f\r\ ca b\rbatul ei s\ [tie din ce pricin\. El n-o întreb\
nimic, voind s\ ocoleasc\ orice prilej de sfad\.
Acum omul avea multe oi, printre care [i una pe care o îndr\gea
în chip deosebit. ~ntr-o sear\, la vremea f\tatului, veni la el în odaie
ciobanul pe care-l avea la oi [i începu s\-i povesteasc\ ce minun\]ii
se petrecuser\ acolo.
– C\ci, zicea el, oaia ta îndr\git\ are doi miei de aur.
Uimit peste fire, st\pânul nu pricepea cum de era cu putin]\ a[a
ceva, c\ci el nu [tia c\ oaia mâncase un m\r din pomul de aur.
Când femeia auzi de nemaipomenita întâmplare, se f\cu alb\ de
spaim\ [i mânie, gândind c\ pân\ la urm\ fapta ei mâr[av\ avea s\
ias\ la iveal\, [i porunci s\ fie t\ia]i mieii împreun\ cu oaia. Fu de
fa]\ la împlinirea poruncii, num\r\ ma]ele [i i le d\du slujnicei s\ le
spele la râu, spunându-i s\ bage de seam\ ca nu cumva s\ pr\p\-
deasc\ vreunul.
– Dac\ nu mi le aduci pe toate înapoi, o amenin]\ ea, s\ [tii c\ te
dau afar\ din cas\.
Se gândea s\ zdrumice mai apoi toate ma]ele, s\ le fiarb\ [i s\ le
dea b\rbatului ei la mas\ ca pe un fel ales de bucate.
Slujnica se duse în vremea asta la râu [i sp\l\ acolo ma]ele. Pân\
s\ prind\ de veste, îi alunec\ unul în ap\ [i zadarnic se osteni,

139
încercând s\-l prind\. Dar care nu-i fu mirarea când ma]ul se umfl\
[i se îngro[\ într-atât încât, dus de ap\ la cel\lalt mal, se sparse. Din
el s\rir\ doi copii frumo[i de aur care se duser\ pe un ostrov cu
prundi[, de cealalt\ parte a locului unde se afla slujnica. Auzind-o
cum se tânguia pentru paguba de care avusese parte, copiii îi strigar\ :
– Nu fi proast\, taie un ma] în dou\ [i la întoarcere o s\ ai tot
atâtea câte ai avut la început.
Speriat\, femeia f\cu întocmai [i gr\bi spre cas\.
Cei doi copii se culcar\ în ostrov [i crescur\ în somn tot atât de
repede pe cât al]ii în ani. Frumuse]ea lor era atât de nemaipomenit\,
încât soarele însu[i se oprea dou\zeci [i patru de ore pe cer ca s\
priveasc\ la chipurile mândre. F\cându-se mari, trecur\ din nou
apa, cu gândul s\ str\bat\ lumea în c\utarea nefericitei lor mame. O
g\sir\, i se ar\tar\ [i-i spuser\ :
– Mam\ drag\, hai s\ mergem acum la tat\l nostru.
Pornir\ la drum [i, pentru a-[i ascunde chipurile str\lucitoare,
puser\ ni[te zdren]e pe ei, iar pe mama lor o acoperir\ bine cu o
hain\, c\ci bucuria ei era atât de mare, încât str\lucea [i ea. {i a[a,
ca o familie de cer[etori, trecur\ pragul casei p\rintelui lor. Se
`nserase [i acolo se f\cea clac\ mare pentru toarcerea unei gr\mezi
de in [i cânep\ [i tocmai se aprinseser\ luminile. Cei doi fra]i, cu
mama lor între ei, intrar\ în odaie [i cer[ir\ ceva de mâncare. St\-
pâna casei s\ri ca ars\ [i-i alung\, zicându-le :
– Afar\ cu voi, cer[etori afurisi]i, n-ave]i ce c\uta aici !
St\pânul îns\ îi porunci femeii s\ tac\, spuse celor veni]i s\ stea
jos, le dete s\ m\nânce [i s\ bea [i le îng\dui s\ [ad\ cât le era voia.
Mâncând, se bucurau în ascuns de bun\tatea tat\lui lor, de[i el
nu-i recunoscuse. Se apropie de ei [i îi pofti s\ se osp\teze :
– Be]i [i mânca]i, lua]i ce v\ dau, în numele marii milostiviri a
Domnului fa]\ de noi !
Dup\ ce îi cercet\ îndeajuns pe cer[etorii str\ini, lumea adunat\
acolo î[i continu\ torsul cu sârg, iar ca s\ treac\ vremea mai iute,
fiecare spuse o poveste, care mai trist\, care mai vesel\. Când sfâr[ir\,
veni rândul unuia din cei doi feciori de aur. El începu s\ povesteasc\
ceea ce se întâmplase cu el [i cu fratele s\u de la na[terea lor, f\r\
îns\ a da de în]eles c\ despre ei era vorba : cel\lalt îl oprea ori de câte
ori se întâmpla s\ sar\ ceva, în a[a fel încât pân\ la urm\ nu r\mase
nimic ascuns din cele ce se petrecuser\. Pe m\sur\ ce povesteau,
st\pânul casei c\dea tot mai mult pe gânduri, ochii i se umplur\ de
lacrimi, iar st\pâna se f\cu alb\ de spaim\ [i mânie :
– Afar\ cu voi, cer[etori afurisi]i, c\ pun acu[i câinii pe voi !
Atunci se ridicar\ cei doi feciori [i strigar\ :

140
– Degeaba, acum nu-]i mai merge, femeie mâr[av\ !
Apoi stinser\ luminile [i î[i scoaser\ zdren]ele de pe ei : str\luceau
ca mândrul soare în dimine]ile de mai. Toat\ lumea din odaie r\mase
încremenit\, st\pânul î[i deschise bra]ele, strigând :
– O, veni]i, veni]i la pieptul meu, voi sunte]i feciorii mei de aur,
altminteri cine ar fi putut s\ [tie tot ce [ti]i voi !
Se îmbr\]i[ar\, apoi feciorii ziser\ :
– Iat\, aici e mama noastr\, am aflat-o în mare jale [i necaz.
Recunoscând-o a[a galben\ [i istovit\ cum era, tat\l fu cuprins
de c\in]\, îngenunche în fa]a ei, îi s\rut\ mâinile [i-i ceru iertare.
Femeia plânse de bucurie, îl ridic\ u[or de jos [i se îmbr\]i[ar\ cu
duio[ie.
To]i cei de fa]\ înm\rmurir\ de uimire, femeia hain\ îns\ r\cnea
[i blestema cumplit : omul se apropie atunci de ea [i-i zise :
– Femeie tic\loas\ ce e[ti, te iert, cu toate c\ ai merita moartea.
Ie[i degrab\ din cas\ [i s\ nu te mai ar\]i în fa]a ochilor mei, c\ci
s-ar putea s\-mi par\ r\u c\ ]i-am dat drumul nepedepsit\.

˜™

Brednich/Talo[ 8. AT 707 (Cei trei copii de aur). KHM 96. Acest basm
reprezint\ una din cele dou\ versiuni, probabil pe cea mai arhaic\, a tipului.
~n cealalt\, de asemenea atestat\ în folclorul românesc, copiii sunt arunca]i
în ap\ (sau p\r\si]i în codru), sunt salva]i [i crescu]i de ciobani, apoi
trimi[i, spre pierzanie, s\ înf\ptuiasc\ lucruri imposibile. ~n varianta Schott,
splendoarea lor astral\ – contrastând candid cu ruralitatea ambian]ei –
e puternic marcat\ : trupurile lor lumineaz\ în bezn\, soarele însu[i se
opre[te în loc [i-i prive[te fermecat. Aceast\ din urm\ construc]ie superla-
tiv\ nu e un adaus al culeg\torului, ci o formul\ stereotip\ tradi]ional\. ~n
schimb, finalul estompeaz\ violen]a, înlocuind pedepsirea stra[nic\ a femeii
viclene (care în variantele basmului culese cu rigoare din oralitate sunt
sfâ[iate de arm\sari, tocate, arse de vii [i spulberate etc.) cu simpla ei
alungare. Expresiv prin concrete]e e episodul prin care ma]ele mieilor se
metamorfozeaz\ în copiii de aur.

141
9

despre imparatul alb


si imparatul rosu

p
etru, singurul fecior al unui om foarte aspru, vis\ odat\ c\ va
ajunge cândva mult mai sus decât tat\l s\u, ba chiar c\ va
fiîmp\rat. Când, în diminea]a urm\toare, tat\l s\u îl întreb\ pentru
care pricin\ e atât de voios [i de zburdalnic, nu voi s\ spun\, c\ci î[i
cuno[tea bine p\rintele [i [tia c\ ar fi fost nemul]umit de asemenea
n\dejdi trufa[e, ba chiar l-ar fi pedepsit. Dar nu folosi la nimic,
fiindc\ b\trânul se mânie într-atâta de împotrivirea lui, încât îl
amenin]\ cu o b\taie bun\, dac\ nu vorbe[te. Nu-i mai r\mase
bietului Petru altceva de f\cut decât s\ plece din casa p\rinteasc\ [i
s-o porneasc\ în lumea larg\. Ca s\ nu fie prins, fugi spre o p\dure
apropiat\, prin care trecea, de-a lungul unui râu[or, un drum de
care. Socotindu-se îndeajuns de departe de casa p\rinteasc\, fugarul
se a[ez\ lâng\ un tufi[ [i începu s\ plâng\, c\ci se l\sa seara [i
bietul de el nu [tia unde s\ g\seasc\ un ad\post pentru noapte.
Dar tocmai când ultimele raze de soare aureau crengile copacilor,
dinspre o latur\ a drumului se ridic\ un nor de praf [i, înainte ca
Petru, ab\tut cum era, s\ poat\ vedea despre ce era vorba, prin fa]a
lui trecu în goan\ un pâlc de c\l\re]i, urmat de un r\dvan bogat, tras
de opt cai albi ca laptele. ~n acesta [edea un b\rbat cu înf\]i[are
aleas\, ale c\rui straie fine erau, de asemenea, albe ca z\pada, iar
dup\ coroana pe care o purta pe cap, Petru gândi c\ trebuia s\ fie un
împ\rat. Când îl v\zu pe b\iat plângând, m\ritul b\rbat opri [i-l
întreb\ ce are. Atât felul limpede [i deschis în care Petru îi r\spunse,

142
cât [i curiozitatea de a afla visul tainic îl f\cur\ pe împ\rat s\-i
spun\ b\iatului s\ vin\ cu el la palat [i, dac\ avea s\-l slujeasc\ cu
credin]\, putea s\ r\mân\ la el.
– Eu sunt ~mp\ratul Alb, î[i încheie el vorbele, [i pot s\ te fac
mare, dac\ vii cu mine !
Ce putea Petru s\-[i doreasc\ mai mult [i mai bun ? Se sim]i
foarte fericit [i s\rut\ poala hainei împ\r\te[ti ; dup\ care i se dete
voie s\ se urce în r\dvan [i s\ mearg\ la palatul minunat. Dup\ ce
ajunser\ acolo, i se îng\dui s\-l str\bat\ [i s\-i priveasc\ înde-
aproape toate minun\]iile. Din tot ce v\zu îns\ nu-i pl\cu nimic mai
mult decât frumoasa fat\ de împ\rat, de la ale c\rei bucle blonde
nu-[i mai putu lua în curând ochii. Degrab\ se obi[nui [i domni]a
s\-l vad\ pe Petru [i era atât de bucuroas\ s\-l vad\, încât î[i d\du
[i el seama de asta [i, fire[te, nu se sup\r\ deloc.
Se întâmpl\ odat\, dup\ mas\, ca împ\ratul s\ ]in\ sfat cu înv\-
]a]ii s\i despre vise. Privirea îi c\zu ca din întâmplare asupra lui
Petru ; î[i aminti ceea ce îi povestise acesta când îl cunoscuse despre
un vis însemnat [i cum din pricina acestuia fugise de-acas\. ~mp\-
ratul îi ceru fl\c\ului s\-[i povesteasc\ visul, dar Petru se gândi : „{i
mai pu]in decât tat\lui meu îi pot povesti împ\ratului visul \sta,
c\ci m-ar spânzura, crezând c\ umblu s\-i iau coroana”. Spuse
atunci împ\ratului :
– Preaîn\l]ate doamne, nu cere s\ [tii ceea ce am fost silit s-ascund
propriului meu p\rinte !
~mp\ratul Alb, ca [i tat\l lui Petru mai înainte, se sup\r\ de
împotrivire [i-i porunci înc\ o dat\ st\ruitor s\-[i povesteasc\ visul.
Dar Petru îl rug\ din nou :
– Fii milostiv, doamne, [i scute[te-m\ de povestire.
Dup\ ce împ\ratul î[i exprim\ pentru a treia oar\ [i zadarnic
dorin]a, se f\cu alb la fa]\ de mânie, î[i chem\ slujitorii [i porunci :
– Lua]i-l pe acest c\p\]ânos sanchiu [i închide]i-l în ruinele cet\]ii
albe ! S\ piar\ acolo de foame [i în mizerie !
Auzind prin]esa asta, î[i pierdu de spaim\ cuno[tin]a ; atunci
împ\ratul ridic\ grabnic sfatul [i porunci s\ fie dus\ în odaia ei.
Petru, pe care [i a[a to]i slujitorii din palat îl pizmuiau fiindc\
~mp\ratul Alb îl ]inea mereu la mare cinste, fu grabnic înh\]at [i dus
la ruinele cet\]ii albe, unde trebuia s\ cad\ prad\ foamei [i mizeriei
[i s\ piar\ cu încetul.
A[a voia împ\ratul care îl d\du în curând uit\rii, dar Dumnezeu
nu voia a[a. C\ci chipe[a prin]es\ nu-l uit\ atât de grabnic precum
tat\l ei, ci pe sear\, cînd luna plin\ î[i rev\rsa lumina argintie peste
câmpuri, se strecur\ spre locul în care s\rmanul ei iubit era întemni-
]at, îi duse de mâncat [i de b\ut [i petrecu câteva ceasuri cu el, a[a

143
c\ Petru se mângâie repede de n\pasta întemni]\rii sale. Aveau s\-[i
povesteasc\ [i s\-[i spun\ destul de multe lucruri, a[a c\ timpul
trecu mai repede decât [i-ar fi dorit ei, de aceea, luându-[i r\mas
bun, prin]esa f\g\dui s\ vin\ [i a doua zi, în acela[i ceas.
De mai multe ori, venind astfel, îl ferici pe iubitul ei întemni]at,
dar într-o sear\ sosi cu ochii ro[ii de plâns [i foarte ab\tut\. ~ntrebând-o
Petru de pricina întrist\rii sale, ea r\spunse :
– Ah, Petre, ~mp\ratul Ro[u i-a trimis tat\lui meu un baston, la
fel de gros la amândou\ capetele, [i l-a în[tiin]at prin solii s\i c\,
dac\ vreme de trei zile nu ghice[te care e susul [i care josul, atunci
va veni cu r\zboi asupra lui [i a poporului s\u, ne va pustii ]ara [i ne
va omorî pe to]i. De-asta tat\l meu e dezn\d\jduit, c\ci cum poate s\
ghiceasc\ care e susul [i care josul unui baston ale c\rui capete sunt
la fel de groase ! Toat\ ziua de azi a stat la sfat cu sfetnicii s\i, dar
nici unul din ei nu i-a putut dezlega mul]umitor ghicitoarea.
De cum sfâr[i de vorbit, începu din nou s\ plâng\, dar Petru o
întreb\ :
– {i nu mai e alt\ ghicitoare de dezlegat decât asta cu bastonul ?
La care prin]esa îl privi lung, c\ci socoti întrebarea drept o b\taie
de joc. Când iubitul ei o mai întreb\ o dat\, r\spunse :
– Nu ; dar, oh, nemilosule, oare nu e destul [i una singur\, una pe
care nimeni nu se pricepe s-o dezlege, nici unul din sfetnicii b\trâni
[i în]elep]i ai tat\lui meu ?
– Dac\ nu e decât atâta [i nimic altceva, r\spunse Petru la dojana
iubitei sale, atunci lini[te[te-te, du-te de grab\ acas\ ca s\ duci
veste bun\ în casa p\rinteasc\. Culc\-te ast\ sear\ [i mâine, când te
scoli, spune-i astfel tat\lui t\u : „Tat\, drag\ tat\, am visat ceva
foarte însemnat !” El o s\ te întrebe atunci ce-ai visat. Iar tu s\-i
r\spunzi a[a : „Am visat c\, dac\ se arunc\ în sus bastonul tainic pe
care l-a trimis ~mp\ratul Ro[u la curtea ta, atunci cap\tul care va
atinge primul p\mântul e cel de jos”.
Bucuroas\ de sfatul bun [i plin\ de încredere, prin]esa îl îmbr\]i[\
pe iubitul ei Petru [i gr\bi spre cas\. A doua zi diminea]\ f\cu a[a
cum fusese pov\]uit\, iar împ\ratul, care punea mare pre] pe visele
cu tâlc, porunci s\ se purcead\ de îndat\, fa]\ cu solii, la aruncarea
b\]ului, dup\ cum spusese fata lui c\ visase. Astfel pricina pentru
care î[i irosiser\ în]elepciunea to]i sfetnicii [i înv\]a]ii de la curtea
împ\ratului se dezleg\ în chip simplu [i u[or. Curând plecar\ [i solii
str\ini ca s\ dea seama împ\ratului lor de cele întâmplate.
Nu trecu mult timp [i ~mp\ratul Ro[u trimise ~mp\ratului Alb o
nou\ solie : aceasta aduse trei cai de aceea[i culoare, statur\ [i
putere. Unul dintre ei era un mânz, iar ~mp\ratul Alb trebuia din
nou, în r\stimp de trei zile, s\ ghiceasc\, f\r\ s\-i caute pe cai la

144
din]i, care era mânzul. Dac\ nu putea, atunci ~mp\ratul Ro[u avea
pe loc s\-i calce ]ara cu oaste mare, s\ nimiceasc\ [i s\ omoare tot.
~mp\ratul Alb se sperie grozav de aceast\ veste, î[i chem\ iar\[i
to]i înv\]a]ii [i sfetnicii [i le ceru s\ deosebeasc\ mânzul de ceilal]i
cai, pentru ca trimi[ii str\ini s\ poat\ duce r\spunsul st\pânului
lor. ~nv\]a]ii [i sfetnicii se uitar\ unul la altul, dar nimeni dintre ei
nu putu s\ dea o l\murire îndestul\toare, în a[a fel încât ~mp\ratul
Alb fu cuprins de o spaim\ mare [i nu mai [tia cum s\ scape de o
asemenea sup\rare. Seara prin]esa merse din nou la ruinele cet\]ii
albe, unde iubitul ei lâncezea, [i-i povesti beleaua care d\duse iar\[i
peste tat\l ei datorit\ cererii sfruntate a ~mp\ratului Ro[u, cel iubitor
de r\zboi [i însetat de sânge. Dup\ ce ascult\ totul, Petru mângâie
obrajii umezi de lacrimi ai prin]esei [i-i zise :
– Scump\ prin]es\, mâine, când te treze[ti, du-te iar\[i la tat\l
t\u [i spune-i c\ ai visat c\ cei trei cai se aflau în mijlocul pie]ii din
fa]a palatului împ\r\tesc, în fa]a întregii cur]i [i a solilor ~mp\ratului
Ro[u, [i c\ li se pusese înainte fân [i o strachin\ cu lapte dulce. Tu
îns\]i st\teai lâng\ strachina cu lapte [i, când li s-a dat drumul cailor,
doi s-au repezit la fân, iar al treilea la lapte, [i acesta era mânzul.
Când tat\l t\u o s\ aud\ asta o s\ dezlege întrebarea, ca în visul t\u,
[i o s\ dea solilor r\spunsul s\-l duc\ nesuferitului de Ro[ ~mp\rat.
Prin]esa, nu mai pu]in fericit\ decât rândul trecut, î[i lu\ r\mas
bun de la iubitul ei cel în]elept [i în diminea]a urm\toare îi urm\
sfatul. ~mp\ratul fu, fire[te, iar\[i nemaipomenit de bucuros de visul
fetei sale [i porunci, dup\ pova]a ei, s\ se aduc\ în pia]a din fa]a
palatului fân [i o strachin\ cu lapte dulce, în prezen]a întregii cur]i
[i a solilor str\ini. Dup\ ce se îndeplinir\ toate astea, d\du semnalul :
se aduser\ caii [i se l\sar\ liberi, atunci doi dintre ei, urmând
pornirea vârstei lor mature, se îndreptar\ spre fân, în schimb, al
treilea merse spre lapte. Apoi împ\ratul vorbi solilor de la curtea
~mp\ratului Ro[u :
– Merge]i acas\, lua]i calul care a b\ut laptele [i spune-]i st\pânului
vostru c\ \sta e mânzul.
Solii luar\ animalele, î[i luar\ r\mas bun [i plecar\, neputând s\
laude îndeajuns în]elepciunea împ\ratului [i a sfetnicilor s\i. Prin]esa
îns\ abia a[tepta venirea nop]ii, când putea s\ alerge la iubitul ei [i
s\-i cad\ de gât, de bucurie c\ e cel mai în]elept om de la curtea
tat\lui s\u.
~mp\ratul Ro[u spumega de mânie c\ ~mp\ratul Alb r\spunsese
[i la cea de a doua întrebare a lui. Fusese încredin]at c\ nimeni nu
putea s-o fac\ [i se bucurase în inima lui c\ acum nu avea s\-i mai
lipseasc\ pricina de a-l c\lca cu r\zboi pe ~mp\ratul Alb [i a-i cuceri
împ\r\]ia.

145
– Duce]i-v\ acolo, zise el solilor s\i, [i gr\i]i astfel c\tre ~mp\ratul
Alb : „St\pânul împ\r\]iei ro[ii î]i trimite vorb\ ca în trei s\pt\mâni
s\ afli : unu, la ce or\ se va scula el din pat în duminica Pa[telui ; doi,
la ce or\ se va duce la biseric\ ; trei, când va sorbi la mas\ din primul
pahar”. „Dac\ o s\ [tii toate astea, ~mp\rate Alb”, a[a s\-i spune]i
mai departe, „atunci po]i s\ apari în cetatea ~mp\ratului Ro[u, sau s\
trimi]i un sol, spre a-i sparge pocalul din care tocmai va vrea s\ bea.”
Aceste lucruri, gândea ~mp\ratul Ro[u în sinea lui, n-avea cum s\
le ghiceasc\ ~mp\ratul Alb, de aceea mai spuse în culmea bucuriei :
– Acum, porni]i la drum [i da]i de [tire vr\jma[ului meu c\, dac\
n-o s\ dea r\spuns la întreb\rile pe care i le trimit prin voi, o s\ vin
neîntârziat cu r\zboi asupra lui.
Când solii ap\rur\ a treia oar\ la curtea ~mp\ratului Alb, aducându-i
acestuia la cuno[tin]\ îns\rcinarea lor, fur\ iar\[i strân[i laolalt\
to]i înv\]a]ii [i sfetnicii spre a se sf\tui, cu împ\ratul în frunte, ce ar
fi de f\cut. Dar [i de ast\ dat\ nimeni nu g\si nici o ie[ire, pricin\
pentru care la curte domnea o mare consternare. Doar prin]esa nu-[i
pierdu curajul, c\ci avea o încredere nestr\mutat\ în în]elepciunea
lui Petru, iubitul ei întemni]at. F\r\ s\ fie v\zut\, se duse din nou
noaptea la ruinele din cetatea alb\. Dup\ ce îi povesti totul priete-
nului ei, acesta se gândi o clip\, apoi zise :
– Iubit\ prin]es\, spune-i mâine în\l]atului împ\rat c\ ai avut din
nou un vis, în care ]i s-a f\cut cunoscut c\ de ast\ dat\ doar
s\rmanul Petru din ruinele cet\]ii albe poate s\ dea l\muriri.
– Ce-]i trece, drag\, prin cap ? r\spunse prin]esa. Tat\l meu ar
putea s\ afle astfel c\ am fost la tine [i te-am ]inut în via]\, a[a ceva
nu se poate !
– Du-te tu numai [i f\ ce-]i spun, prin]es\ drag\, c\ci în\l]atul
împ\rat, împreun\ cu sfetnicii [i înv\]a]ii s\i, o s\ socoteasc\ drept
o minune dumnezeiasc\ faptul c\ mai sunt înc\ în via]\ [i de aceea
o s\ dea mai mult\ crezare sfatului meu.
Vorbele astea o l\murir\ pe prin]es\ care, punându-[i toat\ n\dejdea
în Petru, se duse lini[tit\ acas\.
A doua zi vorbi c\tre tat\l ei :
– ~mp\rate [i st\pâne, în noaptea asta am visat c\ s\rmanul
Petru, care demult a pierit [i a putrezit în ruinele de la cetatea alb\,
de nu cumva vreo minune dumnezeiasc\ îl va fi ]inut în via]\, ar
putea s\ ne scape pe noi [i întreaga împ\r\]ie de beleaua cu care ne
amenin]\ hainul de Ro[ ~mp\rat.
La care împ\ratul zise :
– Fata mea, ne-ai sc\pat de dou\ ori de mari buclucuri cu visele
tale, care vin cu siguran]\ de la Dumnezeu, a[a c\ nici de ast\ dat\
n-o s\-]i nesocotesc visul. De aceea, s\ mearg\ îndat\ câ]iva oameni

146
la ruinele cet\]ii albe [i s\ vad\ dac\ nu cumva o minune
dumnezeiasc\ l-a ]inut pe Petru acela în via]\.
Zis [i f\cut. La scurt\ vreme, se întoarser\ trimi[ii cu vestea
nemaipomenit\ c\ Petru e în via]\, s\n\tos [i voinic. Când se zvoni
asta în ora[, tot poporul n\v\li spre ruinele cet\]ii albe ca s\ se
încredin]eze de minunea s\vâr[it\ [i s\-l vad\ pe Petru, cel de mult
uitat acolo. „Minuni peste minuni !” se auzea peste tot. „Pe Petru l-a
]inut Domnul în via]\ ca s\ ne scape de primejdia de moarte.” Cu
chiote de bucurie, îl duser\ pe erou la împ\rat care, plin de uimire [i
foarte bucuros în sinea lui, îi zise :
– S\rmane Petre, Domnul atotputernic te-a sc\pat de moartea
ru[inoas\ la care te osândisem. Domnul a f\cut o minune cu tine [i
de aceea îmi pun n\dejdea c\, dac\ ai s\ vrei cu tot dinadinsul, ai s\
po]i s\ scapi împ\r\]ia de la pieire. Dac\ ai s\ izbute[ti, am s\-]i dau
mare cinste [i pe fata mea de nevast\. Spune de ce ai nevoie ca s\ ne
aju]i, pe mine [i împ\r\]ia, s\ sc\p\m de aceast\ mare belea.
Petru chibzui oleac\, se închin\ apoi cu smerenie în fa]a împ\ra-
tului, îi s\rut\ mâinile [i vorbi :
– ~n\l]ate împ\rate, îmi pun sufletul la picioarele tale [i-]i aduc
mul]umire atât pentru cinstea pe care mi-ai f\cut-o înainte, cât [i
pentru scoaterea din temni]\, la care nu mai tr\geam n\dejde, [i
pentru r\splata minunat\ pe care mi-o f\g\duie[ti, dac\ izbutesc s\
te feresc pe tine [i s\ feresc împ\r\]ia de mânia ~mp\ratului Ro[u.
Mai întâi, te rog, porunce[te s\ se ridice în apropierea palatului în
care locuie[te ~mp\ratul Ro[u un foi[or înalt ; apoi pune s\ mi s\ fac\
o lunet\ bun\, [i apoi, de voi avea astea, restul las\-l în seama mea.
Ce zise Petru se f\cu. La marginea împ\r\]iei albe se ridic\ un
foi[or înalt [i solid, prin ale c\rui metereze Petru privea cu ajutorul
lunetei de-a dreptul în palatul ~mp\ratului Ro[u. Sosi duminica
Pa[telui care fusese hot\rât\ [i Petru se afla, înc\ din zori, în foi[or,
cu luneta în mân\, având al\turi pe câ]iva din sfetnicii ~mp\ratului
Alb. ~n acela[i minut în care soarele de diminea]\ se gr\bea, ridi-
cându-se în zare prin norii purpurii, ~mp\ratul Ro[u se scul\ din
pat. Petru v\zu asta de îndat\ prin lunet\ [i-i puse pe sfetnici s\
însemneze ora întocmai. Privindu-l mai îndeaproape pe ~mp\ratul
Ro[u, se sperie de înf\]i[area lui groaznic\, fiindc\ acesta era cel
mai sângeros om din vremea sa. Petru vorbi de-ndat\ unuia dintre
sfetnicii care erau de fa]\ :
– Du-te la st\pânul nostru, ~mp\ratul Alb, [i spune-i s\ preg\-
teasc\ o ceat\ din cei mai ale[i o[teni ai s\i, în frunte cu o c\petenie
de încredere, care s\ m\ înso]easc\ când voi porni azi la prânz spre
palatul ~mp\ratului Ro[u [i care s\ se ascund\ aproape de ora[.

147
Petru f\cu toate asta din prevedere, c\ci nu avea încredere în
toanele sângeroase ale ~mp\ratului Ro[u. De cum primi în[tiin]area
lui Petru, ~mp\ratul Alb porunci ca cinci sute de o[teni cu o c\petenie
iscusit\ s\ fie gata de plecare. ~n vremea asta, ~mp\ratul Ro[u merse
cu toat\ curtea sa la biseric\ [i, iar\[i, Petru în foi[orul s\u puse s\
se însemne întocmai ceasul [i minutul ; porni apoi pe cel\lalt sfetnic
la împ\rat s\-i cear\ cel mai iute cal din grajdurile împ\r\te[ti, ceea
ce i se trimise de-ndat\.
Când slujba la care fusese de fa]\ ~mp\ratul Ro[u lu\ sfâr[it,
acesta se întoarse cu întreaga-i curte str\lucitoare la palat, unde
totul era minunat preg\tit pentru o mare petrecere. Dup\ ce se a[ez\
la mas\, Petru înc\lec\ pe calul preg\tit pentru el [i, dându-i frâu
liber, zbur\ spre palat, unde intr\ în sala de ospe]e în chiar clipa în
care împ\ratul poruncea copilului s\u de cas\ s\-i umple cu vin
pocalul de s\rb\toare. Ceea ce acesta f\cu, iar când st\pânitorul
împ\r\]iei ro[ii voi s\-l duc\ la gur\, Petru strig\ cu glas mare :
– Tr\iasc\, tr\iasc\ ! ~mp\ratul Ro[u voie[te s\ bea !
Cu aceste cuvinte smulse lancea din mâna unui om înarmat [i-i
azvârli ~mp\ratului Ro[u pocalul de la gur\. Totul se f\cu într-o clipit\.
Mânios de asemenea nelegiuire, ~mp\ratul Ro[u s\ri-n sus [i
porunci o[tenilor s\i s\ pun\ mâna pe oaspetele sfruntat, ale c\rui
straie albe îi sporeau sup\rarea, [i s\-l doboare. Dar Petru nu se
sperie de asta, ci îl privi neînfricat pe ~mp\ratul Ro[u. Acesta î[i
d\du seama c\ era vorba de r\spunsul la cele trei întreb\ri pe care
le pusese ~mp\ratului Alb [i-l întreb\ pe Petru cum de aflase c\
acum avea s\ duc\ pocalul la gur\. Petru îi r\spunse lini[tit :
– Preaputernice st\pâne, domnul meu, ~mp\ratul Alb, a ridicat
un foi[or, de unde m-am uitat azi în palatul t\u [i mi-am însemnat
ceasurile în care te-ai sculat, ai mers la biseric\ ; de-acolo am aflat [i
când ...
– Stai ! strig\ la asta mânios împ\ratul, pentru dezlegarea ultimei
întreb\ri o s\ fii spânzurat, fl\c\u neobr\zat. La spânzur\toare,
iste]ule netrebnic, o s\ stai tot atât de sus ca în foi[orul t\u !
Cu vorbele astea, porunci slujitorilor s\i s\ pun\ mâna pe Petru [i
s\-l duc\ la spânzur\toare. Zis [i f\cut. Iar împ\ratul spuse în
batjocur\ înso]itorilor lui :
– Uita]i-v\ la mielul alb de Pa[te, pe care ni l-a trimis ~mp\ratul Alb.
La care izbucnir\ hohote de râs r\sun\toare.
Convoiul ajunse la locul execu]iei [i, la vederea spânzur\torii
ro[ii, inima s\rmanului Petru b\tu mai tare, c\ci el se gândi ce s-ar
întâmpla dac\ o[tenii ascun[i ai ~mp\ratului Alb ar da n\val\ prea
târziu. Tocmai trebuia s\ urce sc\rile, când îl trezi din gândurile sale
de moarte ]ip\tul ~mp\ratului Ro[u care, str\puns de o s\geat\,

148
c\zuse de pe cal. De cum vr\jma[ul fu la p\mânt, se auzir\ [uierând
s\ge]i din toate p\r]ile, iar o[tenii albi se n\pustir\ din ascunz\toarea
lor asupra celor ro[ii, strigând : „Tr\iasc\ ~mp\ratul Alb !” ~n
înv\lm\[eala luptei, Petru puse mâna pe o spad\, se îmbulzi spre
~mp\ratul Ro[u care înc\ mai tr\ia, z\când la p\mânt, [i îi cr\p\
capul, zicându-i :
– Ia-]i r\splata pentru cruzimea [i tr\darea ta.
~i adun\ apoi pe o[tenii albi, trimise pe câ]iva s\-i duc\ ~mp\ratului
Alb vestea c\ ~mp\ratul Ro[u a murit, [i-i conduse spre ora[ul ro[u.
Atacul izbuti [i, nu dup\ mult\ vreme, în palatul ~mp\ratului
Ro[u, Petru îl saluta pe ~mp\ratul Alb ca st\pânitor atât peste împ\r\]ia
alb\, cât [i peste cea alb\. ~mp\ratul Alb îns\ nu se sui pe tronul
celui Ro[u, ci îi zise lui Petru s\ îngenuncheze, îi puse pe cap coroana
~mp\ratului Ro[u, numindu-l st\pânitorul împ\r\]iei ro[ii, [i-i d\du
fata de nevast\.
La o vreme, ~mp\ratul Alb muri, dup\ ce mai înainte, pe patul de
moarte, îi l\s\ lui Petru coroana [i sceptrul lui, numindu-l st\pânitor
[i peste împ\r\]ia alb\. Astfel Petru domni în amândou\ împ\r\]iile,
prin în]elepciunea [i vitejia lui le cârmui în chip des\vâr[it, iar el
tr\i cu iubita lui so]ie, fata ~mp\ratului Alb, înc\ mul]i ani ferici]i.

˜™

Brednich/Talo[ 9. AT 725 (Visul). Cf. [i AT 922 (Ciobanul substituit


preotului r\spunde la întreb\rile împ\ratului). Compozi]ie bine strunit\.
Reduplicarea refuzului de a povesti visul de m\rire (o dat\ tat\lui, apoi
împ\ratului), cu consecin]e din ce în ce mai nefaste, constituie motorul
ac]iunii care culmineaz\ în trecerea cu bine a seriei ternare de încerc\ri,
asimilabile categoriei probelor de în]elepciune (de tipul r\spunsurilor fetei
iste]e la sarcini aparent imposibile date de împ\rat, boier, judec\tor etc. –
AT 875 II). Gaster (pp. 218-220) a[az\ la originea probelor de în]elepciune
din acest basm anume ciclul de legende solomonice. Supravie]uirea eroului
în ruinele cet\]ii albe prin grija prin]esei [i nu ca efect al voin]ei divine,
speculat\ îns\ abil de protagonist, este o tr\s\tur\ ra]ionalizant\ proprie
categoriei basmului nuvelistic. O prim\ traducere nem\rturisit\, cu titlul
„~mp\ratul Alb [i împ\ratul Ro[u”, a ap\rut în Calendarul României pre
anul 1871 de la Crist, XIV (1870 [sic]), Bucure[ti, pp. 116-120.

149
10

petru firicel

m
ama lui Petru Firicel muri înainte de vreme, iar tat\l s\u,
însurându-se din nou, el se pomeni cu o mam\ vitreg\. Se
purta r\u cu Petru Firicel, iar el, ca s\-[i mai verse necazul, o lua în
derâdere. Ea se f\cu astfel [i mai amarnic\ [i puse la cale s\-l
alunge cu orice pre] din cas\. ~i cerea asta adesea b\rbatului ei, dar
mult\ vreme îi ceru degeaba. ~ntr-un rând îns\, cazna necontenit\ îl
înduplec\ pe acesta, î[i chem\ feciorul [i-i zise :
– Ascult\, Petre, trebuie s\ p\r\se[ti casa [i s\-]i g\se[ti un alt
loc în care s\ tr\ie[ti ; ia-]i de-aici ce este al t\u, chivernise[te-te
bine cu merinde [i b\utur\ [i du-te încotro vei vedea cu ochii.
Petru, care [i a[a nu mai avea de mult\ vreme poft\ s\ stea în
casa p\rinteasc\, iar pe deasupra era bucuros s\ vad\ lumea, f\cu
f\r\ s\ crâcneasc\ ceea ce i se poruncise [i plec\.
Umblând el a[a, ajunse într-o p\dure mare [i auzi aici fo[netul
puternic al copacilor, dar i se p\ru c\ aude [i altceva, cu totul
neobi[nuit, [i atunci strig\ :
– Care e[ti acolo ?
La întrebarea asta îi ie[i în fa]\ un om care-i zise :
– Eu îs, Strâmb\-Lemne !
F\r\ s\ cerceteze mai îndeaproape acest nume ciudat, Petru Firicel
îi întinse str\inului mâna, zicând :
– S\ ne facem fârta]i buni !
La care cel\lalt se-nvoi [i porni cu el. Nu trecu mult timp [i
întâlnir\ iar un om str\in care freca pietre [i zicea c\-l cheam\
Sfarm\-Piatr\. ~i deter\ bine]e, zicând :

150
– Ziua bun\, fârtate !
Apoi îl întrebar\ dac\ nu voia s\ se fac\ frate de cruce4 cu ei. El
zise c\ da [i porni mai departe cu ei. ~[i ridicar\ o cas\ în mijlocul
p\durii, prilej cu care Strâmb\-Lemne [i Sfarm\-Piatr\ f\cur\ treab\
bun\. Când terminar\, cei trei fra]i de cruce î[i împ\r]ir\ îndeletni-
cirile gospod\re[ti : Sfarm\-Piatr\ avea s\ fie buc\tar, iar Petru [i
Strâmb\-Lemne aveau s\ vâneze.
Odat\, când buc\tarul era singur acas\, se ivi în fa]a u[ii un
c\l\re] ciudat ; pe o jum\tate de iepure st\tea un omule] abia cât un
deget de lung, dar cu o barb\ de-un cot. Spre groaza lui, Sfarm\-Piatr\
în]elese degrab\ c\ era Barb\-cot. Omule]ul fioros coborî, se uit\
prin casa cea nou\, merse de la un col] la altul, cercetând totul, apoi
se repezi la Sfarm\-Piatr\, care era foarte înfrico[at, îl trânti la
p\mânt, zmulse din oal\ carnea care fierbea [i începu s-o m\run-
]easc\ pe pieptul gol al fricosului de pe podea, care începu s\ urle de
durere când zeama fierbinte de carne îi p\trunse în pieptul r\nit de
t\ieturile de cu]it. Dup\ ce m\run]elul î[i sfâr[i treaba smintit\,
urc\ pe iepurele s\u [i disp\ru în p\dure.
~ntorcându-se acas\, cei doi tovar\[i de vân\toare intrar\ în odaie
[i îl g\sir\ pe fratele Sfarm\-Piatr\ care înc\ mai st\tea lungit pe jos,
urlând [i gemând, [i care le povesti ce se întâmplase. Strâmb\-Lemne
î[i râse de el, f\cându-l la[ c\ se l\sase c\znit astfel de un pitic
m\run]el.
– Mâine r\mân eu acas\, continu\ el l\ud\ros, s\ v\d de nu vi l-oi
înf\]i[a la mas\ pe netrebnic ca pe o vrabie fript\.
Sfarm\-Piatr\ primi cu recuno[tin]\ aceast\ propunere, î[i p\r\si
slujba de buc\tar [i porni a doua zi cu Petru la vân\toare, în vreme
ce Strâmb\-Lemne, trebuind s\ se îngrijeasc\ de buc\t\rie, a[tepta
ner\bd\tor p\]ania cu piticul c\l\re pe jum\tate de iepure. Acesta
nu-i puse prea mult r\bdarea la încercare, c\ci ap\ru degrab\, c\lare
ca [i ieri, se opri în fa]a casei [i coborî, f\r\ s\ ]in\ seama de primirea
grosolan\ pe care încerca s\ i-o fac\ me[terul buc\tar. Umbl\ din
nou încoace [i-ncolo, cercetând totul, apoi îl trânti la p\mânt pe
Strâmb\-Lemne, care-l suduia, [i-i f\cu [i lui întocmai ca ieri lui
Sfarm\-Piatr\. Piticul r\ut\cios plecase de mult spre p\dure [i era
de-acum seara târziu, când cei doi vân\tori se întoarser\, în cele din
urm\, acas\. Povestirea celor întâmplate se sfâr[i [i se în]elese
deopotriv\ de repede [i câte[itrei se învoir\ ca mâine s\ fac\ Petru
Firicel pe buc\tarul [i s\ r\mân\ acas\.
Dup\ ce tovar\[ii s\i plecar\ la vân\toare, Petru nu r\mase mult\
vreme singur, c\ci ap\ru degrab\ în fa]a casei piticul lung cât degetul

4. Vezi în aceast\ ordine de idei observa]iile despre povestea „Trandafir”.

151
cel mare. Când d\du semne c\ vrea s\ coboare, Petru Voinicul i-o lu\
înainte, vrând s\-l prind\ de barb\. M\run]elul zbur\ spre p\dure,
urm\rit de Petru pân\ la pe[tera lui, care cobora adânc în p\mânt [i
unde se ascunse. Petru se întoarse înapoi [i î[i a[tept\ tovar\[ii
acas\, care la întoarcere fur\ peste poate de uimi]i c\ r\m\sese
teaf\r. Le ceru atunci s\ ia un [treang lung [i s\ vin\ cu el, s\-l lase
în jos, în pe[tera adânc\. Admirându-i curajul, merser\ cu el [i-l
l\sar\ în jos, în pe[ter\, c\ci Petru î[i jurase s\ nu aib\ astâmp\r
pân\ nu avea s\-l g\seasc\ [i s\-l ciopâr]easc\ pe piticul hain. Dup\
ce coborî pe [treang în jos, se pomeni într-o mare întunecime, dar
auzi ceva zgomot [i gândi c\ acela nu putea veni decât de la pitic. Se
desprinse de [treang [i dibui drumul, dup\ zgomot, care se muta de
la un col] la altul. Pe[tera nu era foarte mare [i astfel puse curând
mâna pe piticul m\run]el, împreun\ cu jum\tatea de iepure, [i-l
ciopâr]i cu briceagul s\u. Orbec\i iar\[i c\utând [treangul pe care
coborâse, dar nu-l mai g\si [i la chem\rile sale nu r\spunse
nici Strâmb\-Lemne [i nici Sfarm\-Piatr\. De-ndat\ ce sim]iser\ c\
[treangul e mai u[or, ace[tia crezuser\ c\ Petru se pr\bu[ise într-o
pr\pastie adânc\ ; de spaim\ ca nu cumva piticul fioros s\ vin\ iar
asupra lor, tr\seser\ [treangul [i-o luaser\ la s\n\toasa.
~ntre timp, Petru d\du în pe[ter\ de un drum, merse pe el ce
merse [i ajunse într-o pe[ter\ mai mare unde, bâjbâind încoace
[i-ncolo, b\g\ de seam\ o gean\ de lumin\. Mergând c\tre ea, g\si
gura pe[terii prin care soarele lumina în\untru [i se pomeni în
p\dure. Aici v\zu într-un tuf\ri[ o colib\ s\r\c\cioas\, dar primitoare
în care intr\ f\r\ mult\ vorb\ pe u[a joas\. Deschizând u[a al\tu-
rat\, d\du peste o b\trânic\ oarb\ ; mânca tocmai m\m\lig\ 5 cu
lapte. Deoarece îi era foarte foame [i b\gase repede de seam\ c\ ea
nu vedea, Petru se strecur\ tiptil [i-o ajut\ cât putu de iute s\-[i
goleac\ strachina. B\trân\ b\g\ de seam\ c\ de ast\ dat\ bucatele
i se termin\ mult mai repede, de aceea zise cu bun\tate :
– Ei, cine-i aici ? Dac\ e[ti fat\, s\-mi fii copil\, dac\ e[ti b\iat,
s\-mi fii fecior.
La aceste vorbe bune, Petru strig\ :
– Eu îs maic\, feciorul t\u !
B\trâna se umplu de voie bun\, îl primi ca pe feciorul ei, îi dete
oile s\ le pasc\, dar îi atrase luarea aminte s\ nu se duc\ spre
v\g\una din spatele colibei, c\ci acolo s\l\[luiesc balaurii haini care
îi r\piser\ luminile ochilor.
Petru, care apucase voinice[te bâta [i fluierul, î[i mân\ oile de-a
dreptul spre v\g\una balaurilor, c\ci voia s\ se încredin]eze c\ acolo

5. Fiertur\ de porumb.

152
s\l\[luiesc cu adev\rat balauri. Ajungând la v\g\un\, se l\s\ pe o
piatr\, duse fluierul la gur\ [i începu s\ cânte. Când balaurii auzir\,
se apropiar\ cu to]ii încet, se a[ezar\ la picioarele lui ca porumbeii
care se soresc [i-i ziser\ :
– Ei, Petre, ne-ai putea înv\]a [i pe noi s\ cânt\m atât de frumos ?
La care Petru r\spunse :
– De ce nu ? Bucuros.
Cu aceste vorbe, se trase [iret, încet-încet, de la hotarul mo[iei
balaurilor, cântând întruna, iar balaurii care nu se mai s\turau
s-asculte muzica frumoas\ veneau dup\ el. Când fu destul de departe
de v\g\una din p\dure, lu\ un topor, despic\ un stejar, t\ie o pan\
[i-o împinse în despic\tur\, dup\ care zise balaurilor s\-[i bage
ghiarele în\untru, c\ astfel, de-ndat\ ce le vor scoate la un semn, au
s\ poat\ cânta din fluier la fel de bine ca el sau chiar mai bine. Când
îns\, încrezându-se în vorbele sale, balaurii î[i b\gar\ ghiarele în
despic\tur\, Petru trase pana [i, iat\, toate spurc\ciunile r\maser\
prinse în chipul cel mai jalnic. Acum se propti cu toporul ridicat în
fa]a lor [i, amenin]ându-i cu moartea, le ceru ochii mumei sale din
p\dure. Prin[ii se înfrico[ar\, urlau [i gemeau, dar îi ziser\ :
– Mum\-ta s\-[i spele de trei ori ochii în iazul de lapte de lâng\
v\g\una din p\dure, unde locuim, [i o s\-[i capete iar lumina ochilor.
Dup\ ce Petru î[i întip\ri în minte taina asta, ridic\ toporul [i
retez\ capetele balaurilor unul dup\ altul, apoi plin de voie bun\ se
duse la mum\-sa din p\dure, o lu\ de mân\ [i-i zise s\ vin\ cu el.
Dup\ prima sp\lare, b\trânei i se p\ru c\ vede o gean\ de lumin\,
dup\ care [i-i mai sp\l\ o dat\ [i v\zu mai bine. Dup\ ce [i-i sp\l\
a treia oar\, vederea îi era tot atât de limpede [i de ager\ ca a unui
copil. B\trâna cea bun\ nu-[i mai înc\pea în piele de bucurie [i-l
binecuvânt\ pe Petru, bunul ei fecior.
Mai tr\ir\ o vreme împreun\, dar fl\c\ul se sim]ea îmboldit s\
plece iar\[i în lumea larg\. Iar fiindc\ b\trâna nu voia s\-l lase
nicidecum s\ plece, î[i strânse într-o noapte lucrurile [i porni la
drum, f\r\ ca ea s\ bage de seam\. Nu ajunsese prea departe, când
o vulpe îi t\ie drumul. ~[i întinse de-ndat\ arcul, dar vulpea gr\i :
– Nu m\ omorî, î]i dau unul din puii mei, o s\-]i fie sigur de folos.
Petru râse, puse arcul de-o parte [i lu\ puiul de la vulpea b\trân\.
Mai încolo întâlni un lup, pe care voi, de asemenea, s\-l doboare, dar
[i lupul îi zise s\-l cru]e c\-i d\ un pui care o s\-l slujeasc\ foarte
bine. Petru lu\ [i puiul de lup [i-l puse s\ mearg\ al\turi de el. Dup\
ce mai merse o bucat\ de drum, se pomeni deodat\ în fa]\ cu un urs,
pe care îl ]inti cu s\geata ca s\-l doboare. Dar când [i acesta îi spuse
c\-i d\ruie[te un pui, nu-l omorî, ci lu\ [i ursule]ul ca tovar\[ de
drum [i merse mai departe cu tustrei fârta]ii din p\dure.

153
Dup\ o vreme ajunse într-un ora[ mare [i frumos. Când trecu de
poarta lui, v\zu atârnând la toate casele steaguri mari, cernite [i,
nepricepând ce se întâmpl\, o întreb\ pe o femeie b\trân\ care venea
pe drum. B\trâna se uit\ la el [i începu apoi s\ plâng\ cu sughi]uri
[i s\ povesteasc\ :
– Ah, fiule, un balaur grozav, cu dou\sprezece capete, [i-a f\cut
s\la[ul în fa]a ora[ului [i pân\ acum fiecare cas\ a trebuit s\-i dea
o fat\ s-o înghit\, iar azi a venit [i rândul chipe[ei prin]ese, singura
copil\ a împ\ratului nostru. Dac\ z\bove[ti pe-aici, po]i s-auzi cum
au s\ bat\ clopotele, când or duce-o pe s\rmana copil\ tocmai acolo
la smârcurile care se întind nu departe de poart\.
Spunând astea, b\trâna merse mai departe [i-l l\s\ pe Petru în
drum, care îns\ nu st\tu mult pe gânduri, ci hot\rî grabnic s\-l
r\pun\ pe balaur. ~[i cump\r\ de aceea dou\sprezece s\ge]i [i,
tocmai când ispr\vea treaba asta, în toate turnurile ora[ului se
pornir\ s\ bat\ clopotele. Se adunase un mare alai de îngrop\ciune
care s-o duc\ pe prin]es\ cu mare cinste spre a fi jertfit\ balaurului.
Convoiul ajunse în dreptul smârcurilor [i începu s\ se mic[oreze
treptat [i, cu cât se apropia de locul înfior\tor, cu atât se împu]inau
înso]itorii care fugeau de frica balaurului, a[a încât pân\ la urm\
s\rmana prin]es\ ajunse singur\ aproape de smârcuri, unde, chinuit\
de spaima mor]ii, c\zu în genunchi [i trebui s\ se a[eze, plângând în
hohote. Acum se ivi Firicel cu so]ii s\i din p\dure, o întreb\ cu
bun\tate de ce plânge, îi d\du curaj [i-i zise s\ nu se team\ c\ el o
s\ fac\ tot ce trebuie ca s\ nu p\]easc\ nimic. Aceast\ mil\ [i
înf\]i[area curajoas\ a fl\c\ului o mai lini[tir\ cumva pe prin]es\,
cu toate c\ nu credea c\ Petru ar fi în stare s\ r\pun\ dihania. Petru
se a[ez\ lâng\ prin]es\, î[i puse capul în poala ei [i-o rug\ s\-i pun\
în rânduial\ p\rul care, din pricina vie]ii îndelungate [i neîngrijite
petrecute în p\dure, îi [edea vâlvoi. ~nghi]indu-[i pe jum\tate lacri-
mile, prin]esa f\cu a[a cum se pricepu mai bine. ~ntre timp lui Petru
i se f\cu somn [i a]ipi, dup\ ce mai înainte îi spusese prin]esei s\-l
lase oleac\ s\ se odihneasc\, dar nu care cumva s\-[i bage mâna-n
traista sa.
Petru adormi [i prin]esa, tocmai fiindc\ Petru o oprise, b\g\
mâna-n traista sa. Atunci v\zu balaurul venind din dep\rtare [i se
sperie atât de tare de înf\]i[area lui grozav\, încât nu putu s\ scoat\
o vorb\. Doar o lacrim\ fierbinte îi curse de pe obraji pe fa]a lui
Petru, care s\ri o dat\ ca ars [i, v\zând balaurul, începu s-o mustre
pe prin]es\, crezând c\ dinadins nu-l trezise ca s\-l dea balaurului.
Speriat\ de asta, prin]esa î[i scoase iute mâna din trais\ [i trase
afar\, f\r\ s\ bage de seam\, una din cele dou\sprezece s\ge]i pe
care Petru le pusese de-o parte pentru balaur. Petru nu lu\ aminte,

154
s\ri-n sus, s\get\ unul din cele dou\sprezece capete ale balaurului
[i-l nimeri atât de bine, încât îl cr\p\, l\sându-l f\r\ via]\. Apoi îl
s\get\ pe-al doilea, [i tot astfel pe celelalte nou\. Pentru al doispre-
zecelea cap îns\ nu g\si nici o s\geat\, iar balaurul, care cu pierderea
fiec\rui cap spumega tot mai tare de mânie, se repezi acum ca turbat.
Dar Petru [tia ce avea de f\cut ; îi ceru prin]esei un bold [i s\get\ cu
el cel de-al doisprezecilea cap al balaurului, a[a c\ dihania z\cea
acum neînsufle]it\ în iarb\. Apoi se duse [i t\ie limbile din cele
dou\sprezece capete [i le puse pe toate în traist\, apoi se întinse
s\-[i continue somnul de-acolo de unde îl întrerupsese balaurul.
Toate astea le v\zuse de departe un ]igan, care se strecur\ tiptil
încoace, îi t\ie capul lui Petru în somn, lu\ în spinare capetele
balaurului [i-o târî pe prin]es\ dup\ el. Dar fârta]ii din p\dure ai lui
Petru, care nu putuser\ împiedica nelegiuirea, se întristar\ peste fire
[i se sf\tuir\ ce-ar fi fost de f\cut ca s\-[i salveze st\pânul. Dup\ ce
chibzuir\ zadarnic îndelung, se desp\r]ir\ cu gândul c\ poate s\
g\seasc\ ceva prin apropiere. Vulpea întâlni atunci un [arpe care
ducea-n gur\ o buruian\. ~l întreb\ :
– Ce buruian\ e asta ?
La care [arpele r\spunse :
– E o buruian\ fermecat\, vreau s\-i lipesc la loc feciorului meu
capul retezat.
Auzind asta, vulpea credincioas\ se bucur\ nespus, se apropie
prietenoas\ de [arpe [i-l rug\ s-o lase s\ vad\ mai îndeaproape
buruiana fermecat\. {arpele i-o întinse, vulpea se f\cu c\ vrea s-o
cerceteze, dar o înh\]\ cu din]ii [i p-aci ]i-e drumul, la locul unde
z\cea trupul lui Petru. Acolo le povesti fârta]ilor s\i, lupului [i
ursului, ce e cu buruiana asta, [i to]i trei nu mai z\bovir\ s\-i pun\
la loc capul st\pânului lor, a[ezând buruiana fermecat\ de jur împre-
jurul t\ieturii. Dar corpul nu prinse via]\, de aceea vulpea [i lupul
plecar\ din nou s\ caute ajutor, în vreme ce ursul r\mase de priveghi.
Lupul întâlni acum o femeie b\trân\ care ducea ap\ într-un ulcior.
Lupul o întreb\ ce duce [i i se r\spunse c\ duce ap\ vie. La asta
lupul morm\i :
– Ei, am tot auzit de apa asta, dar de v\zut n-am v\zut-o, arat\-mi,
te rog, [i mie, s\ [tiu baremi cum arat\.
Când b\trâna îi ar\t\ apa, lu\ o înghi]itur\ zdrav\n\ în gur\ [i
gr\bi spre le[ul lui Petru [i curând tustrei, lupul, ursul [i vaulpea,
se str\duiau s\-l ung\ [i astfel s\-[i readuc\ st\pânul la via]\.
Când Petru Firicel învie, se trezi ca din vis. Dar corpul balaurului
îi aduse aminte de întâmpl\rile din ultima vreme. Gr\bi de aceea spre
ora[ ca s\-i caute pe frumoasa prin]es\ [i pe împ\rat ; mai înainte
îns\, el [i tovar\[ii s\i din p\dure î[i jurar\ credin]\ nestr\mutat\.

155
~ntre timp, la curtea împ\ratului, toat\ lumea era voioas\ [i plin\
de însufle]ire c\ balaurul fusese r\zbit, fapt\ ce se credea f\cut\ de
]iganul mincinos, c\ci el se putea adeveri cu capetele animalului ; de
asemenea, se f\ceau mari preg\tiri pentru o nunt\ str\lucitoare,
c\ci ]iganul trebuia s\ primeasc\ mâna prin]esei drept r\splat\
pentru fapta sa. Rug\min]ile [i lacrimile nefericitei prin]ese nu aju-
tar\ la nimc ; ea nici nu se putea împotrivi voin]ei p\rintelui ei care,
împreun\ cu tot poporul, vedea în ]igan pe salvatorul lor.
Acum ap\ru Petru Firicel cu cei trei înso]itori ai s\i în curtea
palatului împ\r\tesc, unde prin]esa trist\, de cum îl v\zu, îl chem\
la ea. ~i povesti ce se întâmplase [i-l rug\ s\ pedepseasc\ minciunile
mâr[ave ale ]iganului [i s\ se adevereasc\ pe sine drept omorâtorul
balaurului. Apoi alerg\ la tat\l ei [i-l rug\ s\-l cerceteze pe str\inul
care tocmai venise la palat [i care era adev\ratul salvator al ]\rii de
balaurul cu dou\sprezece capete.
~mp\ratul îl chem\ la sine pe Petru [i ascult\ cu luare aminte
ceea ce îi povesti acesta. Deoarece spusele sale erau întocmai ca cele
de care îl încredin]a cu t\rie prin]esa [i în r\sp\r cu cele ale ]iga-
nului, împ\ratul îl crezu [i ]iganul fu chemat în fa]a împ\ratului ca
s\ dea seama. Cu toate c\ vederea lui Petru, c\ruia îi t\iase capul, îl
umplu de spaim\, cutez\ totu[i s\ spun\ c\ el a omorât balaurul [i
c\ dovad\ sunt cele dou\sprezece capete. La asta, Petru îi ceru s\
arate limbile lor [i când ]iganul le tot c\uta degeaba, iar Petru le
scoase, în cele din urm\, din traist\, împ\ratul [i to]i cei de fa]\
recunoscur\ c\ Petru este biruitorul balaurului, iar ]iganul un tic\los
josnic. Fu pe loc înh\]at, b\gat într-un butoi, în ai c\rui pere]i
interiori erau înfipte cuie, [i rostogolit de pe un munte înalt. ~mp\-
ratul îl îmbr\]i[\ pe Petru Firicel cu inima plin\ de recuno[tin]\, îi
d\du prin]esa, fata sa, de nevast\ [i porunci s\ se înceap\ imediat
petrecerea de nunt\. Cei trei fârta]i din p\dure îns\, care îl slujiser\
cu credin]\ pe Petru, r\maser\ întotdeauna la el, iar mai apoi, dup\
moartea împ\ratului, când st\pânul lor c\p\t\ împ\r\]ia [i coroana,
li se d\dur\ cele mai înalte ranguri pe care ei le ocupar\ cu cinste.

˜™

Brednich/Talo[ 10. AT 301 II (Cele trei prin]ese furate) +321(Ochii


recupera]i de la vr\jitoare) + 300 (Omorâtorul balaurului). Cf. KHM 60, 91.
Avem a face cu o contaminare între trei tipuri de basme, dintre care ultimul
se desf\[oar\ în forma lui canonic\, complet\. „C\utarea în cap” cu efect
soporific (M.I. D 1962.2) este, probabil din pudibonderie, desemantizat\ [i
convertit\ într -un simplu gest uzual, aproape reflex, de corectare a ]inutei :
punerea în rânduial\ a p\rului zburlit. ~n termeni slabi este tratat\ [i

156
necredin]a tovar\[ilor n\zdr\vani : îl p\r\sesc pe voinicul scoborât în lumea
cealalt\ nu din perfidie, ci din fric\. Detaliul cu balaurii melomani (din AT
321), a c\ror suav\ înclina]ie îi duce la pieire, este, s-ar zice, foarte rar.
Caracteriologic, ei se situeaz\ în proximitatea acelora care joac\, de ase-
menea foarte rar, rolul „animalelor recunosc\toare”, ar\tându-se sim]itori
la gesturi ginga[e (cf. „Cele trei rodii aurite” din colec]ia Ispirescu, p. 306,
„Mama ma[ter\” din colec]ia Boer, St\nescu Ar\danul, Cacoveanu, p. 177).
Basmul a fost tradus în Columna lui Traian I (1870), nr. 30, 27 iunie, p. 4,
cu aceea[i precizare c\ face parte din colec]ia lui Dionisie Miron.

157
11

vilis viteazul 6

u
n împ\rat [i un rege, ale c\ror ]\ri erau vecine, s-au pomenit în
aceea[i noapte ta]i : nevasta împ\ratului n\scu un b\iat, aceea
a regelui o fat\. Amândoi, regele [i împ\ratul, nu mai puteau de
bucurie, dar bucuria primului nu fu lung\, c\ci înc\ din a treia zi, pe
când regina dormea, un balaur puternic o r\pi pe mica prin]es\.
Când feciorul împ\ratului se f\cu mare, începu s\ viseze în fiecare
noapte o mândre]e de fat\, f\r\ s\ [tie cine era. Nu-i mai ie[ea din
minte nici peste zi [i de aceea î[i întreb\ într-un rând doica cine
putea s\ fie fata chipe[\ pe care o visa întruna atât de deslu[it.
Doica îi spuse c\ nu putea s\ fie alta decât fata de împ\rat n\scut\
în aceea[i noapte cu el, dar care înc\ din a treia zi disp\ruse din
leag\n, [i nimeni vreodat\ nu-i putuse da de urm\.
Trecu o vreme în care prin]ul o visa mereu-mereu pe frumoasa
prin]es\ [i nu-[i putea scoate din minte nici ziua, nici noaptea chipul
ei fermec\tor. Pân\ la urm\ nu mai putu s\ rabde, merse la tat\l
s\u, îi ceru arme, bani [i oameni ca s\ porneasc\ la drum s-o
g\seasc\ pe chipe[a fat\ de rege, a vecinului s\u. La început, b\trânul
împ\rat nu se învoi, c\ci pentru asemenea treab\, prin]ul i se p\rea
prea necopt ; dar fiindc\ el st\ruia, împresurându-l cu rug\min]ile
sale, porunci s\ fie gata de plecare un num\r de o[teni c\lare ca s\-l

6. Al doilea cuvânt a fost derivat de povestitor de la maghiarul vitez (erou,


cavaler) ; în privin]a primului era de p\rere c\ înseamn\ „voios”. Deci
numele s-ar traduce prin „Cavalerul voios”.

158
înso]easc\ pe prin] la un drum lung, pentru care îi d\du acestuia
banii necesari [i toate cele trebuincioase.
Astfel prin]ul plec\ de-acas\, nu înainte de a-[i fi luat r\mas bun
de la p\rin]i, c\rora mai apoi le d\dea ve[ti de pe drum, la fiecare trei
zile. Pretutindeni pe unde trecea [i auzea de robi care urmau s\ fie
condamna]i la moarte sau se aflau altminteri în mare nenorocire, se
ducea într-acolo, îi r\scump\ra de la st\pânii lor [i le d\ruia libertatea.
Astfel, într-o bun\ zi, afl\ c\ aveau s\ fie executa]i trei oameni,
printre care [i vestitul Vili[ Viteazul, despre care se spunea c\ era
desigur nemuritor [i c\ fusese încins cu trei cercuri de fier. Prin]ul se
duse într-acolo, îi r\scump\r\, le d\rui libertatea, pe Vili[ îns\ îl
rug\ s\ vin\ cu el. Acesta îl întreb\ încotro merge, iar când îi r\spunse
c\ umbl\ s\ caute o fat\ de împ\rat r\pit\, îi zise c\ nu avea
trebuin]\ de nici un om, s\-[i trimit\ so]ii acas\.
Dup\ care îl sf\tui pe prin] s\ pun\ s\ se fac\ o groap\ în care s\
intre cu ceata lui, iar pentru el s\ se aduc\ un pahar de vin. Dup\ ce
se f\cur\ toate astea [i Vili[ b\u vinul, cele trei cercuri de fier pe care
le avea în jurul pieptului s\rir\ atât de stra[nic, încât zburar\ pân\
h\t departe, iar pe el îl smulse o ar[i]\ din l\untru [i-l azvârli atât de
sus în vâzduh, încât c\zu înapoi la p\mânt cu o nemaipomenit\ putere.
Apoi îl strig\ pe prin], iar dup\ ce acesta î[i trimise înapoi, la tat\l
s\u, to]i oamenii, îi zise :
– Mergem acum s-o salv\m pe prin]es\ de la balaur, un drum din
care n-am s\ m\ mai întorc.
Prin]ul nu se sperie îns\ de vorbele astea [i amândoi î[i urmar\
drumul mai departe neînfrica]i. ~n fine, Viteazul Vili[ vorbi din nou :
– Ajungem acum în Câmpia Dorului, unde o s\ te n\p\deasc\ un
dor nemaipomenit de cas\.
Prin]ul îi r\spunse c\ trage n\dejde s\ biruie voinice[te încercarea
asta.
– Apoi, zise Vili[ mai departe, ajungem la Câmpia Plângerii [i ai s\
sim]i în sufletul t\u toate durerile [i chinurile de pe lume.
Dar [i pe astea prin]ul n\d\jduia s\ le poat\ birui cu voin]\ dârz\.
– Dup\ Câmpia Plângerii, începu din nou Vili[, trebuie s\ trecem
peste Câmpul Florilor. Acolo sunt mii [i mii de flori care ne vor ruga
s\ le lu\m cu noi, dar p\ze[te-te s\ dai vreuneia ascultare, c\ci dac\
ai lua fie [i numai una singur\, ]i-ai pierde capul.
Prin]ul î[i întip\ri în minte aceast\ înv\]\tur\ [i merser\ mai
departe c\lare. Ajunser\ astfel la un izvor [i fiindc\ le era foarte sete,
coborâr\ de pe cai ca s\ bea. Mai întâi b\u Vili[, apoi se aplec\
prin]ul ; dar în timp ce bea, Vili[ îl împinse de la spate, a[a încât
c\zu în ap\. Prin]ul nu se sinchisi de asta, ci ie[i din ap\ [i, iat\,
minune ! P\rul i se aurise în apa de izvor. ~nc\lecar\ pe cai [i merser\
mai departe.

159
Ajunser\ acum la Câmpia Dorului, unde pe prin] îl apuc\ un
asemenea dor de cas\, încât i se p\ru c\ o s\ plesneasc\. Dar Vili[ îl
îmboldi s\ se gr\beasc\ [i peste pu]in timp treceau de hotarul
primejdios. Dup\ o vreme intrar\ în Câmpia Plângerii, unde prin]ul
ar fi fost doborât de jalea din piept, de oastea de dureri necunoscute,
dac\ Vili[, temându-se de o nenorocire, nu l-ar fi luat pe calul s\u [i
astfel, tr\gând [i calul prin]ului dup\ sine, n-ar fi atins în goan\
cel\lalt hotar. ~n urm\, ajunser\ la Câmpul Florilor, acolo înfloreau
mii [i mii de flori, dintre cele mai frumoase, care se rugau [i strigau :
– Ia-m\ cu tine ! Ia-m\ cu tine !
Amintindu-[i de pova]a lui Vili[, prin]ul î[i st\pâni dorin]a de a
lua o floare ; una singur\ s\ri pe p\l\ria lui. Atunci ap\ru Regina
Florilor, se uit\ peste câmp, num\r\ florile [i b\g\ de seam\ c\
lipsea una. Când o z\ri la p\l\ria prin]ului, se apropie mânioas\, î[i
trase sabia [i voi s\-i taie capul ; prin]ul, care î[i tr\sese [i el sabia,
preg\tit pentru orice împrejurare, î[i ceru iertare, spunând adev\rul
c\ neobr\zata îi s\rise pe p\l\rie f\r\ voia lui. Ceea ce adeverir\ [i
celelalte flori. Atunci regina porunci florilor s\ tac\ [i-i spuse celei
care încercase s\ scape s\ treac\ la locul ei, iar ea nu a[tept\ s\ i se
zic\ de dou\ ori.
Acum Vili[ o rug\ pe Regina Florilor s\-i spun\ unde era de g\sit
balaurul care o r\pise pe fata de rege. Ne[tiind, ea îi îndrum\ c\tre
Sfânta Miercuri care, fiind mai în vârst\, trebuia s\ [tie mai bine ;
totodat\ le atrase luarea aminte asupra unei pisici rele care ap\ra
u[a Sfintei. Prin]ul [i Vili[ îi mul]umir\, pornir\ mai departe [i dup\
ceva c\utare ajunser\ la casa Sfintei Miercuri. Intrar\ în\untru f\r\
team\ de pisica rea care p\zea casa, dar care nu-i b\g\ în seam\.
Sfânta Miercuri se minun\ c\ intraser\ neobserva]i [i-i întreb\ ce
vânt îi aduce, la care Viteazul Vili[ îi spuse p\sul lor. Dar nici Sfânta
Miercuri n-avea [tire de nimic [i-i trimise pe voinici la Sfânta Vineri,
prevenindu-i, [i ea, de pisica rea care sta de straj\ sub u[a Sfintei.
La Sfânta Vineri le merse celor doi voinici ca la Sfânta Miercuri : fur\
bine primi]i, dar nu aflar\ nici aici nimic despre balaur [i l\ca[ul
s\u. B\trâna cea bun\ îi trimise la Sfânta Duminic\, aceasta, fiind
mai tân\r\, putea fi mai priceput\ în astfel de lucruri.
{i Sfânta Duminic\ îi primi cu bun\voin]\ pe cei doi viteji, îi pofti
în\untru s\ [ad\ [i, mirându-se c\-i trecuser\ pragul teferi, îi întreb\
ce vânt îi aduce la ea. Dup\ ce afl\, le f\g\dui s\ le dea de îndat\
r\spunsul, î[i lu\ un fluier [i începu s\ cânte din el. Abia se auzir\
primele sunete, c\ în fa]a casei se [i adun\ o mul]ime de animale
felurite. Veneau de aproape [i de departe, iar din v\zduh se l\sau
p\s\rile toate, ascultând de sunetele fermecate ale fluierului. Toate
erau de fa]\, numai vulturul lipsea. Sfânta Duminic\ le întreb\ pe

160
rând despre s\la[ul balaurului care o r\pise pe fata de rege, dar
nimeni nu fu în stare s\ dea vreo l\murire. ~n fine, veni [chiop\tând
[i vulturul, iar Sfânta Duminic\ îl mustr\ pentru încetineala sa,
dar el î[i ceru iertare, zicând c\ umbl\ îndoit [i nu-[i poate folosi
mai iute aripa pe care [i-o scrântise, luând-o la goan\ în fa]a
balaurului uria[. La întrebarea, dac\ [tie unde s\l\[luie[te acesta,
r\spunse c\ da, [i atunci primi porunc\ s\ le arate celor doi viteji
drumul pân\ acolo. Se sperie grozav la vorbele astea [i se rug\ s\
i se-ng\duie s\ nu mearg\ pân\ la s\la[ul balaurului, ci doar pân\
la hotarul s\u. Ceea ce i se încuviin]\. Vili[ îl lu\ cu sine pe cal [i,
dup\ ce Sfânta Duminic\ se desp\r]i de ei cu mult\ bun\voin]\, cei
doi viteji pornir\ la drum.
Ajungând la hotarul mo[iei balaurului, c\l\uzitorul lor înaripat le
arat\, dintr-un copac în care se suir\ tustrei, casa spurc\ciunii [i
apoi se îndep\rt\ cât putu de repede. Din acest punct de observa]ie,
Vili[ v\zu c\ în clipa aceea balaurul nu era acas\, pricin\ pentru
care merser\ în cea mai mare grab\ într-acolo. O g\sir\ pe fata de
rege singur\, iar prin]ul o recunoscu c\ci a[a o v\zuse în visele sale.
De îndat\ înh\mar\ un car cu cei mai buni cai ai balaurului, ziser\
prin]esei, care le d\du bucuroas\ ascultare, s\ se suie în el [i fugir\
cu ea de-acolo.
~ntre timp, balaurul care oricât de departe era mirosi c\ în casa
lui fuseser\ str\ini, alerg\ dup\ r\pitori, înh\]\ fata furat\, îl arunc\
pe Viteazul Vili[ în cea mai adânc\ pr\pastie din lume, iar pe prin] îl
azvârli cu atâta mânie spre nori, încât zbur\ sus, tot mai sus, [i
poate pân\ la urm\, dac\ nu l-ar fi primit o gr\mad\ de nori, ar fi
nimerit în nem\rginire. Viteazul Vili[, fiind nemuritor, î[i veni repede
în fire dup\ c\z\tura zdrav\n\, se duse în spatele norilor care îl
ascundeau pe prin] [i-l scoase pe acesta de-acolo ; apoi a[teptar\
pân\ ce balaurul uria[ plec\ iar\[i de-acas\ [i, st\ruitori, intrar\
înc\ o dat\ în\untru. Acum se sf\tuir\ cu mai mult\ b\gare de
seam\ asupra felului în care frumoasa prin]es\ urma s\ fie r\pit\
f\r\ gre[. Deoarece plângea, Vili[ o întreb\ care e pricina [i afl\ c\
era nec\jit\ deoarece încercarea de fug\ nu izbutise ; apoi, trebuia s\
scarmene în fiecare zi, de fel [i fel de gâng\nii, trupul scârbavnic al
dihaniei. Vili[ o sf\tui ca atunci când avea s\ se mai îndeletniceasc\
iar cu asemenea treab\ resping\toare s\-nceap\ a plânge ; atunci
balaurul o s-o întrebe care e pricina lacrimilor ei, iar ea s\ r\spund\ :
„Ah ! l-ai aruncat pe vestitul voinic Vili[ Viteazul în cea mai adânc\
pr\pastie din lume, iar pe prin]ul care s-a n\scut în acela[i ceas cu
mine l-ai zvârlit în v\zduh ! Ce-o s\ se întâmple cu ei ?” Astfel îi va
stârni mil\, apoi va trebui s\-l întrebe în ce-i st\ puterea. Prin]esa
f\g\dui s\ fac\ întocmai. Vili[ se pref\cu într-un vasilisc spre a

161
putea s-asculte netulburat vorbele lor ; apoi se ascunse cu prin]ul
sub una din stanele de piatr\ care se aflau de jur împrejurul s\lii.
~ntorcându-se balaurul, se a[ez\ jos [i-i porunci prin]esei s\-[i
fac\ treaba zilnic\, la care ea urm\ pova]a lui Vili[. ~n urm\, cutez\
s\-l întrebe în ce-i st\ puterea ; balaurul se r\sti la ea, zicând c\ la
ce-i trebuie s\ [tie asta. Prin]esa nu se l\s\ z\p\cit\, ci mai întreb\
o dat\ [i ad\ug\ :
– Doar suntem singuri !
La care balaurul zise :
– Dac\ se duce cineva la iazul de lapte [i love[te de trei ori cu
palma suprafa]a lui, atunci apare un vultur cu care trebuie s\ se
lupte. Dac\ vulturul îl biruie pe acela, atunci îl dobor [i eu, dac\
vulturul e biruit, atunci îmi pierd [i eu puterea o dat\ cu el.
Spunând aceste vorbe, balaurul se-ndep\rt\, atunci Vili[ ie[i din
ascuz\toare [i, plin de bucurie, îi zise prin]esei :
– Acum e[ti a noastr\.
Apoi el [i prin]ul se îndep\rtar\ [i merser\ la iazul de lapte, unde
Vili[ b\u un pahar de vin. Apoi lovi de trei ori cu palma suprafa]a de
lapte [i deodat\ se ivi un vultur uria[. Vili[ se lu\ la lupt\ cu el [i, cu
adev\rat, dup\ scurt\ vreme îl birui. Tot acum, acas\, balaurul sim]i
cum puterile lui mari îl p\r\sesc. Când Vili[ se duse din nou la prin],
îi zise :
– Acum tu f\-te un vân\tor, eu m\ prefac într-un câine de vân\-
toare [i or s\ vin\ doi iepuri, pe care s\-i dobori !
Prin]ul se preg\ti de vân\toare, în aceea[i clip\ Vili[ se f\cu un
câine de vân\toare [i mân\ în b\taia s\ge]ii lui doi iepuri, pe care
prin]ul îi doborî cu o s\geat\. Dup\ care merser\ mai departe, dou\
p\s\rele zburar\ spre ei [i se a[ezar\ de-o parte [i de alta a dru-
mului ; iar una se v\ita :
– Oh, nefericita de mine !
Dar cealalt\ cânta :
– Oh, fericita de mine !
{i pe aceste p\s\ri, prin]ul le s\get\ deodat\. Apoi Vili[ î[i lu\
iar\[i înf\]i[area lui adev\rat\ [i zise c\tre prin] :
– Acum a[teapt\ aici, pân\ m\-ntorc, trebuie s\ m\ dep\rtez
vreme de nou\ zile.
Prin]ul r\mase, Vili[ îns\ se duse la cei patru stâlpi de piatr\ [i se
rug\ nou\ zile, dup\ care ie[ir\ din ei o sabie [i o lam\ de o]el.
Viteazul le lu\ cu sine [i se întoarse la prin].
Nu mai z\bovir\ mult, ci merser\ drept la l\ca[ul balaurului tocmai
când acesta era acas\. Balaurul încerca îns\ s\ se ascund\ [i urla :
– Credeam c\ ]i-am luat puterea, [i când colo tu mi-ai mâncat-o
pe a mea.

162
Atunci Vili[ o lu\ pe prin]es\ [i i-o dete prin]ului, zicându-i s\-l
urmeze pe acesta. El însu[i r\mase pe loc pân\ ce ei ajunser\ la
hotar, apoi înh\]\ balaurul, îl întinse pe o u[\, pe care o scosese din
]â]âni, puse un picior pe pragul u[ii, cel\lalt îns\ pe o scar\ [i
încerc\ de dou\ ori s\-i taie capul. Degeaba ! Atunci lu\ lama de o]el
dat\ de stâlpii de piatr\ [i-[i ascu]i t\i[ul sabiei, î[i propti din nou
picioarele ca mai înainte, în a[a fel încât s-o poat\ lua iute la fug\, îi
t\ie capul balaurului dintr-o singur\ lovitur\ [i apoi o [terse cât putu
de repede, se avânt\ în [a [i calul porni în urma prin]ului [i a
prin]esei, gonind dup\ puteri. Sângele turbat al balaurului se lu\
clocotind dup\ el, dar nu îl mai putu ajunge. {i picioarele spurc\ciunii
începur\ s-alerge, dar nu-l mai prinser\, astfel c\ Vili[ ajunse teaf\r
la perechea de fugari [i merse cu ei mai departe.
Nu mai aveau mult pân\ în ora[ul în care locuia împ\ratul, tat\l
prin]ului, a[a c\ el le scrise carte p\rin]ilor s\i, în[tiin]ându-i c\
vine cu prin]esa. Dar ei erau porni]i cu vr\jm\[ie împotriva viitoarei
lor nore, poate fiindc\ din pricina ei prin]ul trecuse prin primejdii
atât de mari, a[a c\ împ\r\teasa îi trimise prin]esei în dar o c\ma[\
frumoas\, pe care îns\ Vili[, de îndat\ ce o v\zu, o rupse în buc\]ele,
pov\]uind-o s\ nu primeasc\ nimic de la p\rin]ii prin]ului, c\ci,
dac\ ar fi îmbr\cat aceast\ c\ma[\, s-ar fi pref\cut într-o stan\ de
piatr\. Când c\l\torii se apropiar\ [i mai mult de ]ara lor, împ\ratul
trimise doi cai minuna]i, pe care Vili[ îi ciopâr]i în mii de buc\]i la fel
cum rupsese mai înainte c\ma[a. ~n cele din urm\ ajunser\ acas\,
f\r\ darurile p\rinte[ti, unde prin]ul o lu\ de nevast\ pe fata de rege,
împotriva dorin]ei tat\lui [i mamei sale.
La nunt\, Vili[ b\u un pahar de vin [i se pref\cu pe loc în stan\
de piatr\. Pierderea unui prieten atât de credincios îi umplu pe
prin] [i pe so]ia lui de o adânc\ triste]e, iar prin]ul ceru
pretutindeni sfat asupra felului în care ar putea s\-l readuc\ la
via]\ pe viteazul nemuritor. ~n cele din urm\, o moa[\ îi spuse c\
dac\ ar unge stana de piatr\ cu sângele proasp\t al unui copil
înrudit, viteazul ar învia, s\ taie deci de la un astfel de copil un
deget. Când la pu]in\ vreme una din rudele sale n\scu doi gemeni,
se duse degrab\ acolo [i îl ciopâr]i de tot pe unul din copii, îi
strânse sângele [i unse cu el stana de piatr\ care se însufle]i pe
loc, spre bucuria lui [i a prin]esei. Iar împ\ratul [i împ\r\teasa
s-au mirat [i ei de asemenea minune [i pornirea lor împotriva
prin]esei [i a lui Vili[ s-a pref\cut de-atunci în dragoste. S-au
orânduit petreceri str\lucite, în timpul c\rora poporul [i-a ar\tat
marea lui bucurie fa]\ de chipe[a pereche de tineri [i de prietenul
lor credincios, Vili[ Viteazul.

163
˜™

Brednich/Talo[ 11. AT 516 (Ion cel credincios)+ 302 (Inima c\pc\unului/


dracului într-un ou). KHM 6 [i 197. Cele dou\ tipuri, tovar\[ul credincios
pietrificat [i prin]esa ]inut\ captiv\ de un monstru al c\rui resort vital e
externalizat, se îmbuc\ firesc. Pietrificarea tovar\[ului credincios îns\ e
aici f\r\ noim\, urmare a unei lacune ; lipse[te anume episodul profe]iei
nefaste, ascultate în ascuns, [i interdic]ia de a vorbi cu riscul pietrific\rii.
~n versiunile complete ale lui AT 516 (cf. bun\oar\ „Omul de piatr\”,
publicat de Nicolae Filimon în }\ranul român, 1862, pp. 271-272), tovar\[ul
credincios încalc\ tabuul spre a se justifica [i a-[i dovedi fidelitatea,
precipitând finalul. Care aici e mai dur, copilul sacrificat nemaifiind reînviat.
Unele motive [i detalii procedurale mai pu]in obi[nuite (p\s\rile lansând
exclama]ii r\sturnate, rug\ciunea lui Vili[ la stîlpi, ar[i]a din el ce-l pro-
pulseaz\ în v\zduh, modul în care-i face felul balaurului) arunc\ asupra
acestui basm un abur suplimentar de enigmatic [i pitoresc fabulos. Basmul
a fost, de asemenea, tradus nem\rturisit în Columna lui Traian I (1870),
nr. 56, 16 noiembrie, p. 4.

164
12

o poveste
de pe vremea romanilor

i
n vremuri vechi era obiceiul ca oamenii în vârst\ s\ fie omorâ]i,
c\ci erau socoti]i nefolositori. Un tân\r nu-[i putu îns\ c\lca pe
inim\ s\-[i ucid\ propriul tat\ ; dar fiindc\ se temea de ceilal]i, îl
ascunse pe b\trân în pivni]\, într-un butoi gol, [i acolo îl hr\nea [i-i
d\dea de b\ut pe ascuns, a[a c\ nici un suflet de om nu-i [tia taina.
Se întâmpl\ îns\ odat\ ca to]i b\rba]ii din popor în stare de lupt\
s\ fie chema]i s\ se înarmeze [i s\ mearg\ s\ se bat\ cu un monstru
puternic care, din pe[tera în care s\l\[luia, r\spândea de jur împre-
jur numai jale [i nenorocire. Fiul credincios nu [tia cine i-ar fi putut
îngriji p\rintele închis ca s\ nu se pr\p\deasc\ de foame [i sete. ~i
duse toate proviziile care mai erau prin cas\ [i i se plânse, zicând c\
poate n-o s\ se mai întoarc\ niciodat\ [i atunci iubitul s\u tat\ avea
s\ piar\ jalnic. B\trânul r\spunse :
– Dac\ nu te întorci din acest drum, atunci bucuros dau mor]ii
via]a vl\guit\ care mi-a mai r\mas. Dar ca s\ nu v\ pr\p\di]i în
lupta cu monstrul, ascult\-mi pova]a : pe[tera în care s\l\[luie[te
dihania are sub p\mânt sute [i sute de col]uri [i culoare care
alearg\ în cruci[ [i-n curmezi[, în a[a fel încât, chiar dac\ îl dobo-
râ]i pe vr\jma[, nu mai g\si]i ie[irea [i pieri]i acolo jalnic. Ia, de
aceea, iapa noastr\ neagr\, care pa[te cu mânzul ei pe islaz, [i du-i
cu tine în fa]a pe[terii. Acolo taie mânzul [i îngroap\-l, pe mam\
îns\ ia-o în pe[ter\, dup\ ce ve]i birui în lupt\, ea o s\ v\ scoat\ cu
bine la lumin\.

165
Dup\ ce b\trânul vorbi astfel, fiul î[i lu\ r\mas bun cu lacrimi în
ochi [i porni la drum cu ceilal]i b\rba]i. ~n fa]a pe[terii f\cu ceea ce
îl pov\]uise tat\l s\u cu mânzul, dar f\r\ s\ le spun\ celorla]i de ce.
Dup\ o lupt\ grea, dihania fu r\pus\, dar spaima puse st\pânire
pe lupt\tori când, în ciuda tuturor c\ut\rilor, nu mai g\sir\ ie[irea.
Atunci acela porni înainte cu calul s\u negru [i le zise celorlal]i s\-l
urmeze. Iapa începu s\ necheze dup\ mânzul ei [i s\-l caute, curând
nimeri drumul bun [i ajunse la ie[irea din pe[ter\. Când b\rba]ii
v\zur\ c\ sc\paser\ de moarte sigur\ prin [iretenia fratelui lor de
arme, voir\ s\ [tie cum de-i venise ideea asta fericit\. Cel întrebat fu
cuprins atunci de spaim\ la gândul c\, dac\ avea s\ spun\ adev\rul,
atunci s-ar fi ispr\vit cu el [i cu tat\l s\u ; când îns\ ei îi f\g\duir\
c\ nu va p\]i nimic, le povesti slobod, cum î[i ]inuse tat\l b\trân în
via]\ [i cum acesta ca om b\trân, încercat, îi d\duse la plecare sfatul
cu iapa.
Auzind vorbele astea, to]i r\maser\ uimi]i, iar unul dintre ei
strig\ :
– Str\mo[ii no[tri n-au f\cut bine înv\]ându-ne s\ ne omorâm
b\trânii, c\ci ace[tia sunt mai încerca]i [i pot adesea s\ fie de folos
poporului cu sfaturi bune, atunci când puterea bra]ului se sleie[te
în van.
To]i încuviin]ar\ vorbele astea [i obiceiul crunt care cerea omo-
rârea b\trânilor fu înl\turat.

˜™

Brednich/Talo[ 53. AT 981(~n]elepciunea b\trânului ascuns salveaz\


împ\r\]ia), cu motivul Minotaurului.

166
13

printesa si porcarul

a
fost odat\ un împ\rat care avea un singur copil, o fat\ pe care o
iubea din toat\ inima. Când se f\cu mare, împ\ratul st\rui pe
lâng\ ea s\ se m\rite, pentru ca dup\ moartea lui s\ existe un ginere
care s\-i urmeze la tron. Prin]esa îns\ se codea, c\ci fiind singurul
copil al unui st\pânitor atât de mare [i puternic, îi fusese de mic\
îng\duit s\-[i impun\ propria voin]\, atât fa]\ de tat\, cât [i fa]\ de
educatoarea sa, mai cu seam\ c\ prin frumuse]ea [i agerimea ei î[i
câ[tiga toate inimile. Când tat\l s\u îi propuse s\ se c\s\toreasc\,
ea r\spunse verde c\ nu vrea s\ se m\rite. Dar v\zând c\ astfel î[i
mâhne[te tat\l, pe care totu[i îl iubea mult, se supuse, f\g\duind s\
se m\rite, dar numai dac\ avea voie s\-[i caute so] dup\ dorin]a [i
pe placul ei. ~mp\ratul, care nu b\nuia ce se ascunde aici, se bucur\
nespus de vorbele ei [i-i zise :
– Da, da, copila mea, cum o s\ cread\ de cuviin]\ mintea [i inima
ta, nu vreau s\-]i pun piedici în cale [i trag n\dejde c\ o s\-]i g\se[ti
un b\rbat vrednic, care va domni cândva cu iscusin]\ peste împ\r\]ie.
Atunci prin]esa vorbi :
– Preaîn\l]atul meu p\rinte s\ dea sfoar\-n ]ar\ c\ fata lui se va
m\rita cu acela care va [ti s\ se ascund\ astfel încât ea s\ nu-l poat\
g\si ; dac\ cineva o s\ fie în stare de a[a ceva, atunci [tiu c\ împ\-
r\]ia o s\ aib\ cândva un st\pânitor în]elept, iar eu un so] în]elept.
~n sinea ei, vicleana fat\ se gândea : „de mine n-o s\ se poat\
nimeni ascunde a[a ca s\ nu-l g\sesc”, c\ci ea avea o oglind\ ferme-
cat\ în care se vedeau a[a cum erau [i cum se petreceau în orice
clip\ cele mai îndep\rtate lucruri, indiferent dac\ erau v\zute sau

167
nev\zute de ceilal]i ; doar un singur lucru îi lipsea, pe care altminteri
îl au toate oglinzile : în ea nu se putea nimeni vedea pe sine. Acest
obiect minunat îi fusese dat prin]esei înc\ din leag\n de o zân\
puternic\, f\r\ ca tat\l ei s\ fi [tiut.
~mp\ratul încuviin]\ f\r\ grij\ dorin]a fetei sale viclene [i porunci
s\ se dea de [tire în întreaga împ\r\]ie c\ b\rbatul care va fi în stare
s\ se ascund\ astfel încât fata lui, prin]esa, s\ nu-l poat\ g\si, o va
lua pe aceasta de so]ie, iar dup\ moartea împ\ratului va mo[teni
coroana. Cine îns\ se va încumeta la aceast\ fapt\ cutez\toare [i nu
va izbuti, iar prin]esa îl va scoate de trei ori din ascunz\toarea sa, va
fi osândit la moarte [i, de va fi de neam mare, va muri de sabie, iar
de va fi om de rând, va muri prin [treang. Cu acest adaus, împ\ratul
gândea s\ ]in\ departe de încercarea primejdioas\ pe to]i cei care nu
erau croi]i pe m\sura ei, c\ci altminteri fata lui, frumoasa prin]es\,
ar fi putut s\ fie pe]it\ de orice pierde-var\.
Dup\ ce vestea se r\spândi în ]ar\, în ciuda primejdiei de moarte,
curtea se însufle]i de numero[i pe]itori care tânjeau atât dup\ mâna
chipe[ei prin]ese, cât [i dup\ sceptru [i coroan\. Dar nici unul nu
izbuti în încercarea cutez\toare, oglinda fermecat\ f\cându-[i neo-
bosit datoria, [i astfel mult sânge nobil curse pe e[afod [i mul]i fl\c\i
bravi suferir\ moartea ru[inoas\ prin spânzur\toare. De aceea, la
curte începur\ s\ vin\ tot mai pu]ini oameni ; în curând nimeni nu
mai vru s\-[i ri[te via]a pentru o mireas\ atât de primejdioas\ [i s-ar
fi zis c\ prin]esa ob]inuse ceea ce dorise.
~ntr-o bun\ zi ap\ru porcarul împ\ratului [i, printr-unul din
curteni, îi d\du de veste st\pânului s\u c\ are de gând totu[i s\
încerce fapta cutez\toare. ~mp\ratul nu [tia dac\ s\ râd\ sau s\ se
mânie de îndr\zneala celui mai de jos dintre slujitorii s\i ; dar deoarece
]inea mai mult ca la orice s\ aib\ un ginere [i deoarece î[i d\duse
cuvântul, nu-l respinse pe porcar. Acesta îns\ era plin de curaj, c\ci
se gândea : „Eu cunosc întreaga crea]ie cu p\s\rile [i pe[tii, cu mun]ii
[i v\ile, cu duhurile bune [i rele ale ei. Nu r\mâne oare vulturul pe
loc în fa]a mea, când mân turmele de colo-colo la p\[une ? Nu se
ridic\ din adâncul m\rii pe[tii încrez\tori [i se sbenguie în fa]a mea,
când p\zesc la amiaz\ turmele pe malul m\rii ? Nu [tiu eu fiecare
pr\pastie [i fiecare colin\ de pe munte [i din vale ?”.
Se stabili ziua în care trebuia s\ se ascund\ de prin]es\ [i, când
se ivir\ zorile, merse voios la câmp, s\ caute un loc în care prin]esa
atotv\z\toare s\ nu-l poat\ g\si. Ajuns acolo, v\zu un hultan care
[edea pe p\mânt, se duse c\tre el, pas\rea r\mase pe loc încrez\toare
[i se l\s\ cercetat\ f\r\ s\ se sperie. Porcarul v\zu c\ una din aripile
sale puternice era sl\b\nogit\. F\r\ s\ stea mult pe gânduri, î[i
rupse o bucat\ din c\ma[a lui zdren]uit\ [i-i leg\ aripa beteag\,

168
povestindu-i totodat\ de ce plecase azi de-acas\. Hultanul îi mul]umi
de ajutor [i-i zise :
– Dac\ nu te temi, te iau cu mine [i te ascund a[a ca nici un ochi
muritor s\ nu te poat\ g\si.
Porcarul care, fire[te, ]inea mai mult ca la orice la izbutita între-
prinderii sale, încuviin]\ f\r\ team\. Atunci hultanul î[i desf\cu
aripile, îi zise binef\c\torului s\u s\ se suie deasupra [i se avânt\ cu
el în sus, din ce în ce mai sus, pân\ ce se f\cu nev\zut în spatele
norilor [i se ascunse, cu protejatul s\u sub aripi, în norul cel mai
întunecat. C\tre sear\, c\ci a[a fusese învoiala, fata de împ\rat se
a[ez\ în fa]a oglinzii, v\zu unde se afla porcarul [i-i strig\ :
– Ei, îndr\zne]ule fudul, coboar\ ! Te-am z\rit.
Când v\zu porcarul c\ fusese într-adev\r descoperit, se l\s\ adus
de hultan din nou pe p\mânt, se înf\]i[\ împ\ratului [i ceru învoire
s\ se ascund\ iar\[i a doua zi. ~mp\ratul încuviin]\, dar îi zise :
– P\ze[te-te, fata mea i-a g\sit pe to]i cei care au vrut s\ se
ascund\ de ea : p\mântul tot mai e ud de sângele de sub e[afod, iar
unii înc\ putrezesc în [treang.
Dar porcarul nu se nelini[ti [i a doua zi merse la malul m\rii,
unde d\du peste un pe[te z\când pe nisip. Apropiindu-se de el,
pe[tele îl rug\ s\-l arunce din nou în ap\, ca s\ nu piar\ pe uscat.
Porcarul îi îndeplini dorin]a, dar îl rug\ totodat\ s\ dea ascultare
spuselor sale. Când pe[tele fu gata s\-l asculte, porcarul îi povesti,
precum cu o zi înainte hultanului, de planul s\u [i de felul în care
prin]esa atotv\z\toare îl descoperise sub aripa vulturului, în norii
cei mai înal]i [i mai întuneca]i. La care pe[tele, dând a îngândurare
din coada lui de argint, vorbi :
– Aici nu se petrec lucruri curate. Dar dac\ nu te temi, vino cu
mine în adâncul m\rii, unde sigur ochiul niciunui muritor nu te
poate descoperi.
Porcarul se bucur\ de aceast\ propunere, nu st\tu mult pe gânduri
[i se l\s\ vârât de pe[tele recunosc\tor sub solzii s\i. Acesta îl duse
jos în adânc, adânc în fundul m\rii, unde nu se vedeau nici pe[ti,
nici alte animale de mare. Acolo îl ]inu ascuns sub solzii s\i. Seara
prin]esa se uit\ din nou în oglinda ei fermecat\, îl descoperi curând
pe porcar sub solzii pe[telui, pe fundul m\rii, [i strig\ :
– M\i, punga[ule cutez\tor, ie[i tu numai din adâncul m\rii, te-am
recunoscut sub solzii pe[telui.
La auzul acestor vorbe, porcarul se sperie în sinea lui, gândind :
„Prin]esa e preaputernic\, e cu siguran]\ o vr\jitoare. Nici dracul
n-are în iad o ascunz\toare ca asta din care tocmai m\ scoate afar\.”
Nu-i r\mase altceva de f\cut decât s\ se roage de pe[te s\-l scoat\
din nou la lumina zilei. Pentru a treia oar\ se înf\]i[\ împ\ratului

169
[i-l rug\ cu sfial\ s\-i îng\duie s\ mai fac\ o dat\ încercarea temerar\.
~mp\ratul c\zu pe gânduri, îi p\rea r\u de tân\r, care s-ar fi zis c\
avea ceva neobi[nuit, de vreme ce era în leg\tur\ cu asemenea puteri,
[i-i spuse :
– Prietene, ai dovedit c\ [tii mai multe decât to]i cei care au
s\vâr[it pân\ acum aceast\ fapt\ cutez\toare, plin\ de primejdie,
dar vezi singur c\ fata mea descoper\ totul [i de aceea tu, cu toat\
m\iestria ta, n-ai s\ câ[tigi altceva decât moartea. Mi-ar p\rea [i mie
r\u ca tu, care po]i s\ te ridici atât de minunat deasupra norilor [i s\
cobori atât de adânc în fundul m\rii, s\ fii executat. Las\-te de a
treia încercare, vreau s\-]i p\strezi via]a [i s\ r\mâi cu mare cinste
la curtea mea ; dac\ o s\ m\ ascul]i, n-o s\-]i par\ desigur r\u.
Porcarul chibzui la cele spuse de împ\rat, dar nu putu s\ renun]e
la planul s\u :
– Preaputernice împ\rate, am cutezat atâta, încât nu vreau acum,
la urm\, s\ m\ dau cu team\ în l\turi. Po]i s\-mi f\g\duie[ti ce vrei,
f\r\ fata ta minunat\ via]a mi-e mai trist\ decât moartea.
Pe împ\rat îl uimir\ aceste vorbe ale porcarului de rând ; nu-l mai
descusu [i, plin de bun\voin]\, îl l\s\ s\ plece, urându-i mai mult
noroc decât în primele dou\ zile.
~n zorii dimine]ii urm\toare, porcarul se ridic\ iar\[i din culcu[ul
s\u s\r\c\cios [i porni descump\nit spre câmp. Drumul trecea
printr-o vale întunecat\, unde totdeauna o negur\ rece acoperea fa]a
cerului. Acolo, într-o poian\ ascuns\ [i umed\ de anini, d\du peste
un om uria[ care st\tea lâng\ un foc [i se-nc\lzea. Când se apropie,
omul se întoarse c\tre el [i-l întreb\ ce voie[te.
– Ah, oft\ porcarul ab\tut, sunt un nenorocit, adic\ un om care
tânje[te dup\ ceva ce nu poate s\ aib\ !
Dup\ care povesti str\inului ce-l ap\sa [i cum nu mai tr\gea
n\dejde s\ se poat\ ascunde de prin]es\, ca s\ nu fie g\sit. Uria[ul
zâmbi prietenos [i zise :
– Fii lini[tit, fiule, sunt prietenul t\u [i o s\ te-ajut s-o cape]i pe
chipe[a prin]es\. Eu sunt duhul p\durii, st\pânul tuturor florilor, al
tufi[urilor [i al copacilor. Te prefac acum într-un trandafir frumos [i
o s\ te-ascund de prin]es\ a[a ca s\ nu te poat\ nicidecum g\si.
Dup\ care, a[a cum spusese, duhul p\durii merse la ora[ cu
trandafirul nemaipomenit de frumos [i de pl\cut mirositor, în care-l
pref\cuse pe porcar, [i se a[ez\ la intrarea în biseric\, unde tocmai
se ]inea slujba.
– Ascult\, dragul meu protejat, vorbi el încet c\tre trandafirul pe
care-l ]inea între degete, po]i s\-]i recape]i înf\]i[area dintâi, de-ndat\
ce-ai s\ vrei din tot sufletul ; dar te sf\tuiesc s\ nu faci asta înainte
de a te striga prin]esa, c\ci ea nu te poate vedea.

170
Slujba lu\ sfâr[it, prin]esa, înconjurat\ de curtea ei, ie[i din
biseric\ [i, fire[te, ochii îi c\zur\ pe statura uria[\ a duhului p\durii.
Când v\zu îns\ trandafirul minunat în mâna lui, nu mai putu s\-[i
ia ochii de la el [i întreb\ repede dac\ e de vânzare ; dac\ da, atunci
i-ar pl\ti cât ar cere. Duhul p\durii se închin\ atât de delicat [i
dr\gu] pe cât îi st\tu în putin]\ [i zise :
– Frumoas\ prin]es\, nu spre vânzare am adus aici acest tran-
dafir, f\r\ pereche în felul s\u ; dar m-a[ bucura s\ ]i-l pot d\rui,
deci îng\duie-mi s\ ]i-l pun în p\r, c\ci a[a î]i st\ cel mai bine.
Cum prin]esa încuviin]\, se apropie [i îi înfipse trandafirul minu-
nat chiar sub coroni]a pre]ioas\ de aur care îi prindea p\rul împletit
cu atâta gust în cosi]e negre, încât fecioarele din alaiul fetei de împ\rat
vorbeau între ele c\ prin]esa nu putea fi mai splendid piept\nat\.
Dup\ mas\, când prin]esa se duse în odaia ei [i privi din întâmplare
în oglind\, c\ci era cât p-aci s\ uite de porcarul îndr\zne], despre
care credea c\ n-are cum s\-i scape, b\g\ de seam\ c\ se aburise.
Privi în ea, dar nu putu recunoa[te nimic ; atunci î[i aminti de
cutez\torul care se ascunsese de ea. {terse repede oglinda ca s\
vad\ mai bine. Dar deoarece nu vedea nimic, se rug\ de oglind\, dar
aceasta r\mase goal\, nici o imagine nu-i însufle]i adâncimea. Nu
[tia ce s\ fac\, dar în urm\ strig\ cu sfial\ :
– Ie[i din ascunz\toarea ta, cutez\torule, ai avut un ajutor mai
puternic decât oglinda mea fermecat\ ; vino, oricine ai fi, de neam
sau de rând, pe tine te vreau de b\rbat !
Când porcarul vr\jit auzi aceste vorbe, î[i lu\ degrab\ chipul
adev\rat [i ap\ru în fa]a prin]esei care, v\zând mirele zdren]\ros [i
murdar, mai s\-[i piard\ cuno[tin]a de spaim\ ; în acela[i timp, el
lovi oglinda fermecat\ care se sparse în mii de ]\nd\ri. Venindu-[i
întrucâtva în fire, prin]esa voi s\ afle cum se ascunsese de ast\ dat\
de ea. Fericitul porcar îi spuse adev\rat întreaga lui poveste, iar ea se
minun\, fire[te mult, de felul în care duhul p\durii îi în[elase oglinda.
Aflând împ\ratul de cele întâmplate, r\mase neclintit în hot\rârea
lui ca porcarul s\-i fie ginere ; puse s\ i se preg\teasc\ o baie minu-
nat\ [i s\ fie uns cu uleiuri pre]ioase [i alifii pl\cut mirositoare, de
asemenea, porunci s\ i se dea ve[minte frumoase, în a[a fel încât s\
se poat\ înf\]i[a cuviincios [i potrivit cu noua lui stare. Când toate
astea fur\ îndeplinite, stabili ziua nun]ii care fu s\rb\torit\ cu toat\
str\lucirea [i cu toate desf\t\rile care se pot închipui. To]i erau
cuprin[i de atâta entuziasm [i bucurie, încât împ\ratul prelungi
petrecerea str\lucit\ cu înc\ opt zile fa]\ de cât gândise la început.
Dup\ moartea împ\ratului, care urm\ la scurt\ vreme, so]ul
frumoasei prin]ese se sui pe tron [i domni mul]i, mul]i ani spre
marea mul]umire a poporului s\u, c\ci el [tia tot, tot ce se întâmpla

171
r\u [i bun, `n v\zduh [i pe p\mânt deoarece nimic nu se petrecea de
care vulturul [i pe[tele s\ nu-i dea de [tire [i în leg\tur\ cu care s\
nu fie pov\]uit de duhul p\durii. Iar prin]esa se socotea foarte fericit\
c\ soarta îi d\ruise un so] atât de minunat [i se mângâie u[or de
pierderea oglinzii primejdioase care fusese cumva pre]ul acestei fericiri.

˜™

Brednich/Talo[ 12. AT 329 (Ascunderea de diavol). KHM 191. Auxiliarii


eroului sunt, îndeob[te în acest tip fie animalele recunosc\toare (M.I. H 982),
fie omul b\trân (M.I. N 825.2). Aici avem a face cu o contaminare între cele
dou\ motive. Omul b\trân sub forma „duhului p\durii” nu e propriu basmului
popular românesc.

172
14

vaca nazdravana

b
\iatul unui om s\rac c\ci nu se g\sise nimeni care s\-i fie na[ ;
atunci însu[i bunul Dumnezeu prelu\ aceast\ îndatorire cre[ti-
neasc\ [i-i puse numele de Petru, dup\ p\zitorul por]ii raiului. Drept
dar de botez, îi d\du tat\lui copilului o vac\. Omul ]inu animalul dat
de Dumnezeu pân\ ce veni toamna. Fiind s\rac [i ne[tiind cum s\
între]in\ peste iarn\ vaca, deoarece nu se gândea la zicala din b\trâni :
Cui d\ Domnul vaca
D\ la ea [i iarba,

o dezleg\ [i-i d\du drumul s\ alerge în voie ca s\ se hr\neasca a[a


cum o putea.
Când feciorul crescu mare, îi ceru tat\lui s\u darul de botez ; tat\l
îns\ nici nu vru s-aud\, a[a c\ feciorul îi zise :
– Tat\, dac\ nu-mi dai vaca pe care mi-a d\ruit-o domnul na[,
plec de-acas\ ca s-o caut.
Acum tat\l trebui s\-i spun\ c\ o l\sase liber\, c\ci nu avusese
cu ce s-o hr\neasc\ peste iarn\. La care Petru nu mai st\tu mult pe
gânduri [i porni cu ce era pe el, c\ci n-avea ce lua cu sine, în lumea
larg\, s\-[i caute vaca.
Dup\ o vreme întâlni un om care îl întreb\ încotro merge. El
r\spunse :
– Na[ul meu mi-a d\ruit cândva o vac\, c\reia tata i-a dat drumul,
c\ci era prea s\rac ca s-o ]in\ peste iarn\, pe asta o caut.
La care omul îi zise :

173
– Mergi înainte, dar ai grij\ s\ nu bei ap\ din prima fântân\ lâng\
care o s\-]i fie foarte sete, c\ci dracul însu[i o p\ze[te. Dac\ ai s\
mergi repede, ai s\ dai curând de vaca ta [i de pr\sila ei.
Petru ajunse într-adev\r la fântân\ chinuit de o sete arz\toare [i,
de[i i se atr\sese luarea aminte, se aplec\ s\ bea. Deodat\ se repezi
dracul din adânc [i strig\ :
– Hei ! Ce-mi dai ca s\-]i dau voie s\ bei aici tihnit ?
Petru îl l\s\ pe el s-aleag\ ce vrea, iar dracul îi ceru doar vaca
b\l]at\ [i pe cea cafenie, din pr\sila celei pe care tocmai o c\uta.
Petru se învoi [i putu atunci s\-[i potoleasc\ netulburat setea arz\-
toare. Curând d\du într-o câmpie larg\ peste o turm\ de vite, al
c\rei p\zitor îi strig\ de îndat\ c\ de ce îi f\g\duise dracului vaca
b\l]at\ [i pe cea cafenie. La care Petru r\spunse :
– Fiindc\ mi-a fost groznic de sete. Dar de ce m\-ntrebi [i ce-]i
pas\ ]ie ?
Ciobanul îi zise :
– Vaca ta mi-a fost demult încredin]at\ [i, împreun\ cu pr\sila ei,
am p\zit-o [i am îngrijit-o.
– Ah, ce bine ! chiui Petru de bucurie, atunci d\-mi vaca [i tot ce
mai e al ei.
Ciobanul f\cu ce-i poruncise, dar opri vaca b\l]at\ [i pe cea
cafenie, zicând :
– Nici astea s\ n-ajung\ în mâna dracului, o s\ ]i le aduc pe alt\
cale, ca s\-l în[el\m. Dac\-]i mai iese-n drum, spune-i numai c\
le-ai l\sat la turma mea.
Zis [i f\cut. Ie[indu-i dracul în drum, Petru îi r\spunse a[a cum
îl pov\]uise ciobanul. Când ajunse acas\, iat\ c\ acesta era acolo
împreun\ cu cele dou\ vaci pe care le oprise ; îl în[elase pe dracul cu
vacile pe care acum i le d\du lui Petru.
Spre a putea pune din nou rânduial\ în gospod\rie, care din
pricina s\r\ciei tat\lui s\u dec\zuse r\u, Petru î[i vându toate vitele,
în afar\ de cele dou\ vaci cu care îl în[elase pe dracul, gândindu-se
c\ ele vor fi fost de mare pre] de vreme ce, dintre atâtea altele,
necuratul le alesese tocmai pe ele. Petru tr\i a[a o vreme f\r\ s\ se
fi petrecut ceva deosebit. ~ntr-o zi îns\, vaca cea cafenie îi zise :
– Petre, înf\]i[eaz\-te la împ\ratul, c\ci el are de arat dou\ pogoane
de aram\ [i celui care e în stare s\ fac\ treaba asta într-o singur\ zi,
îi f\g\duie[te împ\r\]ia [i fata, chipe[a prin]es\, de so]ie. Mul]i au
încercat, dar nimeni n-a izbutit [i au pl\tit cu capul îndr\zneala lor.
Du-te tu îns\ la împ\rat [i spune-i c\ vrei s\ faci ce-a cerut.
Petru, c\ruia îi pl\ceau asemenea ispr\vi, se duse la palat [i se
prinse s\ are cele dou\ pogoane de aram\ într-o zi, cu un plug bun,

174
a[a cum se cuvine. ~mp\ratul îl întreb\ câ]i boi are, iar când Petru îi
spuse c\ are doar dou\ vaci, se sup\r\ [i îl oc\rî, zicând c\ vrea s\-[i
râd\ de el : c\ci mul]i dejugaser\ doisprezece boi dup\ ce încercaser\
zadarnic s\-[i fac\ treaba cu ei. Atunci Petru d\du s\ plece, dar
împ\ratul îl chem\ înapoi [i-i spuse :
– Dac\ vrei neap\rat s\-ncerci, atunci n-ai decât s\ începi treaba
mâine diminea]\ cu vacile tale.
La sfatul vacii b\l]ate, Petru puse s\ i se fac\ un plug de fier, greu
de dou\sprezece chintale, [i ziua urm\toare, dis-de-diminea]\, începu
lucrul, care, atunci când mai era un ceas pân\ la amiaz\, era pe
jum\tate f\cut. V\zând una ca asta, prin]esa se sperie tare, fiindc\
nu voia cu nici un chip s\ ajung\ nevasta unui ]\ran de rând ; [i
împ\ratului, tat\l ei, i-ar fi pl\cut mai degrab\ s\-[i p\streze împ\-
r\]ia ; de aceea îi trimiser\ lui Petru un prânz, chipurile s\ prind\
puteri atâta timp cât vacile lui p\[teau, în fapt ca s\-l împiedice s\
sfâr[easc\ treaba, c\ci în mâncare puseser\ ceva adormitor. Dup\
ce Petru mânc\, se culc\ pe-o parte ca s\ trag\ un pui de somn ; dar
puiul de somn se f\cu, din pricina prafurilor adormitoare, somn în
toat\ legea, iar Petru nu se mai putea nicidecum trezi. Când se
f\cur\ ceasurile cinci, vaca cea cafenie îl împunse cu coarnele ca
s\-l trezeasc\, mai întâi blând, apoi tot mai tare ; când st\pânul ei
tot nu se trezi, îl lu\ în coarne [i-l azvârli atât de sus în aer încât,
c\zând, se trezi, în sfâr[it, de izbitura puternic\. Când v\zu c\
soarele se apropie de asfin]it, Petru începu s\ se jeluiasc\ vacilor
sale, zicând c\ toat\ truda îi fuse zadarnic\, fiindc\ pân\ la c\derea
nop]ii nu mai putea s\ are cel\lalt pogon, iar din pricina acestui
somn nepotrivit avea s\-[i piard\ [i capul. Dar vaca b\l]at\ îl mângâie,
zicându-i s\ nu se team\, apoi se duse la orizont [i cu coarnele ei
împinse soarele pân\ la ceasul amiezii, dup\ care Petru se apuc\
voios de lucru. ~nainte de apusul soarelui era arat [i cel\lalt pogon
de aram\, iar Petru se înf\]i[\ de-ndat\ împ\ratului.
Acesta îns\ nu voia s\-[i ]in\ cuvântul [i spuse :
– Ei, Petre, ce-ai s\ te faci tu cu împ\r\]ia [i cu o prin]es\ de
nevast\ ? Nu se potrive[te cu tine, mai bine s\-]i dau atâtea bog\]ii
[i comori pe cât pot s\ trag\ vacile tale dimpreun\.
Petru v\zu c\ nu se putea certa cu împ\ratul, a[a c\ se învoi.
Ajungând acas\, vaca cea cafenie vorbi c\tre st\pânul ei :
– Cere de la împ\rat s\-]i fac\ un car greu de dou\zeci [i patru de
chintale pe care s\ ]i-l umple cu cele mai pre]ioase comori din
vistieria lui.
Petru f\cu ce îl pov\]uise vaca. ~mp\ratul se împotrivi la început
s\-i fac\ un car atât de greu [i-i propuse unul de trei chintale. Dar

175
când vistierul s\u îi atrase luarea aminte c\, pe cât e carul mai greu,
pe atât trebuie înc\rcat mai pu]in, porunci s\ se dea carului o
greutate de patruzeci [i opt de chintale.
Când acesta fu gata, Petru îl duse cu vacile sale în fa]a vistieriei,
unde trebuia înc\rcat sub ochii împ\ratului. Pe drum, vaca b\l]at\
îi vorbi st\pânului ei :
– Petre, când împ\ratul o s\-]i umple carul, o s\ te întrebe de mai
multe ori dac\ e de ajuns ; spune-i de fiecare dat\ c\ nu, pân\ ce ]i-oi
face eu un semn.
Zis [i f\cut. ~mp\ratul murea de sup\rare [i mânie, v\zând c\
Petru tot mai punea s\ încarce, de[i aproape toate comorile sale
nemaipomenite, împreun\ cu gr\mezi uria[e de aur [i argint se aflau
în car. ~n fine, toate c\m\rile vistieriei erau sleite [i împ\ratul nu
mai [tia ce s\ fac\ alta decât s\ taie capul vistierului s\u care îl
sf\tuise s\ pun\ s\ se fac\ un car în stare s\ duc\ atâta. Apoi zise
c\tre fata lui :
– Copila mea, eu nu mai am nimic, suie-te [i tu acum în car, c\ci
atunci o s\ fie cu siguran]\ prea greu, c\ci pre]ul t\u poate s\ cânt\-
reasc\ mai mult decât jum\tate din toate comorile înc\rcate aici.
Prin]esa f\cu ceea ce voia împ\ratul [i, când acesta îl întreb\ pe
Petru dac\ e de-ajuns, Petru încuviin]\, luând aminte la semnul
vacii b\l]ate, dup\ care porni la drum cu carul s\u.
Petru nu întârzie s\-[i ridice un palat minunat pe care îl împodobi
în chipul cel mai str\lucitor [i în care locui apoi cu frumoasa prin]es\.
{i pentru vacile sale puse s\ se ridice un grajd de marmur\, în\untru
cu iesle de cristal, în semn de recuno[tin]\ pentru c\ îl slujiser\ atât
de minunat. La sfatul vacii cafenii puse s\ se fac\, printre alte lucruri
rare [i de pre], o mas\ ale c\rei picioare erau r\sucite din coarnele
celor dou\ vaci ; animalele în]elepte îi mai spuser\ s\ ]in\ pentru
sine taina din care erau f\cute aceste picioare, c\ci un rege str\in,
care era totodat\ [i un mare în]elept, avea s\ vin\ la el, iar el, Petru,
avea s\ se prind\, pe bunurile [i pe so]ia lui, iar acela pe împ\r\]ia sa,
c\ str\inul nu avea s\ ghiceasc\ din ce sunt f\cute picioarele mesei.
Tuturor le ascunsese Petru taina, numai so]iei sale, prin]esei, nu.
Regele str\in veni într-adev\r la scurt\ vreme în ora[ul în care locuia
Petru cel bogat [i trase la el, c\ci avea cel mai frumos palat din ora[.
Prin]esa, so]ia lui Petru, îl pl\cu mult pe regele str\in, care pe
deasupra era tân\r [i chipe[ la stat, [i îi dezv\lui acestuia taina
picioarelor mesei, pricin\ pentru care atunci când prinsoarea se f\cu
într-adev\r a[a, el o câ[tig\ [i-[i lu\ în primire întreg avutul adversa-
rului s\u bogat, împreun\ cu prin]esa, frumoasa lui so]ie.
Petru, care acum era iar\[i s\rac [i în afar\ de cele dou\ vaci nu
mai avea nimic, se tângui acestora de nenorocirea lui. Ele îl învinov\]ir\

176
de neascultare [i lips\ de în]elepciune, prin care î[i adusese singur
nenorocirea pe cap. Dar fiindc\ era finul bunului Dumnezeu [i nu
trebuia s\-i mearg\ r\u, avea s\ se îmbrace în cer[etor, s\-[i fac\
chipul de nerecunoscut [i s\ mearg\ la regele str\in [i trufa[, s\-i
propun\ o prinsoare, dup\ care, dac\ cer[etorul ghicea din ce erau
f\cute picioarele neobi[nuite ale mesei, s\ capete comorile regelui,
so]ia [i regatul s\u, iar de nu, s\-[i piard\ capul. Petru f\cu astfel [i,
deoarece regele în trufia lui îi primi propunerea, se v\zu deodat\, din
nou, în posesia bog\]iilor [i a so]iei sale, pe deasupra [i a unui regat
str\in. De-atunci se f\cu mai în]elept [i nu-[i mai primejdui cu
u[urin]\ bunurile ; regelui str\in îns\ i se îng\dui s\ plece încotro
vedea cu ochii [i de-atunci nu se mai auzi nimic de el.

˜™

Brednich/Talo[ 13. AT 532* (Fiul vacii/Finul lui Dumnezeu). Catalogul


interna]ional citeaz\ la acest tip numai material românesc (15 variante).
Prima parte, cu personajul enigmatic care p\ze[te vacile n\zdr\vane [i
în[elarea dracului din fântân\, este un amestec heterogen de motive (în
parte „oarbe”), inabil legat de AT 532*. Altminteri, desf\[urarea acestuia
din urm\, inclusiv începutul (Dumnezeu ca na[) [i sfâr[itul (pierderea [i
apoi redobândirea de c\tre erou a averii prin câ[tigarea unui r\m\[ag) ]in
de un tipar frecvent atestat în colec]iile ulterioare. Sub titlul „Vaca lui
Dumnezeu” este tradus\ nem\rturisit prima parte a basmului (încheiat\ cu
nunta [i îmbog\]irea eroului) în Columna lui Traian I (1870), nr. 61, 21
decembrie, pp. 3-4, sursa declarat\ fiind tot colec]ia lui Dionisie Miron.

177
15

pomul impacarii

u
n pescar s\rac, care nu [tia niciodat\ seara ce o s\ m\nânce
diminea]a el [i nevasta, î[i aruncase [i-[i scosese plasa de-a
lungul unei jum\t\]i de nop]i, f\r\ s\ g\seasc\ în ea nici urm\ de
pe[te ; ba, mai trebuia s\-[i cur\]e întruna, cu chiu cu vai, gunoiul
[i murd\ria care se strângea astfel. Tocmai ispr\vise sup\rat cu
treaba asta, cînd, tr\gând din nou plasa, v\zu c\ era atât de grea,
încât abia putea s-o ridice peste marginea luntrei. ~nainte îns\ de a
o descâlci, un obiect negru, necunoscut, aflat în ea, se desf\cu singur
cu o iu]eal\ nemaipomenit\ [i, deodat\, se pomeni fa]\-n fa]\ cu
dracul. F\r\ mult\ vorb\, necuratul îl întreb\ :
– Ce-mi dai, mo[ule, ce-mi d\ruie[ti ca s\ te fac atât de bogat,
încât toat\ via]a s\-]i fie cu prisosin]\ îndestulat\ ?
Dup\ oarecare chibzuial\, cel întrebat, care î[i mai venise în fire
dup\ sperietur\, îi r\spunse :
– ~]i dau ce am mai drag acas\.
Spunând asta, el nu se gândise nici la femeia, nici la copilul s\u,
ci doar la unul din lucrurile pe care oricine le nume[te de obicei ale
sale : la câine sau la pisic\, ori la straiele de duminic\. ~nt\rir\
învoiala prin jur\mânt, [i anume astfel ca pescarul s\ ajung\ pe loc
nemaipomenit de bogat, iar el, în schimb, s\-i aduc\ diavolului peste
[aisprezece ani, într-un loc pe care acesta i-l ar\t\ mai apoi, ce va
avea atunci mai scump acas\. ~nvoiala fu adeverit\ de diavol printr-o
gr\mad\ uria[\ de aur pe care i-o azvârli în plasa pe care pescarul o
aruncase din nou în ap\. Când, cu fruntea plin\ de sudoare, î[i

178
aduse bog\]ia în luntre [i voi s\ se-ntoarc\ spre cel care-l ajutase,
acesta pierise f\r\ urm\. Norocosul pescar arunc\ apoi iar\[i grabnic
plasa [i ridic\ o înc\rc\tur\ mai grea decât cea de dinainte. De
greutatea aurului, luntrea se l\sase atât de adânc în ap\, încât se
ridica doar de-o palm\ deasupra ei. Acum arunc\ plasa pentru a
treia oar\ [i aproape nu mai avu putere s-o trag\ afar\ ; dar z\rind
nu pe[ti, ci numai duca]i str\lucitori, l\comia îi d\du putere [i trase
[i aceast\ captur\ în luntre, dar, ca s\ nu se înece împreun\ cu toate
comorile sale, trebui s\ vâsleasc\ repede spre uscat.
Cu ajutorul alor s\i, bog\]ia fu grabnic dus\ în coliba s\r\c\-
cioas\, pe care chiar dup\ câteva zile o p\r\sir\, mutându-se la
ora[, într-o cas\ ar\toas\, unde familia pescarului începu s\ duc\ o
via]\ pe deplin mul]umit\. Feciorul lui mergea la [coal\ [i înv\]a cu
sârg, bucurându-l astfel mult pe b\trân. Din mintea acestuia timpul
[tersese aproape orice gând legat de învoiala pe care o f\cuse cu
dracul ; din când în când î[i mai amintea îns\ tulbure [i devenea
posomorât, certându-[i, ba chiar b\tându-[i în asemenea clipe feciorul.
B\iatul se plânse de asta înv\]\torului s\u, iar acesta îl sf\tui ca
atunci când tat\l avea s\-l mai bat\, s\ pun\ mâna pe un cu]it [i
s\-l amenin]e ca s\-i spun\ de ce îl bate atât de des. Feciorul f\cu
întocmai [i, când p\rintele s\u îl b\tu din nou, sco]ând brusc cu]itul,
îl sperie atât de tare, încât acesta îi m\rturisi istoria învoielii sale cu
dracul. Sfâr[i cu aceste vorbe :
– Atunci, fire[te, nu m-am gândit c\ m\ lipsesc de propriul meu
copil ; dar a[a cum sun\ cuvintele învoielii, dracul poate s\ te cear\
pe tine, drag\ b\iete, [i o s-o fac\ f\r\ doar [i poate.
Când auzi toate astea, b\iatul alerg\ însp\imântat la înv\]\torul
s\u. Dup\ ce chibzui o vreme, acesta îi zise s\-[i fac\ haine preo]e[ti
[i s\ pun\ s\ fie împodobite cu atâtea cruci câte înc\peau pe ele.
Astfel îmbr\cat s\ se duc\ la locul pe care i-l va spune tat\l s\u ca
fiind cel desemnat de diavol.
Feciorul f\cu întocmai. Când avu hainele însemnate de colo pân\
colo cu cruci, se înf\]i[\ tat\lui s\u, c\ci tocmai se împlinise sorocul,
[i-l întreb\ care era locul unde trebuia s\-l g\seasc\ diavolul. Dup\
ce primi r\spunsul, î[i lu\ r\mas bun [i porni la drum. Seara târziu
ajunse într-o p\dure mare, unde, dup\ c\ut\ri îndelungi, g\si o
c\su]\ singuratic\. P\rea nelocuit\, dar când intr\ în\untru [i scotoci
peste tot, d\du peste o b\trânic\ ; fiind de-acum întuneric, o rug\
s\-l ad\posteasc\ peste noapte. Ea r\spunse :
– E[ti binevenit, b\iete drag\, dar m\ tem c\ n-ai s\ fii aici în
siguran]\, c\ci eu am doisprezece feciori care sunt tâlhari. Dar am
s\ te ascund, c\ci, dac\ te-ar vedea, te-ar omorî. Cu vorbele astea, îl
duse la buc\t\rie [i-l ascunse în cuptor.

179
Venind acas\ [i fiind cei mai sângero[i fârta]i din câ]i sunt pe
lume, tâlharii mirosir\ c\ în afar\ de ei mai era om în cas\ [i-[i
întrebar\ mama pe cine ascunsese. Ea încerc\ prin [iretlicuri s\
ocoleasc\ r\spunsul ; când îns\ feciorii uciga[i se pornir\ s\ caute [i
s\ amenin]e, le spuse cine era [i izbuti prin rug\min]ile ei s\-i fac\
s\ jure c\ n-o s\-i pricinuiasc\ nici un r\u. Plin de spaim\, protejatul
b\trânei ie[i, în cele din urm\, din ascunz\toarea sa. Tâlharii se
minunar\ tare de hainele sale preo]e[ti [i-l întrebar\ cine e, de unde
vine [i încotro merge ? El le spuse toat\ t\r\[enia sa : tâlharii îl
ascultar\ cu b\gare de seam\ [i râser\ mai cu seam\ de faptul c\
b\iatul era atât de prost încât, în loc s-a[tepte s\ vin\ dracul s\-l ia,
se duce singur, de bun\ voie. V\zând c\ ]ine mor]i[ ca a doua zi s\
plece mai departe, ho]ii îl l\murir\, râzând în hohote, unde se afla
a[a-zisa pe[ter\ a dracului, al c\rei interior tâlharii îns\, dup\ cum
spuneau, nu-l cuno[teau. ~i f\g\duir\ s\-i dea pe unul dintre ai lor
s\-l înso]easc\ pentru a nu gre[i drumul. La urm\ mai vorbi [i
mama tâlharilor :
– B\iete, când te-oi duce mâine la diavol, te rog s\-ntrebi cum
poate cineva care a omorât [i-a r\pus mul]i oameni s\-[i isp\[easc\
p\catele. De-a fi s\ te întorci cu bine din nou aici, s\ ne spui asta,
c\ci a[ vrea foarte mult ca feciorii mei s\ se lase de îndeletnicirea lor
cumplit\ [i s\ se fac\ oameni smeri]i.
A doua zi, înso]it de un tâlhar, feciorul porni spre pe[ter\, care nu
era departe de casa tâlharilor. Dup\ ce-[i l\s\ c\l\uza s\ plece, intr\
în\untru [i ajunse în fa]a unei u[i închise, la care b\tu. Se deschise
pe loc [i ie[ir\ mai mul]i draci, care hârâir\ spre el, întrebându-l ce
vrea [i de unde vine. Se vedea bine c\ se sfiau de str\in, c\ci avea
hain\ preo]easc\ [i purta multe cruci pe ea. Când spuse c\ azi e ziua
în care trebuia s\ fie luat de dracul, se isc\ o larm\ [i o harababur\
nemaipomenit\ :
– Pleac\, pleac\, du-te unde vrei, nu ne trebuie popi !
Hohotind s\lbatic, aruncar\ dup\ el cu gunoi [i necur\]enii.
Batjocoritul nu se sinchisi, ci le zise lini[tit :
– Ei, atunci, da]i-mi un semn de la st\pânul vostru c\ n-are nevoie
de mine.
Auzind vorbele astea, doi draci se duser\ în\untrul pe[terii ca
s-aduc\ un astfel de semn de la tartorul cel mare, st\pânul lor ; dar
în locul lor, se bulucir\ al]ii pe sub u[\, f\când o larm\ asurzitoare,
ca s\ vad\ ce se întâmpl\.
Curând se ivir\ iar\[i cei doi de la început cu un zapis în mân\ pe
care se aflau diferite semne negre ; îl d\dur\ str\inului, dar a[a ca s\
nu se ating\ de el. Primitorul vorbi atunci c\tre cei doi draci :

180
– Spune]i-mi, cum poate un om care are pe suflet multe omoruri
[i crime crunte s\-[i isp\[easc\ p\catele ca s\-i fie iertate ?
La asta, unul din draci r\spunse :
– Dac\ uciga[ul vâr\ în p\mânt bâta cu care a omorât primul om
[i o ud\ cu ap\, c\rat\-n gur\, pân\ ce d\ vl\stari, face frunze,
înflore[te [i rode[te, atunci e semn c\ i-au fost iertate p\catele.
Cu acest r\spuns, feciorul se dep\rt\, în vreme ce dracii aruncau
dup\ el cu gunoi [i necur\]enii ca s\-i mânjeasc\ haina. Când
nimereau, se stârnea de fiecare dat\ o larm\ de[ucheat\.
Feciorul g\si curând drumul la coliba tâlharilor [i le povesti ce i
se întâmplase, le ar\t\ [i zapisul spre a-[i adeveri spusele. Dar
tâlharii râser\ [i mai mult de el, în vreme ce adeverirea diavoleasc\
trecea din mân\ în mân\. Când feciorul îi povesti b\trânei ce-i
spusese dracul despre isp\[irea p\catelor de moarte, tâlharii î[i
b\tur\ [i mai tare joc de el [i de mama lor ; dar ea nu-[i pierdu
cump\tul din pricina asta, ci îi ceru celui mai tân\r dintre ei bâta cu
care s\vâr[ise primul omor. Acesta ascult\, aduse bâta [i, la porunca
mamei sale, o înfipse în p\mânt, chiar în fa]a casei. Apoi el [i mama
se duser\ la izvorul din apropiere, aduser\ ap\ în gur\ [i udar\
lemnul uscat, ceilal]i continuar\ s\-i ia în râs [i s\-i batjocoreasc\
pân\ ce v\zur\ deodat\ c\ bâta uscat\, f\r\ coaj\, d\ muguri care se
sparg [i din ei ies frunze verzi. Acum alerga fiecare la izvor [i aducea
ap\ în gur\ ; curând bâta uciga[\ avea o coroan\ bogat\ de frunze,
apoi ap\rur\ flori str\lucitoare, iar peste pu]in\ vreme, în locul lor,
se leg\nau roade minunate asemenea unor mere de aur. Unul dintre
tâlhari scutur\ pomul cel nou, pe jos c\zur\ câteva mere care se
sparser\ în dou\ [i din fiecare m\r zbur\ spre cer un porumbel de
un alb orbitor.
Aceast\ întâmplare miraculoas\ r\scoli atât de puternic inimile
tâlharilor, încât c\zur\ în genunchi, cerând iertare lui Dumnezeu
pentru p\catele lor [i-[i puser\ în gând ca din acel ceas s\ se lase de
îndeletnicirea lor sângeroas\, ba chiar s\ se predea ca s\ fie judeca]i
[i osândi]i. Se al\turar\ de aceea feciorului, când acesta se întoarse
la ora[ : înainte mergea b\trâna, iar dup\ ea, tâlharii, doi câte doi,
dup\ vârst\, având fiecare în mân\ o r\muric\ din pomul miraculos
[i câte unul din acele mere frumoase cu porumbei.
La judecat\, povesti mai întâi feciorul pescarului p\]ania lui,
apoi despre cuvântul pe care îl primise de la draci, iar la urm\
întâmplarea de necrezut cu pomul miraculos al împ\c\rii. Drept
dovad\ c\ spusele sale erau adev\rate, câ]iva tâlhari aruncar\ pe
jos câteva mere care plesnir\ iar din ele se ridicar\ în aer porumbei
de un alb orbitor. Dup\ ce se v\zu atât de l\murit c\ ace[ti p\c\to[i
erau ierta]i, judec\torii nu [ov\ir\ s\-i cru]e cu totul de osând\, iar

181
ei înapoiar\ p\gubi]ilor toate bog\]iile pe care le ]ineau ascunse în
pivni]ele casei lor din p\dure.
Feciorul îns\ merse grabnic la tat\l s\u, îi povesti totul a[a cum
se petrecuse, adeverind prin chiar semn\tura dracului c\ învoiala
primejdioas\ fusese desf\cut\. B\trânul pescar se bucur\, fire[te,
de acest lucru : osp\t\, în chipul cel mai str\lucit, trei zile la rând tot
ora[ul, s\raci [i boga]i, în casa lui, [i în fiecare zi, la desert ar\ta
oaspe]ilor, spre marea lor uimire [i bucurie miracolul cu merele [i
porumbeii albi. Dup\ aceast\ întâmplare, tat\l, mama [i fiul tr\ir\
înc\ mult\ vreme ferici]i [i mul]umi]i, pre]ui]i de tot ora[ul [i mai cu
seam\ de tâlharii de odinioar\, dintre care fiecare se apucase de o
meserie cinstit\.

˜™

Brednich/Talo[ 15. AT 756 B I-III (Contractul cu dracul). Spectaculoas\


[i decorativ\ e procesiunea tâlharilor cumin]i]i în drum spre ora[. Motivul
iert\rii apare intensificat prin asocierea simbolicii biblice a porumbelului cu
aceea a înverzirii [i rodirii lemnului uscat.

182
16

fata de imparat
si manzul

u
nui împ\rat puternic i se n\scu o fat\ [i în aceea[i zi iapa cea
mai iubit\ îi f\t\ un mânz. Când împlini o jum\tate de an,
acesta se opri din cre[tere [i oricât ar fi înaintat în vârst\ nu putea
s\ mai creasc\, în schimb avea însu[irea nemaiauzit\ de a vorbi [i
anume foarte în]elept.
Când prin]esa ajunse la o vârst\ mai înaintat\ a copil\riei, începu
s\ prind\ o dragoste atât de mare de mânzul n\zdr\van, încât aproape
nu mai putea fi desp\r]it\ de el [i în fiecare sear\, când venea
vremea s\ mearg\ la culcare, era luat\ plângând de lâng\ el. ~l
hr\nea în fiecare zi cu foc [i-l ad\pa cu vin, c\ci, îndeajuns de
ciudat, animalul nu voia s\ se hr\neasc\ cu altceva. ~n schimb, era
atât de legat de prin]es\, încât o urma peste tot, oriunde ar fi mers.
~ntre timp, prin]esa împlini cincisprezece ani [i împ\ratul dorea
din tot sufletul s-o m\rite. La început ea ar\t\ sil\ fa]\ de c\s\torie,
dar, fiindc\ era o fat\ ascult\toare, se supuse voin]ei p\rintelui s\u.
Spre a-i g\si un so], împ\ratul puse s\ se întind\ pielea a doi p\duchi
pe o tob\, în sunetele c\reia s\ se vesteasc\ prin toat\ cetatea de
scaun c\ cine va ghici cu ce e acoperit\ toba, acela, fie el supus sau
str\in, o va primi de nevast\ pe fata sa, frumoasa prin]es\, [i va
st\pâni cândva împ\r\]ia.
Fire[te, s-au g\sit mul]i pe]itori, de neam sau de rând, dar nici
unul din ei n-a fost în stare s\ dezlege ghicitoarea. ~n cele din urm\,
un balaur mare, care era totodat\ [i unul din cei mai puternici

183
vr\jitori [i care cu ajutorul vr\jilor sale aflase ce fel de piele se afl\ pe
toba crainicului împ\r\tesc, î[i trimise feciorul s\ ob]in\ mâna fetei
de împ\rat. ~mp\ratul nu avu nimic de zis împotriva pe]itorului care
dezlegase taina, iar pe deasupra era frumos la chip [i era înso]it de
un mare alai, astfel c\ str\inul plec\ spre a face preg\tirile de nunt\.
Prin]esa îns\ merse degrab\ la mânz s\-i spun\ ce se întâmplase.
Acesta era foarte mâhnit [i-i zise :
– Ah, [tiu tot [i chiar mai mult, str\inul chipe[ nu e decât feciorul
celui mai groaznic balaur [i vr\jitor [i e, chiar el, un mare vr\jitor.
Auzind vorbele astea, prin]esa începu s\ tremure [i s\ plâng\ ;
atunci mânzul zise din nou :
– Nu te teme, du-te numai la tat\l t\u [i roag\-l s\ pun\ s\ ]i se
fac\ trei rânduri de straie b\rb\te[ti ca s\ po]i s\ fugi pentru o vreme
de la curte. S\-]i dea, de asemenea, c\r]i [i izvoade care s\ arate c\
e[ti feciorul lui. Când o s\ ai toate astea, vino la mine [i am s\ te duc
încotro ai s\ vrei [i unde balaurul n-o s\ te afle cu nici un chip.
Plângând de bucurie, prin]esa îl îmbr\]i[\ pe mânzul ei drag [i
apoi alerg\ la tat\l ei, c\ruia îi împ\rt\[i tot ce fusese pov\]uit\ s\ fac\.
Nu mai pu]in speriat decât fata sa de aceast\ veste, împ\ratul nu
st\tu mult pe gânduri, ci puse s\ se întocmeasc\ izvoadele cerute [i,
[tiind c\ nu-[i putea p\zi copila de r\zbunarea balaurului, o binecu-
vânt\ [i-i spuse c\ [i el are deplin\ încredere în mânzul ei drag.
Ducându-se din nou la acesta, prin]esa trebui s\ se îmbrace pe
loc b\rb\te[te [i s\ încalece pe mânz care îngenunche, în acest scop,
în fa]a ei. Dup\ ce se a[ez\ bine-n [a, animalul se ridic\ în v\zduh
[i o duse cu o nemaipomenit\ iu]eal\ la mari dep\rt\ri. Dup\ o
vreme, mânzul zise :
– Prin]es\ drag\, ia uit\-te în jur, dac\ nu vezi ceva.
Se uit\ în jur [i, spre groaza ei, z\ri în spate un balaur care o
urm\rea. Pricepu, fire[te, de-ndat\ c\ nu era nimeni altul decât
acela al c\rui nevast\ ar fi trebuit s\ fie, [i de aceea îi strig\ mânzului :
– Oh, repede, repede, balaurul e pe urmele noastre !
– Cum vrei s\ zbur\m, o întreb\ mânzul, ca vântul sau ca gândul ?
– Ca vântul, veni r\spunsul prin]esei însp\imântate, [i cu aripi
de furtun\, fugarii gonir\ prin v\zduh, pân\ ce mânzul zise din nou
c\tre prin]es\ :
– Ia uit\-te, unde suntem !
Aceasta se uit\ tot a[a [i-l z\ri din nou, în spatele ei, chiar mai
aproape decât înainte, pe balaurul care forn\ia grozav.
– Oh, fugi, fugi repede ! strig\ iar\[i prin]esa, speriat\ de moarte,
balaurul e gata s\ ne-ajung\ !
– Cum vrei s\ zbur\m, întreb\ mânzul, ca vântul sau ca gândul ?

184
– Ca gândul ! strig\ prin]esa, oh, fugi, fugi !
Nici nu rosti bine aceste cuvinte, când [i v\zu sub ea un mare
ora[, unde mânzul se l\s\ jos. Coborî într-o pia]\ larg\, înconjurat\
de palate splendide, c\ci aici locuia împ\ratul unei mari împ\r\]ii
împreun\ cu întreaga sa curte.
~ntrebând prin]esa ce aveau acum s\ fac\ în acest ora[ str\in,
mânzul r\spunse :
– Du-te la împ\rat, închin\-te în fa]a lui [i spune-i c\ preaînal]atul
împ\rat, p\rintele t\u, îl salut\ [i îi face cunoscut c\ te-a trimis pe
tine, feciorul s\u, în lumea larg\ ca s\ dobânde[ti înv\]\tur\. ~mp\-
ratul te va primi bine, c\ci este un prieten din june]e al tat\lui t\u.
R\mâi acum cu bine, c\ci eu m\ duc la p\scut. De-oi avea trebuin]\
de mine, s\ strângi în mân\ perni]a asta pe care am umplut-o cu
p\rul meu, [i am s\ fiu de îndat\ lâng\ tine. Cu lacrimi-n ochi,
prin]esa voi s\-[i ia r\mas bun de la mânzul ei drag, dar acesta nu-i
d\du r\gaz, c\ci, o dat\ cu ultimele sale cuvinte se f\cu nev\zut, a[a
c\ fata se uita degeaba dup\ el.
Plin\ de îndoieli, intr\ în palat [i, la dorin]a ei, fu dus\ degrab\ la
împ\rat, c\ruia i se înf\]i[\ drept feciorul tat\lui ei [i c\ruia îi d\du
c\r]ile sale. ~mp\ratul le lu\ [i se bucur\ nespus s\ primeasc\ la
sine pe feciorul prietenului s\u iubit din june]e. Porunci de îndat\ s\
fie a[ternute câteva înc\peri bogate [i s\ se g\teasc\ b\i scumpe
pentru prin]ul str\in, dup\ care î[i l\s\ oaspetele s\ plece pentru
câteva ceasuri ca s\ se poat\ odihni dup\ c\l\toria lung\.
Pe zi ce trecea, prin]ul str\in câ[tiga din ce în ce mai mult încre-
derea [i dragostea împ\ratului, astfel încât curând acesta îl puse
deasupra celui mai mare dreg\tor al s\u [i-i d\du s\ fac\ treburi pe
care nu le încredin]a nim\nui. A[a-zisul prin] era foarte bucuros de
asta [i voia s\ se arate vrednic de o cinste atât de înalt\ ; se purta cu
râvn\ [i nutrea o dragoste deosebit\ fa]\ de prietenul tat\lui s\u.
Lucrul \sta nu era pe placul sfetnicilor [i dreg\torilor împ\ratului,
c\ci se socoteau prea în]elep]i [i prea vrednici pentru ca în mod
chibzuit s\ fie pus peste ei cineva atât de tân\r, fie el [i fecior de
împ\rat. Dup\ ce s-au plâns din pricina asta de mai multe ori
împ\ratului, dar întotdeauna zadarnic, încercar\ prin uneltiri s\-l
îndep\rteze pe prin] de la palat [i, între altele, îl pârâr\ c\ nu e
fecior, ci fat\. Cea mai l\murit\ dovad\ ar fi dragostea neobi[nuit\
pe care i-o ar\ta mereu fiul împ\ratului, c\ci unde se mai pomenise
ca sim]iri de acest fel s\ se lege între doi feciori tineri ?
La început, împ\ratul nu d\du ascultare acestor pâri, dar pân\ la
urm\, deoarece se repetau întruna, le primi, încuviin]ând propunerea
sfetnicilor s\i ca prin]ul str\in s\ fie pus la încercare. Acesta trebuia
s\ fie dus de fiul împ\ratului într-un bazar, unde se vindeau s\bii de

185
aur, pinteni, l\nci, s\ge]i [i alte arme, apoi numeroase ro]i de tors
din aur, fuse, ace [i altele asemenea. Acolo avea s\ fie slobod s\
cumpere ce-i poftea inima : dac\ avea s-aleag\ arme, avea s\ fie o
dovad\ c\ e de sex b\rb\tesc ; dac\, în schimb, avea s-aleag\ o roat\
de tors sau ceva asem\n\tor, atunci avea s\ fie neîndoielnic c\ e
fat\. Spre a fi siguri, îl rugar\ pe fiul împ\ratului ca a doua zi, când
avea s\ fie trimis de preaînaltul s\u p\rinte cu str\inul la bazar, s\-l
îndemne pe acesta s\ cumpere o roat\ de tors. Prin]ul, care nu vedea
în asta nimic r\u, f\g\dui s\ fac\ întocmai.
Când prin]ul str\in auzi [i încuviin]\ dorin]a prietenului s\u,
împ\ratul, de a merge a doua zi cu fiul acestuia la bazar, în noaptea
de dinainte strânse perni]a pe care i-o d\ruise mânzul. Asta se
întâmpla ori de câte ori nu [tia ce trebuie s\ fac\. Se ivi curând
mânzul care-i dezv\lui urzeala sfetnicilor împ\r\te[ti [i-l pov\]ui ca
la bazar s\ pun\ neap\rat mâna pe arme. A doua zi, amândoi prin]ii
se duser\ la bazar [i, când intrar\ înuntru, fiul împ\ratului vorbi
a[a cum îi cerur\ sfetnicii :
– Ei, hai s\ cump\r\m o roat\ frumoas\ de tors, din aur, [i fuse !
Atunci prin]ul str\in strig\ :
– Fugi de-aici, cum î]i trece prin cap s\ te-ncarci cu asemenea
marf\ femeiasc\ ! S\ lu\m arcuri [i s\ge]i, s\bii [i l\nci, astea se
cuvin b\rba]ilor !
Cump\rar\ deci arme foarte frumoase, pe care le duser\ apoi s\ le
arate împ\ratului, care fu foarte mul]umit c\ zvonurile rele despre
protejatul s\u erau neîntemeiate. „O prob\ nu e prob\”, îi spuser\
iar\[i împ\ratului sfetnicii s\i, când el le povesti plin de bucurie cât
de bine trecuse proba prin]ul str\in.
– Preaîn\l]ate Doamne, mai încuviin]eaz\ o prob\ [i-ai s\ vezi c\
[i femeile î[i pot dori arme [i, totu[i, s\ r\mân\ ceea ce sunt.
Sigur pe sine, împ\ratul mai încuviin]\ o prob\, dup\ care fiul
împ\ratului trebuia s\ mearg\ cu str\inul la via împ\r\teasc\, iar
acolo prin]ul s\-l îndemne s\ ia [i s\ m\nânce struguri. Dac\ prin]ul
str\in avea s\ ia strugurii [i s\-i m\nânce nesp\la]i, atunci aceast\
l\comie ner\bd\toare [i joas\ pornire pofticioas\ vor ar\ta îndeajuns
c\ nu e b\rbat.
~mp\ratul încuviin]\ propunerea [i-[i f\cu cunoscut\ dorin]a
protejatului s\u ca a doua zi dis-de-diminea]\ s\ mearg\ cu fiul s\u
la via împ\r\teasc\. Str\inul, pe care prin]ul voise s\-l ademeneasc\
spre a cump\ra roata de tors, nu prea mai avea încredere, a[a c\
seara strânse perni]a cu atât mai jinduitor în mân\ ; mânzul ap\ru
pe loc. El o l\muri pe protejata sa despre noua urzeal\ a mini[trilor
[i-i spuse c\ prin]ul îi va cere s\ ia struguri de pe butuci [i s\
m\nânce, dar ea s\ cear\ s\ fie sp\la]i [i s\ i se dea pe farfurie, a[a
cum se cuvine b\rba]ilor de rangul s\u.

186
Acum era neîndoielnic c\ str\inul avea s\ scape [i de ast\ dat\ de
capcana care i se întindea. Când, a doua zi diminea]\, prin]ul îi ceru
în via împ\r\teasc\ s\ m\nânce struguri, str\inul îi spuse mândru
[i lini[tit c\ mai întâi s\ fie sp\la]i [i adu[i pe farfurii. ~ncredin]at de
prima prob\, împ\ratul nu se îndoise deloc nici de rezultatul bun al
celei de a doua, dar se bucur\ totu[i mult [i de ast\ dat\ [i-[i
respinse scurt mini[trii, când ace[tia mai propuser\ o a treia prob\.
Fiul împ\ratului se sim]ea îns\ ru[inat c\ se purtase de dou\ ori
necinstit cu prietenul s\u [i nu se mai învoi cu nici o propunere. Dar
sfetnicii haini nu se potolir\ [i n\scocir\ un alt mijloc prin care s\-l
îndep\rteze de la curte pe str\inul pe care-l urau, cu atât mai mult
cu cât felul sever [i drept în care el îi supraveghea le era din zi în zi
tot mai nesuferit. Peste o vreme se înf\]i[ar\ din nou la împ\rat [i se
plânser\ de trufia protejatului s\u, care s-ar fi l\udat c\, dac\ voia,
putea s-o r\peasc\ pe fata frumoas\ a împ\ratului vecin, care era [i
un mare vr\jitor. Sfetnicii r\uvoitori [tiau c\ împ\ratul o v\zuse
odat\ pe aceast\ fat\ frumoas\ [i c\ o îndr\gise nespus [i c\ [i-ar fi
dat bucuros împ\r\]ia, numai s\ o aib\. Dar asta era cu neputin]\,
c\ci tat\l ei, ca s-o pun\ la ad\post de orice urm\rire, o ]inea închis\
într-un palat de cle[tar, ridicat pe un munte de cle[tar. Cu toate
astea, b\trânul împ\rat se l\s\ prostit de dragostea pentru frumoasa
prin]es\ [i, de ast\ dat\, d\du crezare sfetnicilor vicleni ; porunci
deci fiului prietenului s\u s\ porneasc\ spre palatul de cle[tar [i,
dac\ ]ine la capul lui, s\ se întoarc\ cu fata sau s\ nu se mai
întoarc\ deloc.
Buim\cit de schimbarea brusc\ din gândirea înaltului s\u bine-
f\c\tor, prin]ul se strecur\ în camera sa [i, cuprins de spaim\,
începu s\ plâng\ amar, a[a c\ nu se gândi de îndat\ la pernu]a lui.
Pân\ la urm\ î[i aminti de ea, o strânse [i pe loc se ivi mânzul,
c\ruia îi povesti necazul s\u. ~ndemnându-l s\ nu mai fie sup\rat,
acesta îi vorbi astfel :
– Toat\ treaba vine de la sfetnicii haini ai împ\ratului care cunosc
sl\biciunea st\pânului lor [i care ar vrea s\ te duc\ la pierzanie. Dar
fii lini[tit, [tiu ce trebuie f\cut. Du-te acum la împ\rat [i spune-i c\
ai putea s-o aduci pe frumoasa fat\ din palatul de cle[tar, dar ai
nevoie de o cutie plin\ cu cele mai frumoase giuvaeruri [i cele mai
minunate podoabe din vistieria împ\r\teasc\. Când o s\ ai toate astea,
cheam\-m\ din nou [i vom vedea ce-avem de f\cut mai departe.
Când împ\ratul auzi din chiar gura protejatului s\u c\ e în stare
s\ i-o aduc\ pe frumoasa fat\ de care tot sufletul îi era plin, porunci
vistierului s\-i înmâneze prin]ului str\in tot ce cerea. Având la sine
cele mai mari bog\]ii din lume, prin]ul î[i chem\ mânzul, înc\lec\ pe
el [i, zburând ca vântul, se îndreptar\ spre împ\r\]ia unde împ\ratul

187
b\trân î[i ]inea fata închis\ într-un palat de cle[tar. Jos, la picioarele
muntelui, str\lucea o gr\din\ mândr\ cu cele mai str\lucitoare flori,
iar în mijlocul ei un havuz î[i arunca sus de tot razele de argint, a[a
c\, v\zând în lumina soarelui atâta splendoare, ochii ]i se umpleau
de lacrimi. Dar când prin]ul se l\s\ cu mânzul jos, lâng\ fântân\,
[i-[i deschise cutia splendid\, fa]\ de sclipirea [i scânteierea acestor
minun\]ii, str\lucirea gr\dinii se stinse într-o lucire palid\. Mai întâi
ap\ru la fântân\ o slujnic\ a împ\r\tesei ca s\ ia ap\ [i nu-[i mai
putu lua ochii de la priveli[tea minunat\. ~ntârziind atâta, prin]esa
trimise dup\ ea un slujitor, care r\mase în fa]a str\inului, stând [i
el lâng\ fat\, ca împietrit. ~n cele din urm\ se ivi [i b\trâna împ\-
r\teas\, dar [i ochii ei r\maser\ a]inti]i la str\lucirea acelor giuvaeruri
nepre]uite, a[a încât la urm\ de tot veni [i b\trânul împ\rat hain ca
s\ vad\ de ce nu se mai întoarce nimeni de la fântân\. Numai c\ [i
el fu într-atât de fermecat de lucrurile splendide, încât alerg\ la
muntele de cle[tar [i-[i aduse copila, preafrumoasa fat\ din palatul
de cle[tar, ca s\ se bucure [i ea de asemenea priveli[te. Prin]esa fu,
desigur, foarte uimit\ de aceast\ splendoare pe care o vedea pentru
prima oar\, dar [i mai mult îi pl\cu tân\rul str\in, de care prinse pe
loc o dragoste arz\toare. Le m\rturisi p\rin]ilor acest lucru [i b\trâ-
nul împ\rat, care î[i iubea fata mult, se învoi ca str\inul f\r\ seam\n
de bogat s-o ia pe fata lui de nevast\. Totul merse bine pân\ aici [i
atât perechea împ\r\teasc\, precum [i proasp\t c\s\tori]ii se sim-
]eau foarte ferici]i. Fiecare, fire[te, din alte pricini : femeia-so] dato-
rit\ izbutirii planurilor sale, despre care se sf\tuia noaptea cu mânzul,
iar prin]esa datorit\ faptului c\ dobândise un b\rbat atât de chipe[
[i pl\cut. Desigur îns\ c\ b\rbatul tân\r nu se gândea decât cum s\
fug\ cu frumoasa lui so]ie de la curtea socrului s\u, iar prin]esa se
plângea p\rin]ilor c\ b\rbatul ei nu-i dr\g\stos cu ea. B\trânul
împ\rat î[i lu\ ginerele la întreb\ri, iar el r\spunse, dup\ cum îl
pov\]uise mai înainte mânzul :
– ~n\l]ate Doamne, dac\ pân\ acum m-am ar\tat rece cu tân\ra
[i frumoasa mea nevast\ nu este din sil\ fa]\ de ea, ci din pricina
unui jur\mânt care m\ opre[te s\ socotesc o fat\ drept so]ia mea atâta
timp cât n-am înf\]i[at-o iubi]ilor mei p\rin]i. ~ng\duie-mi de aceea
s\ plec pentru o vreme de la curtea ta [i s\ m\ duc la p\rin]ii mei !
B\trânul împ\rat, socotind aceste vorbe pline de virtute [i de
în]elepciune, î[i d\du învoirea [i porunci s\ se fac\ cele mai mari
preg\tiri pentru plecarea fiicei sale din casa p\rinteasc\.
Când totul fu gata, prin]esa se desp\r]i cu ochii în lacrimi de
p\rin]ii ei [i porni în lumea larg\ al\turi de iubitul ei so]. Dup\ ce
c\l\torir\ pân\ seara, înc\lecar\ amândoi, prin]esa [i b\rbatul ei,
pe mânz [i curând ap\ru la curte, spre marea ciud\ a sfetnicilor

188
haini, str\inul pe care-l socotiser\ mort, cu preafrumoasa prin]es\
din palatul de cle[tar. ~mp\ratul veni jos, în curtea palatului, s\-[i
întâmpine solul [i pe chipe[a mireasa [i întreb\ de îndat\ :
– Este aceasta fecioara pe care vreau s-o iau de so]ie ? Da, da, ea
este, c\ci frumuse]ea ei n-are pereche.
Tîn\rul înso]itor al chipe[ei prin]ese îi spuse îns\ împ\ratului :
– ~n\l]ate Doamne, întoarce-te înapoi în palat [i pune s\ ]i se taie
barba, c\ci altminteri n-o s\-i placi miresei tale.
Prin]esa se întoarse îns\ ro[ind [i zise :
– Ce însemneaz\ asta c\-mi zici mireasa acestui b\rbat b\rbos ?
Nu-l vreau, doar te am pe tine, care e[ti mult mai frumos decât el [i
decât to]i cei din jurul lui.
Alaiul ajunse între timp în palat, unde împ\ratul, cu barba ras\,
îmbr\cat în haine str\lucitoare, veni în întâmpinarea tinerei perechi.
Credinciosul s\u protejat îi încredin]\ chipe[a mireas\, zicându-i :
– Ia-o, eu mi-am ]inut cuvântul.
{i, întorcându-se c\tre prin]es\, îi spuse :
– Drag\ prieten\, nu te împotrivi s\ iei de b\rbat pe cel mai bun
dintre to]i împ\ra]ii, iar pe mine s\ m\ ui]i, c\ci eu însumi nu sunt
decât o fat\ slab\ ca [i tine.
Auzind aceste cuvinte to]i r\maser\ uimi]i, ne[tiind ce s\ spun\,
sfetnicii, curtenii, prin]esa, prin]ul [i împ\ratul. Prin]esa-b\rbat
f\g\dui s\ povesteasc\ la mas\ de ce se travestise în b\rbat [i venise
aici. Deoarece to]i erau curio[i s\ afle, nu întârziar\ mult cu masa
s\rb\toreasc\ [i, în urm\, oaspe]ii nu putur\ decât s\ se minuneze
de mânzul ciudat pe care prin]esa îl avea de prieten. ~mp\ratul, care
din pricina tuturor lucrurilor petrecute atât de nea[teptat la curtea
lui, era de o mare voio[ie, d\du de [tire la mas\ c\ prin]esa [i prin]ul
aveau de asemenea s\ se cunune ca s\ se reînnoiasc\, precum
spunea, vechea leg\tur\ de prietenie cu tat\l ei.
Urm\ o petrecere dup\ alta [i fericirea p\rea s\ nu mai aib\
sfâr[it. Dar dup\ o vreme izbucni un r\zboi [i împ\ratul b\trân, care
nu se putea deslipi de tân\ra lui so]ie, î[i trimise fiul pe câmpul de
b\taie. Dup\ câteva luni, timp pe care acesta îl petrecuse acolo [i se
b\tuse curajos, nevasta lui n\scu acas\ doi b\ie]i de aur. Plin de
bucurie, împ\ratul trimise de îndat\ un osta[ în tab\r\, la fiul s\u,
cu o scrisoare în care îl în[tiin]a de întâmplarea fericit\.
Ner\bd\tor s\-[i duc\ solia cât mai repede, trimisul alerg\ c\lare
pân\ seara, când omul [i calul erau mai s\ se pr\bu[easc\ de
istovire. V\zu atunci într-un lumini[ de p\dure un han, în care
hot\rî s\ r\mân\ peste noapte. Toate erau aici nespus de pl\cut
orânduite, nu lipsea nimic afar\ de o gazd\ prietenoas\ care s\ vin\
în întâmpinarea oaspetelui obosit. ~n loc de asta, nu era de v\zut

189
decât un b\trân c\runt [i ursuz, a c\rui privire nu spunea nimic
bun. Fire[te, dac\ solul ostenit ar fi [tiut c\ acest hangiu nelini[titor
era un mare vr\jitor [i balaur, acela[i al c\rui fiu urma s-o ia de
nevast\ tocmai pe prin]es\, so]ia st\pânului s\u, atunci ar fi dormit
mai bine în p\dure [i [i-ar fi potolit foamea cu poame p\dure]e decât
s\ înnopteze aici. Dup\ ce coborî, se învior\ cu un vin minunat [i
se-ngriji de calul s\u în grajd, fu întrebat de hangiu de scopul
c\l\toriei sale. ~n bucuria lui, solul cinstit îi dezv\lui vr\jitorului
sarcina sa [i-i ar\t\ scrisoarea împ\ratului b\trân c\tre fiul s\u.
Vr\jitorul cel r\u recunoscu de îndat\ c\ fericita mam\ nu era alta
decât prin]esa sortit\ fiului s\u [i în suflet i se aprinse vechea mânie.
Spre a da frâu liber r\zbun\rii sale, îi turn\ solului ostenit o b\utur\
adormitoare [i, când acesta fu cufundat într-un somn adânc, îi lu\
scrisoarea [i scrise alta în loc, care în afar\ sem\na leit cu cealalt\,
în schimb, avea cu totul alt con]inut, anume c\ so]ia prin]ului era o
vr\jitoare cumplit\ care n\scuse b\rbatului ei doi c\]ei. La sfâr[it,
scrisoarea mincinoas\ mai întreba ce trebuia f\cut cu mama vr\ji-
toare [i cu cele dou\ stârpituri.
A doua zi solul porni c\lare mai departe, f\r\ s\ bage de seam\
în[el\ciunea. Când prin]ul citi vestea îngrozitoare, începu s\ plâng\,
dar totu[i spuse : „Deoarece aceste f\pturi sunt copiii mei, s\ nu li se
întâmple nici un r\u” [i, cu inim\ grea, scrise acela[i lucru [i c\tre
tat\l s\u, b\trânul împ\rat.
La întoarcere, solul trecu din nou pe la han, unde vr\jitorul cel
r\u întreb\ de toate, ce g\sise în tab\ra st\pânului s\u [i cum se
purtase acesta aflând vestea. Apoi d\du din nou solului o b\utur\
adormitoare, îi lu\ ca [i prima dat\ scrisoarea [i ticlui o alta, în care
se spunea c\ nou-n\scu]ii nu pot fi copiii s\i, c\ so]ia sa trebuie de
îndat\ omorât\, iar corciturile înecate, a[a încât la întoarcere s\ n-o
mai vad\ nici pe mam\, nici pe copii.
Când b\trânul împ\rat primi scrisoarea, nu [tiu cum s-o t\lm\-
ceasc\ [i-[i chem\ sfetnicii, care înc\ mai nutreau vechea lor ur\
împotriva prin]esei [i care de aceea o osândir\ cu to]ii ca, împreun\
cu copiii, s\ fie ars\ public. ~n mijlocul cur]ii, în fa]a palatului se
preg\ti un mare rug, iar s\rmana mam\ cu sugarii ei fu legat\ strâns
de un stâlp. Ajutoarele de c\l\u aprinser\ focul [i, prin norii negri de
fum, fl\c\rile începur\ s\ se înal]e pe lâng\ nefericita femeie ; cuprins\
de o spaim\ nespus\, strânse mai tare cele dou\ victime nevinovate la
piept, unde purta [i perni]a minunat\ d\ruit\ de mânz. De îndat\
ap\ru animalul credincios care înghi]i focul, precum odinioar\ când
prin]esa îl hr\nea astfel. Rugul se stinse, mama `ns\ [i cei doi prunci
înc\lecar\ pe spatele mânzului [i cu iu]eala gândului pierir\ din fa]a
privitorilor [i se oprir\ într-o pustietate dep\rtat\. Acolo mânzul zise :

190
– Drag\ prin]es\, acum mi s-a împlinit sorocul [i trebuie s\ mor
aici. Dar nu te teme, ci dup\ ce-oi muri, ia un cu]it, scoate-mi ma]ele
din trup, zdrumic\-le [i îngroap\-le în patru col]uri, la ce distan]\
vrei ; inima îns\ pune-mi-o la mijloc. Tu [i copiii folosi]i-mi trupul
golit drept ad\post de-o noapte.
Dup\ ce vorbi a[a, mânzul se-ntinse pe jos [i muri, iar prin]esa
f\cu a[a cum o pov\]uise animalul ei drag. Trezindu-se diminea]a,
se pomeni cu copiii ei într-un palat mare [i solid, în fa]a por]ii c\ruia
st\teau de paz\ doi lei vii, uria[i, a[a ca nimeni s\ nu poat\ intra
în\untru. Aici nefericita femeie, la ad\post de oameni, tr\i o vreme
lini[tit\, în parte din prada pe care o aduceau leii acas\ [i o împ\r]eau
cu ea, în parte din r\d\cinile [i buruienile pe care le aduna singur\
în p\dure.
~n ora[ul împ\ratului toat\ lumea era uimit\ de felul nemai-
pomenit în care prin]esa sc\pase [i se îndep\rtase de fl\c\ri, [i atât
poporul, cât [i sfetnicii haini erau [i mai încredin]a]i c\ ea fusese o
vr\jitoare viclean\ [i c\ ce p\]ise fusese cu dreptate. {i împ\ratul
b\trân se mângâie cu acest gând de pierderea norei sale dragi [i a
nepo]ilor de aur.
Numai prin]ul, o dat\ întors de pe câmpul de b\taie, r\mase
nemângâiat de pierderea so]iei sale pe care o iubea nespus de mult
[i despre care era pe deplin încredin]at c\ nu era vr\jitoare. Prin]ul
c\zu la grea întristare, din care nu-l mai putea smulge nici vân\-
toarea, îndeletnicirea lui preferat\. Trecur\ astfel mai mul]i ani [i, în
afar\ de el, nimeni nu se mai gândea la aceste întâmpl\ri. ~ntr-un
rând, prin]ul se duse la vân\toare. Dup\ ce hoin\ri îndelung f\r\ s\
prind\ nimic în afar\ de doi porumbei, îl cuprinse foamea [i trimise
de aceea pe cineva din alaiul s\u s\ g\seasc\ prin apropiere o cas\
sau o colib\ unde s\ poate frige porumbeii. Trimisul se întoarse
curând cu vestea c\ foarte aproape se afla un palat frumos [i solid,
care îns\ îi era necunoscut [i în care nu putuse intra c\ci era p\zit
de doi lei crânceni. Prin]ul deveni curios [i fu c\l\uzit pân\ acolo,
dar de intrat nu se putea intra, c\ci atunci când cineva încerca s\ se
apropie de poarta palatului, leii erau cuprin[i de o furie înver[unat\.
Câ]iva din alai începur\ s\ strige ; atunci se ar\t\ la poart\ o femeie
frumoas\, care întreb\ ce pofteau str\inii. R\spunser\ c\ un prin]
nobil se afla acolo [i dorea s\ fie primit ca s\ se odihneasc\ pu]in
dup\ vân\toare. Atunci st\pâna palatului [i a leilor le porunci acestora
s\ se întind\ jos, dup\ care ei se ghemuir\ precum câinii blânzi [i nu
se mai mi[car\. Când, la un semn f\cut de femeia frumoas\, prin]ul
intr\ pe poart\ în curtea palatului, v\zu acolo doi copii minuna]i de
aur, jucându-se împreun\. El îi recunoscu pe loc ca fiind copiii s\i,
iar pe femeia frumoas\ ca fiind s\rmana sa so]ie, pe nedrept prigonit\ ;

191
se-ndrept\ grabnic spre ea, i se arunc\ la picioare [i-i ceru iertare
pentru multele necazuri pe care le suferise din pricina lui [i-i povesti c\
el nu scrisese niciodat\ scrisoarea dup\ care fusese osândit\ la moarte.
Se întoarser\ cu to]ii la b\trânul împ\rat care, împreun\ cu întreg
ora[ul, fu cuprins de o nemaipomenit\ fericire, v\zând c\ î[i rec\-
p\tase nesperat nora iubit\ [i feciorii ei de aur, sc\pa]i atât de
miraculos de la moartea nemeritat\ prin foc. Apoi fu luat la întreb\ri
acel osta[ care umblase cu scrisorile încolo [i-ncoace [i din povestirea
lui se v\zu limpede c\ tot r\ul venise de la b\trânul vr\jitor. Atunci
prin]ul porni cu oaste mare la hanul lui s\-l nimiceasc\, ceea ce, se
pare, [i izbuti pe deplin cu ajutorul lui Dumnezeu. De-atunci încolo
prin]ul tr\i fericit [i netulburat cu so]ia [i copiii lui frumo[i, iar când
tat\l s\u, b\trânul împ\rat, muri, îi urm\ la tron.

˜™

Brednich/Talo[ 16. AT 621(Pielea de p\duche) + motive din 514 (testarea


sexului : M.I. H 1578.1), din 531 (aducerea frumoasei inaccesibile la sfatul
sfetnicilor invidio[i) [i din 706 (calomnierea so]iei prin falsificarea scrisorii :
M.I. K 2117). Avem a face cu o nara]iune complicat\ în care se alunec\,
f\r\ prea multe poticniri, dintr-un tip de basm în altul. Unele articula]ii fac
totu[i defec]iune. A[a, de pild\, eludarea schimb\rii sexului din AT 514
aduce nara]iunea într-un impas din care se iese printr-o motiva]ie stân-
gace : imposibilit\tea de a consuma c\s\toria fetei-voinic cu frumoasa din
palatul de cle[tar e explicat\ printr-o chestiune de etichet\ [i/sau de uz
tradi]ional (obliga]ia de a prezenta mai înainte mireasa propriilor p\rin]i),
care, luat\ în seam\, împinge ac]iunea c\tre AT 706. Cadrul general îl
constituie îns\ femeia persecutat\ de pe]itorul demonic respins.

192
17

ileana cosanzeana

u
n împ\rat puternic, povestea nu spune îns\ din care împ\r\]ie,
avea trei feciori de vârst\ adult\. Celui mai marei se f\cu dor
de însur\toare [i se înf\]i[\ tat\lui s\u cu rug\mintea de a-i da
încuviin]area.
– Fiule, îi zise acesta, porne[te la drum, umbl\ prin ]\ri str\ine
atât cât am umblat [i eu, iar la întoarcere po]i s\ te-nsori.
Prin]ul se preg\ti de plecare [i umbl\ un an întreg prin ]\ri str\ine
pân\ ce ajunse, în cele din urm\, într-un ora[ în care tr\ia o iubit\
din june]ea p\rintelui s\u. De-acolo se-ntoarse acas\ [i-i povesti
tat\lui s\u c\ umblase la fel de mult ca [i el, iar când acesta îl
întreb\ pân\ unde, prin]ul zise :
– Pân\ în acel ora[, tat\, unde ai avut tu odat\ o iubit\.
Râzând, împ\ratul îi r\spunse :
– Dac\ spre a ajunge în acel ora[ ai avut trebuin]\ de un an
întreg, atunci n-ai înc\ voie s\ te-nsori, c\ci eu am ajuns acolo
c\lare într-o jum\tate de zi. La ora opt seara p\r\seam ora[ul,
petreceam cu iubita mea o jum\tate de noapte [i diminea]a eram
înapoi. Vezi, deci, c\ nici pe departe nu mi-e[ti pe potriv\.
La cât\va vreme, voi s\ se însoare [i cel de-al doilea fecior al
împ\ratului [i se înf\]i[\ p\rintelui s\u ca s\ cear\ învoire, dar
primi acela[i r\spuns ca [i fratele s\u. Porni [i el la drum, dar
apuc\ pe alt\ cale ca s-ajung\ în ]\ri str\ine [i merse pân\ ce
ajunse, de asemenea, în acel ora[ în care locuia iubita de odinioar\
a tat\lui s\u. De-acolo se întoarse, dup\ un an, acas\. Dar când îi

193
d\du seam\ p\rintelui s\u de ce f\cuse, p\]i întocmai ca fratele lui :
tat\l nu-l l\s\ s\ se-nsoare.
Iar\[i trecu o vreme, acum se înf\]i[\ tat\lui [i mezinul, pe nume
Petru, [i-i ceru voie s\ se însoare. ~mp\ratul b\trân se mânie : scoase
sabia [i l-ar fi omorât de bun\ seam\, dac\ împ\r\teasa nu i-ar fi
oprit bra]ul.
– S\-l l\s\m [i pe el s\ plece în ]\ri str\ine, zise ea, s-ajung\ [i el
mai departe decât tine.
~mp\ratul î[i vârî sabia în teac\, chibzui [i d\du voie mezinului
s\u s\ porneasc\ la drum.
Prima grij\ a lui Petru fu aceea de a g\si în grajdurile împ\r\te[ti
un cal bun. Trecând prin curte, un câine b\trân care z\cea pe-acolo
îi zise :
– Du-te, Petre, din nou la tat\l t\u [i cere-i calul pe care a c\l\rit
din june]e pân\ la b\trâne]e.
Petru ascult\ de spusele câinelui, se întoarse înapoi [i-i ceru
tat\lui s\u acel cal pentru drum. ~mp\ratul râse [i-i zise :
– Ce vrei s\ faci cu mâr]oaga aia din care, f\r\ îndoial\, n-a mai
r\mas nici picior ? Du-te pe islaz, la herghelegiu, el va fi [tiind dac\
mai tr\ie[te ori ba.
Prin]ul se îndrept\ spre herghelegiul care p\[tea pe islaz caii
împ\ratului [i, când trecu din nou pe lâng\ câine, acesta zise :
– Petre, aprinde aici trei focuri [i a[az\ pe fiecare foc o c\ldare cu
vin s\ fiarb\, apoi porunce[te herghelegiului s\ mâne încoace to]i
caii. Printre ei se va afla unul care va veni s\ m\nânce cele trei focuri
[i s\ bea cele trei c\ld\ri cu vin, acela e cel potrivit.
Prin]ul f\cu a[a cum îl pov\]uise câinele, dar când, la porunca sa,
herghelegiul mân\ spre focuri caii, ace[tia se speriar\ [i-o luar\ la
goan\. Petru îi zise herghelegiului :
– Printre \[tia nu e calul de care vorbesc, mai e pesemne unul pe
undeva.
Herghelegiul r\spunse :
– Nu mai e nici unul, afar\ de o mâr]oag\ b\trân\ ca vai de lume,
care, atunci când i-am mânat pe \[tia încoace, a c\zut de sl\biciune
într-o b\ltoac\ [i a r\mas acolo.
– Ad\-l [i pe \la ! strig\ prin]ul, ad\-l [i pe \la, s\ încerc\m [i cu el.
Herghelegiul se duse [i ridic\ anevoie animalul pe care-l mân\
într-acolo, unde mai ardeau focurile. Când le sim]i mirosul, calul se
însufle]i, înghi]i focul cu j\ratic cu tot [i sorbi pe rând cele trei
c\ld\ri cu vin fierbinte, dup\ care se învior\ [i prinse curaj [i se f\cu
puternic ca în anii tinere]ii sale. El [i vorbea, a[a c\ îi zise prin]ului
Petru :
– Acum du-te [i ad\-mi lapte de la [apte ]ig\nci.

194
Prin]ul f\cu întocmai [i, dup\ ce calul îl d\du [i pe \sta pe gât,
trebui s\-l duc\ la un ]igan ca s\-i fac\ opt potcoave.
– Cu patru trebuie s\ m\ potcove[ti la dus [i cu patru la întors.
Apoi prin]ul ceru de la tat\l s\u, la sfatul calului, acele frâie cu
care el fusese din tinere]e c\l\rit, iar împ\ratul i le d\du bucuros.
Când fu gata de plecare, Petru î[i lu\ r\mas bun de la p\rin]i,
înc\lec\ pe cal, iar acesta porni de-acolo într-o goan\ atât de nebun\,
încât nu mai putu fi v\zut. Calul îi spuse atunci c\l\re]ului s\u :
– Petre, uit\-te înapoi, vezi ceva ?
Uitându-se Petru înapoi, zise :
– Da, v\d un nor întunecat.
La care, calul spuse :
– Pân\ acolo a fost tat\l t\u, nu mai departe ; dar acum o s\
mergem la iubita lui. De altminteri, s\ te p\ze[ti de ea, c\ci e hot\rât\
s\ te omoare. S\ nu m\ la[i din mân\, [i dup\ ce-ai s\ cinezi la ea,
zore[te-te [i întoarce-te din nou la mine, ca s\ te ascund.
Prin]ul Petru î[i întip\ri acest sfat [i trecu c\lare prin fa]a casei
iubitei tat\lui s\u. Ea ie[i împreun\ cu fata ei chipe[\ [i-i d\du
prietenos bine]e. Fata îi ceru mieros calul s\-l plimbe primprejur
c\ci era înfierbântat, dar el, amintindu-[i de pova]a animalului, nu
o l\s\, ci s\vâr[i singur aceast\ treab\, dup\ care merse la cin\.
Acolo termin\ repede, dup\ care se duse de îndat\ în grajdul calului
care îl pref\cu într-un p\duche [i-l ascunse într-o m\sea. Peste
noapte st\pâna casei î[i c\ut\ oaspetele peste tot ca s\-l omoare, dar
neg\sindu-l, se duse la tat\l ei, care st\pânea regatul vecin, iar pe
deasupra era prezic\tor [i în]elept, ca s\-l întrebe unde se afl\
oaspetele ei, prin]ul Petru. Tat\l ei îi r\spunse s\ se întoarc\ iute
acas\ ca s\-l mai g\seasc\ sub chip de p\duche în m\seaua calului.
Se întoarse cât putu de iute, dar totu[i prea târziu, c\ci prin]ul Petru
plecase de-acolo, c\lare pe calul s\u.
Pe drum, calul îi zise lui Petru :
– Hai s\-l vizit\m [i pe st\pânul regatului vecin, pe tat\l iubitei
p\rintelui t\u, care e totodat\ prezic\tor [i în]elept. El are o fat\
frumoas\ pe care o po]i cere de iubit\ [i de nevast\ !
Propunerea îi pl\cu prin]ului [i se îndreptar\ spre acel regat.
V\zându-l pe chipe[ul prin], fata de rege, pe care o chema Ileana
Cosânzeana, prinse de îndat\ o mare dragoste de el. Petru, pe care
regele îl primi bine, îi ceru acestuia fata de nevast\ [i primi r\spunsul :
– Dac\ e[ti în stare s\ te ascunzi de mine ca s\ nu te g\sesc,
atunci o s-o ai, dac\ îns\ nu izbute[ti, o s\-]i pierzi capul. Uit\-te jos
în curte, unde se afl\ dou\zeci de pari : nou\sprezece sunt împodobi]i
cu capetele acelora care s-au l\sat ademeni]i de dorin]a de a o avea
pe fata mea, iar capul t\u o s\ fie al dou\zecilea.

195
Prin]ul Petru nu-i r\spunse nimic, ci merse mai întâi s\-[i întrebe
calul, iar acesta îi zise s\ nu se team\, ci s\ vin\ imediat dup\ mas\
la el [i o s\-l ascund\ a[a ca regele s\ nu-l g\seasc\. Prin]ul f\g\dui
s\ fac\ întocmai [i se duse la cin\ la rege. Dup\ ce aceasta lu\
sfâr[it, r\mase la Ileana Cosânzeana [i petrecu cu ea toat\ noaptea,
f\r\ s\ se mai gândeasc\ la cal. A doua zi când merse în grajd,
acesta, mânios, îl dojeni [i-i zise :
– Uitucule, n-ai s\ scapi de moarte, dac\ n-ai s\-mi urmezi pove]ele !
{i, spunând aceste vorbe, calul î[i ascunse st\pânul deasupra
norilor.
La o vreme, regele se trezi [i strig\ :
– Ilean\ Cosânzean\, fata mea, ad\-mi cârjele s\-mi ridic genele
ca s\-l alung pe acel netrebnic de prin] din ascunz\toarea lui, c\ci
m\ sup\r\ strig\tul neîncetat al parului dup\ cap de om [i al sabiei
dup\ sânge !
Dup\ ce i se aduse cele cerute, se uit\ în sus [i strig\ :
– Prin]e Petre, coboar\ din nori, doar nu e[ti pas\re s\ tr\ie[ti în
v\zduh !
Prin]ul trebui s\ coboare [i [i-ar fi pierdut negre[it capul, dac\
prin]esa n-ar fi pus o vorb\ bun\ pentru el [i nu l-ar fi rugat pe rege
s\-l lase s\ mai petreac\ o noapte la ea. Vicleanul rege, v\zând c\
astfel prin]ul î[i pierde cu atât mai sigur capul, încuviin]\ [i iar\[i
iubitul u[uratic petrecu o noapte cu prin]esa Ileana, f\r\ s\ se
gândeasc\ la îndemnurile calului s\u credincios. Când ajunse de
diminea]\ în grajd, acesta îl mustr\ [i mai aspru decât în ziua de
dinainte [i, dup\ ce îl pref\cu în pe[te, îl ascunse în adâncul m\rii.
Dar regele îl g\si din nou cu vr\jile sale [i i-ar fi t\iat capul pe loc,
dac\ iubita prin]ului nu s-ar fi rugat de el, s\-l mai lase o noapte la
ea. De ast\ dat\, în ciuda rug\min]ilor fermec\toarei fete de rege,
Petru se ]inu de cuvânt [i, de îndat\ ce ispr\vi masa, merse la cal, în
grajd, spre bucuria acestuia. Calul îi zise atunci :
– Am s\ te prefac acum într-un p\duche [i-ai s\ stai pe capul
regelui, unde sigur n-o s\ te g\seasc\. Vr\jitorul viclean o s\ vrea s\
te am\geasc\ [i o s\-]i strige s\ cobori, c\ te-a g\sit. S\ nu-l crezi, ci
doar când o s\ te strige a treia oar\ [i o s\ se prind\ c\-[i pune capul
el însu[i sub sabie [i c\ ]i-o d\ pe Ileana de so]ie, atunci abia s\ ie[i
la iveal\.
Prin]ul fu deci pref\cut într-un p\duche [i a[ezat pe capul regelui,
a[a c\, atunci când acest\ îl c\ut\, nu putu s\ dea nicidecum de el.
Atunci îi strig\ :
– Arat\-te, prin]e Petre, c\ci nu e[ti bun de nimic !
Prin]ul îns\ se ascunse bine în p\rul c\runt al regelui [i nu ie[i la
iveal\. Regele hain îl mai strig\ o dat\, dar prin]ul nu-i d\du ascultare

196
pân\ ce nu-i f\g\dui c\-[i va pune capul chiar el sub sabie, iar
prin]ul va putea s\ tr\iasc\ cu fata lui, Ileana. Atunci Petru î[i lu\
înf\]i[area de om, îi t\ie capul regelui vr\jitor [i-l înfipse în cel de-al
dou\zecilea par.
Dup\ asta, prin]esa vorbi c\tre iubitul ei :
– Acum, Petre, gr\be[te-te de ad\-]i p\rin]ii ca s\ putem face aici
nunta.
Petru se porni de îndat\ [i goni spre ]ara lui. Pe drum v\zu pe jos
o coroan\, în care erau t\iate literele I. [i C. ~[i întreb\ calul dac\ s-o
ridice sau nu, la care acesta îi r\spunse :
– Dac\ o s-o iei, o s\-]i par\ r\u, iar dac\ n-o s-o iei, tot r\u o s\-]i
par\ !
Prin]ul chibzui în sinea lui : „Mai bine s\ iau coroana, chiar dac\
o s\-mi par\ r\u, decât s\ n-o iau [i tot s\-mi par\ r\u”.
Ridic\ deci coroana.
C\l\torii ajunser\ în cetatea de scaun a altui rege [i atunci calul
zise c\tre st\pânul s\u :
– Acum, prin]e, sunt foarte ostenit [i trebuie o vreme s\ m\ odihnesc,
du-te tu la rege [i intr\ în slujba lui, ca s\ ai din ce tr\i pân\ om
putea merge mai departe. Prin]ul f\cu întocmai [i fu primit printre
slujitorii regelui. Acum, unul dintre tovar\[ii s\i v\zu la el coroana
de aur [i-l în[tiin]\ de îndat\ pe rege, care îl chem\ pe noul slujitor
[i-l puse s\ i-o arate. Regele recunoscu de îndat\ coroana ca fiind a
prin]esei Ileana [i-l întreb\ pe prin] de unde avea acest giuvaer.
Prin]ul îi povesti c\ o g\sise, la care regele îi d\du porunc\ stra[nic\
s\-i aduc\ pe loc prin]esa ; dac\ nu, atunci avea s\-i taie capul. Trist
[i dezn\d\jduit de soarta sa, prin]ul î[i c\ut\ calul [i i se jelui în ce
bucluc îl b\gase coroana g\sit\, trebuind acum s\ i-o aduc\ acestui
rege tiranic pe iubita lui Ileana. Calul î[i alin\ st\pânul [i-i zise :
– S\ nu te temi nicidecum, c\ci am s\ te-ajut. ~ncalec\ numai
degrab\ ca s\ ne întoarcem pe cât se poate mai iute la prin]esa
Ileana Cosânzeana. Dar acolo, fii cu b\gare de seam\, c\ci ea ne va
primi cu un bici ca s\ n-o alerg\m. Când o s\ fim îndeajuns de
aproape, s-o tragi cu putere în sus [i, zburând cu mare iu]eal\, s-o
aducem aici. ~n ce prive[te soarta ta mai departe, s\ n-ai nici o grij\.
Dup\ ce calul vorbi astfel, prin]ul înc\lec\ pe el [i curând se aflau
la palatul prin]esei, care, atunci când sosi Petru, era tocmai în curte.
Lovea cu un bici spre calul neastâmp\rat, care îns\ se opri în loc
când ajunse în dreptul ei. Prin]ul puse mâna repede pe ea, o a[ez\ în
fa]a lui [i se întoarser\ înapoi tot atât de repede pe cât veniser\.
Dup\ ce prin]ul i-o încredin]\ regelui pe prin]es\, acesta voi s-o
îmbr\]i[eze ca pe o mireas\, dar ea se împotrivi [i-i strig\ :

197
– N-o s\ fim b\rbat [i femeie pân\ ce n-o s\ ne sc\ld\m în laptele
iepelor sirepe.
Prin]esa [tia c\ a[a ceva era cu neputin]\. Sup\rat, regele întreb\ :
– Cine o s\ ne fac\ rost de laptele \sta ?
Ea r\spunse :
– Cine m-a adus aici.
Atunci regele îl chem\ pe Petru [i-i porunci, dac\ îi e capul drag,
s\ fac\ rost de laptele iepelor sirepe.
Aflându-se în aceast\ nou\ încurc\tur\, Petru se duse din nou la
calul s\u [i-i povesti foarte nec\jit de sarcina cu neputin]\ de înde-
plinit pe care i-o d\duse regele. Calul zise iar\[i :
– Nu te teme, prin]e, laptele o s\ fie în curând aici ! Du-te la rege
[i roag\-l s\ pun\ s\ ]i se dea smoal\, cânep\, trei piei de bivol [i trei
bani]e de ov\z.
Petru ceru toate aceste lucruri de la rege, care porunci s\-i fie
date. Când se întoarse cu ele din nou la cal, acesta îi spuse :
– ~nc\lze[te smoala [i unge-mi spatele cu ea, apoi pune deasupra
cânepa [i unge-o [i pe ea cu smoal\, dup\ care întinde peste ea o
piele de bivol ca s\ r\mân\ atârnat\ acolo. Pe aceasta întinde iar un
strat de smoal\ [i tot a[a pân\ când ai smolit toate pieile. Apoi
încalec\ pe mine pân\ la pe[tera unde se afl\ iepele sirepe, acolo ai
s\ vezi mai multe.
Prin]ul f\cu a[a cum îl sf\tuise calul [i c\l\ri pân\ la pe[tera
pomenit\, unde desc\lec\. Calul începu s\ necheze [i imediat din
herghelia de iepe sirepe se desprinse un arm\sar care porni s\ se
bat\ cu el. Acesta mu[c\ [i sfârtec\ atâta calul prin]ului, încât îl
f\cu s\ lepede una din pieile de bivol, ceea ce îi pricinui r\ni urâte,
care sângerau puternic. Dar arm\sarul s\lbatic nu se sinchisi de
asta, ci începu iar\[i s\ se bat\ din nou, pân\ ce izbuti s\ arunce pe
jos [i a doua piele de bivol ; bunîn]eles c\ din aceast\ a doua lupt\
calul ie[i mai h\rt\nit decât din prima. Cu toate astea, arm\sarul se
n\pusti cu furie oarb\ asupra calului [i nu se potoli pân\ ce nu-i
smulse [i ultima piele de bivol de pe spate. Acum îns\ calul deveni
turbat, mu[c\ [i lovi atât de însp\imânt\tor arm\sarul, care oricum
ostenise, încât acesta se pr\bu[i pe jum\tate mort la p\mânt. Dup\
care îl chem\ pe prin] [i-i zise :
– Acum leag\ la dreapta mea, dar strâns, s\lb\ticiunea asta domo-
lit\ [i încalec\ pe mine.
Prin]ul f\cu întocmai [i calul se împinse cu atâta putere înainte,
c\ arm\sarul fu silit s\ se ridice [i s\ înainteze cu ei. O luar\ la
goan\, dar arm\sarul s\lbatic era urmat de toat\ herghelia de iepe.
Astfel prin]ul aducea cu sine întreg alaiul s\lbatic ; iar ca s\ mai ]in\
pu]in iepele în loc, le pres\ra din când în când pe drum ov\z din cele
trei bani]e pe care le luase cu el.

198
Când îl vesti pe rege c\-i adusese iepele sirepe, acesta o întreb\
din nou pe prin]esa Ileana cine avea s\ le mulg\, la care ea r\spunse :
– Cine le-a adus aici.
Se gândea s\-l piard\ pe prin] pentru c\ o d\duse regelui
împotriva voin]ei sale, c\ci nu [tia c\ iubitul ei fusese silit s-o fac\.
Regele porunci deci prin]ului s\ mulg\ iepele. Acesta merse din
nou, plin de încredere, la cal s\-i cear\ sfatul. El nu-i d\du nici un
r\spuns, ci sufl\ doar pe-o nar\ [i într-o clipit\ toat\ curtea se f\cu
o mla[tin\ în care iepele erau cufundate pân\ la burt\. Apoi sufl\
pe cealalt\ nar\, mla[tina înghe]\ atât de tare, încât animalele nu
se mai putur\ clinti. Prin]ul mulse lini[tit iepele sirepe pân\ ce
adun\ atât cât trebuia pentru o scald\. Acum calul sufl\ din nou
peste mla[tin\ care se dezghe]\ [i se usc\, apoi prin]ul d\du
drumul arm\sarului care goni cu herghelia lui cât putu de repede
spre pustie.
Prin]ul Petru puse s\ se fiarb\ laptele într-un cazan mare [i, când
d\du în clocot, îl în[tiin]\ pe rege care o pofti pe prin]es\ la scalda
cerut\. Ea îns\ zise :
– Nu, mai întâi s\ se scalde cel care a adus laptele.
Dup\ care, regele porunci prin]ului s\ se scalde. Acesta se jelui
calului, zicând c\ acum î[i va g\si negre[it moartea în laptele clocotit.
Dar animalul îi spuse :
– Roag\-l pe rege s\ m\ lase s\ stau lâng\ tine, când intri în
scald\, [i n-o s\ p\]e[ti nimic.
Prin]ul îi ascult\ pova]a, primi încuviin]area [i, cum intr\ în
scald\, calul sufl\ [i laptele se f\cu pe loc aproape încropit. Dup\ ce
prin]ul ie[i, prin]esa îi zise regelui s\ intre el, c\ci ea se va sc\lda la
urm\. Regele f\cu întocmai, dar calul prin]ului Petru suflase mai
înainte asupra laptelui de-l înfierbântase ca la început. Regele î[i
a[ez\ [i el calul aproape, cum f\cuse prin]ul Petru, dar asta nu-i fu
de nici un folos, c\ci atunci când intr\ în scald\ î[i fripse atât de tare
picioarele, încât se pr\bu[i [i fierse în\untru.
Acum prin]ul Petru se duse la iubita lui [i o dojeni c\ îl b\gase în
atâtea primejdii [i îi povesti cum se întâmplase c\ fusese nevoit s\ o
aduc\ regelui. Prin]esa fu cuprins\ de mare sup\rare c\ se purtase
astfel ; dar, fiindc\ lucrurile se terminaser\ cu bine, se îmbr\]i[ar\
duios [i amândoi d\dur\ totul uit\rii ; poporul îns\ îl proclam\ rege
pe prin]ul Petru în locul celui mort în laptele clocotit, [i a[a perechea
fericit\ domni peste dou\ regate, pricin\ pentru care b\trânul împ\rat,
tat\l lui Petru, se bucur\ nespus. La porunca lui Petru, calul cre-
dincios primi în fiecare an, cât timp tr\i, un purcoi de foc [i trei
c\ld\ri cu vin fiert, a[a c\ r\mase viguros.
Asta e povestea despre prin]ul Petru [i prin]esa Ileana Cosânzeana.

199
˜™

Brednich/Talo[ 17. AT 531 I – III (Ferdinand cel credincios [i Ferdinand


cel perfid) + M.I. D 1338.4 (scalda ritual\ în laptele iepelor n\zdr\vane). Cf.
[i Schullerus 300 I* B (Eroul cucere[te fecioara pentru altul). Basm
amplu, frumos articulat, f\r\ adausuri c\rtur\re[ti, concentrat pe ac]iune
[i dezvoltat pe tiparele cunoscute. Reduplicarea ascunderii eroului e sus]i-
nut\ de func]ii diferite ; prima oar\, ca p\duche, în m\seaua calului, sensul
îi e defensiv ; a doua oar\, la cur]ile Ilenei Cosânzene, e vorba de o prob\ de
pe]ire (M.I. H 321). De obicei pe]itorul se ascunde de fata pe]it\ care îl
g\se[te cu oglinda fermecat\ (AT 329), mult mai rar, precum aici, de tat\l
ei. O nara]iune foarte apropiat\ de asta, culeas\ din Valea Crasnei în jur de
1858, este „I-a Fabul\” din colec]ia Boer, St\nescu Ar\danul, Cacoveanu.
De asemenea, varianta moldoveneasc\ din Calendarul basmelor pe anul
1874, Bucure[ti, 1874, p. 21. Basmul a ap\rut în traducere nem\rturisit\,
cu indica]ia de provenien]\ „colec]iunea dlui Dionisie Miron”, în Columna
lui Traian II (1871) nr. 26 (88), 5 iulie, p. 4 [i nu în nr. 40 (102) din
25 octombrie, cum din eroare apare în Bibliografia gen. etn. [i folcl., vol.1,
pozi]ia 2893.

200
18

diavolul
si ucenicul sau

u
n ]\ran, [i anume unul dintre cei pu]ini c\rora plugul le-aduce
ceva bani pe[in la ciorap, folosea tot ce câ[tiga ca s\-[i ]in\
singurul fecior departe de el, într-un ora[ renumit, la [coal\. Dup\
ce anii de înv\]\tur\ se sfâr[ir\, feciorul se întoarse acas\ dar, cum
se întâmpl\ adesea, se dovedi c\ el [tia s\ tr\iasc\ bine, dar nu cu
bani pu]ini. O dat\ paralele terminate, tat\l nu g\si alt\ solu]ie
decât ca feciorul s\ se apuce de aceea[i îndeletnicire ca [i el, adic\
s\ mearg\ împreun\ la câmp. Ceea ce pentru b\iat nu era câtu[i de
pu]in de la sine în]eles, de aceea el îi propuse tat\lui s\u s\-l mai
p\suiasc\ pân\ ce avea s\ înve]e [i la [coala diavoleasc\, dup\ care
avea s\ fie o nimica toat\ s\ fac\ rost de bani destui. Tat\l nu vru la
început, dar pân\ la urm\ se învoi [i-l înso]i pe fecior, când acesta
plec\ s\-l g\seasc\ pe diavol. F\cuser\ o bucat\ bun\ de drum, când
se întâlnir\ chiar cu diavolul care îi întreb\ încotro merg :
– La diavol ! r\spunser\ ei.
– {i ce vre]i s\ face]i acolo ? îi întreb\ mai departe.
– Acest fecior al meu, r\spunse tat\l, vrea s\ mearg\ la [coala
diavoleasc\ !
Str\inul râse [i zise :
– P\i, atunci d\-mi-l mie, c\ eu sunt diavolul.
La care ]\ranul întreb\ :
– {i ce trebuie s\ pl\tesc ca feciorul meu s\ umble un an la [coala
diavoleasc\ ?

201
Diavolul r\spunse :
– Dac\, dup\ un an, î]i recuno[ti feciorul, po]i s\-l iei înapoi f\r\
nici un ban pentru înv\]\tur\ ; dac\ nu-l recuno[ti, r\mâne al meu.
Auzind vorbele astea, ]\ranul fu cuprins de oarecare îngrijorare,
î[i trase feciorul de-o parte [i-i zise :
– Iat\, b\iete, un an întreg, [i [coala diavoleasc\ o s\ te poceasc\
în a[a chip, c\ n-am s\ te mai recunosc, [i-atunci ai s\ r\mâi pe veci
al diavolului.
La care feciorul r\spunse :
– Nu te teme, tat\, am s\-]i dau un semn dup\ care ai s\ m\
recuno[ti u[or dintre mai mul]i. O s\ îndoi ar\t\torul de la mâna
stâng\, dup\ asta o s\ vezi c\ eu sunt acela pe care îl cau]i.
A[a se [i întâmpl\, când, dup\ un an, tat\l veni s\-[i ia feciorul
de la [coala diavolului ; dar acesta îl mai rug\ pe tat\ s\-i mai lase
[colarul înc\ un an, prinzându-se c\-l înva]\ [i mai multe. Tat\l [i
feciorul se învoir\ [i, deoarece trebuia îndeplinit\ aceea[i condi]ie ca
prima dat\, se vorbir\ ca feciorul s\ fac\ un semn tainic, dup\ care
s\-l recunoasc\ p\rintele s\u : anume, atunci când avea s\ vie peste
un an s\-l ia, el o s\ scurme p\mântul cu piciorul.
Trecu din nou anul [i ]\ranul se înf\]i[\ la [coala diavoleasc\
spre a-[i scoate feciorul dintre mai mul]i b\ie]i care erau la aceea[i
[coal\ înalt\. Semnul prin care se învoir\ î[i îndeplini [i de ast\ dat\
menirea, dar când tat\l [i fiul voir\ s\ plece, diavolul îl rug\ pe ]\ran
s\-i mai lase feciorul înc\ un an, ca s\-l înve]e înc\ trei cuvinte fa]\
de ce [tie. Tat\l [i feciorul vorbir\ între ei, iar acesta din urm\ zise :
– Tat\, iat\ ce e, când o s\ vii peste un an s\ m\ sco]i de aici,
diavolul din fereal\ n-o s\ te mai bage în [coal\, ci o s\-i trimit\ pe
to]i [colarii, pe rând, afar\ ; când m-o l\sa afar\, ca s\ m\ cuno[ti
u[or, eu am s\-mi ating hainele de tine.
}\ranul î[i întip\ri asta în minte, l\s\ feciorul pentru a treia oar\
la diavol [i plec\.
Dup\ trecerea unui an, ap\ru în fa]a por]ii de la [coala diavolului
[i-[i ceru feciorul, la care diavolul î[i împinse [colarii pe rând afar\.
Când ajunse [i feciorul ]\ranului, se atinse trecând de tat\l s\u.
Acesta îl recunoscu de îndat\ [i-l ceru înapoi de la diavol, care îl
d\du, chiar dac\ foarte înciudat.
Ajungând amândoi acas\, feciorul zise :
– Tat\, acum [tiu cum s\ fac rost de bani !
Iar când tat\l s\u îl întreb\ cum, el r\spunse :
– O s\ m\ prefac acum într-un bou, mare [i frumos, cum nu s-a
mai v\zut pe lume, iar tu ai s\ te duci s\ m\ sco]i la vânzare. Au s\
vin\ mul]i cump\r\tori, dar s\ nu m\ dai sub dou\ bani]e de duca]i ;
dar frânghia de care sunt priponit s\ n-o dai !

202
Fiul se pref\cu astfel într-un bou neasemuit de mare [i frumos [i,
când se afl\ c\ e de vânzare, se adun\ repede o mul]ime de cump\r\tori
care îns\, auzind de pre], o luau din loc. ~n fine, veni o ceat\ de actori
care cump\r\ animalul nemaipomenit, spre a-l pune s\ fie v\zut pe
bani. }\ranul alerg\ acas\ cu cele dou\ bani]e de duca]i, în vreme ce
actorii î[i deschideau o barac\ [i împodobeau boul nemaiv\zut spre
a-l ar\ta la reprezenta]ia de sear\, la care negre[it aveau s\ se
îmbulzeasc\ o mul]ime de gur\-casc\. ~n dosul cortinei sale îns\,
minunea de bou î[i luase din nou înf\]i[area omeneasc\ [i o [terse
de-acolo. Cînd se ridic\ mai apoi cortina, se isc\ o mare uluial\ [i
harababur\. To]i strigau :
– ~n[el\ciune ! ~n[el\ciune !
To]i voiau banii înapoi, spectatorii [i actorii, iar pe deasupra se
amesteca [i b\taia de joc a mul]imii, a[a c\ autorit\]ile trebuir\ s\
intervin\ [i s\ fac\ ordine.
Tat\l [i fiul îns\ tr\ir\ foarte înlesnit din cele dou\ bani]e de
duca]i [i nu se mai gândir\ la un alt câ[tig pân\ ce nu se termin\
toat\ bog\]ia. Atunci feciorul vorbi din nou c\tre tat\l s\u :
– Drag\ tat\, acum o s\ m\ prefac într-un cal, atât de frumos,
cum nu-i altul în toat\ ]ara. Printre al]i cump\r\tori are s\ vin\ [i
diavolul, dar nu m\ da cu mai pu]in de [ase bani]e de duca]i [i nu
uita s\-mi iei frâul când ai s\ m\ vinzi, c\ci altminteri nu pot s\ m\
întorc înapoi.
Dup\ ce vorbi astfel, în fa]a ]\ranului b\trân se afla un cal nemai-
pomenit de frumos, pe care îl [i duse a doua zi la un târg din ora[ul
apropiat. Mul]i doritori se ar\tar\ s\-l cumpere, dar pu]ini erau în
stare s\ pl\teasc\ pre]ul uria[. ~n cele din urm\ ap\ru [i diavolul,
a[a cum prezisese feciorul. El cump\r\ calul, pl\ti cele [ase bani]e
de duca]i, dar voi cu tot dinadinsul s\ aib\ [i frâul, c\ci mai degrab\
ar fi renun]at la cump\r\tur\ decât s\ lase frâul. }\ranul, care
îndr\gise aurul, ascult\ de îndemnurile celor din jur, care ziceau c\
la atâta b\net frâul nu mai înseamn\ nimic, [i se înduplec\ în cele
din urm\. Diavolul se duse foarte bucuros c\lare acas\, unde împinse
[i lovi animalul în loc s\-l hr\neasc\ [i s\ se îngrijeasc\ de el ca lumea.
Curând dup\ asta se întâmpl\ s\ fie o nunt\ diavoleasc\, la care
diavolul, proprietarul calului, î[i trimise cu acesta feciorul, spunându-i
îns\ s\ nu hr\neasc\ [i nici s-adape animalul. Diavolii tineri, care
mergeau c\lare la nunt\, f\ceau ceea ce fac îndeob[te oamenii tineri,
mai ales în astfel de împrejur\ri, adic\ nu mergeau la pas, ci alergau,
înfierbântându-[i caii, pricin\ pentru care, când treceau un izvor, îi
l\sau s\ se adape, în afar\ de unul, al c\rui tat\ îl oprise de la a[a
ceva. Tovar\[ii s\i de drum îl îndemnar\ îns\ s-o fac\, deoarece,

203
spuneau ei, „n-ai s\ mai po]i ]ine pasul cu noi pe mâr]oaga ta
însetat\ [i alergat\ [i o s\ te faci de râs la nunt\”. Vorbele astea îl
hot\râr\ pe feciorul de diavol s\-[i lase calul s\ se adape. Dar cum
lu\ o înghi]itur\ de ap\ în din]i, calul se pref\cu într-o plevu[c\ 7, iar
feciorul diavolului [edea, spre uimirea tovar\[ilor s\i, c\lare pe ap\,
în loc de [a, iar plevu[ca disp\ru înotând.
Diavolul b\trân, care, cu ajutorul vr\jilor sale diavole[ti, v\zu ce
se întâmplase în acea clip\, veni într-un suflet [i-o porni înot dup\
fugar. Acesta îns\ se afla cu o bun\ bucat\ de drum înaintea lui,
când se întâlni cu un alt pe[te, c\ruia îi zise :
– Drag\ pe[te, dac\ îno]i în sus [i întâlne[ti un diavol, s\-i spui,
de te-ntreab\ de mine, c\ vii de jos de tot [i nu m-ai v\zut.
Pe[tele îi f\g\dui s\ fac\ astfel [i se ]inu de cuvânt, iar când
diavolul, înotând în josul apei, veni spre el [i-l întreb\ de plevu[c\,
îi zise :
– N-am v\zut nici o plevu[c\, [i vin de jos de tot, de la mare.
La aceste cuvinte, diavolul se întoarse [i înot\ în sus pân\ la
izvoare, dar neg\sind plevu[ca aici, porni iar în jos cu iu]eala fulge-
rului, astfel c\ la scurt\ vreme îl ajunse din urm\ pe fugar. Când
acesta v\zu c\ du[manul s\u era aproape [i c\ nu mai era timp de
pierdut, se pref\cu într-un inel frumos de aur [i s\ri pe degetul fetei
de împ\rat care se afla tocmai la mal [i se sp\la, zicându-i :
– Te rog, preafrumoas\ prin]es\, nu m\ da diavolului !
Abia rostise aceste cuvinte c\ diavolul se [i apropie de prin]esa
uimit\ [i-i ceru inelul care tocmai îi s\rise pe deget. Fata de împ\rat
îns\ îi r\spunse cu îndr\zneal\ c\ n-are a[a ceva ; cel de pe deget e
demult acolo [i e al ei. ~i întoarse spatele [i plec\ spre cas\, la
palatul tat\lui ei. Diavolul îns\, care nu voia în ruptul capului s\
lase inelul, se lu\ dup\ ea [i-l ceru din nou de la împ\rat, c\ruia îi
f\g\dui toate bog\]iile [i comorile din lume. Inelul îns\ îi spusese pe
drum prin]esei :
– Drag\ [i preafrumoas\ prin]es\, nu m\ da diavolului pân\ ce
nu ridic\ un pod de aur cu pomi frumo[i, înfrunzi]i, iar în mijloc cu
o fântân\ de aur. Acolo, spune-i, c\ o s\ m\ dai ; dar nu m\ da lui în
mân\, ci arunc\-m\ pe jos.
Prin]esa î[i întip\ri toate astea în minte, iar când tat\l ei, împ\-
ratul, se ]inu de capul ei s\-i dea diavolului inelul, f\cu a[a cum
fusese sf\tuit\.

7. Cuvântul [în germ. Grünling] denume[te [i o pas\re cu pene galben-verzui


[florinte] ; aici e vorba îns\ de un pe[te, poate de Gründling – plevu[c\ ;
dup\ Schmeller, Bayerisches Wörterbuch 2, 115, plevu[ca denume[te 1.
grindelul, cobitis barbatula L [i 2. pi[carul, cobitis conosa sau fossilis.

204
Abia î[i rostise dorin]a, când jos, în curtea palatului, se [i ridica
un pod frumos de aur, pe ale c\rui laturi înverzeau copaci minuna]i.
~mp\ratul [i împ\r\teasa, împreun\ cu prin]esa, se duser\ s\ pri-
veasc\ îndeaproape aceast\ minune [i s\-i dea inelul diavolului care
mergea dup\ ei.
Când prin]esa urma s\ fac\ asta la fântân\, precum f\g\duise,
iar diavolul se apropie lacom, ea l\s\ s\-i scape inelul pe jos. ~n
c\dere inelul se pref\cu în nenum\rate gr\un]e care se împr\[tiar\
în toate p\r]ile. V\zând asta, diavolul se pref\cu într-un coco[ [i
începu cât putu de repede s\ ciuguleasc\ [i s\ înghit\ gr\un]ele. Un
gr\unte c\zu îns\ în pantoful de aur al prin]esei [i se pref\cu într-un
nagâ]. Acesta zbura întruna în jurul coco[ului [i încerca s\-i scoat\
cu ciocul ochii [i creierul, ceea ce [i izbuti, c\ci putea s\ zboare mai
bine decât coco[ul. Dup\ ce îl cioc\ni astfel pân\ îl omorî, nagâ]ul î[i
lu\ din nou chipul de om, înf\]i[ându-se ca un tân\r frumos înaintea
perechii împ\r\te[ti [i a prin]esei care nu se putea bucura îndeajuns
c\ îl ajutase atât de curajos pe str\inul chipe[.
~mp\ratul [i împ\r\teasa [i to]i cei de fa]\ erau foarte curio[i s\
afle istoria str\inului ciudat [i îl poftir\ de aceea s\ vin\ cu ei la
palat [i s\ le povesteasc\. Ceea ce el f\cu bucuros [i le vorbi despre
[coala diavoleasc\ la care mersese, despre felul în care sc\pase
mereu de diavol [i despre toate celelalte peripe]ii pe care noi le [tim
de-acum. Auzindu-le, împ\ratul nu [ov\i s\-[i dea fata dup\ feciorul
de ]\ran care era mai de[tept decât diavolul. Prin]esa nu se împotrivi,
precum nici feciorul, iar povestea ne spune c\, atâta timp cât a tr\it,
b\trânul împ\rat a fost întotdeauna mul]umit de ginerele s\u, c\ci
în orice împrejurare îi d\dea cel mai bun sfat. Dup\ moartea împ\-
ratului, el a primit coroana [i sceptrul [i a domnit cu so]ia sa iubit\
mul]i ani ferici]i [i mul]umi.

˜™

Brednich/Talo[ 19. AT 325 (Magicianul [i ucenicul s\u). KHM 68. Este


una din cele mai izbutite nara]iuni din colec]ie, povestit\ alert, cu un
dialog viu [i o compozi]ie perfect coerent\. De altfel, acest tip e dintre cele
mai stabile, atestat aproape în aceea[i form\ pân\ în zilele noastre
(cf. Bîrlea, 1966 I, p. 566). Uimitor de exact\ este în el intui]ia metafizic\ a
r\ului ca însu[ire metamorfotic\ nelimitat\, transmisibil\ prin ini]iere [i
destinat\ în[el\rii. ~n scena urm\ririi ucenicului pref\cut în pe[te, respectiv
în întâlnirea demonului cu plevu[ca, modelul ritmic propriu basmelor cu
formul\ e doar schi]at. Cursa prin ap\ antreneaz\ de obicei repetarea
ternar\ a iscodirii, sub exact aceea[i form\, a unui num\r cresc\tor de
pe[ti întâlni]i în cale de urm\ritor.

205
19

feciorul alungat

t
r\iau odat\ o pereche de oameni în bun\ în]elegere [i-[i cre[teau
b\iatul care era de o mare frumuse]e. Dar mama muri curând,
iar dup\ o vreme tat\l se însur\ cu alt\ femeie. Aceasta îl ura de
moarte pe b\iat deoarece era leit chipul frumos al mamei sale. F\cu
multe încerc\ri s\-l alunge din cas\, dar deoarece acestea d\dur\
gre[, îi spuse, în cele din urm\, b\rbatului ei c\, dac\ nu scap\ de
b\iat, cu ea n-o s\ mai aibe zile multe împreun\. B\rbatul se sperie
la început r\u de asemenea cerin]\ dar, deoarece femeia hain\ st\ruia
întruna, se înduplec\ pân\ la sfâr[it [i, într-o bun\ zi, î[i lu\ de mân\
b\iatul nevinovat [i îl duse într-o p\dure mare plin\ de fiare pr\d\toare.
Ajungând acolo, tat\l îi spuse feciorului s\u :
– A[teapt\-m\ aici, copile, o clip\, am r\t\cit drumul, vreau s\
m\ uit primprejur, s\ v\d dac\ nu dau de el.
Plec\ [i b\iatul îl a[tept\.
Trecur\ ceasuri, ceasuri lungi [i tat\l nu se mai întoarse, iar
s\rmanul b\g\ de seam\ c\ fusese în[elat. Plângând, îngenunche [i
începu s\ se roage ca bunul Dumnezeu s\-l ajute s\ scape de necaz.
Când se f\cu sear\, se sui într-un copac înalt pentru a fi la ad\post
de animalele s\lbatice. De-aici îmbr\]i[a cu privirea întreg ]inutul [i,
iat\, în mijlocul p\durii z\ri pâlpâind parc\ flac\ra unui foc. Coborî
repede din copac [i merse spre locul din care v\zuse venind lumina ;
acolo d\du într-adev\r peste un foc mare, lâng\ care [edea un uria[
b\trân. ~l trecur\ fiori v\zându-l, dar n\pasta care d\duse peste el îi
d\du curaj [i strig\ tare :
– Tat\, tat\ !

206
B\trânul se întoarse lini[tit [i zise cu glas gros :
– N-am nici un b\iat !
B\iatul strig\ din nou :
– Tat\, tat\ !
La care b\trânul spuse :
– Fie cum zici ! [i-i f\cu semn b\iatului s\ se apropie.
Bietul copil alungat avea acum un tat\ pe care îl iubea mult [i care
îl înv\]a tot soiul de lucruri, dar mai cu seam\ cele legate de vân\toare.
~nv\]\celul prinse repede puteri [i în curând ajunse un vân\tor
priceput. Când, într-o diminea]\, era gata de plecare, b\trânul îi zise :
– Ascult\, fiule, ai voie s\ vânezi orice în afar\ de corbi !
Feciorul plec\ [i chibzui la vorbele bunului b\trân. Doborâse pân\
acum destul vânat, nu era fiar\ în p\dure sau pas\re în v\zduh din
a c\rei spe]\ s\ nu fi fost vreo vietate nimerit\ de s\ge]ile sale ; dar
nici un corb nu-i c\zuse înc\ prad\. Aceasta f\cea ca dorin]a lui de
a vâna un corb s\ fie atât de puternic\, încât odat\, la vreme de
iarn\, uitând de vorbele b\trânului, ]inti unul. Apropiindu-se ca
s\-[i ridice prada, v\zu pe z\pad\ trei pic\turi de sânge [i o pan\ de
corb [i atunci strig\ :
– Oh, de-a[ avea o nevast\ cu trupul alb ca z\pada, cu obrajii
ro[ii ca sîngele [i cu p\rul negru ca pana corbului !
Venind acas\, îi p\ru totu[i r\u c\ s\getase corbul [i-i m\rturisi
tat\lui s\u, zicând :
– Iart\-m\, tat\, c\, în ciuda opreli[tii tale, am s\getat un corb !
B\trânul îl mustr\, dar fiindc\ m\rturisise atât de sincer, se
îmbun\ iar\[i. Atunci feciorul repet\ vorbele pe care le spusese afar\,
lâng\ corbul s\getat :
– Oh, dac-a[ avea o nevast\ cu trupul alb ca z\pada, cu obrajii
ro[ii ca sângele [i cu p\rul negru ca pana corbului !
B\trânul zâmbi auzind aceast\ dorin]\ [i zise :
– O astfel de nevast\, fiule, po]i s\ ai, dar trebuie s\-mi ascul]i
sfatul mai bine decât pân\ acum.
Feciorul se jur\ c\ a[a o s\ fac\, iar b\trânul îi ar\t\ un lac [i zise :
– A[teapt\ acolo ceasul dou\sprezece. Au s\ vin\ trei zâne s\ se
scalde. Ele au s\ aib\ pe cap coroane, pe care o s\ le scoat\ înainte
de a intra în ap\. Dup\ ce intr\ în ap\, furi[eaz\-te [i fur\ prima
coroan\, apoi fugi spre cas\, f\r\ s\ te ui]i înapoi.
Feciorul f\cu întocmai. Când îns\ fugea cu coroana, zâna de la
care o furase se lu\ dup\ el [i strig\ :
– Uit\-te la mine, b\iete, trupul mi-e alb ca z\pada, obrajii îmi
sunt ro[ii ca sângele, iar p\rul mi-e negru ca pana corbului !
Atunci feciorul uit\ de vorbele tat\lui s\u, se opri s\ se uite dup\
zân\, astfel pierdu timp, zâna îl ajunse, îi d\du o palm\ zdrav\n\ [i-i
smulse coroana furat\.

207
Se întoarse cu mâna goal\ [i, foarte am\rât, îi povesti b\trânului
cum îi mersese. Acesta îl mustr\ pentru sl\biciunea lui [i zise :
– Nu ]i-am spus eu s\ nu te ui]i înapoi ?
Deoarece îns\ feciorul era foarte sup\rat c\ acum n-avea nevast\,
b\trânul îl alin\ zicându-i :
– Fii pe pace, încearc\-]i norocul cu a doua zân\.
Se duse din nou la lac dar, dup\ ce fur\ a doua coroan\ [i voi s\
fug\ cu ea, nu se putu st\pâni s\ nu se uite înapoi [i p\]i la fel ca
prima dat\.
~n cele din urm\, la sfatul b\trânului, încerc\ cu a treia. Cu toate
c\ zâna îl urm\rea cu acelea[i vorbe ca [i surorile ei, nu se întoarse
[i ajunse cu prada acas\, unde i-o d\du tat\lui s\u. Zâna îns\
deveni nevasta lui.
Tr\ir\ mai mul]i ani lini[ti]i împreun\, iar frumoasa nevast\ îi f\cu
doi b\ie]i minuna]i. Odat\ fur\ învita]i la o nunt\, unde se d\n]uia.
Zâna juca deosebit de frumos, mi[c\rile ei line îi fermecau pe to]i
nunta[ii. B\gând asta de seam\, zâna se duse la b\rbatul ei [i-i zise :
– Drag\ b\rbate, d\-mi coroana ca s\ mi-o mai pun o dat\ pe cap ;
jocul meu o s\ fie [i mai frumos, dac\ o s\ am coroana pe cap.
B\rbatul merse [i aduse coroana, c\ci succesul de care nevast\-sa
se bucurase printre nunta[i îl m\gulise mult. Abia î[i puse coroana
pe cap, c\ zâna î[i lu\ zborul ca o s\geat\, strigându-i :
– Dac\ vrei s\ ne mai vezi, pe mine [i pe copiii t\i, s\ ne cau]i
dincolo de izvorul de foc.
Deoarece î[i iubea cu duio[ie nevasta, b\rbatul r\mase nemângâiat
de pierderea ei. Doar vorbele pe care le spusese la desp\r]ire îi mai
l\sar\ o raz\ de n\dejde ; î[i lu\ de aceea r\mas bun de la tat\l s\u,
puse mâna pe toiagul de drum [i porni în lumea larg\ spre a c\uta
izvorul de foc [i a-[i g\si nevasta pierdut\ [i copiii ei frumo[i.
Dup\ ce umblase o bun\ bucat\ de vreme, ajunse într-o p\dure
mare [i întunecat\, unde z\ri trei draci care se sf\deau cu înver[u-
nare. Plin de curaj, se duse la ei [i-i întreb\ care e pricina gâlcevei,
la care unul zise :
– Iat\, tat\l nostru a murit [i nu ne-a l\sat altceva decât m\ciuca,
p\l\ria [i haina pe care le vezi aici ; nu suntem în stare s\ împ\r]im
aceste trei lucruri, c\ci fiecare dintre noi ar vrea s\ le aibe pe toate.
Omul întreb\ :
– Au lucrurile astea atâta pre], încât s\ v\ sf\di]i din pricina lor ?
– Ei, da, r\spunser\ dracii, c\ci cine ]ine în mân\ m\ciuca asta
poate preface pe oricine în stan\ de piatr\ ; [i cine î[i pune p\l\ria
pe cap se face nev\zut [i poate sta cu împ\ratul la mas\ f\r\ s\ fie
v\zut ; iar cine îmbrac\ seara haina asta [i-[i dore[te s\ ajung\
într-un loc sau altul, fie [i la cap\tul lumii, a doua zi diminea]\ e
acolo.

208
– Bine, r\spunse omul, sunt vrednice s\ v\ sf\di]i pentru ele, iar
dac\ v\ învoi]i to]i trei, am s\ hot\r\sc eu pentru voi.
Dracii primir\ propunerea, el îns\ vorbi mai departe :
– Merge]i to]i trei pe muntele din fa]\ [i, când v\ fac un semn,
alerga]i încoace. Cine ajunge primul cap\t\ toate trei lucrurile ; pân\
atunci, m\ciuca, p\l\ria [i haina r\mân la mine. Dracii merser\, a[a
cum li se spuse, pe munte, iar când pornir\ în goan\ spre el, îi
pref\cu iute în stan\ de piatr\.
Apoi plec\ mai departe cu prada lui nepre]uit\ [i ajunse la coliba
unui ]\ran. ~n\untru st\tea ]\ranul cu nevasta lui [i mâncau. Omul
î[i puse de-ndat\ p\l\ria pe cap [i lu\ zdrav\n cu lingura mâncare
din blid. Când aceasta se sfâr[i, ]\ranul zise c\tre femeia lui :
– Doamne-ajut\ ! Azi am mâncat mult [i totu[i nu ne-am s\turat.
}\ranca se duse [i mai umplu blidul o dat\ [i mâncar\ mai
departe, iar cel nev\zut nu-[i precupe]i nici de ast\ dat\ ajutorul.
}\ranul strig\ atunci mânios :
– Dracu’ în carne [i oase trebuie s\ fie pe-aici c\ nu ne mai
s\tur\m !
Acum oaspetele se ar\t\ [i spuse c\ mâncase al\turi de ei ; dar
pân\ s\-[i vin\ ]\ranii în fire de pe urma uimirii lor, el [i pierise.
Când se f\cu noapte, se înf\[ur\ în hain\ [i se culc\ pe câmp.
~nainte de a adormi, î[i zise : „De m-a[ trezi mâine în fa]a por]ii so]iei
mele iubite”. Ce-[i dori se împlini, a doua zi se pomeni în fa]a por]ii
unei case pe care n-o mai v\zuse. Un b\iat frumos tocmai ie[ea [i,
v\zându-l pe str\in, se întoarse înapoi [i strig\ :
– Tata ! Tata !
Când, la aceste vorbe, ie[i o femeie frumoas\ cu un alt b\iat, la fel
de frumos, s\ vad\ ce se întâmplase, amândoi se recunoscur\ [i fu
mare bucurie în cas\. Seara, când femeia vru s\ preg\teasc\ un
a[ternut pentru b\rbatul ei, acesta întinse haina [i se a[ez\ împre-
un\ cu ea [i cu amândoi fiii s\i deasupra [i zise :
– Mâine diminea]\ s\ m\ trezesc cu ai mei în casa p\rinteasc\.
Se f\cu a[a precum voise [i tr\ir\ înc\ mult\ vreme, ferici]i [i
mul]umi]i, lâng\ tat\l lor b\trân.

˜™

Brednich/Talo[ 20. AT 400 (B\rbatul pornit în c\utarea so]iei pierdute)


+ 518 (Lupta dintre draci pentru obiecte magice). Cf. [i AT 413 (C\s\torie
prin furarea hainelor). O variant\ aproape identic\ în Calendarul basmelor
[i a cânturilor populare pe anul 1878, Bucure[ti, 1876, p. 54.

209
20

cele trei daruri


fermecate

u
n ]\ran s\rac lipit, nemaiputând s\ îndure povara sor]ii sale,
î[i p\r\si casa nevoia[\, în care r\maser\ femeia [i mul]i copii.
Umblând el a[a, se gândea : „Ce nes\buit lucreaz\ Domnul ! Unuia îi
d\ prea mult, altuia prea pu]in ! De-a[ putea s\ pun mâna pe el, bâta
mea l-ar înv\]a ea minte.” Atotputernicul auzi gândurile astea [i
luând chip de om îi ie[i înainte, tr\gând dup\ sine un m\gar legat
de-o funie.
– ~ncotro mergi ? îl întreb\.
– Unde s\ merg ? r\spunse ]\ranul. ~l caut pe Dumnezeu, vreau
s\-i ar\t cu bâta mea ce r\u e pe lumea asta, c\ unuia îi d\ prea
mult, iar pe altul îl las\ s\ fl\mânzeasc\.
Se jelui de belelele lui [i cum îl gonise nevoia de-acas\. Domnul
vorbi atunci :
– Dac\ e[ti cu adev\rat a[a de s\rac [i crezi c\ ai putea s\-]i duci
bog\]ia, atunci ia acest m\gar în dar, s\ nu-i spui îns\ : „m\gare,
cac\-te” [i „m\gare, stai”, c\ci s-ar putea s\-]i par\ r\u.
Cu aceste vorbe, donatorul plec\ grabnic mai departe [i, înainte
de a pricepe bine ce i se spusese, ]\ranul nu-l mai v\zu. }inând
m\garul de funie, mergea la întâmplare [i se gândea : „Un m\gar ?
Tot e ceva, oricât ar fi de r\u ; dar de ce îmi zisese omul ce s\ nu-i
spun \stuia dobitoc. E nevoie s\-i spui asta unui m\gar, fie el [i
cel mai n\tâng ? Ce-o fi vrut s\ zic\ omul cu vorbele lui ?” Tot

210
gândindu-se a[a, merse mai departe pân\ se f\cu sear\ ; atunci
ajunse în dreptul unei coaste de deal, unde se opri s\ se odihneasc\.
Dar nu izbuti, c\ci îl chinuia curiozitatea de a [ti de ce nu trebuia s\
spun\ m\garului vorba aia. Ca s\ scape de nesiguran]\, se hot\rî în
cele din urm\ [i rosti vorba. Nu mare îi fu mirarea s\ vad\ c\
animalul n\zdr\van d\dea din el lucruri care nu erau de folos nici
unui ogor, dar care puteau s\ pun\ repede cap\t vie]ii sale pline de
nevoi, c\ci erau numai galbeni str\lucitori. Când î[i veni în fire din
uimire, strig\ :
– M\garule, stai !
Animalul conteni, dar la o alt\ porunc\, se porni numaidecât din
nou. Beat de fericire, omul se juc\ astfel pân\ ce pe jos se adunase
un morman de aur pe care abia putea s\-l duc\. Lu\ cu el cât putu,
restul îl îngrop\ [i porni cu m\garul spre cas\. Dar cum ziua era pe
sfâr[ite, trebui s\ înnopteze într-un han. Dup\ ce î[i puse cu grij\
m\garul la ad\post, porunci s\ i se aduc\ o cin\ cu cele mai bune
feluri de bucate [i b\uturi care se g\seau acolo. Tocmai se întindea
tihnit pe o lavi]\, când veni hangi]a [i-i zise cu bun\voin]\ :
– S\-]i fie de bine !
A[a ceva nu i se mai întâmplase [i se sim]ea atât de mul]umit,
încât nu putu s\-[i calce pe inim\ [i s\ nu-i povesteasc\ acestei
femei prietenoase peripe]ia sa.
Dac\ ]\ranului îi trebuiser\ ceasuri ca s\ spun\ m\garului ceea
ce nu avusese voie s\ spun\, hangi]a avu nevoie doar de câteva
minute spre a se duce în grajd [i a-[i satisface curiozitatea. {i din
uimire ea î[i veni mai repede în fire decât ]\ranul, dup\ care alerg\
într-un suflet la b\rbatul ei ca s\ pun\ la cale felul în care voiau s\-l
p\c\leasc\ pe ]\ranul tont [i s\-i ia m\garul nepre]uit. So]ii se
învoir\, de ast\ dat\ mai repede decât în multe alte cazuri, s\ schimbe
m\garul, p\c\lindu-l pe proprietarul s\u cu unul întru totul asem\-
n\tor, dar altminteri obi[nuit. Ceea ce fu cu atât mai u[or a doua zi,
cu cât ]\ranul, cu mâinile pline de aur, ceruse înc\ din zori s\ i se
aduc\ vin [i rachiu, se îmb\tase stra[nic iar acum, ame]it, î[i dormea
somnul de diminea]\.
Soarele era sus, când hangi]a îl trezi, întrebându-l dac\ n-are
nevoie de ceva. Aceast\ purtare prietenoas\ îi aduse aminte c\ nu se
afla acas\. S\ri în sus, ceru s\ i se fac\ plata, o achit\ în aur [i nu
mai a[tept\ ca hangi]a s\-i numere m\run]i[ul pe care i-l datora.
Chiuind de bucurie, se îndrept\ spre cas\, tr\gând de funie surul
s\u n\zdr\van, cum îi zicea. ~ncercase mai întâi s\ c\l\reasc\ pe el,
dar mersul animalului i se p\rea prea încet [i ner\bdarea de a face
ceea ce pl\nuise cu marea sa bog\]ie îi gr\bea pa[ii, care ici-colo o

211
luau când într-o parte, când în alta, ca [i cum s-ar fi ferit la stânga
sau la dreapta de un du[man nev\zut.
Ajuns acas\, f\r\ s\-i pese de bucuria femeii [i a copiilor s\i c\ se
întorsese, î[i leg\ m\garul de iesle [i-i mai puse acolo un bra] de
paie, în care [oarecii î[i f\cuser\ demult un loc de joac\. Apoi îi
adun\ în jur pe to]i ai s\i, î[i a[ez\ nevasta lâng\ sine, al\turi de ea,
dup\ în\l]ime, fetele, iar lâng\ el, în aceea[i ordine, b\ie]ii. Le spuse
c\ acum avea s\ li se dezv\luie o minune dumnezeiasc\, iar când to]i
a[teptau în lini[te [i evlavie, el îi strig\ m\garului cuvântul fatal.
Dar m\garul se întinse doar dup\ paiele puse în fa]\, pe care p\rea
s\ nu le socoteasc\ îndeajuns de proasp\te, iar altminteri alunga
lini[tit mu[tele cu coada ; toate mi[c\rile le f\cea cu ea, numai pe
cea dorit\ nu. }\ranul repet\ înc\ de dou\ ori cuvântul oprit, dar
zadarnic, m\garul r\mase lini[tit [i nep\s\tor, în vreme ce st\pânul
s\u nu [tia dac\ avea s\ se ru[ineze sau s\ se sminteasc\. Femeia,
nepricepând nimic, îl întreb\ pe capul familiei, adânc adus din [ale,
ce era cu m\garul \sta, iar omul, dezn\d\jduit, tocmai voia s\ r\sufle
adânc [i s\ povesteasc\ pe larg toat\ t\r\[enia, când a[a zisul animal
n\zdr\van î[i ridic\ coada, iar ochii tuturor v\zur\ [i recunoscur\
doar acel lucru obi[nuit.
Ceea ce înt\ri descurajarea omului [i cu aceea[i durere în suflet
aflar\ [i ai s\i p\]ania, de al c\rei adev\r îi încredin]\ ar\tându-le
câ]iva galbeni. Mâhni]i, s\racii se strecurar\ afar\.
Seara, când to]i dormeau, capul familiei se gândi îngrijorat s\ mai
fac\ o încercare cu m\garul s\u, merse la grajd, strig\ animalul de
neîn]eles, în fine, se rug\, pentru numele Domnului, de el, dar totul
fu zadarnic. Atunci ]\ranul se înfurie, lu\ toporul, sparse capul
dobitocului înd\r\tnic [i-l îngrop\ pe loc, ca cel pu]in s\ nu se mai
mânie v\zându-l. ~nc\ nu se cr\pase de ziu\ când, terminând cu
treaba asta, î[i aminti iar\[i de lipsurile f\r\ margini din casa sa, de
aceea puse din nou mâna pe bât\ spre a-l c\uta înc\ o dat\ pe
Domnul Dumnezeu [i a-l lua la b\taie fiindc\ nu împ\r]ise cu dreptate
bunurile p\mânte[ti.
~n acela[i loc, unde mai înainte ob]inuse m\garul, îi veni [i de
ast\ dat\ în întâmpinare st\pânul lumii sub chipul unui c\l\tor
umil care îl întrebându-l, din nou, încotro merge, c\p\t\ acela[i
r\spuns. Zâmbind, necunoscutul îi d\du acum o m\su]\, zicându-i :
– Ia, aici, masa asta ; s\ nu-i zici îns\ : „mas\, pun’te !” sau „mas\,
strânge-te”.
Abia fur\ rostite aceste cuvinte, [i ]\ranul se uit\ degeaba dup\
donator, c\ci acesta pierise f\r\ urm\, precum pierise în aer ultimul
s\u cuvânt.

212
De ast\ dat\ ]\ranul nu mai st\tu atât de mult pe gânduri ca la
m\gar [i zise : „mas\, pun’te”. {i iat\ ! Masa se înc\rc\ deodat\ cu o
povar\ minunat\. Pe farfurii de argint [i de aur se puser\ dou\sprezece
feluri de bucate din cele mai alese, totul era atât de frumos de privit,
încât fericitul nici nu îndr\znea s\ întind\ mâna dup\ ele. Mirosul
lor nu înceta îns\ s\-l îmbie, a[a c\ î[i lu\ inima în din]i [i r\mase
la mas\ pân\ ce termin\ tot. Acum trecu la sticlele care, umplute cu
cele mai îmbietoare vinuri din lume, str\luceau în lic\riri de foc.
Fur\ b\ute, f\r\ alegere, una dup\ alta, iar când, o dat\ golite [i
lipsite de jocul lor frumos de culori, începur\ s\ d\n]uiasc\ în fa]a
ochilor tulburi ai st\pânului lor, acesta îngân\, pe jum\tate cuprins
de un somn fericit, cuvintele : „mas\, strânge-te”. Masa f\cu ceea ce
i se poruncise [i acum st\tea goal\ lâng\ st\pânul ei plin, pân\ ce el
se s\tur\ de sfor\it, iar a doua zi, când soarele era de-acum sus,
încerc\ s\ se dezmeticeasc\, frecându-se la ochi. Abia d\du cu ochii
de mas\, c\ îi strig\ din nou : „mas\, pun’te”. Ascult\toare, masa
f\cu ce i se poruncise, iar ]\ranul mânc\ [i b\u înc\ o dat\ zdrav\n,
puse masa s\ strâng\, o lu\ la spinare [i porni cu ea mai departe
spre cas\. Seara ajunse din nou la acela[i han, unde înnoptase cu
m\garul. Hangi]a îl recunoscu de îndat\ [i întreb\ prietenos ce
porunce[te domnul [i dac\ dore[te s\ m\nânce ceva. De ast\ dat\
vorbele respectuoase nu avur\ efectul dorit, mai degrab\ ]\ranul
morm\i cu un aer foarte important :
– Nu poruncesc nimic ! N-am nevoie de nimic ! Adu-mi doar masa
în odaia în care am s\ dorm !
Zis [i f\cut, iar proprietarul l\s\ în curând s\ i se vad\ îndemâ-
narea [i înclina]ia, zicând mesei s\ se pun\ [i înghi]ind tot ce se afla
pe ea.
Aceast\ minune ademeni o mul]ime de popor, a c\rui mirare nu
mai cunoscu margini, când ]\ranul, s\tul [i cumsecade, îng\dui
tuturor s\ guste din bucatele grozave. ~n cele din urm\ îi pofti pe to]i
s\ m\nânce [i s\ bea cu el, iar când pe mas\ nu mai înc\pur\ atât
de multe [i atât de felurite bucate pe cât voia fiecare s\ aib\, se
întinser\ degrab\ în odaie [i în fa]a ei o mul]ime de mese, pe care
masa fermecat\ le acoperea întruna [i din bel[ug cu mânc\ruri. ~n
chiote de bucurie, care fire[te, în curând, se transformar\ într-o
harababur\ de nedescris, mâncar\ [i b\ur\ to]i cei care avuseser\
norocul s\ ajung\, îmbulzindu-se, pân\ la masa fermecat\. Abia
noaptea târziu, când to]i se sim]eau cu prisosin]\ îndestula]i, larma
l\s\ treptat locul unei lini[ti adânci, întrerupt\ doar din când în
când de câte unul care sfor\ia sau r\sufla adânc în ame]eala lui. {i
]\ranul z\cea printre cei care dormeau, la fel ca majoritatea celor de

213
la mesele pe care cu pu]in\ vreme în urm\ înfloriser\ bucuriile
osp\]ului. Acum îns\ veni în vârful picioarelor hangi]a [i lu\ masa
pe care mai înainte [i-o întip\rise bine în minte.
A doua zi, târziu, se trezir\ gazda [i oaspe]ii s\i [i le trebui mult\
vreme pân\ s\ se dezmeticeasc\. Cel mai repede izbuti proprietarul
mesei fermecate, c\ci spaima de a nu-[i pierde noul [i nepre]uitul
s\u bun îl f\cu vioi. Se ridic\ în grab\, puse mâna pe masa cea mai
apropiat\ de el, care trebuia, desigur, s\ fie a lui, [i p-aci ]i-e drumul
spre cas\.
{i oaspe]ii se trezir\ încetul cu încetul, se scular\ [i-[i c\utar\
mesele, p\l\riile, c\ciulile, bâtele [i altele ; nu se putur\ îns\ în]elege
[i se iscar\ gâlcevi [i sud\lmi care se sfâr[ir\ vrednic cu picioare de
mese [i scaune b\tând zdrav\n darabana.
~ntre timp, ]\ranul cu masa lui fermecat\ ajunse acas\, într\ în
odaie [i puse masa în fa]a nevesti-si care st\tea tocmai la roata de
tors. ~i zise :
– Iat\, femeie, aici e ceva mai bun decât m\garul, care n-a f\cut
decât s\-[i bat\ joc de noi ; acum po]i s\ m\nânci cu copiii pe
s\turate [i bine, a[a de bine, cum nici n-a]i visat.
Femeia, care nu pricepea ce era cu masa goal\, se uit\ la b\rbatul
ei, ne[tiind dac\ e nebun sau dac\ glume[te. El îns\ îi adun\ pe ai
s\i în jurul mesei ca înainte în jurul m\garului [i strig\ :
– Mas\, pun’te !
Dar masa nu f\cu nimic altceva decât s\ [ad\ lini[tit\ pe cele
patru picioare ale sale.
– Mas\, pun’te ! strig\ tat\l familiei a doua [i a treia oar\.
Dar de fiecare dat\ porunca lui r\mase f\r\ urm\ri. Atunci se
apropie, î[i vârî nasul în ea [i mai sim]i înc\ mirosul bucatelor [i
b\uturilor care se perindaser\ cu o zi înainte pe ea.
– ~ncepe s\ miroas\ ! miroase ! chiui ]\ranul, pun’te ! pun’te,
mas\ !
Dar masa nu f\cu nimic decât c\ mai r\spândi pu]in miros de
mâncare. Copiii, c\rora mama le împ\r]ise pu]in timp înaintea întoar-
cerii tat\lui câteva f\râme de pâine, mirosir\ [i ei pe rând masa, apoi
se traser\ t\cu]i prin diferitele col]uri ale od\ii, mestecând pâinea
uscat\ [i necrezând în minuni.
Asta îl scoase din fire pe tat\l plin de griji, care puse mâna pe un
topor, f\cu masa buc\]ele [i le puse pe foc, zicând :
– A[a, lucrule netrebnic, dac\ nu vrei s\ faci mâncare, baremi s\
aju]i s\ se fac\ de mâncare !
~n vreme ce oala cu cartofi de pe foc începu s\ clocoteasc\ vesel,
b\rbatul îi povesti nevesti-si toate peripe]iile prin care trecuse, de la

214
început pân\ la sfâr[it. Abia acum îns\ jelania nu se mai ispr\vi, iar
femeia, sughi]ând de plâns, strig\ :
– Ah, Doamne ! v\d acum c\ nu putem s-avem noroc, chiar [i
atunci când vrea bunul Dumnezeu !
Totodat\ copiii înfometa]i ]ipau [i cereau mai mult\ pâine.
Toate astea îl f\cur\ pe tat\l familiei [i mai posomorât, de aceea
noaptea se strecur\ afar\ din cas\ [i porni pentru a treia oar\ la
drum s\-[i încerce norocul.
{i de ast\ dat\ îl întâlni pe str\in care îl întreb\, ca [i în rândurile
trecute, încotro merge. {i r\spunsul ]\ranului fu acela[i, el zicând :
– M\ duc s\-l caut pe Domnul nostru, ca s\-l ciom\gesc zdrav\n,
pentru c\ unuia îi d\ prea mult [i altuia prea pu]in.
– Ai pentru asta, zise str\inul zâmbind, un ciomag bun ?
– Desigur, r\spunse ]\ranul [i-i ar\t\ bâta.
Str\inul o lu\ pentru o clip\ în mân\ [i i-o d\du înapoi, spunând :
– Ia-o, e bun\ ; dar s\ nu-i zici : „bât\, hai !”, c\ci, dac\ `i spui
vorba asta, are obiceiul s\-]i ciom\geasc\ du[manii, atunci când se
întâmpl\ s\ fie vreunul prin apropiere.
Necunoscutul se f\cu nev\zut, iar ]\ranul, pe care acest lucru
nu-l mai mira, abia a[tepta s\ g\seasc\ un du[man sau chiar pe
Dumnezeu, ca s\ încerce pe el puterea bâtei. Dar deoarece vreme
îndelungat\ nu-i ap\ru nici unul, nici altul, curiozitatea îi spori
într-atât, încît strig\ :
– Bât\, hai !
Dar abia rosti aceste vorbe, c\ sim]i pe spinare lovituri bine date,
de i se p\rea c\ dou\ sau trei bâte jucau darabana pe el. N-avea alt\
dorin]\ decât s\ opreasc\ bâta ascult\toare. Url\ [i se rug\, se
arunc\ în genunchi, apoi se lungi pe jos, d\du afar\ toate rug\ciunile
pe care putu la iu]eal\ s\ [i le aminteasc\ [i se rug\ tuturor cerurilor
de îndurare, dar totul r\mase zadarnic, bâta nu sim]ea nici oste-
neal\, nici mil\. ~n dezn\dejdea sa, s\rmanul ciom\git se spovedi
urlând, iar la sfâr[it recunoscu c\ fusese atât de p\c\tos, încât
plecase de-acas\ ca s\-l ciom\geasc\ pe Dumnezeu, pe însu[i Creatorul
s\u. Aceasta era calea bun\, necunoscutul ap\ru din nou [i, cu un
semn, opri bâta, spunând :
– Fiin]\ neghioab\ ! Strigai c\ vrei noroc, iar când ]i l-am pus în
mân\, te-ai l\sat jefuit de el, înainte de a ajunge acas\ ; erai sup\rat
pe Creatorul t\u [i nu [tiai ceea ce [tii acum, c\ nu aveai nevoie
decât de lovituri. Bâta are însu[irea c\, la porunc\, îi pedepse[te pe
du[manii proprietarului s\u, de aceea adineauri s-a repezit asupra
ta, c\ci pân\ în acest ceas n-ai avut un du[man mai mare decât pe
tine însu]i. De altfel, dac\ vrei s\ se opreasc\, strig\ doar : „Bât\,
stai !” Mergi acum pe drumul t\u, iar dac\ e[ti de[tept, po]i cu
ajutorul ei s\-]i cape]i înapoi masa [i m\garul.

215
{i necunoscutul pieri. }\ranul se gândi : \sta care [tie s\ vorbeasc\
a[a de frumos [i de în]elept trebuie s\ fie ~nv\]\torul înv\]\torilor.
Chibzui îndelung ba la una, ba la alta, f\r\ s\ se poat\ dumiri cu totul.
– Da, asta îns\ [tiu, strig\ el în cele din urm\ tare, vreau s\ merg
s\-mi iau înapoi m\garul meu [i masa mea.
Când intr\ în cârciuma hangi]ei hoa]e, aceasta îi d\du foarte
prietenoas\ bine]e [i-l întreb\ ce porunce[te. F\r\ s\-i r\spund\,
începu s\-i povesteasc\ despre bâta lui fermecat\ [i n\scoci o sume-
denie de pove[ti despre ea, în a[a fel încât dorin]a femeii de a o avea,
al\turi de m\gar [i de mas\, spori în cel mai înalt grad. Deoarece
]\ranul îi ocolea întreb\rile, nu g\si alt\ cale decât tocmai aceea de
a întreba ce trebuie spus bâtei ca s\-[i fac\ datoria. }\ranul r\spunse :
– Nu trebuie s\ spui decât : „Bât\, hai ! a[a ...”
La acest cuvânt fu silit s\ se opreasc\, deoarece, împotriva oric\rei
a[tept\ri, bâta îl auzise [i acum juca cu asemenea iu]eal\ pe spinarea
hangi]ei, încât nu i se vedea nici un cap, nici cel\lalt. Totodat\
femeia ciom\git\ începu s\ urle în asemenea chip, încât venir\ în
goan\ hangiul [i slujitorii. Când acesta îl v\zu pe ]\ran, îi r\s\rir\ în
minte lucrurile fermecate pe care el [i nevasta lui i le luaser\ [i
în]elese de ce acela se afla aici. ~[i strig\ de aceea repede arga]ii ca
s\ dea b\d\ranul pe u[\ afar\, dar când ace[tia se preg\teau s\
îndeplineasc\ porunca, ]\ranul strig\ :
– Bât\, hai ! Bât\, hai !
Dac\ pân\ atunci bâta î[i f\cuse treaba pe spinarea hangi]ei atât
de repede, încât abia se mai putea vedea, acum umbla de dou\ ori
mai iute. C\ci acum trebuia s\-[i arate îndemânarea pe spin\rile
tuturor celor care erau în odaie [i o f\cu atât de iscusit, încât pân\
azi to]i cei care fuseser\ atunci de fa]\ n-au mai contenit s\ povesteasc\.
Cel mai r\u le-a mers hangiului [i hangi]ei, mai cu seam\ lor li se
învârtea în cale, a[a c\ încercau degeaba s\ fug\ pe u[\. Se puser\
de aceea s\ se roage de el, dar v\zând c\ ]\ranul nu arat\ nici pic de
îndurare, hangi]a începu sâ strige :
– Ah, drag\ domnule ]\ran, v\ dau m\garul înapoi dac\ m\ slobozi]i.
Hangiul r\cnea [i el :
– Sc\pa]i-m\ de ciomag, v\ dau masa !
– Aha ! zise ]\ranul, am g\sit ! Unde e masa [i unde m\garul ?
R\spunse atunci hangiul :
– Ah, domnule, masa e ascuns\ în pod ! Vai, opri]i-v\, nu m\
l\sa]i, c\ m\ omoar\-n b\taie !
– Iar m\garul e în pivni]\, gemu [i hangi]a ; ah, domnule fermier,
porunci]i o dat\ bâtei s\ m\ lase-n via]\ !
– Atunci, în pas alerg\tor ! zise acum ]\ranul, [i aduce]i-mi masa
[i m\garul ! Haide, repede ! Bât\, hai ! mân\-i !

216
Ca [i cum pân\ acum n-ar fi f\cut decât s\ glumeasc\, bâta se
porni s\ loveasc\ zdrav\n de sus pân\ jos, necru]ând nici un loc de pe
trupul celor doi d\sc\li]i, a[a c\ ei abia de puteau s\ umble ca s-aduc\
lucrurile fermecate. Abia atunci r\sunar\ vorbele : „Bât\, stai !”
Când ]\ranul nemaipomenit de fericit î[i ducea prin curte m\garul,
înc\rcat cu masa fermecat\, acesta ridic\ pu]in coada [i f\cu pe loc
dovada puterii sale nem\surate. Ceea ce îl mul]umi deosebit de mult
pe proprietar, a[a c\ drumul pân\ acas\ i se p\ru scurt, c\ci planuri
peste planuri îi umpleau mintea.
Acas\ î[i ar\t\ de îndat\ minunile, iar dac\ m\garul fermecat
stârni o mare uimire, masa fermecat\ trezi o bucurie nemaipomenit\
care, chiar dac\ nu r\sun\ atât de puternic precum atunci la han,
]inu în familia de ]\rani cu atât mai mult. Tr\ir\ înc\ ani mul]i, f\r\
griji [i peste m\sur\ de mul]umi]i, iar datorit\ vredniciei m\garului,
camera de zi fu treptat foarte delicat mobilat\, în schimb de perete
atârna bâta [i ea era cea care uneori îi înv\]a pe copii c\ nu trebuie
s\-]i dore[ti prea multe.

˜™

Brednich/Talo[ 21. AT 563 (Masa, m\garul [i bâta). KHM 36. Cu


excep]ia corec]iei moralizatoare aplicate protagonistului de c\tre Dumnezeu,
nu doar „practic”, ci [i discursiv, basmul e povestit pe tiparul consacrat,
episodic hazliu, în spiritul snoavei cu pro[ti.

217
21

mangiferu 8

u
n împ\rat bogat [i puternic, c\ruia îi pl\cea s\ vad\ în o[tirea
sa solda]i b\trâni, porunci s\ fie chemat, al\turi de al]i osta[i
care î[i împliniser\ anii de serviciu, [i un anume Mângiferu care îi
era cu deosebire drag pentru c\, îl slujise cu credin]\ [i f\cuse fapte
de vitejie. ~i spuse acestuia c\ deoarece acum prime[te o mul]ime de
recru]i, din care dore[te s\ fac\ lupt\tori destoinici, ]ine foarte mult
s\ aib\ solda]i încerca]i, c\rora s\ le poat\ încredin]a aceast\ sarcin\
grea ; mai cu seam\ î[i pune n\dejdea în aceast\ privin]\ în mult
încercatul s\u Mângiferu, pricin\ pentru care îl roag\ st\ruitor s\
r\mân\ în slujba sa. Dup\ ce ascult\ vorbele împ\ratului, Mângiferu
se închin\, mul]umind pentru multa bun\voin]\ de care se bucurase
din partea st\pânului s\u, [i zise :

8. Din cauza lui a (v. supra p. 65), e se pronun]\ ca fer din francez\. ~n]elesul
cuvântului e limpede, dac\ avem în vedere fr. Mange-fer, în germ. Frisseisen,
adic\ Eisenfresser. [Ca subst. comun, numele s-ar putea s\ provin\ din it.,
unde este atestat sub forma mangiaferro, înc\ înainte de 1556, cu sensul
de bandit, ulterior de soldat fanfaron, Lo Zingarelli, 2001, sub voce. Mai
probabil\ e explica]ia lui Hasdeu care socote[te numele o form\ dialectal\
pentru „Mân’de fer”, „mân’” fiind nu prescurtarea lui „mân\”, ci forma
româneasc\ veche „mânu”, pl. „mânule”, întâlnit\ în tip\riturile din sec. XVI
[i XVII. Totodat\, el leag\ for]a fizic\ ie[it\ din comun, vitejia [i aplecarea
spre b\utur\ a protagonistului din acest basm de acelea ale împ\ratului
Aurelian, în a c\rui biografie, datorat\ lui Flavius Vopiscus, apare în
plus [i cognomenul manu ad ferrum, Etymologicum Magnum Romaniae,
col. 3184-3186 – n.t.]

218
– ~n\l]ate împ\rate, [tii c\ te-am slujit îndelung cu credin]\ [i c\
am fost gata, zi [i noapte, s-o fac atunci când a fost de trebuin]\. Dar
acum sunt s\tul de arme [i nu vreau decât s\ m\ întorc la mine,
s\-mi cump\r acolo cas\ [i curte [i s\-mi petrec via]a al\turi de o
femeie bun\.
Vulpoiul viclean îns\ nu gândea în sinea lui tot a[a, c\ci fusese
prea mult\ vreme soldat [i-i pl\cea prea mult o astfel de via]\ f\r\
griji, ca s\-i treac\ prin minte s\ duc\ de-acum încolo o via]\ lini[tit\
de familie ; vorbele lui ]inteau mai degrab\ la ob]inerea unui dar din
partea împ\ratului, ca s\ poat\ petrece în voie prin cârciumi. Acestea
erau cele mai frumoase bucurii domestice pe care le cuno[tea.
Mângiferu î[i f\cuse un plan bun, c\ci chipurile, împotrivindu-se,
c\p\t\ de la împ\rat o sut\ de galbeni în schimbul f\g\duielii de a
nu-[i p\r\si slujba.
F\r\ întârziere merse apoi cu galbenii s\i în prima cârcium\, î[i
chem\ acolo [i câ]iva fârta]i [i nu mai p\r\si nici masa, nici paharul
pân\ ce nu-[i pr\p\di to]i cei o sut\ de galbeni, iar pe deasupra [i o
bun\ parte din datoriile f\cute.
Ziua urm\toare merse din nou la împ\rat [i-i spuse cât de tare se
c\ie[te de hot\rârea de ieri [i c\ nu se poate hot\rî s\ duc\ mai
departe o via]\ atât de fr\mântat\ ca aceea de soldat, nemaivorbind
c\ nici nu era în stare s\ pun\ un ban de-o parte pentru când avea
s\ fie neputincios. C\ci darul generos pe care îl c\p\tase ieri de la
milostivul împ\rat nu-i ajunsese nici m\car s\-[i pl\teasc\ datoriile
f\cute mai demult ca s\-l poat\ sluji cum se cuvine. Cu asemenea
vorbe, potlogarul îl p\c\li din nou pe împ\rat, astfel c\ acesta îi mai
d\rui dou\ sute de galbeni numai ca viteazul s\ r\mân\ în slujba sa.
Dar [i ace[tia se duser\ dup\ primii, c\ci de ast\ dat\ î[i lu\ [i mai
mul]i fârta]i s\-i ]in\ tov\r\[ie.
A treia zi merse din nou la împ\rat, ca s\-[i mai încerce înc\ o
dat\ potlog\ria pe seama milei împ\ratului ; dar nu-[i atinse scopul, ci
pentru neru[inarea lui fu ciom\git zdrav\n [i aruncat pe sc\ri în jos.
Mânios c\ fusese tratat astfel, Mângiferu porni la drum, cu gândul
s\ caute aventuri în cele mai îndep\rtate col]uri ale împ\r\]iei, scop în
care convinse [i doi recru]i cu care se înfr\]ise la ultimele sale chefuri.
Nu ajunseser\ prea departe, când v\zur\ într-o p\dur\ mare o
poian\, în care se afla un palat, înconjurat de gr\dini frumoase.
P\rea s\ fie nelocuit, c\ci pe sc\rile care duceau în interior cre[tea
iarb\. Merser\ spre el [i întrebar\ un cioban, care-[i p\[tea pe-acolo
turma, al cui e palatul [i de ce e nelocuit. R\spunsul fu c\ e al
împ\ratului [i e nelocuit deoarece s\l\[luiesc în el duhuri necurate
care î[i fac noaptea de cap.

219
– Ha ! ha ! zise Mângiferu, asta-i ceva pentru noi. Haide]i, prieteni,
s\ vedem ce fel de duhuri st\pânesc aici [i dac\ nu cumva pivni]a [i
buc\t\ria au ceva cu care s\ se poat\ desf\ta ni[te fl\c\i veseli !
Cu aceste vorbe î[i luar\ r\mas bun de la cioban [i se apropiar\
de palat, a c\rui vraj\ nelini[titoare îndep\rtase de el, cu mult\
vreme în urm\, orice suflet de om. Intrar\ în\untru, cu Mângiferu în
frunte, [i cotrob\ir\ prin tot palatul, f\r\ s\ dea peste ceva necurat
sau vr\jit. Dimpotriv\, totul era atât de str\lucitor, încât ochii lor
abia puteau s\ îndure lumina vie a pere]ilor de aur [i de argint.
~ntr-o sal\, declarat\ de Mângiferu drept cea mai frumoas\, se întinser\
to]i trei s\ se odihneasc\ pe cele mai minunate covoare [i perne.
– Acum n-ar fi r\u, zise c\petenia acelor vântur\-lume, dac\ am
avea în fa]\ o mas\, pus\ frumos, cu o friptur\ zdrav\n\ de vi]el [i
alte asemenea lucruri, la care mai cu seam\ vinul n-ar trebui s\
lipseasc\.
Abia rostise aceste vorbe, c\ din pardoseala de marmur\ se [i
ridic\ o mas\ bogat\ cu fripturi aburinde [i vinuri pl\cut mirositoare,
care se a[ez\ chiar în fa]a celor trei fârta]i. Oricât îi uimi o asemenea
minune, nu a[teptar\ s\ fie pofti]i solemn s\ m\nânce, ci se a[ezar\
de îndat\ la mas\, se folosir\ cu îndr\zneal\ de lingur\, cu]it [i
furculi]\ [i, din când în când, de pahare. Deoarece fiecare bucat\ de
carne sau de pâine t\iat\ [i fiecare înghi]itur\ de vin se f\ceau la loc,
ori de câte ori erau consumate, foamea [i setea cedar\ în curând
locul be]iei [i, la urm\, somnului, iar seara care se l\s\ îi g\si pe cei
trei sfor\ind pe jos.
Nici nu b\gar\ de seam\ când în palat începu treptat s\ se aud\
zgomote, mai întâi ca o furtun\ îndep\rtat\, apoi tot mai tare, pân\
ce izbucni o adev\rat\ vijelie, care trântea u[i [i ferestre, ba chiar
gonea nori negri prin s\lile fo[g\ind de lilieci uria[i [i p\s\ri de
noapte. Din col]urile od\ilor se ridicau degete uscate, ghiare [i labe
palmate, pline de p\r, iar printre ele se vedeau ochii holba]i ai unor
broa[te nemaipomenit de mari, [opârle [i broa[te râioase, apoi gheme
de [erpi venino[i, de [oareci [i guzgani scârbo[i, n\v\lind din pardo-
seala care treptat nu mai era neted\, ci parc\ pres\rat\ cu buboaie
primejdioase. Mistre]i aprigi [i schelete aprinse î[i f\ceau de cap cu
larm\ asurzitoare prin od\i, se purtau smintit, îi aruncau încoace
[i-ncolo pe cei trei, îi c\lcau în picioare, a[a încât se trezir\ curând.
Celor doi solda]i tineri li se f\cu o asemenea fric\, încât la început se
gândir\ s\ fug\, dar î[i d\dur\ imediat seama c\ e cu neputin]\, [i
atunci, acoperindu-[i ochii, se întinser\ pe podea. ~n schimb, Mângiferu
î[i scoase b\rb\te[te sabia [i începu s\ c\s\peasc\ în dreapta [i
stânga, a[a c\ nu se poate descrie ce toc\tur\ de coarne, cozi, urechi,
ochi, limbi, degete, unghii [i altele înotau pe jos într-o b\ltoac\ de

220
sânge [i venin primejdios. Dup\ ce se b\tu astfel pân\ la miezul
nop]ii cu ar\t\rile vr\jitore[ti, acestea o luar\ la goan\, dar îi strigar\
c\ mâine sear\ aveau s\ vie din nou, mai grozave [i mai multe,
aducând cu ele toate chinurile [i caznele iadului.
Se f\cu ziua [i cât vedeai cu ochi nu mai era nici urm\ de duhuri
[i de iazme. Dar setea de lupt\ a lui Mângiferu nu se potolise, a[a c\
f\cu zob toate scaunele [i mesele care îi mai st\teau în cale [i nu se
lini[ti decât dup\ ce t\ie toate covoarele scumpe [i smulse m\runtaiele
de pene pre]ioase din toate pernele. ~n urm\ d\du peste tovar\[ii s\i
aproape încremeni]i de fric\, pe care-i lovi cu latul sabiei, strigându-le :
– Nemernicilor, tic\lo[ilor, c\r\b\ni]i-v\ din palatul pe care l-am
cucerit cu sabia mea ! Pleca]i sau v\ arunc pe fereastr\ !
Speria]i, ei nu a[teptar\ s\ li se mai spun\ o dat\, ci o luar\ la
s\n\toasa, bucuro[i c\ sc\paser\ de ar\t\rile nop]ii [i de sabia lui
Mângiferu.
Acesta î[i c\ut\ între timp un loc de odihn\, rosti ca ieri dorin]a
de a avea o mas\ bine garnisit\, [i mâini nev\zute i-o împlinir\ pe
loc. Se a[ez\ la mas\, împ\cat în cuget [i cu gândul de a mânca [i a
bea tot atât de îndelung pe cât se luptase în ast\ noapte. Dar cum
mâncarea [i b\utura duc mai repede la ]int\ decât lupta, i se f\cu
somn [i se l\s\ f\r\ împotrivire în bra]ele acestuia. Dup\ ce se
s\tur\ [i de somn, merse în gr\dinile palatului pentru ca în adierile
serii s\ se desfete cu miresmele florilor minunate [i cu [opotul
havuzurilor r\coroase.
Chiar dac\ pe Mângiferu nu prea îl înc\lzea fericirea domestic\, el
nu era potrivnic femeilor, c\ci a[a ceva nici nu s-ar fi cuvenit unui
viteaz, ba chiar îi pl\cea s\ petreac\ [i s\ glumeasc\ cu fetele fru-
moase. De aceea i se n\z\ri acum ce bine ar fi dac\ ar avea aici o fat\
cu care s\ împart\ bucuriile acestei singur\t\]i minunate. Vinul îi
aduse pe limb\ aceast\ dorin]\ înfl\c\rat\ [i, cât ai clipi din ochi, în
fa]a lui se afla o asemenea mândre]e de fat\ c\ nu mai [tia ce s\ fac\
de încântare. I se arunc\ imediat la picioare, îi îmbr\]i[\ genunchii,
dar ea îl îndep\rt\ u[or, zicând :
– Drag\ Mângiferu, eu te iubesc de mult, dar n-a sosit înc\ vremea
ca s\ fiu cu totul a ta, a[a cum a[ vrea. Mai întâi trebuie s\ nimice[ti
vraja prin care duhuri groaznice au robit acest palat cu locuitorii s\i,
printre care [i pe mine, s\rmana fat\ de împ\rat. {tiu c\ vrei s\
s\vâr[e[ti aceast\ fapt\, dar bag\ de seam\ s\ nu ]i se smulg\
pre]ul izbânzii ; c\ci dup\ ce-ai s-o ob]ii, tat\l meu n-o s\ pre]uiasc\
vrednicia ta [i o s\ te alunge ru[inos. N-o s\-]i dea mâna mea, care
î]i apar]ine doar ]ie.
Spunând aceste vorbe, frumoasa prin]es\ pieri, iar Mângiferu
r\mase ca beat de uimire [i fericire. Plin de dorin]a de a se bate cu

221
duhurile rele, se întoarse neîntârziat în s\lile palatului, unde într-adev\r
larma se [i pornise, c\ci necura]ii se înf\]i[ar\ devreme ca s\-[i
pun\ în aplicare amenin]area cu care plecaser\ ieri. Cu cât se întu-
neca mai mult, cu atât sporea oastea pocitaniilor însp\imânt\toare
care se îmbulzeau s\ ias\ din furnicarul de animale diavole[ti [i care
erau prev\zute cu unelte de cazn\ groaznice, pe care nici un grai nu
le-ar putea lesne înf\]i[a. Dar cu cât ele bântuiau mai smintit [i mai
fioros, cu atât Mângiferu lovea cu ascu]i[ul [i latul sabiei mai cu
furie în jurul s\u, astfel încât întreaga rea-voin]\ a semin]ei diavole[ti
care încerca s\-l fac\ praf nu era în stare s\-i clinteasc\ nici un fir de
p\r. La fel ca ieri, ar\t\ri de tot felul, r\nite [i însp\imântate, zburau
talme[-balme[, care încotro, dar Mângiferu nu se opri pân\ când nu
nimici ultima ghiar\, ceea ce fire[te ]inu pân\ noaptea târziu, deoa-
rece erau nemaipomenit de multe.
Un vân\tor, care se întorcea acas\ de la vân\toare, trecu pe-acolo
[i, deslu[ind urletele [i schel\l\ielile duhurilor schilodite, se apropie
de palat, iar dup\ ce auzi gemetele muribunzilor [i mirosi duhoarea
trupurilor t\iate, alerg\ cu vestea despre aceast\ întâmplare la împ\-
rat care, spre a afla am\nunte, trimise un arap la palat. Acesta îl g\si
pe viteaz cuprins înc\ de furia lui r\zboinic\, f\râmând ca [i ieri
mese, cutii, scaune, perne, covoare [i altele, încredin]at fiind c\ [i
ele ]ineau de duhurile necurate. V\zând intrând un negru, furiosul
se repezi la el [i, dintr-o lovitur\, îi t\ie capul [i mâna cu care
nefericitul voia s\ se apere de puterea t\i[ului. Foarte mul]umit de
ce f\cuse, Mângiferu continu\ neobosit în furia lui oarb\ de distru-
gere, încât îl g\sir\ tot a[a al]i doi arapi pe care îi trimisese împ\ratul,
v\zând c\ primul nu se mai întoarce. Nici lor nu le merse mai bine,
c\ci Mângiferu l\s\ s\ se rostogoleasc\ [i capetele lor în lacul de
sânge pe care îl produsese în înc\perile palatului.
~n urm\ ap\ru chiar împ\ratul cu c\pitanii s\i [i cu o mul]ime de
r\zboinici ca s\ se încredin]eze de ispr\vile de la palatul vr\jit. ~n
înver[unarea sa, Mângiferu îi lu\ [i pe ei drept ar\t\ri [i-i mân\ f\r\
oprire pân\ dincolo de por]ile palatului. Când nu mai r\mase nimic
de f\cut, neînvinsul î[i b\g\ sabia în teac\ s\ r\sufle.
De clipa asta se folosir\ împ\ratul [i alaiul s\u, spre a duce
tratative cu el [i mai ales a-l l\muri c\ nu erau duhuri rele, ci c\ el
era împ\ratul, st\pânul s\u [i proprietarul de drept al acestui palat,
iar ceilal]i, solda]i [i c\pitani. Mângiferu î[i veni astfel în fire [i-l l\s\
în\untru pe împ\rat, c\ruia nu-i lipsea dorin]a de a intra pe loc în
posesia propriet\]ii sale [i care ridic\ în sl\vi meritele lui Mângiferu,
dar îi d\du drumul s\ plece în mila Domnului, f\r\ s\ dea ascultare
cererilor sale îndrept\]ite de a primi r\splata cuvenit\.

222
Mângiferu, care ca bun rezervist pre]uia ascultarea cel pu]in tot
atât de mult ca [i virtutea, plec\ în t\cere dar, ajuns în fa]a palatului,
se mai întoarse o dat\, s\ vad\ dac\ cel pu]in frumoasa prin]es\ nu
se arat\. Ea se ivi în aceea[i clip\ în fa]a lui [i-i spuse doar atât :
– Peste trei zile, Mângiferu, am s\ te urmez !
Apoi pieri tot atât de repede precum se ivise.
Viteazul merse ab\tut mai departe [i când, la o vreme, ajunse în
dreptul unei cârciumi, cu toate c\ ar\ta atât de r\u [i de murdar,
intr\ în\untru ca s\ se înt\reasc\ cu o du[c\ [i s\ uite de nedrep-
tatea care i se f\cuse. Dup\ ce goli num\rul cuvenit de pahare, î[i
sim]i din nou sufletul plin de curajul lui bun de odinioar\. Cârcium\-
ri]a era o vr\jitoare [i voia s\-l cucereasc\ pentru fata ei pe viteaz, pe
care îl cuno[tea [i de ale c\rui ispr\vi din palatul vr\jit aflase întoc-
mai, cu toate c\ [tia c\ lui îi era h\r\zit\ frumoasa prin]es\, fata de
împ\rat pe care o sc\pase, împreun\ cu întreg palatul, de duhuri.
Spre a-[i atinge ]inta, hot\rî s\ se foloseasc\ de vr\jile ei [i s\-i
înfig\ în cap un ac fermecat care s\-l cufunde într-un somn adânc.
Ceea ce era cu atât mai u[or de f\cut, cu cât Mângiferu d\duse pe
gât mult mai mult vin decât îi fusese necesar ca s\-[i potoleasc\
setea [i pe care ea nu i-l refuzase.
A treia zi dup\ ce Mângiferu p\r\sise palatul, ap\ru prin]esa la
cârcium\ ca s\-l ia la nunt\. Dar, v\zând c\ era cu neputin]\ s\-l
trezeasc\ din somnul adânc, iar cârcium\ri]a viclean\ îi mai [i spuse
c\ zace astfel beat de trei zile, se îndep\rt\, f\g\duind s\ vin\ a doua
zi. Ceea ce [i f\cu, dar f\r\ un rezultat mai bun. Somnul lui Mângiferu
r\mase la fel de zdrav\n.
Când fata de împ\rat veni a treia zi [i-[i g\si iubitul în aceea[i
stare de incon[tien]\, plânse [i plec\ am\rât\ din cârcium\. Atunci
cârcium\ri]a se bucur\ nespus [i scoase grabnic acul din capul lui
Mângiferu, îi d\du din nou s\ bea, dar numai cât îi ceru gâtlejul lui
însetat, c\ci a[a credea ea c\-l putea câ[tiga cel mai bine pe b\trânul
soldat pentru sine [i pentru fata ei. ~ntr-asta îns\ se în[ela, c\ci
atunci când fu plin bine, deveni ar]\gos, începu s\ ia la b\taie pe
ceilal]i mu[terii, îi azvârli pe to]i afar\, nu mai pu]in pe cârcium\ri]\
[i pe fata ei, [i r\mase st\pânul netulburat al cârciumii pân\ când în
pivni]\ nu se mai g\si nici o pic\tur\ de vin. Dup\ care plec\ voios
mai departe spre a-[i petrece via]a în fapte de vitejie [i aventuri.
A doua zi, tocmai când trecea printr-un câmp, îi ie[i în cale un
foarte frumos ogar pitic care, când îl chem\, veni numaidecât dup\
el [i se purt\ foarte prietenos, ceea ce îi pl\cu lui Mângiferu, c\ci se
sim]ea ab\tut de singur\tatea lui mare. Se leg\ de îndat\ între ei
o prietenie adânc\, de care Mângiferu avea cu atât mai mult\

223
trebuin]\, cu cât ogarul se dovedi un excelent prinz\tor, astfel c\ de
aici încolo tr\ir\ bine amândoi din prada adunat\.
Se întâmpl\ odat\ ca Mângiferu s\ poposeasc\ într-o cârcium\,
unde lu\ la b\taie pe cârciumari fiindc\ nu voiau s\-i dea de b\ut pe
degeaba. Printre al]i clien]i, poposise acolo [i un prin] care tocmai
venea de la curte. Prinsese drag de frumoasa prin]es\, dar fusese
respins de împ\rat, care anun]ase c\ cine vrea s\ ob]in\ prin]esa
trebuie mai întâi s\ g\seasc\ un ogar pitic pe care el îl iubea ca pe
propria fat\ [i care i se pierduse într-un fel de neîn]eles.
Când prin]ul v\zu ogarul la picioarele lui Mângiferu, îl recunoscu
pe loc din descrierea care i se f\cuse ca fiind acela al împ\ratului. Se
d\du bine pe lâng\ Mângiferu, dar acesta nu-l b\g\ în seam\, pân\
ce prin]ul puse s\ se aduc\ b\utur\. Dup\ care se f\cu prietenos [i
în curând era sub mas\ ; c\ci prin]ul îi poruncise în tain\ cârcium\-
resei s\ amestece miere [i piper în vin, iar ea, sup\rat\ de felul
nemilos în care Mângiferu se purtase cu ea, intrând în cârcium\,
ascultase bucuros. Prin]ul însu[i b\u foarte pu]in, ceea ce Mângiferu
b\g\ cu atât mai pu]in de seam\, cu cât el se dovedea întotdeauna a
fi atât un slujitor, cât [i un b\utor ]eap\n [i cu credin]\.
~n vreme ce Mângiferu z\cea sub mas\ dormind adânc, prin]ul
dezleg\ ogarul [i plec\ cu el. ~l duse împ\ratului care se bucur\
nemaipomenit [i hot\rî de îndat\ logodna fetei sale, spre marea
îngrijorare a acesteia, cu norocosul g\sitor al ogarului nepre]uit.
Prin]esa nu [tiu altceva s\ fac\ decât s\ porunceasc\ în tain\ ca
orice str\in care apare în cârciumile mari [i mici din capital\ s\ fie
îndrumat c\tre palatul împ\ratului. A[a mai avea n\dejde s\-l g\seasc\
pe iubitul ei Mângiferu [i, într -adev\r, nu se în[ela. C\ci viteazul
auzise de serb\rile care se preg\teau pentru nunta prin]esei la palat,
la care tr\gea n\dejde, dac\ nu altceva, baremi s\ petreac\, deoarece
hoin\reala f\r\ ogarul s\u îi devenise o povar\. Ajungând în capital\,
intr\ pe loc într-o cârcium\, unde îns\ fu imediat îndrumat de
cârciumar spre palat. Mângiferu nu lu\ în seam\ ce i se spuse, se
a[ez\ la o mas\ [i începu s\ bea. Cârciumarul, care se temea s\ nu
fie pedepsit dac\, în ciuda poruncii prin]esei, nu ajungeau to]i str\inii
la palat, trimise dup\ poli]ie s\-l duc\ pe Mângiferu cu sila. Dar
când sosir\ slujitorii acesteia, viteazul se arunc\ asupra lor [i-i
azvârli, unul pe u[\, altul pe fereastr\, [i tot a[a, unul dup\ altul, pe
to]i cei care voiau s\ pun\ mâna pe el. Mânio[i c\ p\]iser\ asemenea
ru[ine, slujitorii drept\]ii chemar\ patrula [i sosir\ o sut\ de b\rba]i
curajo[i, solda]i împ\r\te[ti, spre a-l b\ga la închisoare pe înd\-
r\tnicul tulbur\tor de ordine. Dar nici acestei cete nu-i merse mai
bine, c\ci Mângiferu îi azvârli afar\ pe to]i ]ing\ii, cum îi numea el pe
solda]ii împ\r\te[ti. Se f\cu mare zarv\ [i împrejurarea ajunse la

224
urechile împ\ratului care trimise acum dou\ sute de oameni. Din
pricina asta, Mângiferu deveni a[a de furios, ca atunci în palatul
vr\jit, încât dup\ ce îi mân\ afar\ din cârcium\ [i-i f\cu praf pe to]i
cei dou\ sute, îi alung\ pe cârciumar [i pe cârcium\ri]\ din pro-
prietatea lor [i sf\râm\ tot se putea sf\râma, mese, scaune, lavi]e,
l\zi, ferestre, ba chiar [i butoaiele din pivni]\.
~ntâmplarea f\cu desigur mare vâlv\ în capital\, iar când prin]esa
auzi, în]elese c\ acela nu putea fi nimeni altul decât iubitul ei
Mângiferu. Merse degrab\ la cârcium\, îl strig\ pe nume, dup\ care
el se potoli [i se arunc\ în bra]ele ei. La asta, prin]ul care o înso]ea
pe prin]es\ vru s\ se împotriveasc\, dar Mângiferu începu s\-l oc\-
rasc\, îl înh\]\ în cele din urm\ [i-l b\tu zdrav\n, strigând :
– Mi[el viclean ce e[ti ! Mi-ai furat ogarul dup\ ce m-ai îmb\tat ;
na-]i r\splata pentru piperul [i mierea pe care mi le-ai pus în vin !
V\zând împ\ratul [i prin]esa c\, de fapt, Mângiferu g\sise ogarul
[i c\ prin]ul pusese mâna pe el doar prin în[el\ciune, i-au dat
drumul s\ plece falsului mire, în schimb Mângiferu a ajuns, pe bun\
dreptate, b\rbatul frumoasei prin]ese [i mo[tenitorul împ\ratului,
când, la scurt\ vreme, acesta a murit. Astfel, totul s-a desf\[urat spre
folosul lui Mângiferu, a[a dup\ cum el a [i meritat pentru vitejia lui.

˜™

Brednich/Talo[ 22. AT 326 II (Tân\rul care vrea s\-nve]e ce e frica).


Cf. [i 410* (~mp\r\]ia pietrificat\). Fa]\ de optica [i modurile basmului
popular, nara]iunea de fa]\, alc\tuit\ din episoade de furie belicoas\ [i
bahic\, precum [i din motive „oarbe”, desfunc]ionalizate (hangi]a vr\jitoare),
este un întreg grotesc [i incoerent, cu reminiscen]e de poem eroico-comic.
Personajul principal, b\trân, ]âfnos, zurbagiu [i mincinos, la care nebunia
r\zboinic\ alterneaz\ cu be]iv\nia crunt\, întruchipând hiperbolic sold\]imea
grosolan\ [i s\lbatic\, este, de fapt, un anti-erou. Leg\tura lui cu berserker-ul
poemelor eroice scandinave pe care o face Albert Schott în comentariul la
acest basm (v. mai jos) este interesant\ în sine, dar nedemonstrat\ [i pu]in
probabil\.

225
22

Pacala
I. Cum cap\t\ P\cal\ mo[tenirea tat\lui s\u,
iar fra]ii s\i mai mari r\mân cu mâna goal\

u
n om avea trei feciori [i o vac\. Dac\ fra]ii mai mari aveau un
nume, povestea nu ne spune, mezinul îns\ se chema P\cal\, în
german\ „p\c\tosul”9. Când tat\l muri, feciorii trebuir\ s\-[i împart\
mo[tenirea ; dar deoarece aceasta era doar o vac\, nu [tiau ce s\
fac\. ~n cele din urm\, dup\ ce se sf\tuir\ în fel [i chip, hot\râr\ ca
fiecare dintre ei s\ ridice un grajd, s\ lase apoi vaca dezlegat\ la
mijloc [i, la care grajd se va duce, a aceluia s\ fie. Zis [i f\cut. Fra]ii
mai mari î[i ridicar\ grajduri frumu[ele cu pere]i de piatr\ ; P\cal\,
pentru care a[a ceva era prea greu, î[i împleti pere]i din ramuri
proaspete. Când totul fu gata, puser\ vaca la mijloc s\ hot\rasc\ ea
de bun\ voie. Animalul linse [i mirosi pere]ii grajdurilor de piatr\,
dar se întoarse în cele din urm\ la al treilea, unde înghi]i cu l\comie
frunzele de pe ramuri [i alese grajdul lui P\cal\. Astfel câ[tig\ acesta,
iar fra]ii s\i nu avur\ nimic de zis.

9. Ar fi s\ ne gândim la peccator ? La Clemens, p\cat este Sünde, a gre[i sau


a p\c\tui este sündigen. [De fapt, P\cal\ – a p\c\li – n.t.]

226
II. Cum î[i vinde P\cal\ mo[tenirea unui copac
[i prime[te plat\ de la acesta

~nc\ din tinere]e, P\cal\ avea o minte neastâmp\rat\, îi pl\cea


mai mult s\ hoin\reasc\ decât s\ duc\ o via]\ domestic\. De aceea
se hot\rî s\-[i vând\ vaca. Dar nu voia s\ fac\ negustorie cu fra]ii
s\i, gândind c\ e mai bine cu str\inii, c\ de la ace[tia putea, cu
inima împ\cat\, s\ cear\ mai mult. ~[i lu\ deci vaca [i plec\ cu ea.
~ntr-o p\dure se gândi s\ se odihneasc\ fiindc\ se apropia o furtun\
puternic\. Dup\ ce leg\ vaca de un copac, se întinse sub un brad
b\trân. Dup\ o clip\, se ridic\ deodat\ în sus, zicând :
– Da !
Crezuse c\ bradul îl întrebase dac\ vaca e de vânzare. Bradul îns\
doar troznise, c\ci vântul îi apleca crengile într-o parte [i-n alta.
Bradul trozni din nou [i lui P\cal\ i se p\ru c\ întreab\ :
– Cu cât ?
R\spunse :
– Dou\zeci de galbeni.
Bradul mai trozni o dat\ :
– Prea mult !
P\cal\ r\mase neînduplecat.
Bradul se tocmi din nou, troznind :
– {aisprezece galbeni.
Dup\ ce se mai târguir\ încolo [i-ncoace, P\cal\ se învoi în cele
din urm\, dar zise :
– Trebuie s\-mi pl\te[ti pe loc bani pe[in.
La care bradul r\spunse :
– Azi nu pot, dar mâine, sigur.
Vânz\torul fu mul]umit, î[i dezleg\ vaca, o leg\ de brad [i se duse
acas\. Când ajunse acas\, fra]ii s\i îl întrebar\ dac\ î[i vânduse
vaca [i cu cât. La care, P\cal\ r\spunse scurt :
– Da, cu [aisprezece galbeni.
Când fra]ii s\i îl întrebar\ din nou :
– Cui ?
r\spunse la fel de scurt :
– Unui copac.
– Ori min]i, ori e[ti smintit, strigar\ fra]ii uimi]i.
P\cal\ nu mai r\spunse nimic, ci zâmbi pe sub musta]\.
A doua zi porni la drum [i se duse în p\dure, la bradul c\ruia îi
vânduse vaca. Recunoscu bradul dup\ funia rupt\ pe care o l\sese
vaca în urm\, când o luase la goan\ prin p\dure ca s\-[i caute hran\.

227
– Iat\, am venit, zise P\cal\ c\tre brad, s\-mi iau banii, d\-mi-i
acum !
Bradul îns\ nu r\spunse nimic, vântul nu mai b\tea ca s\-i aplece
crengile într-o parte [i-n alta, de aceea nu mai putea vorbi. P\cal\ se
mai r\sti de câteva ori la brad ; v\zând îns\ c\ acesta nu r\spunde,
se sup\r\ [i-l oc\rî :
– {tii c\ ai în[elat [i ai furat, [i c\ ho]ii trebuie pedepsi]i ?
Cu aceste cuvinte lu\ un topor [i t\ie bradul din r\d\cin\. Când
se pr\bu[i trosnind, iar r\d\cinile i se c\scar\ adânc din p\mânt,
P\cal\ v\zu acolo o c\ldare de aram\ cu bani. ~[i lu\ de-acolo
[aisprezece galbeni [i se duse acas\. V\zând fra]ii s\i banii la el, se
minunar\ tare, dar nu mai ziser\ nimic.

III. Cum omoar\ P\cal\ un pop\


la porunca fra]ilor s\i

Noaptea, pe când P\cal\ dormea, unul din fra]i îi zise celuilalt :


– Auzi, mie mi se par ciudate vorbele fratelui nostru. Nu e nici
beat, nici smintit a[ vrea s\ [tiu de unde are banii.
La care cel\lalt frate zise c\ [i lui i se p\ruse necurat\ t\r\[enia
[i c\ trebuiau s\-l întrebe de-a dreptul. A doua zi vorbir\ c\tre P\cal\ :
– Drag\ frate, e totu[i ciudat c\ ]i-ai vândut vaca unui copac, dar
[i mai mult ne minuneaz\ c\ ]i-a dat copacul bani. Spune-ne adev\rul
[i ce fel de copac ciudat e \la.
La care P\cal\ vorbi :
– Fra]ii mei dragi ! O s\ v\ spun bucuros, n-am nici o tain\ fa]\ de
voi.
Astfel le povesti ce i se întâmplase cu copacul [i cum îi pl\tise
acesta, nu ascunse nici faptul c\ acolo mai era mult b\net. Fra]ii se
bucurar\ în ascuns de aceast\ istorisire [i ziser\ :
– C\ prost mai e fratele \sta al nostru ! Ne-a spus tot, a[a, pe
[leau, când putea s\ ]in\ pentru el toat\ comoara.
I-au cerut s\-i înso]easc\ numai ca s\ poat\ aduce to]i trei comoara
[i apoi s\ [i-o împart\ între ei. P\cal\ merse [i le ar\t\ comoara pe
care o luar\ toat\ acas\. Ca s-o împart\ pe loc, fra]ii îl trimiser\ pe
P\cal\, ca fiind mezinul, la pop\ s\-i cear\ bani]a cu care voiau s\
m\soare banii. Popa, un b\trân ursuz, îl întreb\ :
– Ce-]i trebuie bani]a mea ?
– Vreau s\-mi m\sor banii, fu r\spunsul.
Atunci popa îi d\du lui P\cal\ bani]a [i, dup\ ce acesta plec\ cu
ea, se furi[\ ca s\ pândeasc\ la fereastr\ ce fel de bani are de

228
m\surat P\cal\. ~n vreme ce fra]ii se îndeletniceau cu m\surarea
banilor, unul dintre ei îl b\g\ de seam\ pe pop\ la fereastr\ [i-i zise
lui P\cal\ :
– Du-te [i omoar\-l pe pop\ în b\taie ca s\ nu mai pândeasc\ la
fereastr\.
P\cal\ ie[i grabnic pe u[\ afar\ [i-l lovi pe pop\ astfel încât acesta
c\zu jos [i muri pe loc ; atunci P\cal\ îl azvârli într-un iaz care se
afla lâng\ cas\, apoi se întoarse lini[tit în\untru [i zise râzând :
– Acum n-o s\ se mai uite în\untru !
Fra]ii nu b\nuir\ nimic r\u, ci se gândir\ doar c\ P\cal\ îl alungase
pe pop\ cu câteva lovituri. ~n urm\, unul dintre ei v\zu în ap\ barba
ridicat\ a popii [i strig\ :
– Da’ ce plute[te oare acolo pe ap\ ?
P\cal\ se întoarse [i zise, zâmbind pe sub musta]\ :
– E un ]ap care se scald\.
Atunci fra]ii alergar\ într-acolo, c\ci nu le venea s\ cread\ c\ ar
fi fost un ]ap care se sc\lda, [i recunoscur\ cu groaz\ le[ul popii
care tocmai îi pândise la m\surarea banilor. ~nsp\imânta]i, alergar\
acas\ [i-l luar\ la zor pe P\cal\ pentru ce f\cuse :
– Nu un ]ap plute[te pe ap\, ci le[ul popii, pe care l-ai omorât,
ziser\ ei.
– Hm ! zâmbi r\ut\cios P\cal\ : dac\ nu-i un ]ap, atunci e popa ;
l-am omorât fiindc\ voi mi-a]i poruncit.
Atunci fra]ii se tânguir\ [i fur\ cuprin[i de spaim\, dar P\cal\ zise :
– Acum pe pop\ nu putem s\-l mai înviem, trebuie deci s\ fugim
ca s\ nu fim prin[i, altminteri s-ar putea s\ fie r\u pentru to]i.

IV. Cum P\cal\ se ascunde cu fra]ii s\i


într-un copac [i pune mâna pe un sac de t\mâie

Cei trei înh\]ar\ la iu]eal\ atâ]ia bani cât putur\ cuprinde


buzunarele lor [i fugir\.
P\cal\ nu lu\ bani, ci o râ[ni]\ de piatr\ ca s\ macine m\lai
pentru m\m\lig\. Merser\ toat\ ziua, iar seara ajunser\ în fine pe o
câmpie, sub un stejar. Aici voiau s\ r\mân\ ; dar, fiindc\ le era fric\,
P\cal\ le propuse s\ se ascund\ în vârfurile copacului [i s\ înnopteze
sus. Sfatul era bun [i curând st\teau to]i tihnit pe crengile copacului,
f\r\ s\ poat\ fi v\zu]i de jos. Nu trecu mult timp [i se apropie un
convoi mare de ]\rani cu vite [i c\ru]e, care poposi, de asemenea,
sub stejar. }\ranii dejugar\ [i l\sar\ vitele slobode s\ pasc\ primprejur,

229
c\ru]ele îns\ le duser\ la un loc sub stejar, c\, dac\ ar fi fost s\
plou\, înc\rc\tura lor s\ fie ferit\. Dup\ ce ]\ranii adormir\, P\cal\
le spuse fra]ilor s\i c\ râ[ni]a era prea grea [i c\ vrea s\-i dea
drumul jos. Ei îl îndemnar\ s\ mai rabde pân\ diminea]\, când
aveau s\ plece ]\ranii, altminteri aveau s\ fie descoperi]i. Dar P\cal\,
care peste câteva clipe î[i pierdu r\bdarea, nu mai ]inu seam\ de
nici un avertisment [i d\du drumul la râ[ni]\. Din fericire nu atinse
pe nici unul din cei care dormeau dedesubt dar, z\ng\nind pe crengi
în jos pân\ s\ se pr\bu[easc\ pe p\mânt, f\cu o asemenea larm\,
încât se trezir\ to]i [i, cuprin[i de groaz\, o luar\ la s\n\toasa în
toate p\r]ile, l\sându-[i acolo vitele [i c\ru]ele. „Acum”, se gândir\
cei din copac, „e timpul s-o [tergem, înainte de a se întoarce ]\ranii”.
Coborâr\ deci repede [i, nevoind s\ treac\ de poman\ prin aceast\
peripe]ie, scociorâr\ prin c\ru]e [i luar\ atât cât puteau s\ duc\.
F\r\ s\ caute prea mult, P\cal\ lu\ un sac de t\mâie ; \sta nu i se
p\ru nici prea greu, nici prea u[or. Când înc\ se mai îndeletniceau
cu desc\rcarea c\ru]elor, cei trei fra]i auzir\ cum ]\ranii fugi]i se furi[au
încet înapoi ca s\ cerceteze ce îi pusese a[a deodat\ pe fug\. Acum
trebuiau s-o ia la goan\. Unul o lu\ într-o parte, altul în alta : despre
cei doi fra]i mai mari nu s-a aflat dac\ au fost prin[i sau au izbutit s\
fug\, despre P\cal\ îns\ e sigur c\ a sc\pat cu sacul s\u de t\mâie.

V. Cum înzdr\vene[te P\cal\


pe bunul Dumnezeu [i prime[te de la el
în dar un cimpoi vechi

Când, fugind, P\cal\ se crezu, în fine, la ad\post, se gândi s\ fac\


ceva pl\cut lui Dumnezeu [i lui însu[i ; î[i dezleg\ de aceea sacul,
puse toat\ t\mâia gr\mad\ [i o aprinse. „Ce înseamn\ pu]inul de
t\mâie din biseric\ fa]\ de aceast\ jerf\ ?” î[i zise în sinea lui,
râzând ; se uita ]int\ la fumul care se ridica spre cer atât cât putea
s\-l urm\reasc\ [i atunci v\zu cum se deschide cerul, primindu-i
jertfa. Acolo [edea Dumnezeu pe tronul s\u, cu o fa]\ palid\, sl\bit\,
care f\cu un semn îngerilor s\-l cheme pe P\cal\. P\cal\ fu deci
str\mutat în cer. Atunci Dumnezeu se ridic\ [i spuse :
– P\cal\, jertfa ta a fost pentru mine o mireasm\ pl\cut\ care m-a
înzdr\venit ; vreau s\-mi ceri un dar.
La început P\cal\ se temu ; dar, când v\zu c\ era singur cu
Dumnezeu, [i anume într-o odaie a[a cum au ]\ranii, prinse curaj [i
zise :

230
– Dac\ asta e voia Domnului meu, atunci aleg cimpoiul \sta
de-aici.
Vorbind astfel, ar\t\ un cimpoi vechi care se g\sea într-un ungher
[i pe care g\inile, ce p\reau s\ fie aici la ele acas\, îl aduseser\, în
mod necuviincios, într-o stare jalnic\. Dumnezeu râse [i zise :
– Dar bine, P\cal\, cum po]i s\-]i alegi un cimpoi, când a[ putea
s\-]i dau lucruri cu mult mai frumoase [i mai mari ?
– De când eram tân\r, Doamne, dorin]a mea cea mai fierbinte a
fost s\ am un cimpoi, r\spunse P\cal\, de aceea, te rog, d\-mi
cimpoiul \sta.
V\zând Dumnezeu c\ nu putea fi înduplecat s\ renun]e la dorin]a
lui umil\, îi d\du cimpoiul [i-l l\s\ s\ plece din cer ; mul]umit pân\
în adâncul sufletului, P\cal\ se întoarse cu darul s\u pe p\mânt.

VI. Cum P\cal\ face un contract ciudat


cu un pop\ [i se tocme[te la acesta cioban

Dup\ ce hoin\ri îndelung, P\cal\ se îndrept\ din nou spre un sat


[i merse acolo la casa popii. Când acesta îl întreb\ ce vrea, zise :
– Sunt cioban [i caut de lucru.
Popa îi r\spunse :
– Eu am nevoie de un cioban, dar ce plat\ ceri ?
– Eu caut mai degrab\ omul bun decât simbria mare, d-aia m\
mul]umesc cu straie [i mâncare, r\spunse P\cal\.
– Bine, zise popa, atunci te n\imesc.
– Da, vorbi P\cal\, dar mai înainte trebuie s\ facem un contract.
– Bucuros, r\spunse popa, care era mul]umit în sinea lui c\ g\sise
un cioban atât de ieftin, bucuros, dar ce condi]ii vrei s\ mai pui ?
– Nu-mi lua în nume de r\u, P\rinte, vorbi P\cal\ din nou, p\catele
mele m\ împov\reaz\ tare [i trebuie s\ m-aju]i s\ m\ poc\iesc.
Suf\r grozav de ar]ag [i din pricina lui am s\vâr[it multe fapte rele.
Un preot b\trân, la care m-am dus cu beleaua asta a mea, mi-a zis
c\ atunci când o fi s\ m\ mai înt\rât astfel, cel care m-a scos din
s\rite s\-mi taie o fâ[ie de piele de pe spinare [i apoi o s\ m\ fac mai
bun. Dumneata, P\rinte, s\-mi dai în scris [i cu martori c\ o s\ faci
a[a ceva.
– Bucuros, bucuros ! strig\ popa, în prip\, [i se gândi în cugetul
s\u hain : „Pe \sta-l prind”.
– Dar, zise mai departe P\cal\, [i dumneata trebuie s\ îndepline[ti
aceea[i condi]ie, ca s\ fie un contract adev\rat \sta pe care-l facem.

231
Auzind una ca asta, popa se sperie [i nu se învoi, dar când P\cal\
spuse c\ altminteri nu se bag\ slug\ la el cu nici un chip, încuviin]\.
Contractul se f\cu în scris [i fu semnat de martori. Amândoi, popa [i
P\cal\, primir\ o copie pe care fiecare o lu\ la sine. Popa nu-[i f\cu
griji, c\ci el era biciul vecinilor s\i [i, dac\ nu izbutea s\-l scoat\ el
pe P\cal\ din s\rite, atunci se gândea c\ ar putea s-o fac\ nevast\-sa,
care era [i mai rea, [i astfel ar fi câ[tigat el.
Dup\ ce mânc\, P\cal\ î[i lu\ cimpoiul [i se duse s\ p\zeasc\
oile. Pe islaz începu s\ sufle din cimpoi, dar abia se auzir\ câteva
sunete, [i oile începur\ s\ joace una dup\ alta. P\cal\ se bucur\
nespus [i sufl\ cu tot mai mult zel, gândind : „Acum înc\ nu [tiu s\
cânt bine, dar ce bucurie o s\ fie când o s\ ajung me[ter mare la
cântat ; atunci [i oile au s\ fie toate me[tere la joc”. Seara î[i mân\
turma spre cas\. Popa st\tea la poart\ [i a[tepta. Când le v\zu sleite
de putere [i cu bur]ile goale, întreb\ :
– Ce s-a întâmplat cu oile c\ sunt a[a de vl\guite ?
La care P\cal\ r\spunse :
– St\pâne, n-au vrut s\ pasc\ deloc, le-a fost prea cald.
Popa nu în]elese vorbele astea ; dar v\zând c\ la iesle oile ar\tau
o foame s\n\toas\, se lini[ti [i nu mai zise nimic.

VII. Cum P\cal\ zice din cimpoi


iar nevasta popii joac\ pân\ moare

Mai multe zile la rând oile popii venir\ la fel de înfierbântate [i


nemâncate.
Asta i se p\ru popii prea de tot [i a doua zi, când P\cal\ porni cu
turma la p\scut, se furi[\ dup\ el [i pândi într-o tuf\ de porumbar
[i m\cie[ s\ vad\ ce face ciobanul lui, în care nu avea încredere. Cu
toate c\ P\cal\ î[i vedea st\pânul în tufi[, se f\cu a nu lua aminte [i
începu s\ cânte din cimpoi. Popa v\zu cum oile sale încep s\ joace [i
nu peste mult\ vreme fu silit [i el s\ fac\ la fel. Când P\cal\ b\g\ de
seam\ c\ sunetele cimpoiului au acela[i efect asupra oamenilor ca [i
asupra oilor, se bucur\ mult [i sufl\ cu [i mai mare putere. Se
apropie de st\pânul s\u, i se a[ez\ râzând sub nas [i se veseli
nemaipomenit, v\zând cum preotul juca în m\r\cini[, zdren]uindu-[i
fa]a, barba [i hainele. ~ncepu s\-l oc\rasc\ pe P\cal\, dar acesta îl
sf\tui s\ se potoleasc\, altminteri va trebui s\-i arate contractul.
Popa v\zu c\ nu putea fi vorba s\ se burzuluiasc\, dar îl rug\ pe
P\cal\ s\ înceteze imediat cu jocul. Ceea ce se întâmpl\ îns\ abia
dup\ ce P\cal\ osteni.

232
Popa se duse acum acas\, î[i puse în rânduial\ hainele [i-i povesti
nevesti-si c\ noul lor cioban putea s\ cânte atât de frumos din
cimpoi, încât nici oile nu mai mâncau, ca s-asculte muzica frumoas\,
ba chiar nici el nu se putuse opri s\ nu joace. Femeia nu credea toate
astea [i-l oc\rî pe b\rbatul ei c\ voia s-o fac\ s\ cread\ asemenea
prostii. Când P\cal\ se întoarse seara cu oile [i î[i termin\ treburile
la iesle, fu chemat de pop\ în odaie, care îi zise :
– Ascult\, P\cal\, hai s\ sufli aici din cimpoi ; nevast\-mea nu
crede c\ [tii s\ cân]i a[a de nemaipomenit.
P\cal\ se codi la început, dar fiindc\ st\pânul s\u st\ruia întruna
[i-[i legase dou\ pietre mari de picioare ca s\ nu fie silit s\ joace din
nou, î[i aduse instrumentul [i cânt\, în vreme ce doamna preoteas\
era în pod. Abia auzi muzica, [i începu s\ joace cu înfocare, f\r\ s\
se mai poat\ opri, întocmai ca oile de pe islaz [i ca b\rbatul ei în
m\r\cini[. Auzind trop\itul de sus al preotesei, care era cam dolo-
fan\, P\cal\ abia putea s\ mai sufle în cimpoi de râs. Cu cât s\riturile
st\pânei se f\ceau mai zmintite, cu atât P\cal\ devenea mai îndr\z-
ne], iar cântecul s\u mai artistic : sufla din ce în ce mai înfocat [i
mai tare pân\ ce preoteasa c\zu prin chepengul podului [i r\mase
moart\ jos.

VIII. Cum P\cal\ pune cozile a trei câini


la carnea pentru poman\, iar la porunca
st\pânului s\u îi spal\ [i-i usuc\ mezinul

Preoteasa murise, dar b\rbatul ei nu avea voie, din pricina


contractului, s\ se supere [i poate nici nu-i p\rea a[a de r\u. Potrivit
obiceiului, preg\ti o poman\ cum se cuvine, tocmi bocitoare care
trebuiau s-o boceasc\ pe r\posat\ : într-un cuvânt, nu nesocoti nimic
pentru ca rudele sale de vaz\ s\ fie mul]umite. Pentru osp\]ul de
pomenire puse la foc trei oale cu carne, pe care voia s\ le dea
oaspe]ilor s\i la mas\. Acum trebuia s\ mearg\ la biseric\ pentru a
]ine liturghia. ~[i chem\ de aceea argatul [i-i zise :
– Ascult\, drag\ P\cal\, eu m\ duc acum la biseric\ s\ ]in liturghia,
tu pune carnea la fiert [i adaug\ cele trei cozi de cimbru, ]elin\ [i
m\rar. Dup\ asta, pân\ m\ întorc, ia copilul din leag\n [i cur\]\-l.
P\cal\ f\g\dui s\ fac\ întocmai [i st\pânul se duse lini[tit la
biseric\. P\cal\ merse de-ndat\ în curte, prinse câinii st\pânului
s\u, care se chemau Cimbru, }elin\ [i M\rar, lu\ o secure, le t\ie
cozile [i le b\g\, cu piele [i p\r cu tot, în oala cu carne, cum
poruncise st\pânul s\u. V\zând c\ fierbeau mai departe cu carnea,

233
se duse în odaie, lu\ pe mezinul popii din leag\n, îi t\ie beregata, îi
spintec\ burta [i-i scoase m\runtaiele, dup\ care îl cur\]i [i-l puse
pe un par la soare s\ se usuce.
Atârna a[a acolo, când sosi popa [i-l întreb\ pe P\cal\ dac\ f\cuse
ce-i poruncise.
P\cal\ zise c\ da [i-i ar\t\ st\pânului s\u ce ad\ugase la carne.
Popa se f\cu foc [i par\, dar P\cal\, zîmbind pe sub musta]\, îi ar\t\
spinarea, st\pânul se potoli [i puse repede alt\ carne la fiert. Când
popa îl întreb\ apoi de copil, P\cal\ zise lini[tit :
– Atârn\ acolo de un par, l-am golit [i l-am sp\lat bine.
V\zând le[ul copilului atârnând de un par, tat\l nu-[i crezu
ochilor [i abia îl mai putur\ ]ine genunchii ; apoi î[i chem\ fiul mai
mare [i-i zise :
– Of, b\iete ! trebuie s\ p\r\sim casa asta, n-are decât s\ [i-o
p\streze tic\losul ; dac\ mai st\m mult\ vreme aici, ne distruge [i pe
noi.
P\cal\, care trecuse prin fa]a u[ii, auzise vorbele astea [i î[i zise
în sinea lui : „Tot mai ]ine la spinarea lui, dac\ nu se sup\r\ ; o s\-l
înso]esc la drum”.

IX. Cum P\cal\ î[i înso]e[te într-un sac


st\pânul care fuge [i cum vorbe[te ca din carte

~ntre timp, popa preg\tise un sac cu c\r]i, tot ce avea mai drag în
cas\, ca s\-l ia cu el în pribegie. Când ie[i afar\ ca s\ mai aduc\ ceva
haine, P\cal\ se furi[\ în odaie [i se strecur\ în sac. Popa se întoarse,
leg\ sacul [i ie[i pe neobservate cu b\iatul s\u pe poarta din dos a
cur]ii sale. Dup\ ce umblar\ astfel o vreme, ajunser\ la o ap\ pe care
trebuiau s-o treac\. Popa mergea înainte, fiul s\u în urm\ ; deoarece
sacul pe care îl c\ra era foarte greu, popa îl l\s\ destul de mult în jos,
a[a c\ intra ni]el în ap\ ; atunci P\cal\ zise foarte încet [i blând :
Drag\ pop\, ]in’mai sus
S\ nu ne ud\m la dus !

Popa se uit\ în jur [i-l întreb\ pe feciorul s\u dac\ vorbise ceva,
iar când acesta zise c\ nu, î[i croi mai departe drum prin ap\.
Curând, sacul era din nou tot atât de aproape de ap\ ca mai înainte
[i P\cal\ mai zise o dat\ :
Drag\ pop\, ]in’ mai sus
S\ nu ne ud\m la dus !

234
Popa se uit\ din nou în jur [i-l întreb\ pe feciorul s\u dac\ nici de
ast\ dat\ nu auzise nimic. Acesta zise c\ da [i repet\ cuvintele pe
care le auzise. Popa era foarte mirat [i exclam\ :
– Oh, ce carte frumoas\ trebuie s\ fie aia care spune vorbe atât de
în]elepte ! Sigur c\ e cartea cu coperta galben\.
Ajungând la cel\lalt mal, pe uscat, popa nu [tia cum s\ dezlege
mai repede sacul ca s\ ajung\ la cartea galben\. Dar, ce spaim\ !
Când voi s\ bage mâna-n sac, s\ri de-acolo, sprinten [i voios, P\cal\,
care se bucur\ c\ era din nou cu bunul s\u st\pân. Popa nu se
bucura nicidecum de revederea nea[teptat\, dar î[i aminti la timp c\
n-avea voie s\ se mânie.

X. Cum vrea popa s\-l înece pe P\cal\,


dar î[i omoar\ propriul fecior

– Am îndurat mult, începu P\cal\, când se culcar\ to]i trei la


marginea apei pe care o trecuser\. Eram gata-gata s\ m\ sufoc în
sacul strâmt, printre c\r]i, mi-a fost team\ mai cu seam\ când am
trecut prin ap\. Ah, domnule P\rinte, toate astea le-am îndurat ca s\
fiu cu dumneata !
La auzul acestor vorbe, popa f\cu o figur\ foarte posomorât\, î[i
st\pîni mânia [i întoarse capul ca [i cum n-ar fi auzit nimic. P\cal\,
care se bucura de r\utatea lui, se a[ez\ mul]umit pe o ureche [i
începu curând s\ sfor\ie zdrav\n, pe ascuns îns\ se gândea (c\ci se
pref\cea c\ doarme) : „Trebuie s\ aud ce mare bucurie simte popa
fa]\ de argatul s\u credincios”.
Crezând c\ P\cal\ doarme ]eap\n, popa îi zise feciorului s\u :
– Ascult\, b\iete, P\cal\ trebuie s\ moar\, altminteri ne ucide pe
amândoi.
La auzul acestor vorbe, b\iatul se sperie [i zise :
– Da’ cum s\ ne punem noi cu tic\losul \sta voinic ?
– O s\-]i spun cum, r\spunse popa, la noapte ne culc\m foarte
aproape de el, iar spre diminea]\, când doarme adânc, îi d\m un
brânci zdrav\n ca s\ cad\ în apa lâng\ care st\ lungit ; acolo o s\-[i
primeasc\ r\splata dreapt\.
– Bine, tat\, zise b\iatul, am s\ te ajut.
Acum se întinser\ amândoi lâng\ el s\ se culce, b\iatul lâng\
P\cal\, iar tat\l lâng\ feciorul s\u ; P\cal\ era cel mai aproape de
ap\. Pe când popa [i feciorul lui dormeau, P\cal\, care auzise spusele
lor, se ridic\ [i se strecur\ între cei doi.

235
C\tre diminea]\, era înc\ întuneric, popa îl împinse pe P\cal\,
zicând :
– Ascult\, b\iete, c\ci credea c\ vorbe[te cu feciorul s\u, a venit
vremea s\-l r\spl\tim, d\-i un brânci !
P\cal\ îl împinse atunci pe b\iat, care c\zu în ap\ [i se înec\.
Auzind popa plesc\itul apei, r\sufl\ u[urat [i-[i zise : „Doamne-ajut\,
am sc\pat !” Se gândea la contractul cu t\ierea unei fâ[ii de piele.
Când se f\cu ziu\, popa fu cuprins de groaz\, v\zându-l pe P\cal\
lâng\ sine :
– La dracu, începu el s\ înjure, te-ai înso]it cu necuratul ? Unde
mi-e feciorul ?
– Hm ! rânji P\cal\, lui i-am dat partea sa, zace jos în ap\, o fi
mort.

XI. Cum î[i jupoaie P\cal\ st\pânul,


potrivit contractului, [i fuge cu sacul s\u

V\zând popa ce f\cuse pe întuneric [i c\ acum pierduse tot,


izbucni cu o furie n\praznic\ [i arunc\ asupra lui P\cal\ toate
vorbele de ocar\ pe care mânia i le aducea pe limb\ ; vru chiar s\-l ia
la b\taie. P\cal\ îns\ î[i râse de furia lui, c\ci [tia bine c\ acum îl
avea la mân\, [i-i zise lini[tit :
– Opre[te-te, drag\ domnule P\rinte, dumneata m-ai împins ca
s\-l arunc în ap\ pe feciorul dumitale, de ce-ai f\cut asta, iar acum
de ce e[ti sup\rat ? Trebuie s\ te îndemn s\ vorbe[ti cu mine mai
blând, altminteri o s\ fie vai de spinarea dumitale.
Aceste vorbe îns\ nu potolir\ mânia popei. Atunci P\cal\ scoase
contractul [i vorbi :
– Aici, domnule P\rinte, st\ scris ce-mi datorezi. A[ putea, pe
bun\ dreptate, s\ fac cu dumneata ce vreau ; a[ putea s\ te omor
de-a binelea, pentru felul crunt în care te-ai n\pustit asupra mea.
Dar ca om cinstit [i ca slujitor credincios ce sunt, nu vreau s\ fac
nici o silnicie, ci doar s\ împlinesc ce scrie aici.
Nep\sarea calm\ a lui P\cal\ îl f\cu pe pop\ s\-[i vin\ în fire ;
c\ci v\zu c\ se afla cu totul în puterea zdrahonului, pricin\ pentru
care începu s\ se târguiasc\.
– Dar s\ nu-mi faci decât dou\ t\ieturi pe spate, zise el [ov\ind,
c\ci e prima dat\ c\ m-am mâniat.
– Despre asta nu scrie nimic, r\spunse P\cal\, [i m\ tem s\ nu
fac un p\cat, dac\ procedez cu dumneata altfel decât scrie.

236
Preotul trebui, în ciuda împotrivirilor sale, s\ se întind\ pe jos, iar
argatul s\u îl jupui a[a cum prevedea contractul. Durerea [i furia îl
f\cur\ pe bietul om s\-[i piard\ cuno[tin]a, a[a c\ r\mase câteva
ceasuri întins pe jos ; P\cal\ îns\ îi lu\ sacul cu c\r]i, îl goli [i plec\
de-acolo, zicând în b\taie de joc :
– Popa nu poate duce acum nimic în spinare, a[a c\ iau eu povara
asta.

XII. Cum ajunge P\cal\ mireas\


[i-i aduce mirelui un ]ap

Dup\ ce îl l\s\ pe pop\ z\când neajutorat, P\cal\ porni la drum


[i ajunse într-o p\dure de stejari, unde g\si multe gogo[i de ristic. ~i
pl\cur\ foarte mult [i-[i umplu tot sacul. Mergând mai departe
întâlni un alai de nunt\. Prima c\ru]\ opri [i-i oferi mâncare [i
b\utur\ ; dup\ ce se s\tur\, îl întrebar\ ce are în sac. Zise :
– Ou\.
– Ou\ ? întrebar\ aceia, [i de unde le ai ?
P\cal\ r\spunse :
– De la muntele \la de colo, unde se afl\ mul]i stejari, sunt cu miile.
Auzind asta, nunta[ii coborâr\ [i merser\ peste drum s\ vad\
minunea, c\ci se gândeau c\, dac\ aveau s\ g\seasc\ într-adev\r în
copaci atâtea mii de ou\ pe cât spunea P\cal\, atunci aveau s\-[i
umple [i ei sacii. Dup\ ce plecar\, P\cal\ se uit\ în jur [i v\zu c\
mireasa r\m\sese singur\ [i st\tea cu ochii pleca]i în tr\sura ei. Se
duse la ea [i-i vorbi :
– De ce e[ti a[a trist\, frumoas\ mireas\, de vreme ce azi e ziua ta
de s\rb\toare ?
Mireasa nu r\spunse, ci numai oft\ [i P\cal\ oft\ cu ea.
– Ah ! zise el iar\[i, cum de te-ai putut hot\rî s\ iei un mire atât de
urât ca \sta pe care l-am v\zut aici ?
Mila pe care i-o ar\tase P\cal\ pentru soarta ei nefericit\ îi dezleg\
fetei limba [i ea m\rturisi c\ iubea pe un altul, dar c\ familia ei o
silise s\-l ia pe \sta.
– {i-ai vrea s\ scapi de el ? întreb\ P\cal\ din nou.
R\spunsul la întrebare a fost un da lung.
– Da ! repet\ P\cal\ bucuros. Da ! ehei, asta-i o nimica toat\ [i nu
te cost\ nimic. D\-te jos din tr\sur\ [i intr\ aici în tufi[ul \la, acolo
î]i pui hainele mele [i eu mi le pun pe ale tale. Apoi pleci mai departe
cu sacul meu cu ou\, iar dac\ o s\ ]i se par\ greu, n-ai decât s\-l
arunci. De mine s\ n-ai grij\, m\ descurc eu.

237
Zis [i f\cut. Fata fugi cât putu de repede, îmbr\cat\ în hainele lui
P\cal\. Dup\ c\ut\ri îndelungate, nunta[ii se întoarser\ [i se pornir\
împotriva str\inului care-i min]ise, oc\rându-l zdrav\n. Alaiul de
nunt\ se puse în mi[care. P\cal\ nu avea a se teme c\ va fi descoperit,
c\ci primi duios strângerile de mân\ ale mirelui care st\tea lâng\ el.
Se termin\ [i osp\]ul de nunt\ f\r\ s\ se fi întâmplat ceva deosebit.
Câ]iva oaspe]i erau de p\rere c\ mireasa, care mai înainte fusese
atât de trist\, acum d\dea foarte bine paharul pe gât.
Dup\ ce, în fine, oaspe]ii plecar\, tinerii c\s\tori]i intrar\ în
camera nup]ial\. Atunci mireasa se întoarse c\tre mirele beat [i-l
rug\ s\ o mai lase cinci minute singur\, c\ci f\cuse jur\mântul ca în
aceast\ clip\ s\ mai spun\ o rug\ciune. Mirele nu se învoi mult\
vreme, dar mireasa se rug\ atât de st\ruitor, c\ pân\ la urm\ încuviin]\.
– Ca s\ fii f\r\ nici o grij\, drag\ b\rbate, îi spuse, leag\-mi o
sfoar\ de picior [i trage-m\ de ea, dac\ o fi s\ m\ închin prea mult.
B\rbatul primi [i-i d\du drumul miresei cu o s\rutare.
Abia ajunse P\cal\ în fa]a u[ii, c\ fur\ câteva haine b\rb\te[ti
care atârnau acolo, î[i dezleg\ sfoara de la picior [i ie[i în curte.
Acolo v\zu un ]ap, c\ruia îi leg\ de barb\ nodul sforii [i o lu\ la
goan\ peste gard cât putu de repede.
~n\untru, mirele auzi câinii care îl l\trau pe P\cal\ ; se gândea
îns\ c\ l\trau la mireasa care se ruga, c\ci nu erau înv\]a]i cu a[a
ceva. Acum începu s\ trag\ de sfoar\ ; dar, deoarece sim]i o rezisten]\
care cre[tea cu cât tr\gea mai tare, se gândi : „Tot se mai roag\”. ~n
fine, i se p\ru c\ trecuse prea mult\ vreme, trase puternic de sfoar\
[i-[i chem\ mireasa, dar ea se împotrivea înver[unat [i scotea
într-adev\r ni[te sunete care nu sem\nau cu acelea ale unei mirese
sfioase. Când ajunse de nest\pânit, mirele însu[i se duse în fa]a u[ii
[i, spre marea lui sup\rare, v\zu c\ nu avea o mireas\, ci un ]ap.

XIII. Cum î[i g\se[te P\cal\ un tovar\[,


dup\ care nu se mai aude nimic de el

Dup\ ce P\cal\ î[i p\r\si astfel mirele, g\si, nu se [tie unde [i


cum, un sac, pe care îl umplu cu rumegu[ de lemn. Nu trecu mult [i
se întâlni cu un altul care ducea [i el un sac. ~[i d\dur\ bine]e [i,
dup\ ce vorbir\ pu]in, se învoir\ s\ schimbe sacii. A[a f\cur\ [i
fiecare dintre ei abia a[tepta s\-[i deschid\ sacul. P\cal\ avea într-al
s\u pietri[, cel\lalt rumegu[. Se uitar\ unul la altul mira]i, dup\
care izbucnir\ într-un hohot de râs.

238
– Cred, zise P\cal\, c\ ne-am p\c\lit amândoi.
– {i eu cred, zise cel\lalt.
Se îmbr\]i[ar\ pe loc [i se bucurar\ c\ s-au g\sit. Se în]eleser\,
de asemenea, ca de-acum încolo s\ umble împreun\ prin lume. Ceea
ce [i f\cur\, iar de-atunci nu se mai auzi nimic de P\cal\.

˜™

Brednich/Talo[ 33. Stroescu 3000 (Istoria lui P\cal\) I : I ; II-III :


Stroescu II ; IV-V : Stroescu III ; pentru IV cf. [i AT 1653 (Ho]ii sub copac) ;
VI-XI : Stroescu VI ; pentru VI cf. [i AT 1000 (~nvoiala de a nu se sup\ra) ;
pentru VII cf. [i AT 594** (Fluierul fermecat care face oile [i oamenii s\
joace) ; pentru VIII cf. [i AT 1012 (Sp\larea copilului) ; XII : Stroescu VII.
Prin simplitatea relat\rii, a fraz\rii scurte, a dialogului abundent [i vioi,
prin p\strarea intact\ a schemelor epice, reg\sibile pân\ la detaliu în
culegerile care au urmat, ciclul „P\cal\”, comparat cu restul corpusului,
aproximeaz\ în chipul cel mai conving\tor factura spunerii orale.

239
23

t randafir

i
n vremurile vechi, când oamenii mai tr\iau în strâns\ leg\tur\ cu
celelalte creaturi, se întâmpl\ odat\ ca un tat\ s\ aib\ un fecior
care ziua era dovleac, iar noaptea se f\cea un b\rbat atât de frumos,
încât nu era altul ca el, pricin\ pentru care i se zicea Trandafir, pe
nem]e[te, Rose.
~ntr-o zi Trandafir zise p\rin]ilor s\i :
– Merge]i la împ\ratul [i cere]i-i fata ca s-o iau de nevast\.
Tat\l nu pricepu ce-i veni feciorului s\u [i-i spuse, râzând :
– P\i bine, b\iete, tu care e[ti doar noaptea om, iar ziua dovleac
slut, crezi tu c\ împ\ratul nostru o s\-]i dea ]ie fata de nevast\ ?
– Dragi p\rin]i, r\spunse feciorul, l\sa]i asta în seama mea ; v\
rog numai, duce]i-v\ [i cere]i prin]esa.
La rug\min]ile singurului lor fecior, p\rin]ii merser\ la palatul
împ\r\tesc, unde îi spuser\ împ\ratului dorin]a lor. Nu mic\ le fu
mirarea, auzind c\ împ\ratul se învoia f\r\ mult\ vorb\ [i nu dorea
decât s\-[i vad\ mai înainte viitorul ginere. Plini de bucurie, se
întoarser\ acas\ [i-[i înc\rcar\ într-o c\ru]\ feciorul care, ziu\ fiind,
era tocmai dovleac, spre a-l duce la curtea împ\r\teasc\.
Tat\l se încrunta plin de îndoial\, iar mama [edea mut\ lâng\
fecior, amândoi foarte încurca]i, ne[tiind cum s\ apar\ cu dovleacul
în fa]a împ\ratului [i a prin]esei. Tat\l se temea c\ împ\ratul o s\
cread\ c\ vor s\-[i bat\ joc de el [i c\ o s\ pun\ s\ li se taie capetele ;
dovleacul îns\, b\gând de seam\ încurc\tura p\rin]ilor s\i, le zise :

240
– Dragi p\rin]i, nu v\ mai am\râ]i din pricina feciorului vostru
slut ! Iat\, soarele tocmai apune, iar eu o s\ m\ prefac în mod sigur,
spre mul]umirea împ\ratului [i a chipe[ei prin]ese !
Când ajunser\ la cetatea împ\r\teasc\, se l\sase noaptea, iar
Trandafir se pref\cuse într-un tân\r atât de frumos, încât nici împ\-
ratul, nici prin]esa nu avur\ nimic de zis împotriv\-i. De aceea se
porunci pe loc ca întreaga curte s\ se adune la o petrecere str\lu-
citoare [i s\ fie de fa]\ la nunta fetei de împ\rat. Prin]esa deveni
într-adev\r nevasta lui Trandafir, iar b\rbatul ei frumos îi pl\cea
atât de mult, încât în scurt timp nu-i mai p\sa c\ ziua era silit s\ ia
înf\]i[are de dovleac.
Când îns\ mama prin]esei veni odat\ în casa ginerelui ei ca s\-[i
viziteze fata [i o întreb\ cum o duce cu b\rbatul ei, aceasta r\spunse :
– Da, foarte bine, numai c\ nu-mi place c\ ziua e dovleac slut [i
doar noaptea e b\rbat. Desigur, ad\ug\ ea, un b\rbat atât de chipe[,
c\ nu poate fi asemuit nici m\car cu un trandafir.
Gândul c\ are drept ginere un dovleac nu putea s-o lini[teasc\ pe
împ\r\teas\, care era o femeie trufa[\, [i de aceea o înduplec\ pe
prin]es\ s\-[i omoare b\rbatul.
– ~ncinge bine cuptorul, îi zise ea, iar dac\ te întreab\ cineva de ce
faci asta, spune c\ vrei s\ coci pâine. Când cuptorul o s\ dogoreasc\,
ia dovleacul, bag\-l în\untru [i închide bine cuptorul.
Dup\ ce plec\ femeia hain\, prin]esa, c\reia i-ar fi pl\cut [i ei mai
bine s\ aib\ un b\rbat întreg, îi ascult\ sfatul. ~ncinse cuptorul pân\
ce începu s\ dogoreasc\, iar când soacra ei o întreb\ de ce îl încinge
atât de mult, zise :
– Pentru copt pâine.
Când crezu c\ se încinsese îndeajuns, lu\ repede dovleacul, îl
împinse în\untru [i vru s\ închid\ u[a dup\ el. ~nainte de a putea s\
fac\ acest lucru, auzi din dovleac glasul b\rbatului ei strigând :
– Femeie necredincioas\, te blestem s\ nu po]i na[te pân\ ce nu
te-oi îmbr\]i[a iar\[i cu dragoste.
Glasul amu]i, iar în cuptorul care se r\ci treptat nu se mai v\zu
nimic, nici dovleac, nici cenu[\. Sufletul lui Trandafir p\r\sise dovleacul
[i duhuri bune îl duseser\ într-o împ\r\]ie dep\rtat\, unde tocmai
murise st\pânitorul [i unde Trandafir fu proclamat de popor împ\rat.
Nefericita lui so]ie se sim]i îns\ grea [i avea asemenea dureri, încât
trebui s\-[i încing\ trupul cu un cerc de fier. Aceste dureri puternice,
tânguirile soacrei sale c\-i disp\ruse feciorul, singur\tatea [i sim]\-
mântul propriei vinov\]ii nu-i d\deau pace fetei de împ\rat [i, în cele
din urm\, p\r\si dezn\d\jduit\ casa spre a-[i c\uta b\rbatul.
Dup\ multe suferin]e [i r\t\ciri de luni de zile ajunse în cele din
urm\ la Sfânta Miercuri. Când ap\ru în fa]a u[ii, Sfânta Miercuri
strig\ :

241
– Cine e[ti tu, fiin]\ p\mântean\ ? E[ti bun\ sau e[ti rea ? Dac\
e[ti bun\, intr\ în\untru, dac\ îns\ e[ti rea, caut\ s\ pleci, c\ dau
drumul Leichii-boldeichii 10 de te face f\râme !
La care fata de împ\rat r\spunse :
– Oh, Sfânt\ Miercuri, sunt o nefericit\ [i nu m\ tem. Spune-mi,
Sfânt\ Miercuri, nu l-ai v\zut pe b\rbatul meu, pe nobilul Trandafir ?
– Drag\ copil\, r\spunse ea, nu l-am v\zut pe b\rbatul t\u,
Trandafir, [i nici nu [tiu s\-]i spun nimic despre el ; poate Sfânta
Vineri s\-]i dea de [tire. Du-te la ea ! Dar ca s\ nu fi trecut degeaba
pe la mine, ia aceast\ furc\ de aur ; cu ea torci numai fir de aur ;
poate s\-]i prind\ vreodat\ bine.
Plecând de la b\trâna binevoitoare, prin]esa merse mai departe [i
iar\[i dup\ multe r\t\ciri ajunse la Sfânta Vineri. {i pe aceasta o
întreb\ dac\ nu-l v\zuse pe b\rbatul ei, pe nobilul Trandafir. Sfânta
Vineri nu [tia nici ea nimic [i zise c\ cel mai bine o putea îndruma
Sfânta Duminic\. Sfânta Vineri îi d\rui, [i ea, femeii pribege o vârtelni]\
de aur, care, atunci când era învârtit\, r\sucea numai fire de aur.
Ajuns\ la Sfânta Duminic\, str\ina întreb\ din nou de b\rbatul ei [i
i se r\spunse c\ nu mai e departe, ba chiar c\ acum se afla în
împ\r\]ia lui. Dup\ ce Sfânta Duminic\ o l\s\ pe nefericita fat\ de
împ\rat s\ povesteasc\ cu de-am\nuntul ce i se întâmplase, zise :
– Dac\ vrei s\-]i recape]i b\rbatul, trebuie s\ faci ce-]i spun.
Caut\ s\ ajungi seara la fântâna din fa]a palatului împ\r\tesc, din
ale c\rei ]evi ]â[ne[te o ap\ de cristal ce se vars\ într-un bazin de
marmur\. Acolo vin seara slujnicele împ\r\tesei s\ ia ap\. Când le
vezi c\ vin, ia-]i furca d\ruit\ de Sfânta Miercuri [i toarce aur cu ea.
~mp\r\teasa o s\ aud\ de la slujitoarele ei ce scul\ minunat\ ai, o s\
vrea s-o aib\ [i o s\ te întrebe de pre]. R\spunde-i c\ nu-i de vânzare,
dar c\ o poate primi în dar, dac\ te las\ s\ petreci o noapte în odaia
de culcare a împ\ratului, so]ul ei. Dac\ izbute[ti, o s\ fii fericit\ ;
dac\ nu, încearc\ ziua urm\toare cu vârtelni]a [i, la nevoie, a treia
oar\ cu aceast\ clo[c\ de aur, cu cinci pui de aur, care fac to]i [ase
ou\ de aur.
Sfânta Duminic\ o l\s\ astfel s\ plece pe fata de împ\rat, care
gr\bi bucuroas\ spre cetatea de scaun, unde se a[ez\ ostenit\ lâng\

10. Leica-boldeica [în orig. Leike-boldeike] desemneaz\ probabil un duh vr\jma[.


Numele pare s\ fie n\scocit, tot a[a ca wau-wau cu care în Suabia sunt
speria]i copiii. [Cum se [tie din var. acestui tip de basm e vorba de o
c\]elu[\. Numele compus individualizeaz\ expresiv dou\ substantive comune,
asociate ritmic [i rimic, cu o vag\ sugestie augmentativ\ (pe tiparul curent
în descântece) : leic\ (< lele) ; boldei/boldeic\ (reg.) – câine mic, cu picioare
scurte. Reduplic\rile fonice apar frecvent în onomastica basmelor : P\r/
M\r ; Busuioc/Siminoc ; St\ncu]a/B\ncu]a ; Ruja Rujulina, Iniia Diniia,
Zâna Dobrozâna, Ileana Simziana – n.t.]

242
fântâna de marmur\ pomenit\. Ridic\ ochii [i z\ri sus, pe fântân\,
o statuie de aur, în care recunoscu de îndat\, chiar f\r\ s\ citeasc\
semn\tura cu litere de aur de pe placa de marmur\, pe b\rbatul ei,
pe nobilul Trandafir. C\ci, din acest ora[, el domnea ca împ\rat
peste o împ\r\]ie întins\. Inima îi b\tea tare [i, cufundat\ în gânduri,
era mai-mai s\ uite de torsul cu furca de aur, când se ivir\ slujnicele
împ\r\tesei s\ ia ap\ de la fântân\. Acestea abia apucar\ s\ se
încredin]eze c\ str\ina torcea fire de aur cu o furc\ de aur, c\ [i
alergar\ într-un suflet la st\pâna lor, s\-i povesteasc\ despre aceast\
minune. ~mp\r\teasa porunci s\ i se înf\]i[eze str\ina [i-i ceru s\
r\suceasc\ fire pe furca ei. Când v\zu alunecând firele lungi de aur
printre degetele str\inei, uluirea ei nu mai avu margini. Cerceta
când furca de tors, când firele de aur, s\ vad\ dac\ sunt adev\rate,
iar când se încredin]\ de asta, l\comia de aur îi stârni gândul de a
avea aceast\ furc\ din care se torcea aur f\r\ s\ pui ceva în ea.
– N-ai vrea, vorbi ea lingu[itor c\tre str\in\, s\-mi vinzi mie
aceast\ frumoas\ scul\ ?
Fata de împ\rat îi r\spunse a[a cum o pov\]uise Sfânta Duminic\ :
furca nu e de vânzare, dar i-o poate d\rui, dac\ îi face hatârul s-o
lase s\ petreac\ o noapte în odaia de culcare a împ\ratului. ~mp\r\-
tesei i se p\ru foarte ciudat\ aceast\ dorin]\, dar, chibzuind pu]in,
se învoi, deoarece nu-[i putea st\pâni pofta de a avea acea furc\
nepre]uit\ [i apoi se gândi c\, dac\ ar avea un asemenea giuvaer, ar
putea s\ toarc\ îndeajuns ca s\ prind\ în mreje [i s\ lege cu fire de
aur pe to]i împ\ra]ii lumii [i pe cei mai frumo[i b\rba]i. {i, într-adev\r,
dup\ ce primi furca din mâinile str\inei, se a[ez\ [i toarse toat\
ziua, f\r\ s\ se opreasc\ ; atât era de încântat\ de aurul care îi
aluneca printre degete. C\tre sear\ î[i aminti de f\g\duiala f\cut\ [i
o l\s\ pe str\in\ în odaia de dormit a împ\ratului, c\ruia îns\ îi
turnase în b\utur\ prafuri tari de somn, a[a c\ z\cea ca mort.
Când fata de împ\rat se v\zu din noul lâng\ b\rbatul ei, frumosul
Trandafir, începu s\ plâng\ în hohote :
– Oh, Trandafire, dulcele meu viteaz, cuprinde-m\ cu bra]ele tale
ca s\ plesneac\ cercul de fier de pe trupul meu [i s\-l pot na[te pe
fiul t\u, cel de un sânge cu tine, pe care îl port sub sân.
~mp\ratul îns\ nu auzea nimic [i nu se mi[ca. Acum îns\, în
odaie cu el dormea fratele s\u de cruce, prietenul s\u de suflet
c\ruia i se încredin]ase solemn [i care jurase s\-[i împart\ toat\
via]a cu el. Acesta auzi ce se petrecea, ]inu întocmai minte [i a doua
zi îi povesti cuvânt cu cuvânt împ\ratului, care fu foarte uimit, dar
[tiu fire[te de îndat\ cine era str\ina. El îi f\g\dui de aceea fratelui
s\u de cruce ca la noapte, dac\ str\ina avea s\ vin\ din nou, s\ nu
mai ia nici o b\utur\ adormitoare, c\ci se gândea c\ aceasta fusese

243
pricina pentru care dormise atât de adânc. ~i povesti apoi fratelui
s\u de cruce întâmpl\rile prin care trecuse mai înainte, zicând c\ se
c\ie[te de blestem, c\ci femeia aceea fusese ispitit\ de mama ei, iar
el înc\ n-o putuse uita.
V\zând a doua zi diminea]\ c\ încuviin]area împ\r\tesei r\m\sese
f\r\ urm\ri, str\ina se duse din nou la fântân\ [i începu s\ lucreze
la vârtelni]a fermecat\, d\ruit\ de Sfânta Vineri. Seara, venind slujni-
cele împ\r\tesei s\ ia ap\, o v\zur\ lucrând iar\[i la o scul\ ferme-
cat\ [i duser\ grabnic vestea st\pânei lor, care o chem\ pe str\in\,
întocmai ca ieri, spunându-i c\ vrea s\ cumpere vârtelni]a. Tot ca
ieri veni [i r\spunsul c\ nu e de vânzare, dar poate fi d\ruit\, ca [i
furca, în schimbul aceluia[i hatâr. ~mp\r\teasa î[i f\cu [i mai pu]ine
scrupule decât ieri în a-i împlini dorin]a [i seara str\ina fu dus\ din
nou în odaia împ\ratului, când acesta dormea adânc. El nu luase
nici o b\utur\ adormitoare, dar împ\r\teasa îi pusese în chip viclean
prafuri în vin. Noaptea, s\rmana fata de împ\rat începu din nou s\
plâng\ în hohote [i s\ se roage de împ\rat s-o îmbr\]i[eze, ca s\ fie
mântuit\ de necazul ei amar. Dar el nu auzi nimic din toate astea, iar
a doua zi se sim]i ru[inat c\ nu fusese mai cu b\gare de seam\ în
seara dinainte.
{i mai trist\ decât ieri, nemaiavând de d\ruit decât clo[ca cu puii
de aur ai Sfintei Duminici, s\rmana fat\ de împ\rat st\tea în seara
urm\toare iar\[i la fântân\, privind f\ptura vesel\ a clo[tii cu pui[orii
ei, când slujnicele împ\r\tesei venir\ s\ ia ap\. Dac\ furca [i vârtelni]a
de aur le uimise, de ast\ dat\, v\zând noua minune a p\s\rilor de
aur care tr\iau [i s\reau în jurul st\pânei lor, nu-[i mai veneau în
fire de uluire. Uluirea lor spori, aflând c\ toate cele [ase f\pturi
puteau s\ fac\ ou\ de aur. Nici nu-[i mai umplur\ g\le]ile, ci alergar\
într-un suflet la împ\r\teas\ ca s\-i spun\ minun\]ia care le întrecea
cu mult pe celelalte dou\. Abia st\pânindu-[i l\comia, ea trimise de
îndat\ dup\ str\in\, iar pân\ s\ vin\ aceasta cu clo[ca [i cu cei cinci
pui de aur, umbla ner\bd\toare în sus [i-n jos prin odaie.
– Ai s\ petreci trei nop]i în odaia de dormit a împ\ratului, îi zise
ea str\inei, dac\-mi dai clo[ca [i cei cinci pui.
Str\ina ascult\ aceste vorbe cu uimire bucuroas\ [i se dep\rt\
t\cut\ din odaie, în vreme ce împ\r\teasa ]inea deja clo[ca în poal\
ca s\-i fac\ un ou de aur.
~mp\ratul, gândind c\ str\ina avea s\ vin\ din nou, se pref\cu
istovit [i bolnav, a[a c\ împ\r\teasa renun]\ la vicle[ugul folosit de
dou\ ori. Venind noaptea [i dormind împ\ratul, str\ina fu dus\ din
nou în odaia lui. Ea începu s\ plâng\ iar\[i în hohote [i s\ se roage
cu vorbe smerite :

244
– Oh, Trandafire, dulcele meu so], cuprinde-]i cu bra]ele so]ia
plin\ de c\in]\ ca cercul de fier s\ plesneasc\ de pe trupul ei, iar ea
s\-]i poat\ na[te fiul, cel de un sânge cu tine, pe care-l poart\ sub sân.
~mp\ratul, care de ast\ dat\ r\m\sese treaz, î[i încol\ci bra]ele în
jurul ei, iar cercul de fier care îi încingea trupul plesni.
A doua zi, fata de împ\rat, prima sa so]ie, îi n\scu doi b\ie]i de
aur, ceea ce îl umplu pe împ\rat de o mare bucurie. O dezmierd\ [i
o s\rut\ [i o rug\ s\-i povesteasc\ întâmpl\rile prin care trecuse, iar
ochii i se umplur\ de lacrimi, c\ci ea o f\cu deosebit de gr\itor [i
emo]ionant. {i fratele de cruce îi ascult\ povestea [i nu fu mai pu]in
mi[cat decât împ\ratul. Acesta, venindu-[i întrucâtva în fire dup\
uimirea sa bucuroas\, se gândi la împ\r\teasa care, cu p\s\rile ei,
înc\ nu p\r\sise odaia. Ea a[tepta, de fiecare dat\ cu aceea[i ner\b-
dare, ca clo[ca sau unul dintre pui[ori s\ fac\ iar\[i un ou ; lua
ou\le, le cânt\rea, comparându-le între ele, [i le punea la p\strare
într-un dulap. Nu b\nuia cât de aproape era pedeapsa pentru necre-
din]a ei. U[a se deschise deodat\ [i fratele de cruce intr\ în\untru.
~i spuse c\ fusese trimis de împ\rat s\-i taie capul pentru c\ iubise
mai mult aurul decât pe so]ul ei. Cu aceste vorbe, trase sabia [i
dintr-o lovitur\ t\ie capul femeii lacome. Dup\ care, împ\ratul o
încunun\ ca împ\r\teas\ pe prima lui so]ie [i s\rb\torir\ aceast\ zi
cu o mare petrecere. Tr\ir\ amândoi mul]i ani ferici]i împreun\ [i se
bucurar\ mult de pe urma copiilor lor.

˜™

Brednich/Talo[ 25. AT 425 (C\utarea so]ului pierdut). Aproape toate


motivele din aceast basm, cunoscut la noi sub titlul versiunii Creang\,
„Povestea porcului”, se reg\sesc [i în celelalte variante ale tipului culese
de-a lungul timpului. Deosebit\ este aici înf\]i[area diurn\ a so]ului vr\jit.
De cele mai multe ori el apare sub chip de [arpe sau de porc, câine, urs,
corb, pe[te, soare etc. Ca dovleac, nu mai este atestat, s-ar zice, decât
într-o singur\ variant\ româneasc\ (cf. B`rlea, 1967, p. 51).

245
24

preafrumoasa
din padure

u
n fecior de împ\rat plec\ odat\ cu înso]itorii s\i la vân\toare [i
ajunse într-o p\dure mare. D\dur\ acolo peste o cas\ singuratic\,
iar când intrar\ în\untru, v\zur\ într-o odaie, cu toate c\ nu se
z\rea de sus pân\ jos nici un suflet de om, o mas\ întins\, la care se
a[ezar\ f\r\ mult\ vorb\. Dup\ ce se s\turar\, plecar\ din nou la
p\dure s\ vâneze, iar seara, când se întoarser\ în cas\, g\sir\ din
nou preg\tit\ o cin\ minunat\, f\r\ ca s\ se fi z\rit cineva.
Dup\ mas\, prin]ul se duse în fa]a por]ii cu gândul c\ poate s\
descopere pe-afar\ pe vreunul din locuitorii casei. Uitându-se o
vreme primprejur, z\ri un pat într-un copac înalt, iar când se apropie
de trunchiul lui, de sus coborî o fat\ mândr\ pe care o lu\ imediat în
bra]e [i o s\rut\. V\zând ce b\rbat tân\r [i nemaipomenit de chipe[
e prin]ul, fata nu se sup\r\ de aceast\ primire, ci îi r\spunse,
s\rutându-l [i ea, apoi îl duse într-o gr\din\ minunat\ în care nu
mai c\lcase picior de om. Se a[ezar\ acolo într-o tuf\ înmiresmat\,
înconjura]i de cele mai felurite [i mai frumoase flori. Curând
Preafrumoasa din p\dure, c\ci a[a o chema, adormi dr\g\stoas\ la
pieptul prin]ului, visând cele mai fericite visuri. {i prin]ul a]ipi, dar
c\tre diminea]\, se desprinse de fat\, l\sând-o s\ alunece blând în
iarb\, dup\ care î[i c\ut\ so]ii [i plec\ acas\. Când se trezi [i v\zu
c\ e singur\, fata fu cuprins\ de mare spaim\, se duse la copacul în
care se afla patul ei [i voi s\ se urce, dar nu mai putu. Atunci îi strig\
copacului, care se chema Dafin, zicându-i :

246
– Spune-mi, Dafine, de domnul meu, care ieri în bra]e m-a luat [i
apoi singur\-n gr\dina cu flori m-a l\sat.
Copacul nu-i r\spunse, dar un c\lug\r trecu pe drum [i fata îi
spuse p\sul ei. C\lug\rul îi zise :
– D\-mi rochia ta [i ia tu haina mea. Fugi dup\ iubitul t\u, ai s\-l
prinzi din urm\ !
~[i schimbar\ hainele [i Preafrumoasa din p\dure alerg\ dup\
prin], îl ajunse într-adev\r din urm\ [i-i zise :
– Oh, Dafine, spune-mi de domnul meu, care ieri în bra]e m-a luat
[i apoi singur\-n gr\dina cu flori m-a l\sat.
Prin]ul auzi aceste vorbe [i-i pl\cur\ tare mult, de aceea îl lu\ pe
c\lug\r cu el. Pe drum [i acas\ îi ceru de multe ori s\-i repete acele
vorbe tainice [i chiar îl ]inu la sine în odaie. Curând avu loc nunta
prin]ului cu o alt\ prin]es\, cu care îl logodise demult împ\ratul.
Prin]ul îns\ nu voi s\ se despart\ de c\lug\rul s\u iubit [i, f\r\ s\
]in\ seam\ de împotrivirea tinerei sale so]ii, îl lu\ în odaia de dormit.
Lucrul acesta îi d\du împ\ratului de b\nuit, de aceea intr\ noaptea
în înc\pere, când to]i trei dormeau, [i v\zu c\, de fapt, c\lug\rul era
o fat\ minunat de frumoas\. O ridic\ u[or de lâng\ iubitul ei, f\r\ ca
acesta s\-[i dea seama, o duse înaintea por]ii palatului [i o spânzur\.
De diminea]\, prin]ul v\zu c\ prietenul s\u iubit nu mai era acolo,
se scul\ plin de spaim\ [i întreb\ de el. Primind vestea de la tat\l
s\u cel crunt c\ monahul fusese fat\ [i c\ o spânzurase din pricin\
c\ era b\g\cioas\, i se deschiser\ ochii. ~l cuprinse dezn\dejdea la
gândul c\ necredin]a sa o f\cuse pe Preafrumoasa din p\dure s\-[i
piard\ via]a, se duse afar\, în fa]a por]ii, [i se spânzur\ al\turi de
nefericita fat\.

˜™

Brednich/Talo[ 25. Cf. AT 871* (Prin]esa care pleac\ s\-[i caute


necazul) + 884 (Logodnica p\r\sit\ : slujirea ca slug\). Cf. {\ineanu, p.
203. Variant\ la „Fata din dafin”, povestea e singura din colec]ie, [i printre
pu]inele în general, cu sfâr[it tragic.
Uneori un asemenea final vireaz\ spre legend\ (cf. „Luceaf\rul de ziu\ [i
luceaf\rul de noapte”, Ispirescu I, p. 326), conferind protagoni[tilor, spre a
le evita dispari]ia definitiv\, în r\sp\r cu canonul speciei, un alt plan,
eventual superior, de existen]\. Spusele misterioase ale fetei din p\dure, al
c\ror rol mnemonic, destinat prin]ului, r\mâne neîmplinit, reprezint\ foarte
probabil o reminiscen]\ refunc]ionalizat\ a unui pasaj din unele variante
ale „Fetei din Dafin”, în care intrarea [i ie[irea acesteia din copac este
precedat\ de o formul\ incantatorie, precum : „Deschide-te, dafin verde, s\
intre (s\ ias\) fat\ curat\, de soare nev\zut\, de vânt neb\tut\, pe p\mânt
neumblat\, de voinic nes\rutat\”.

247
25

Fata-nenAscutA-
-de-om-nevAzutA

u
nde, povestea nu ne spune, dar c\ tr\ia odat\ un ]\ran cu
nevasta lui, e sigur. Aceast\ pereche de oameni nu avea decât o
singur\ sup\rare, c\ nu le d\duse Dumnezeu copii, [i de aceea se
rugau adesea lui, cu foc, s\ le d\ruiasc\ un b\iat. Dup\ o vreme,
într-adev\r, nevasta n\scu un b\iat, pe care perechea foarte fericit\
prinse a-l iubi nespus de mult. Deosebit de duioas\ era mama, care
atunci când b\iatul plângea, îi zicea nu o dat\ :
– Nu mai plânge, copile, c\ atunci când te-oi face mare o s\-]i dau
de nevast\ pe Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\.
Când se f\cu mare, feciorul st\rui ca mama lui s\-i dea fata pe
care i-o f\g\duie de atâtea ori.
– Dar, m\i b\iete, r\spunse mama, am glumit, ca s\ stai lini[tit !
N-am habar de o astfel de fat\ !
– Mam\, îi zise feciorul, eu nu glumesc cu asta, eu vorbesc foarte
serios [i d-aia plec în lumea larg\ s-o caut pe Fata-nen\scut\-
-de-om-nev\zut\.
V\zând mama c\ feciorul ei vorbea serios, îi preg\ti mâhnit\ o
leg\turic\ de drum, dup\ care el î[i lu\ r\mas bun de la p\rin]i [i
porni voinice[te în lume s\ g\seasc\ ceea ce nu se putea g\si.
Primul drum îl f\cu la Sfânta Miercuri. Ea îi zise :
– Ce te-aduce la mine, om p\mântean ?
El îi povesti cum î[i p\r\sise casa p\rinteasc\ spre a da de Fata-
-nen\scut\-de-om-nev\zut\, de care era îndr\gostit pân\ peste cap ;

248
acum tr\gea n\dejde c\ Sfânta Miercuri putea s\-i dea o l\murire [i
un sfat. Sfânta îi d\du un m\r de aur [i-i zise :
– Mergi, fiule, cu m\rul \sta pân\ ajungi la o fântân\ ; acolo o s\
dai de-o fat\ care o s\ vrea s\ m\nânce m\rul [i s\ bea ap\ de la
tine ; nu-i întinde îns\ m\rul înainte de a-i da o înghi]itur\ de ap\.
Cu aceste vorbe, Sfânta îl l\s\ pe fecior s\ plece, iar el porni la
drum, plin de dorul de a o g\si pe Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\.
Merse pân\ la amiaz\ f\r\ s\ dea de fântân\ [i de fat\. Soarele
ardea tot mai puternic, urc\ pe un deal ca s\ iscodeasc\ primprejur,
doar o da de ceea ce c\uta, dar degeaba. Treptat i se f\cu o sete atât
de stra[nic\, încât nu-[i mai cru]\ m\rul de aur, ci-l mânc\, în
ciuda înf\]i[\rii lui minunate.
A doua zi ajunse la Sfânta Vineri, care vorbi cu el ca [i Sfânta
Miercuri. ~i povesti [i ei, cu inima deschis\, cum î[i p\r\sise p\rin]ii
ca s-o caute pe Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\ ; nu-i ascunse nici
c\ trecuse pe la Sfânta Miercuri [i c\ mâncase darul de la ea, m\rul
de aur, f\r\ s\ aib\ astfel vreun câ[tig de pe urma lui.
Sfânta Vineri îi d\du alt m\r de aur cu aceea[i pova]\ ca [i Sfânta
Miercuri. Dup\ ce îl l\s\ s\ plece, feciorul porni la drum, iar dup\ o
bun\ bucat\ de timp îi ie[i în cale o mândre]e de fat\ care îi ceru o
înghi]itur\ de ap\. Deoarece îns\ nu era nici o fântân\ prin preajm\
[i el nu avea ap\ la el, nu-i putu face pe plac [i fata pieri. F\cându-i-se
de la o vreme [i lui o sete grozav\, mânc\ [i cel de-al doilea m\r de aur.
Curând ajunse la Sfânta Duminic\ care îl primi cu aceea[i bun\-
voin]\ ca [i cele dou\ surori ale ei [i care, dup\ ce-i ascult\ povestea,
îi d\rui tot un m\r de aur. Dar [i ea îl sf\tui st\ruitor s\ nu i-l
întind\ fetei cu care o s\ se întâlneasc\ la fântân\ decât dup\ ce o
s\-i dea o gur\ de ap\.
Feciorul merse mai departe [i ajunse curând la o fântân\. Acolo
se apropie de el o fat\, mai frumoas\ decât cea v\zut\ înainte. ~i ceru
o înghi]itur\ de ap\, feciorul i-o d\du, iar apoi îi întinse [i m\rul s\u
de aur, la care ea zise :
– Te recunosc drept b\rbatul care mi-a fost sortit, c\ci mi-ai întins
acest m\r. Dac\ vrei, du-te degrab\ la ora[ [i adu un martor care s\
fie de fa]\ la cununia noastr\.
Feciorul o cunoscuse dintru început pe fat\ drept aceea cu care
avea s\ se însoare [i se preg\ti neîntârziat s\ plece la ora[. Dar o
sf\tui pe frumoasa minunat\ s\ se suie în copacul de lâng\ fântân\,
ca s\ fie în siguran]\, [i o ajut\ chiar el s\ urce sus.
Nu trecu mult\ vreme de la plecarea lui [i la fântân\ veni o fat\ de
]igan. Ducea un ulcior gol pe care voia s\-l umple [i, când se aplec\,
v\zu pe suprafa]a apei un chip nemaipomenit de frumos. Crezând c\
este al ei, sparse ulciorul, cuprins\ de o spaim\ fericit\, c\ci din
partea mamei sale nu auzise decât c\ e neagr\ [i urât\. De aceea

249
alerg\ la maic\-sa în p\dure [i-i povesti plin\ de bucurie cum î[i
v\zuse în fântân\ chipul atât de frumos. Maic\-sa râse, o încredin]\
c\ era la fel de neagr\ [i urât\ ca înainte [i o trimise din nou la
fântân\. Fata lu\ un alt ulcior [i plec\ ; dar deoarece se v\zu în
fântân\ tot atât de frumoas\ ca prima oar\, sparse [i de ast\ dat\
ulciorul, alerg\ la maic\-sa [i nu-i d\du pace pân\ ce aceasta nu
veni cu ea la fântâna fermecat\.
V\zând chipul minunat de fat\ pe suprafa]a apei limpezi, b\trâna
î[i privi fata, dar i se p\ru la fel de urât\ ca înainte, atunci î[i în\l]\
capul [i-o z\ri în copac pe fata neasemuit de frumoas\. Cu vorbe
prietenoase o rug\ s\ coboare [i o întreb\ de ce [i-a ales un loc atât
de nepl\cut precum crengile tari ale copacului. Frumoasa mireas\ o
l\muri, cu naivitate, c\-[i a[teapt\ mirele care s-a dus în ora[ul
apropiat s-aduc\ un martor pentru cununie.
Lingu[ind-o, ]iganca b\trân\ îi zise atunci frumoasei fete :
– Ei, tu e[ti nemaipomenit de frumoas\, dar o s\ fii [i mai fru-
moas\, dac\ m\ la[i s\-]i pun în rânduial\ p\rul pe care ]i l-a zbârlit
vântul.
Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\ se învoi bucuroas\ deoarece dorea
mult s\ fie foarte frumoas\ la nunta ei ; se a[ez\ pe iarb\, iar ]iganca
mam\ îngenunche în spatele ca s\-i îndrepte p\rul. Dar în loc s\-i
pun\ în rânduial\ buclele [i cosi]ele, îi înfipse adânc în cap un ac
vr\jit. Astfel mireasa se pref\cu într-o porumbi]\ alb\ care î[i lu\
iute zborul, temându-se de viclenia ]ig\ncii.
B\trâna o îmbr\c\ pe fata ei neagr\ [i urât\ în hainele frumoasei
ucise, o ajut\ s\ se suie în copac [i-i zise :
– S\ stai acolo pân\ vine mirele, atunci ai s\ po]i s-ajungi nevasta
lui.
Ea îns\[i plec\ de-acolo pe furi[.
Mirele, care se întoarse curând cu martorul, îi zise presupusei
mirese s\ coboare. Se mir\, ce-i drept, de prefacerea care se petrecuse
cu ea, dar devreme ce purta acelea[i haine ca atunci când o v\zuse
prima oar\, nu cârti [i cununia se f\cu.
Porumbi]a zbur\ trist\ dup\ ei, de la fântân\ la biseric\ [i de aici
la casa în care locuia mirele. Acolo se ad\posti în gr\dina care
înconjura casa. So]ia neadev\rat\, fata ]ig\ncii, domnea acum peste
cas\ ca [i cum ar fi uitat cu totul cine fusese mai înainte [i nimeni
nu putea s-o sufere.
Odat\, prim\vara, se întâmpl\ s\-[i trimit\ slujnica în gr\din\
s\-i aduc\ flori proaspete, c\ci femeilor tinere le place s\ se împo-
dobeasc\ cu ele. Slujnica se duse [i, în vreme ce rupea florile, se
minuna de porumbi]a alb\, frumoas\, care zbura atât de blând în
jurul ei, f\r\ ca totu[i s\ se lase prins\.

250
A doua zi, când slujnica fu trimis\ de st\pâna ei iar\[i dup\ flori
în gr\din\, porumbi]a veni din nou în zbor lâng\ ea [i-i zise :
– Slujnic\ drag\, dac\ vrei, te las s\ m\ prinzi, ca s\ m\ duci în
tain\ în odaia st\pânului t\u ; dar te rog, ascunde-m\ de st\pâna ta,
c\ci altminteri sunt pierdut\ !
Slujnica se învoi bucuroas\ [i o încredin]\ pe porumbi]\ c\ bunul
ei st\pân o s\ se bucure cu siguran]\, v\zându-i penele albe [i
frumoase ; s\ fie lini[tit\, st\pâna n-o s-o vad\.
Porumbi]a zbur\ cu încredere [i se a[ez\ pe mâna slujnicei care o
mângâie, o duse în ascuns în odaia st\pânului ei [i o l\s\ acolo
liber\. Porumbi]a se ascunse, dar când veni iubitul ei acas\, i se
a[ez\ pe mân\ [i-[i duse ciocul la gura lui ca [i cum ar fi vrut s\-l
s\rute. Uimit, acesta îi îng\dui s-o fac\, apoi, cu ea pe mân\, se duse
s-o arate nevesti-si.
Când intr\ cu ea în odaia acesteia, porumbi]a se lipi însp\imântat\
de el, [i avea dreptate, c\ci femeia o recunoscu pe loc dup\ penele ei
albe [i-i zise b\rbatului ei :
– De unde ai porumbi]a asta ? D\-o încoace, s\ pun s-o taie !
– Nu, femeie ! vorbi b\rbatul, pas\rea e atât de blând\ [i apropiat\,
c\ ar fi p\cat s-o t\iem.
Spunând aceste vorbe o mângâie [i o desmierd\ [i d\du întâmpl\-
tor cu mâna de acul din cre[tet. Când îl trase afar\, porumbi]a î[i
lu\ înf\]i[area ei adev\rat\ ; b\rbatul o strânse în bra]e cu duio[ie [i
bucurie [i o puse s\-i povesteasc\ în[el\ciunea prin care ]iganca [i
fata ei voiser\ s\-i r\peasc\ adev\rata mireas\. Plin de mânie, porunci
ca femeia mincinoas\ s\ fie legat\ de cozile a patru animale s\lbatice
care o rupser\ în buc\]i. Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\ r\mase
îns\ so]ia lui bun\.

˜™
Brednich/Talo[ 26. AT 408 (Cele trei portocale). Basmul debuteaz\ cu
motivul pruncului care nu se potole[te (în alte variante, nu se na[te) pân\
nu i se f\g\duie[te o f\ptur\ frumoas\ de pe cel\lalt t\râm, motiv care
deschide seria peripe]iilor eroului [i în alte, numeroase, tipuri de nara]iuni
culese la noi. O varia]ie important\, rezultat posibil al coruperii prin circula]ie,
prive[te aici rostul fructelor. Ele nu mai sunt sediul fetelor supranaturale,
dintre care una e cea c\utat\, precum în schema obi[nuit\ a tipului, ci
mijloc de recunoa[tere a so]ului h\r\zit. O anumit\ lips\ de inventivitate [i
incongruen]\ se v\de[te [i în articularea celor dou\ p\r]i ale nara]iunii : o
dat\ g\sit\, Fata-nen\scut\-de-om-nev\zut\ îl trimite pe voinic la ora[ ca
s-aduc\ martori pentru cununie, absen]a lui îng\duind ]ig\ncilor impostoare
s\ intre în scen\. Aceast\ nara]iune face parte din pu]inele variante ale lui
AT 408 culese din Banat, unde, spre deosebire de Muntenia, tipul e sporadic
atestat (cf. Bîrlea, 1981, I, p. 206).

251
26

zana de aur a marii

u
n împ\rat puternic avea în gr\dinile lui, printre alte bunuri
nepre]uite, un pom minunat care f\cea an de an mere de aur.
~mp\ratul îns\ nu se putea bucura de ele, c\ci, oricâ]i paznici [i
oameni ar fi pus de straj\, merele îi erau furate de cum începeau s\
dea în pârg. Cu cât trecea timpul, cu atât asta îl sup\ra mai mult ; de
aceea într-o bun\ zi trimise dup\ cei trei feciori ai s\i [i le spuse
celor mai mari :
– Preg\ti]i-v\ de drum [i cere]i de la vistiernicul meu aur [i argint ca
s\ pleca]i în lume [i s\ întreba]i peste tot, pe în]elep]i [i pe înv\]a]i,
cine ar putea s\ fie ho]ul merelor mele de aur. Poate chiar împreun\
cu oamenii vo[tri o s\-l pute]i prinde [i o s\ mi-l pute]i aduce !
Feciorii împ\ratului se bucurar\ de sarcina asta, c\ci demult
vroiau s\ plece în lume ; se preg\tir\ de drum, î[i luar\ r\mas bun
de la tat\l lor [i p\r\sir\ ora[ul.
Mezinul împ\ratului era din pricina asta foarte nec\jit, c\ci ar fi
plecat [i el bucuros în lume, dar tat\l s\u nu voia s\-l lase deoarece
înc\ din tinere]e se ar\tase cam nerod [i aveau grij\ s\ nu i se
întâmple ceva. Prin]ul st\rui îns\ atâta cu rug\min]i, încât tat\l s\u
se învoi [i puse s\ i s\ dea [i lui aur [i argint. Dar îi d\du drept cal
de drum cea mai jalnic\ mâr]oag\ care se mai putea g\si prin
grajdurile împ\r\te[ti, c\ci anume pe aia o ceruse prin]ul nerod. A[a
porni la drum, dup\ ce î[i lu\ r\mas bun de la p\rintele s\u [i ie[i
pe poart\, în b\taia de joc a cur]ii [i a întregului ora[.

252
Ajungând curând într-o p\dure, prin care îl ducea drumul s\u, îi ie[i
în cale un lup fl\mând care se opri în fa]a lui. Prin]ul îl întreb\ dac\
îi este foame, iar când acesta îi r\spunse c\ da, coborî de pe cal [i-i zise :
– Dac\ ]i-e foame, ia calul meu [i m\nânc\-l !
Lupul nu a[tept\ s\ i se mai zic\ o dat\, sfâ[ie calul [i-l înghi]i pe
tot. V\zând prin]ul cât de bine îi priise lupului masa, îi spuse :
– Ei, prietene, mi-ai mâncat calul, iar drumul meu e foarte lung,
a[a c\ pe jos n-a[ putea s\ ajung, oricât m-a[ str\dui ; drept e s\-mi
sluje[ti de cal [i s\ m\ iei în spinarea ta.
– Bine, zise lupul, [i-l l\s\ pe prin] s\ `ncalece pe el, dup\ care o
lu\ înainte la trap m\runt, câine[te.
Pe drum, lupul îl întreb\ pe c\l\re]ul s\u încotro merge, la care
prin]ul îi povesti întreaga t\r\[enie cu merele furate din gr\dina
tat\lui s\u [i cum fra]ii s\i porniser\ cu numero[i c\l\re]i înarma]i
s\ caute furul. Lupul, care nu era un lup adev\rat, ci un vr\jitor
puternic, îi dezv\lui c\ în aceast\ privin]\ poate s\-i dea lesne un
r\spuns, iar când prin]ul îl întreb\ zorit care, îl l\muri c\ împ\ratul
vecin ]ine în cea mai bogat\ sal\ a sa o colivie deschis\ în care se afl\
o pas\re blând\ [i nespus de frumoas\ care este tocmai furul merelor
de aur. Ea zboar\ atât de iute, încât e cu neputin]\ s\ fie prins\
asupra ho]iei. Apoi lupul îl sf\tui pe prin] s\ se furi[eze noaptea în
palatul acestui împ\rat [i s\ fure colivia cu pas\rea. Doar de un
lucru s\ se p\zeasc\, nu care cumva s\ se ating\ de vreun perete în
timp ce iese cu colivia.
~n noaptea urm\toare f\cu a[a cum îl pov\]uise lupul ; dar când
voi s\ se fereasc\ din calea câtorva paznici care dormeau, [i de[i
umblând cu toat\ b\garea de seam\, se atinse cu spatele de perete [i
to]i paznicii se trezir\, îl înh\]ar\, îl b\tur\ [i-l puser\ în fiare. Fu
dus apoi în fa]a împ\ratului care îl osândi la moarte, iar pân\ atunci
puse s\ fie aruncat într-o temni]\ întunecat\.
Lupul, care datorit\ vr\jilor sale [tiu într-o clipit\ ce se întâmplase
cu prin]ul, se pref\cu degrab\ într-un mare domn, iar din coad\ î[i
f\cu un alai numeros. Merse a[a la curtea împ\ratului care, la mas\,
avu prilejul s\ pre]uiasc\ duhul sub]ire, înv\]\tura [i purt\rile alese
ale oaspetelui s\u. Vorbir\ ba de una, ba de alta, pân\ ce str\inul îl
întreb\ pe împ\rat dac\ are mul]i robi. Acesta r\spunse :
– Da, chiar prea mul]i ! Chiar noaptea asta mi-a fost prins unul,
atât de neobr\zat, încât a vrut s\-mi fure pas\rea m\iastr\, [i fiindc\
am [i a[a destui robi de hr\nit, pe acesta pun s\ fie mâine spânzurat.
– Ei, \sta trebuie s\ fie un mare ho], zise domnul str\in, dac\ a
fost atât de neobr\zat încât s\ încerce s\ fure chiar pas\rea m\iastr\
din palatul împ\r\tesc, care cu siguran]\ e p\zit\ nemaipomenit de
bine. Mi-ar pl\cea, dac\ s-ar putea, s\-l v\d [i eu pe acest punga[
neobi[nuit.

253
– De ce nu ? r\spunse împ\ratul [i-[i conduse chiar el oaspetele
în temni]a în care [edea bietul prin], dezn\d\jduit de situa]ia rea în
care se afla.
Dup\ ce împ\ratul ie[i cu oaspetele s\u afar\, acesta zise :
– ~n\l]ate împ\rate, cum m-am în[elat ! Credeam c\ dau peste un
adev\rat zdrahon de ho], [i când colo nu-mi pot închipui o f\ptur\
mai jalnic\ decât asta pe care mi-ai ar\tat-o aici. Eu l-a[ socoti chiar
prea mi[el ca s\ pun s\ fie executat ; dac\ a[ avea de hot\rât în
privin]a lui, i-a[ porunci s\-mi îndeplineasc\ o fapt\ care pune via]a
în joc. ~[i face treaba – bine ! Dac\ se pr\p\de[te, nu-i nici o pagub\.
– Sfatul dumitale, zise împ\ratul, e bun, [i într-adev\r a[ avea o
astfel de treab\ de f\cut. Vecinul meu, [i el un împ\rat puternic, are
un cal de aur pe care îl p\ze[te ca ochii din cap ; pe \sta s\-l fure [i
s\ mi-l aduc\.
Prinsul fu slobozit din temni]\ [i i se d\du sarcina de a fura calul
de aur, o fapt\ la care via]a era iar\[i pus\ în joc, a[a c\ bietul tân\r
nu câ[tigase mai nimic. V\zându-[i de drum, izbucni în lacrimi
amare [i se c\i c\ p\r\sise casa [i împ\r\]ia tat\lui s\u. Dar deodat\
î[i v\zu prietenul lâng\ sine, care-i vorbi :
– Drag\ prin]e, de ce e[ti a[a de ab\tut ? N-ai izbutit s\ prinzi
pas\rea ? S\ nu te c\ie[ti ! N-ai izbutit cu pas\rea, ai înv\]at s\ fii
mai cu b\gare de seam\ [i cu atât mai bine o s\ izbute[ti cu calul.
Cu astfel de vorbe îl mângâie lupul pe prin], îi d\du curaj [i-l
îndrum\ cum s\ fac\ s\ nu ating\ peretele nici el, nici calul, când o
fi s\-l scoat\ în ascuns pe acesta, c\ci altminteri n-avea s\-i mearg\
mai bine decât i-a mers cu pas\rea.
Dup\ o c\l\torie lung\ trecur\ de hotarul împ\r\]iei [i intrar\ în
aceea în care domnea st\pânul calului de aur. ~ntr-o sear\ ajunser\
în cetatea de scaun, iar lupul îl sf\tui s\ treac\ imediat la fapt\,
înainte ca apari]ia lor s\ trezeasc\ luarea aminte a paznicilor. Se
furi[ar\ neb\ga]i în seam\ în grajdurile împ\r\te[ti [i anume acolo
unde v\zur\ c\ sunt mai mul]i paznici, c\ci acolo gândea lupul c\ se
afl\ calul de aur. Lupul se strecur\ u[or pe lâng\ o u[\, în timp ce
prin]ul a[tepta afar\, dup\ care se întoarse grabnic, zicând :
– Prin]e, calul este p\zit stra[nic, dar i-am vr\jit pe to]i paznicii,
[i dac\ ai grij\ ca, sco]ând calul, s\ nu v\ atinge]i de perete, atunci
nu e nici o primejdie [i jocul e câ[tigat.
Prin]ul, care î[i propuse s\ fie cu mare luare aminte, porni curajos
la treab\. ~l g\si dormind c\lare pe paznicul care trebuia s\ ]in\
calul de coad\, tot a[a pe cel care ]inea de frâu. Prin]ul puse mâna
pe z\bal\ [i duse calul pân\ la u[\, dar aici acesta se ap\r\ cu coada
de o musc\ în]ep\toare, din cele care nici noaptea nu dau pace, [i
atinse unul din u[oarele u[ii ; atunci to]i paznicii se însufle]ir\,

254
puser\ mâna pe prin], îl schilodir\ b\tându-l cu bice [i furci, îl
puser\ în fiare [i diminea]a îl duser\ la împ\rat. Acesta, f\r\ mult\
vorb\, ca [i st\pânul p\s\rii de aur, porunci s\ fie b\gat într-o
temni]\ adânc\, de unde mâine diminea]\ s\ fie scos [i desc\p\-
]ânat. Când lupul vr\jitor v\zu c\ [i aceast\ încercare d\duse gre[,
se pref\cu iar\[i într-un mare domn [i merse, înso]it de oamenii s\i,
la curtea împ\ratului cu un alai [i mai str\lucitor decât prima oar\.
Fu primit foarte bine, iar la mas\ aduse din nou vorba de robi [i, în
timp ce t\if\suiau, ceru îng\duin]a s\-l vad\ pe ho]ul mâr[av care
cutezase s\ fure din grajdurile împ\r\te[ti cea mai mare comoar\ a
împ\ratului. Acesta nu avu de ce s\ se împotriveasc\ [i ce mai urm\
se petrecu ca la împ\ratul cu pas\rea de aur : prinsul fu slobozit cu
condi]ia s-o aduc\ în trei zile pe Zâna de aur a m\rii, la care pân\
atunci nu putuse s\ ajung\ nici un muritor.
Prin]ul p\r\si temni]a întunecat\ foarte descurajat din pricina
acestei sarcini primejdioase ; dar, spre lini[tea lui, d\du iar\[i peste
prietenul s\u, lupul. Acesta se f\cu a nu [ti nimic [i-l întreb\ pe
prin] cum îi mersese de ast\ dat\ treaba, la care prin]ul îi povesti
întreaga p\]anie cu furtul neizbutit, iar la urm\ condi]ia cu care
împ\ratul îl l\sase slobod. Lupul îi dezv\lui prin]ului c\ îl ajutase de
dou\ ori s\ ias\ din temni]\, iar de-acum încolo s\ aib\ încredere doar
în el [i s\-i asculte întocmai sfaturile, [i atunci o s\ fie sigur norocos
în încercarea sa. Cu asta î[i îndreptar\ pa[ii spre marea care se
întindea imens\, nu departe de ei, în lumina str\lucitoare a soarelui.
– O s\ m\ prefac acum, zise lupul din nou, într-o luntre, iar din
m\runtaiele mele o s\ fac m\rfuri de m\tase din cele mai minunate.
Când totul o s\ fie gata, s\ te urci, drag\ prin]e, curajos în luntre [i,
]inând coada mea în mân\, s\ îndrep]i luntrea spre largul m\rii.
Curând o s-o vezi pe Zâna de aur a m\rii. Dar dac\ ]ii la via]a ta, s\
nu te la[i ademenit [i s\ te duci dup\ ea, atunci când o s\ te strige,
ci, dimpotriv\, s\-i zici : „Cump\r\torii vin la vânz\tor, nu vânz\torul
la cump\r\tori”. Apoi s\ te îndrep]i spre uscat, iar ea o s\ vin\ dup\
tine, c\ci n-o s\-[i mai poat\ desprinde privirea de la m\rfurile
str\lucitoare pe care le ai în luntre.
Prin]ul f\g\dui s\ îndeplineasc\ totul întocmai, dup\ care lupul
se pref\cu într-o luntre, în care se aflau, în loc de ma]e hâde, panglici
[i ]es\turi splendide de m\tase în cele mai aprinse culori. Uimit,
prin]ul se a[ez\ lâng\ ele [i, ]inând coada lupului în mân\, îndrept\
curajos luntrea spre largul m\rii, într-acolo unde soarele î[i pres\ra
aurul pe valurile albastre. Curând o v\zu ridicându-se la suprafa]\
[i înotând spre el pe Zâna de aur a m\rii, o v\zu cum îi f\cea semne
[i-i striga ; dar el îi r\spunse c\, dac\ vrea s\ cumpere ceva, trebuie
s\ vin\ la el. Vorbind astfel, î[i întoarse luntrea fermecat\ [i se

255
îndrept\ din nou spre ]\rm. Zâna cea de aur a m\rii îi striga întruna
s\ se opreasc\, dar el nu se sinchisi [i merse înainte pân\ ce ajunse
la nisipul ]\rmului. Acost\ aici [i o a[tept\ pe Zâna de aur a m\rii
care venea înotând. Dac\ s-ar fi uitat mai devreme dup\ ea, nu s-ar
fi putut împotrivi chem\rii ei [i ar fi urmat-o în adâncul m\rii ; în
nici un caz îns\ nu ar fi a[teptat-o a[a cu sânge rece la marginea
m\rii, c\ci era neasemuit de frumoas\, a[a cum fiin]ele muritoare
nici nu pot fi. Ajunse curând la luntre [i se avânt\ peste marginea ei
ca s\ caute dup\ pofta inimii printre m\rfurile str\lucitoare. Dar
prin]ul s\ri la ea, o lu\ înfl\c\rat în bra]e [i-i acoperi obrajii [i gura
de s\rut\ri, spunându-i c\ de-acum `ncolo e a lui. Totodat\, luntrea
se pref\cu din nou în lup, ceea ce o sperie atât de tare pe Zâna m\rii,
încât îl lu\ de gât pe prin].
Astfel fu prins\ Zâna de aur a m\rii, care se obi[nui repede [i de
bun\ voie cu noua ei soart\, v\zând c\ nu avea s\ se team\ nici de
prin], nici de lup. Se a[ez\ pe spinarea acestuia, iar prin]ul în spatele
ei. A[a ajunser\ la împ\ratul, st\pânul calului de aur, unde prin]ul
coborî [i o ajut\ pe Zâna de aur a m\rii s\ se dea jos ca s-o înf\]i[eze
împ\ratului. Paznicii se d\dur\ cuviincios la o parte atât în fa]a fetei
frumoase, cât [i a lupului puternic, care de ast\ dat\ nu-[i p\r\si
prin]ul, [i curând se aflau to]i trei în fa]a împ\ratului cuprins de o
nemaipomenit\ uimire. Auzind cum ajunsese prin]ul s\ pun\ mâna
pe Zâna de aur a m\rii, împ\ratul în]elese bine c\ acesta avea de
partea sa puteri mai înalte, astfel c\ nu se mai gândi s\ intre în
st\pânirea neasemuit de frumoasei Zâne a m\rii, ci, dimpotriv\, îi
zise prin]ului :
– Drag\ b\iete, iart\-m\ c\ te-am aruncat atât de ru[inos în
temni]\, atunci când ai vrut s\ iei ceea ce ]i se cuvenea doar ]ie [i
nim\nui altcuiva. Prime[te de la mine calul de aur în dar [i ca o
dovad\ de pre]uirea înalt\ pe care o am fa]\ de puterea ta, care este
într-adev\r mai mare decât pot eu pricepe, de vreme ce ai izbutit s\
r\pe[ti m\rii aceast\ nemaipomenit\ frumuse]e, la care n-a putut
s-ajung\ nici un muritor.
Dup\ care cei de fa]\ se a[ezar\ la mas\, iar prin]ul trebui s\
povesteasc\ înc\ o dat\ peripe]iile sale, spre uimirea tuturor. Unii
nici nu le-ar fi dat crezare, dac\ lupul n-ar fi fost într-adev\r la mas\
[i privirile sale crunte n-ar fi amintit oric\rui neîncrez\tor adev\rul
celor spuse.
Plin de dor de cas\, prin]ul voi dup\ terminarea mesei s\-[i
continue drumul, asa încât î[i lu\ r\mas bun de la împ\rat, care
puse s\ i se aduc\ de îndat\ calul de aur. Prin]ul o urc\ pe Zâna
m\rii pe cal, se avânt\ [i el, apoi pornir\ în zbor spre împ\r\]ia în
care domnea împ\ratul cu pas\rea de aur. Lupul mergea tot timpul

256
pe lâng\ prin], dar nu altminteri decât în pasul s\u câinesc, obi[nuit.
Faima despre peripe]iile prin]ului le-o luase înainte, a[a c\ împ\ratul
cu pas\rea de aur se afla de-acum pe teras\, a[teptându-[i oaspe]ii
puternici. Când intrar\ c\lare în curtea palatului se minunar\ v\zând
c\ totul era atât de frumos împodobit ca pentru o primire s\rb\-
toreasc\. Atunci când prin]ul [i Zâna m\rii, cu lupul în frunte, urcar\
treptele palatului, le ie[i înainte împ\ratul [i-i conduse în sal\. Se
înf\]i[\ de îndat\ un slujitor cu colivia de aur în care era pas\rea de
aur. ~mp\ratul îi f\cu prin]ului astfel un dar [i-[i ceru st\ruitor
iertare c\ se purtase cu el atât de aspru ; nu s-ar fi întâmplat nimic,
dac\ l-ar fi cunoscut. Pas\rea de aur ]ine de calul de aur, iar amândoi
apar]in doar locului în care domne[te o asemenea frumuse]e nep\mân-
tean\. Cu aceste vorbe, împ\ratul se aplec\ foarte politicos în fa]a
Zânei m\rii, îi întinse mâna [i o conduse la mas\, unde tocmai se
aduceau bucatele. Prin]ul îi urm\ cu prietenul s\u lupul, care îi ceru
s\ nu întârzie mult pe-acolo [i care se a[ez\ la mas\ lâng\ prin], f\r\
s\-i pese c\ nimeni nu-l poftise. Fire[te, nimeni nu cutez\ s\ zic\
ceva puternicului prieten al prin]ului, cu atât mai pu]in cu cât lupul
se purta la mas\ deosebit de cuminte.
Dup\ ce terminar\ de mâncat, prin]ul [i Zâna m\rii î[i luar\
r\mas bun, înc\lecar\ pe calul de aur [i-[i continuar\ drumul spre
cas\. Pe drum, lupul zise c\tre prin] :
– Drag\ prin]e, cât de diferit te înf\]i[ezi acum pe acest cal de aur,
având pas\rea m\iastr\ de aur [i fecioara neasemuit de frumoas\,
fa]\ de cum erai atunci când ai p\r\sit cetatea tat\lui t\u, c\lare pe
mâr]oag\ ! Drumul meu se desparte acum de al t\u, trebuie s\-mi
iau r\mas bun, dar o fac cu bucurie, c\ci te las în cea mai fericit\ stare !
Prin]ul se întrist\ la auzul acestor vorbe [i nu voi s\-l lase pe lup
s\ plece ; dar lupul r\mase neclintit în gândul s\u [i disp\ru la
dreapta, într-un h\]i[, nu înainte de a mai zice :
– Dac\ o s\ te afli vreodat\ la vreun necaz, o s\-mi amintesc de
binefacerea ta.
Acestea fur\ ultimele vorbe ale lupului credincios, iar prin]ul abia
î[i st\pâni lacrimile, desp\r]indu-se de prietenul s\u. Dar privind la
iubita lui, la Zân\ m\rii, se înveseli din nou [i-[i mân\ lini[tit prin
p\dure calul de aur.
{i la curtea tat\lui s\u peripe]iile minunate ale feciorului de
împ\rat, odinioar\ atât de pu]in pre]uit, erau de-acum cunoscute.
Fra]ii s\i mai mari care alergaser\ degeaba dup\ ho]ul merelor de
aur fur\ îns\ cuprin[i de o mare mânie, auzind de norocul mezinului
lor, [i hot\râr\ s\-l omoare mi[ele[te. P\durea prin care tocmai
trecea prin]ul le sluji de ascunz\toare [i nu peste mult\ vreme se
n\pustir\ asupra lui, îl uciser\ [i-i luar\ calul [i pas\rea. Pe fat\

257
îns\ nu o putur\ clinti din loc, c\ci de când p\r\sise marea, ea nu
avea nimic mai de pre] în via]\ decât s\ tr\iasc\ sau s\ moar\
al\turi de prin]ul ei.
Trupul celui ucis z\cea de-acum putrezit [i doar scheletul albit se
mai afla lâng\ nefericita Zân\ a m\rii care era aproape pierit\,
neputând s\ fac\ altceva decât s\ plâng\ cu lacrimi s\rate pierderea
iubitului ei. Atunci se ivi vechiul prieten, lupul, [i vorbi c\tre ea :
– Iubit\ a prin]ului meu, te încume]i s\ a[ezi oasele iubitului t\u
a[a cum erau în via]\ ?
– O, da ! strig\ Zâna m\rii, s\ri în sus [i f\cu ce i se spusese.
– Bine, zise lupul, acum ia frunzi[ [i flori [i pune-le deasupra !
Dup\ ce toate astea fur\ îndeplinite, lupul sufl\ peste el [i în fa]a
Zânei m\rii, beat\ de fericire, z\cea prin]ul ei iubit, dormind lini[tit.
– Acum, dac\ vrei, treze[te-l, spuse lupul.
Atunci Zâna m\rii s\rut\ cicatricele de pe frunte ale prin]ului,
urmele r\nilor pe care i le f\cuser\ fra]ii mi[ei, [i el se trezi. Nemaipo-
menit de ferici]i, ei nu se mai gândir\ mult\ vreme la cal [i la pas\re,
iar între timp Zâna m\rii, c\reia îi pierise sup\rarea, se f\cu din nou
frumoas\. Dup\ un timp, lupul, pe care prin]ul îl îmbr\]i[\ de ase-
menea, le aminti de înapoierea acas\, atunci prin]ul [i Zâna m\rii,
iubita lui, se a[ezar\, la fel ca înainte, pe spatele animalului credincios.
Bucuria tat\lui fu nemaipomenit\ când î[i îmbr\]i[\ mezinul, în
a c\rui reîntoarcere nu mai spera de mult. Se bucur\ mult [i de lup,
precum [i de minunata Zân\ a m\rii, iar prin]ul trebui s\ povesteasc\
cum îl ajutase acesta s\ o ob]in\ pe frumoasa mireas\. Auzind îns\
cât de mâr[av î[i uciseser\ mezinul fra]ii mai mari, b\trânul tat\ se
întrist\ foarte tare. Porunci s\ fie chema]i, iar ei, venind, se îng\lbe-
nir\ de moarte în fa]a fratelui lor pe care îl crezuser\ de mult putrezit.
~n n\uceala care îi cuprinse nici nu putur\ s\ t\g\duiasc\, ci m\rtu-
risir\ de îndat\ c\ pricina fusese pas\rea m\iastr\ [i calul de aur.
Atunci mânia tat\lui izbucni puternic [i el porunci s\ fie spânzura]i.
Dup\ care puse s\ se s\rb\toreasc\ în chipul cel mai str\lucit nunta
prin care prin]ul cel tân\r [i Zâna m\rii devenir\ so] [i so]ie. Dup\
petrecere, spre durerea împ\ratului, a prin]ului [i a tinerei împ\r\-
tese, lupul îi ur\ prin]ului mult\ fericire [i î[i lu\ r\mas bun spre a
se întoarce din nou în p\durile sale.
Astfel se sfâr[ir\ peripe]iile prin]ului cu prietenul s\u, lupul.

˜™

Brednich/Talo[ 27. AT 550 (C\utarea p\s\rii de aur). KHM 57.


Compozi]ia acestui basm e constituit\ formal de seria sarcinilor îmbucate,
în care îndeplinirea uneia este condi]ionat\ de rezolvarea urm\toarei. Pe de

258
alt\ parte, ea ilustreaz\ o versiune posibil degradat\, în m\sura în care
sarcinile sunt în esen]\ desfunc]ionalizate, respectiv miza obiectelor, aduse
de protagonist cu mare primejdie [i cu ajutorul animalului recunosc\tor,
dispare în clipa în care cei care porunciser\ cu str\[nicie aducerea lor
demisioneaz\ din condi]ia de potenta]i abuzivi, transferându-se brusc în
aceea de donatori genero[i care se pierd în scuze [i gesturi politicoase.
Fixitatea caracterial\ a personajelor de basm e astfel suspendat\. ~n varianta
Grimm, bun\oar\, obiectele de adus, înseriate pe un tipar care aminte[te,
ca [i în nara]iunea noastr\, de basmele cu formul\ AT 2034 B (se ob]ine
ceva de la cineva numai dup\ ce i se aduce acestuia ceva de altcineva, care,
la rându-i, pretinde ceva etc.) nu sunt d\ruite, chiar dac\ promise, eroului,
ci el [i le însu[e[te prin stratageme abile. O propozi]ie rostit\ aici de
vulpea-auxiliar, „[i calul de aur ]ine de fecioara din palatul de aur” coincide
aproape întocmai (întâmplare ? împrumut ?) cu cea rostit\ de unul din
împ\ra]ii versiunii Schott : „pas\rea de aur ]ine de calul de aur, iar amândoi
apar]in doar locului unde domne[te o asemenea frumuse]e nep\mântean\”.
Probabil mai rare sunt în basmul Schott detaliile motivului captur\rii Zânei
m\rii (M.I. K 1332) : prefacerea lupului în luntre, a m\runtaielor sale în
m\rfuri ademenitoare [i a cozii în cârm\.

259
27

florian

u
n rege puternic, st\pân peste multe ]\ri, ap\sat de vremurile
dec\zute în care tr\ia, puse odat\ s\ se ridice, departe decetatea
sa de scaun, un palat frumos, pe care îl înconjur\ cu valuri, [an]uri
[i ziduri solide de stânc\. Aici, departe de lume, pl\nuia s\-[i creasc\
fata, singurul s\u copil, un sugar de câteva luni, în smerenie [i
bun\-cuviin]\. Sub amenin]area cu moartea, nici un b\rbat, fie
tân\r, fie b\trân, nu avea voie s\ se apropie nici m\car de [an]ul din
afar\ al palatului ; de asemenea o opri pe prin]es\ s\ vorbeasc\,
singur\ fiind, cu cineva, în afar\ de femeile care o slujeau. Cum
porunci regele, a[a se f\cu. Izolat\ stra[nic de lume, prin]esa avea
educatoarele cele mai virtuoase care îi d\deau o înv\]\tur\ cât se
poate de îngrijit\. Tat\l ei folosi îns\ mii [i mii de galbeni ca s\-i
îndulceasc\ iubitei sale copile izolarea de lume [i s\-i fac\ [ederea
acolo pe cât de încânt\toare, pe atât de neprih\nit\. Puse s\ se
planteze gr\dini bogate, cu havuzuri minunate [i iazuri îmbel[ugate
în pe[te, iar în tufi[uri neasemuit de frumoase s\ se creasc\ p\s\ri
din cele mai rare [i mai pre]ioase care fermecau auzul cu cântecele
lor [i orbeau privirea cu str\lucirea penelor lor.
Astfel prin]esa ajunse la vârsta de [aisprezece ani [i frumuse]ea
ei era a[a de mare, încât florile din gr\din\ se aplecau în fa]a ei când
trecea pe lâng\ ele, p\s\rile amu]eau prin tufi[uri [i pe[tii se ridicau
la suprafa]\ ca s-o vad\. Paza educatoarelor spori acum din ce în ce
mai mult, dar Dumnezeu, care st\pâne[te peste toate lucrurile [i
cârmuie[te soarta oamenilor dup\ în]elepciunea sa, voia altfel. ~ntr-o

260
zi, când prin]esa cu înso]itoarele ei se plimba prin gr\dina din fa]a
palatului [i culegea flori pentru a împleti coroni]e din ele, b\g\ de
seam\ c\ afar\, dincolo de ultimul val, se afla o femeie înalt\, sub]ire,
cu fa]a tuciurie [i haine zdren]uite care purta o leg\tur\ în spate. ~n
p\rul negru ca pana corbului purta ni[te flori foarte frumoase, care
jucau în dep\rtare în nuan]e amestecate de aur, argint [i purpur\.
V\zându-le, copila de împ\rat sim]i o mare dorin]\ s\ le aib\, a[a c\
str\ina trebui s\ fie chemat\, r\stimp în care prin]esa arunca ner\bd\-
toare florile pe care le culesese. Când sosi femeia chemat\, o ]iganc\,
prin]esa îi ie[i înainte [i o întreb\ de unde avea asemenea flori
minunate.
– Le-am g\sit acolo în p\dure, nu departe de palat, r\spunse ea.
Fata de împ\rat îi ceru câteva. Primi câte vru s\ aib\, dup\ care
îi d\du ]ig\ncii drumul, r\spl\tind-o rege[te ; nu mai putea de încân-
tare. ~[i înfipse florile în p\r, le strânse într-un buchet, îl desf\cu [i
puse florile în ap\, se juc\ iar\[i cu ele pân\ seara ca [i cum s-ar fi
jucat cu o minge, apoi le puse iar\[i în ap\ ca s\ se poat\ bucura [i
a doua zi de ele. B\g\ atunci de seam\ c\ apa în care st\teau se
colorase în ro[u purpuriu ca florile minunate, ba c\ în ea înotau
chiar stelu]e aurii [i argintii, întocmai ca praful înmiresmat de pe
petalele str\lucitoare ale florilor. Nu mai v\zuse a[a ceva [i o încânt\
într-atât, încât cufund\ florile cu totul în ap\, le bo]i, duse paharul
la gur\ [i, deoarece apa luase un miros dulce, o d\du pe gât.
Nu trecu mult\ vreme [i prin]esa se îmboln\vi, pricin\ pentru
care toat\ lumea fu buim\cit\. Se trimise de îndat\ veste la rege care
sosi grabnic, înso]it de medicul s\u ca s\ cerceteze starea prin]esei.
Medicul f\cu ce i se poruncise [i apoi, dup\ ce se codi îndelung,
spuse tem\tor c\ prin]esa r\m\sese grea. Auzind împ\ratul una ca
asta se înfurie, îl lovi peste obraz, le chem\ pe educatoarele [i pe
înso]itoarele fetei sale, le învinui c\-[i uitaser\ de îndatorirea lor [i
porunci s\ fie biciuite, dup\ care r\cni :
– Târfe p\c\toase, s\ pieri]i jalnic de foame [i s\r\cie, c\ a]i otr\vit
sufletul copilei mele !
O chem\ apoi pe nefericita prin]es\, o oc\rî, zicându-i cele mai
cumplite vorbe, o lu\ de p\r, o trânti la p\mânt [i o c\lc\ în picioare.
Puse apoi s\ fie legat\ [i aruncat\ într-o temni]\ groaznic\, strigându-i :
– Acolo s\ lânceze[ti pân\ ai s\ vezi soarele ca o umbr\.
– Ah, tat\, se tânguia biata prin]es\, f\ cum vrei, dar nici eu, nici
slujnicele mele n-avem nici o vin\. Nu [tiu de ce e[ti atât de sup\rat ;
sigur, nu vreau s\ mai fiu bolnav\.
– Taci, nemernico ! strig\ din nou regele, te-ai f\cut de ru[ine,
m-ai f\cut [i pe mine [i tot neamul meu regesc, iar acum, cu pref\c\torie
diavoleasc\, faci mofturi c\ e[ti nevinovat\. La temni]\ cu ea !

261
Astfel regele [i curtea sa plecar\, prin]esa îns\ fu târât\ de un
paznic vânjos.
Dup\ ce alaiul p\r\si palatul, regele se întoarse înc\ o dat\ [i
porunci solda]ilor s\ dea foc la tot, s\ fac\ valurile, zidurile [i [an]urile
una cu p\mântul, s\ taie to]i copacii, s\ astupe iazurile ca nimic s\
nu-i mai aminteasc\ de acel loc. Astfel l\ca[ul încânt\tor [i împreju-
rimile sale minunate fur\ nimicite din temelii.
Dup\ ce împ\ratul ajunse din nou în cetatea sa de re[edin]\,
nimeni nu avu voie vreme îndelungat\ s\ mai pomeneasc\ în fa]a lui
de prin]esa care lâncezea într-o temni]\ îngrozitoare. Trecur\ astfel mai
multe luni, dup\ care regele îl chem\ pe temnicerul s\u [i-i zise scurt :
– ~nchide-o, dar bine, pe prizoniera ta într-un butoi ; arunc\-l apoi
în mare [i s\ nu mai aud nimic de asta, în afar\ de faptul c\ mi-ai
îndeplinit întocmai porunca. Vai [i amar de tine dac\ n-ai s\ m\
ascul]i.
Temnicerul se duse [i îndeplini porunca regelui. Rug\min]ile
nefericitei copile de rege nu folosir\ la nimic, lacrimile ei nu putur\
înmuia inima b\rbatului hain [i nevinovata fu l\sat\ pe mare, într-un
butoi, la voia întâmpl\rii.
Nu r\t\ci astfel mult, c\ [i n\scu un b\iat mare [i voinic care
crescu într-o clip\ într-atât încât, mi[cându-se [i voind s\ se întind\,
turti [i desf\cu butoiul de parc\ ar fi fost de hârtie. Mama se sperie,
gândind c\ se va îneca, dar feciorul ei îi d\du curaj [i-i zise :
– Nu te speria de mare, mam\ drag\, te-ajut eu mai departe.
Dup\ care lu\ câteva doage, o a[ez\ pe mam\-sa deasupra, iar el
înot\ pe lâng\ ea, vâslind cu o mân\, iar cu cealalt\ împingând pluta
simpl\.
Curând ajunser\ la mal [i acolo mama trebui s\-i povesteasc\
istoria soartei sale nefericite, în vreme ce el st\tea lini[tit [i asculta.
Povestind, îi trecu prin minte c\ nenorocirea ei vine de la florile ro[ii,
frumoase pe care le mâncase. De aceea îi d\du b\iatului ei numele
de Florian, adic\ fiul florilor.
~ntre timp se l\sase seara [i se îndreptar\ c\tre o p\dure mare,
deasupra vârfurilor c\reia se ridica un palat minunat. V\zându-l,
mama îl preveni pe Florian, zicând :
– Ascult\, b\iete, s\ nu mergem la palatul \la, e locuit de mul]i
balauri, îngrijitoarele mele mi-au povestit adesea de el.
– Ei, ce ! strig\ râzând feciorul n\scut pe mare, asta e tocmai ce
trebuie unor asemenea bra]e ; îi înv\] eu s\ se poarte bine, dac\ nu
se arat\ bucuro[i de oaspe]i.
Cuprins\ de fric\ [i grij\, mama î[i urm\ feciorul care mergea
înainte cu o ghioag\ [i care, ajuns la poarta mare a palatului, zdrobi
dintr-o singur\ lovitur\ balamalele de fier. Nu g\sir\ pe nic\ieri nici

262
urm\ de fiin]\ vie, urcar\ o scar\ larg\ [i ajunser\ într-un sal\
splendid\ care ducea la un [ir de od\i minunat împodobite cu argint
[i aur orbitor. ~n fine, se pomenir\ în fa]a unei u[i de filde[, închis\
solid. Florian voia s\ [tie ce lucruri tainice se afl\ în acea înc\pere [i
lovi u[a cu ghioaga. Deoarece nu ced\ imediat, d\du mânios înc\ o
lovitur\, dar u[a rezist\ [i de ast\ dat\, ba ghioaga se sf\râm\ în
buc\]i. Mânios, smulse din sala prin care intraser\ un stâlp de
marmur\ [i-l azvârli cu atâta putere în u[a z\vorât\ de filde[, încât
aceasta se f\cu zob, iar jum\tate din proiectil mai [i zbur\ prin
peretele din spate al tainicei înc\peri. Florian intr\ în\untru f\r\
s\-i pese de fumul gros, sufocant [i resping\tor care venea de-acolo.
Mam\-sa, cuprins\ de spaim\ [i nelini[te, st\tea în spatele lui.
Uitându-se în jur, v\zur\ un spectacol înfrico[\tor. Peste tot z\ceau
peste cincizeci de balauri mai mari [i mai mici care urlau [i schel\-
l\iau, mu[când cu furie dezn\d\jduit\ buc\]i din stâlpul de piatr\
cu care Florian zdrobise u[a. De foame se uscaser\, iar solzii de pe
pielea lor, care altminteri fac ape-ape, aveau acum un luciu palid,
stins. Ace[ti mon[tri înfior\tori, dar vrednici de mil\, erau fereca]i
to]i în lan]uri grele de fier, a[a c\ nu se puteau mi[ca, cel mult unul
sau altul izbutea s\ se întoarc\ de pe spate pe burt\.
– Cred c\ am nimerit chiar în iad, zise Florian ; ce crezi mam\ ?
– Ah, b\iete, r\spunse ea, tremurând de fric\, hai s\ plec\m din
acest loc groaznic care m\ ame]e[te !
– Pentru nimic în lume, mam\, r\spunse voinicul, pentru nimic în
lume nu plec. Trebuie s\ aflu cine a închis aici aceste creaturi
diavole[ti.
Auzind balaurii aceste vorbe, încetar\ s\ mai urle [i s\ mai schel\-
l\ie, iar unul dintre ei întreb\ :
– Cine sunte]i voi, str\inilor ?
Apoi c\tre Florian :
– Cine e[ti tu ? Dac\ e[ti fecior de om, fugi de aici, înainte de a
veni mai marele nostru, fratele [i schingiuitorul nostru, c\ci o s\ v\
sfâ[ie, pe tine [i pe aceast\ femeie.
Auzind glasul înfior\tor al dihaniei, mama lui Florian începu s\
tremure, dar feciorul ei strig\ cu putere :
– Ei, bine, tat\l meu nu este om, de aceea nu m\ tem de mai
marele vostru. Sunt n\scut din flori [i leg\nat de mare. Spune]i-mi,
unde e mai marele vostru, ca s\ m\ duc într-acolo [i s\-l fac praf !
La care mul]i balauri strigar\ :
– O, tu care e[ti cu mult mai mult decât un om, tu, zeule, d\-ne
drumul din lan]uri ca s\ te ducem la el [i s\ te-ajut\m s\-l omori !
Florian râse [i zise :

263
– Fereasc\ Dumnezeu s\ v\ slobozesc pe voi, creaturi diavole[ti ce
sunte]i ! Da, m\ duc s\-l prind pe mai marele vostru [i s\-l bag tot
a[a legat printre voi !
Auzind balaurii una ca asta, râser\ [i urlar\ deopotriv\, bucu-
rându-se c\ [i marele balaur avea s\ fie legat.
Deodat\ se l\s\ un întuneric [i se ridic\ un zgomot ca de tunet
îndep\rtat, în vreme ce balaurii se tupilau unii sub al]ii, schel\l\ind
de spaim\ :
– Mai marele ! Mai marele !
~nainte ca Florian s\ se dezmeticeasc\, palatul se zgâl]âi de un
glas care strig\ :
– Netrebnici viermi p\mânteni ! Cine v-a adus aici ? {ti]i c\ asta e
moartea voastr\ ?
~ntorcându-se, Florian v\zu un balaur uria[ care se f\cea când
mare, când mic [i sufla spre el un abur fierbinte, puturos.
– Tac\-]i gura, spurc\ciunea iadului ! strig\ Florian.
S\ri în sus, îl înh\]\, iar cu dreapta îi strânse atât de tare gru-
mazul celui care spumega de furie, încât acesta nu se mai putu
clinti, iar aripile, coada [i picioarele cu ghiare îi atârnau blegi. Apoi
cu stânga lu\ un stâlp [i-l târî împreun\ cu balaurul pân\-n fa]a
palatului, dincolo de poarta de fier. Acolo l\s\ stâlpul jos, smulse un
stejar din r\d\cin\, puse piciorul pe el [i-l r\suci ca pe o nuia de
salcie ; apoi îl leg\ cu el pe balaur de stâlp, a[a cum se leag\ vi]a de
o pr\jin\. ~l l\s\ apoi acolo [i se întoarse la mam\-sa.
A doua zi Florian merse iar\[i prin toate înc\perile palatului ca s\
le cerceteze mai bine [i d\du astfel peste o sal\ splendid\ de arme,
de unde î[i lu\ de pe pere]i cele mai frumoase [i mai bune arme de
vân\toare spre a cutreiera cu ele, dup\ pofta inimii, p\durile care
înconjurau palatul. ~[i lu\ de aceea r\mas bun de la mam\-sa [i-i
spuse s\ nu-i fie fric\ dac\ o las\ singur\, c\ci n-o s\ se îndep\rteze
mult de palat. Prin]esa, care v\zu bine c\ ar fi fost zadarnic s\
st\ruie pe lâng\ el ca s\ r\mân\, îl rug\ ca baremi s\ ia balaurul cel
mare din fa]a ferestrelor [i s\-l închid\ într-una din înc\peri. Florian
f\cu asta pe loc [i apoi plec\.
Se întoarse seara, aducându-i mamei sale prada f\cut\, din care
ea preg\ti cina. La mas\, aduser\ dintr-o pivni]\, care se întindea pe
sub palatul balaurilor, la fel de lung\ [i de mare ca [i acesta, vinuri
din cele mai alese [i mai bune. A doua zi, Florian merse din nou la
vân\toare, iar mam\-sa preg\ti acas\ masa.
Astfel tr\ir\ amândoi ferici]i [i mul]umi]i multe zile f\r\ ca vreo
întâmplare neobi[nuit\ s\ aib\ loc. Odat\ îns\, când Florian era din
nou la vân\toare, mam\-sa, care r\mânea întotdeauna acas\, cercet\
înc\perile frumoase [i s\lile minunate ale palatului. Ajunse astfel [i

264
la u[a z\vorât\, în spatele c\reia se afla balaurul legat de Florian.
R\mase o clip\ aici s\ asculte, fapt pe care dihania captiv\ îl b\g\ de
seam\, c\ci urechile sale f\ceau cât o mie de urechi, [i începu de
aceea s\ scoat\ sunete jalnice, plângându-[i soarta.
– Ah, ce soart\ trist\ am ! oft\ el, [i ce chinuri trebuie s\ îndur,
z\când aici, atât de crunt legat.
Auzind prin]esa asta, se uit\ prin gaura cheii în înc\pere pentru
a-l cerceta pe balaurul legat. Dar care nu-i fu mirarea când, în locul
balaurului, v\zu un tân\r nespus de chipe[, legat de stâlpul de
marmur\. La vederea lui i se aprinse inima [i sim]i cum ro[e[te
puternic, pricin\ pentru care se îndep\rt\ de u[\ [i gr\bi spre odaia
ei. Când feciorul se întoarse seara, îi ascunse ce v\zuse, c\ci el o
rugase st\ruitor s\ nu se apropie de înc\perea aia.
Ziua urm\toare, când Florian era la vân\toare, se duse din nou
acolo, v\zu [i auzi la fel ca ieri, dar tot a[a seara nu-i spuse nimic
feciorului ei. A treia zi, la fel, dar atunci nu-[i mai putu st\pâni
inima care-i da ghes [i-l întreb\ prin u[a z\vorât\ pe v\ic\re] :
– Oricine ai fi, tu, f\ptur\ de neîn]eles, spune-mi, tu sco]i aceste
sunete jalnice pe care le aud ?
Dup\ care în\untru se l\s\ o clip\ de t\cere, apoi se auzi :
– Ah, cui îi pas\ de mine, nenorocitul, pe care un blestem m-a
pref\cut în cel mai spurcat dintre balauri, iar un demon puternic
m-a legat în chipul cel mai crunt de un stâlp de marmur\ ? S\ nu-]i
pese de soartea mea, dac\ nu vrei s\ m\ aju]i !
– Vreau, vreau ! r\spunse la aceste tânguiri prin]esa miloas\, care
nu se mai s\tura privind la frumuse]ea nep\mântean\ a captivului.
Ah, spune-mi cum pot s\ te ajut ?
– Doar s\-mi desfaci leg\turile ! oft\ el, da, dac\ m\ sloboze[ti, o
s\-]i r\mân toat\ via]a recunosc\tor [i o s\ m\ supun ]ie cu iubire
[i credin]\.
– S\ te slobozesc, nu pot, r\spunse femeia ademenit\, c\ci dac\
ar afla feciorul meu, te-ar omorî, iar pe mine m-ar p\r\si poate, a[a
c\ f\r\ nici un sprijin a[ pieri aici de foame [i mizerie.
– Nu te teme, îi r\spunse vicleanul, te-a[ ap\ra eu pân\ la sfâr[itul
vie]ii mele, dac\ ar fi s\ te p\r\seasc\ propriul t\u fecior. Oh, slobo-
ze[te-m\, f\ptur\ bun\, nev\zut\, scap\-m\ de aceste leg\turi chinu-
itoare din pricina c\rora o s\ mor, dac\ mâna ta milostiv\ n-o s\ le
desfac\. Dac\ tu nu faci asta, cine ar mai veni în acest palat blestemat
s\ m\ ajute ?
Tânguirile ie[ite din gura tân\rului nespus de chipe[ [i lacrimile
de durere din ochii s\i biruir\ în cele din urm\ : prin]esa alerg\ dup\
un cu]it, trase z\vorul u[ii [i o deschise. Dup\ ce el îi f\g\dui [i o
încredin]\ cu t\rie c\ nu va fugi când va fi slobod, femeia am\git\ îi

265
desf\cu repede leg\turile. Cum se sim]i slobod, vr\jitorul s\ri în sus
[i, în hohote cumplite de râs, voi s\ ias\ din odaie, dar prin]esa,
cuprins\ de o spaim\ de moarte, i se puse în cale, strigându-i :
– Stai ! Nici un pas de pragul \sta, altminteri ne împingi pe amândoi
la pierzanie. Dac\ te vede Florian, î]i pune cu siguran]\ c\tu[ele
mor]ii !
Slobozitul r\mase pentru o clip\ lini[tit, se uit\ ]int\ la prin]es\
[i se strecur\ apoi într-un col] al înc\perii. V\zându-i spaima, prin-
]esa prinse curaj [i-i zise :
– S\ nu [tie nimeni c\ ]i-am desf\cut leg\turile, s\ r\mâi slobod,
dar s\ nu cutezi vreodat\ s\ treci de acest prag, ai s\ r\mâi mereu
prizonierul meu. O s\ vin în fiecare zi s\ stau cu tine [i o s\-]i aduc,
din ce am, s\ m\nânci [i s\ bei.
La aceste cuvinte, prizonierul i se arunc\ umil la picioare, i le
s\rut\ [i-i ceru iertare. Ea îl ridic\ [i-i îng\dui s\-[i încol\ceasc\
bra]ele în jurul ei [i s\ o s\rute. Sigur, nu ar fi f\cut-o, dac\ ar fi
[tiut c\ protejatul ei chipe[ nu era altul decât o dihanie spurcat\ cu
chip omenesc mincinos.
R\maser\ astfel împreun\ mai mul\ vreme pân\ ce-l auzir\ pe
Florian care se întorcea de la vân\toare. Atunci prin]esa se gr\bi s\
ias\ din înc\pere [i z\vorî u[a dup\ ea, apoi merse s\-[i întâmpine
feciorul, îi d\du bine]e [i-l s\rut\ ca [i cum nu s-ar fi întâmplat
nimic. Florian era înfometat [i ceru s\ m\nânce, dar nu era nimic
preg\tit deoarece femeia necredincioas\ î[i petrecuse timpul cu bala-
urul. Feciorul a[tept\ cu r\bdare pân\ ce mam\-sa f\cu de mâncare
[i puse masa.
A doua zi, când Florian se duse din nou la vân\toare, prin]esa
alerg\ la iubitul ei. ~l întreb\, între altele, cum se f\cuse c\ ajunsese
un balaur spurcat [i ce leg\tur\ avea cu ceilal]i balauri. Atunci
iubitul mincinos începu s\ spun\ o poveste trist\, dup\ care pe el [i
pe cei cincizeci [i nou\ de fra]i ai s\i îi ajunsese în chip nemeritat un
blestem p\rintesc ce adusese aceast\ nenorocire pe capul lor, iar el
trebuise s\-i pun\ pe ei în fiare c\ci umblau s\-l omoare. Toate astea
nu erau decât n\scociri urâte, c\ci el era o dihanie de tot josnic\ [i
spurcat\ care îi ]inea pe ceilal]i din pizm\ [i l\comie în lan]uri.
Prin]esa îl crezu fiindc\ era chipe[, dar totu[i i se f\cu team\ [i,
dup\ ce st\tu pu]in pe gânduri, se ridic\ s\ plece. Atunci lingu[itorul
o ]inu în loc [i o rug\ s\ r\mân\, tânguindu-se :
– Ah, voiai s\ pleci, voiai s\ m\ p\r\se[ti, nefericitul de mine, [i
s\ m\ împingi înapoi în mizeria mea !
Aceste vorbe o mi[car\ pe femeia slab\ care îi f\g\dui s\ vin\ din
nou a doua zi. Nu [tia c\ iubitul ei o în[ela [i c\ nu se gândea decât
cum s\ scape de Florian [i s\-l pr\p\deasc\. Ca de obicei, prin]esa

266
petrecu [i de ast\ dat\ seara cu feciorul ei, care îi povesti multe din
peripe]iile sale de vân\toare [i care apoi merse s\ se culce.
Plin\ de ner\bdare, prin]esa abia a[tepta s\ vin\ diminea]a, ca
Florian s\ p\r\seasc\ palatul. Atunci merse grabnic la iubitul ei
vr\jitor, îl dezmierd\ [i îl s\rut\, ne[tiind cum s\ se poarte mai
dr\g\stos cu el. Deodat\ el începu s\ plâng\, ea îi [terse lacrimile, îl
s\rut\ din nou [i îl întreb\ care e pricina lacrimilor sale.
– Ah, suspin\ el, mi se rupe inima când m\ gândesc c\ în curând
o s\ fim desp\r]i]i. Iat\, dac\ feciorul t\u afl\ c\ e[ti mereu la mine
[i c\ m\ iube[ti, o s\ ne sugrume pe amândoi !
Femeia c\zu pe gânduri [i apoi zise :
– O, iubitul meu, Florian n-o s\ afle niciodat\ c\ te-am slobozit [i
c\ te iubesc nespus de mult.
– Ce ferici]i am putea fi, dac\ feciorul t\u ar pleca în lumea larg\.
A[ îndura bucuros blestemul p\rintesc, dac\ tu [i cu mine am avea
numai pentru noi acest palat.
– {i n-am putea face asta ? întreb\ mama lui Florian ; o s\-l omor !
– Oh, nu spune asta ! strig\ f\]arnicul, în vreme ce sufletul îi era
plin de o bucurie dr\ceasc\.
– De ce s\ nu-l omor, zise iar\[i ea, are tat\ ca s\-l plâng\ ? De ce
a trebuit s\ îndur mii de chinuri din pricina lui ? S\ îndur nevinovat\
chinuri [i ocar\ ? El e numai al meu, l-am r\scump\rat cu suferin]i
f\r\ sfâr[it, deci pot s\-l [i vând pentru bucurii !
Auzind aceste vorbe, vr\jitul începu s\ râd\ tare [i zise :
– A[a, foarte bine ! El e numai al t\u, iar dac\ î]i st\ în cale,
omoar\-l ; eu, ca prieten, am s\ te-ajut.
Dup\ care se sf\tuir\ cum s\ fac\ s\-l m\tr\[easc\ din cale pe
feciorul cel nedomolit. ~n fine, balaurul viclean vorbi, râzând :
– M\ gândesc la un mijloc, drag\ prin]es\. Disear\, când s-o
întoarce feciorul t\u, nu mânca [i nu bea nimic [i spune-i : „Oh,
b\iete, m\ simt foarte bolnav\ [i nu pot s\ m\nânc ; dac\ te mai duci
la vân\toare, atunci ia-o la dreapta prin p\durea apropiat\, c\ci am
visat c\ acolo se a]in zimbrii. ~ncearc\ s\ dobori unul, deoarece cred
c\ creierul cald al unui astfel de animal m-ar înzdr\veni.” El o s\ se
duc\ repede la p\dure, iar dac\ ajunge acolo, zimbrii o s\-[i fac\ cu
el un joc, de pe urma c\ruia n-o s\ se mai întoarc\.
Când Florian veni seara acas\, o g\si pe maic\-sa z\când în pat,
a[a cum o sf\tuise spurc\ciunea ei de iubit. Voinicul î[i lu\ iar\[i
buzduganul [i se repezi, f\r\ s\ se fi odihnit, în p\durea pomenit\,
unde d\du peste o turm\ puternic\ de zimbri. Dup\ ce î[i alese pe
cel mai mare dintre ei, ridic\ glasul atât de înfrico[\tor, încât to]i o
luar\ la goan\, cel mare în frunte. Se repezi ca s\geata dup\ ei, îi
ajunse din urm\, iar ace[tia, mâna]i de loviturile lui, se împr\[tiar\

267
care încotro, pân\ ce îl înh\]\ pe cel pe care îl alesese, îl prinse de
coad\ [i-l trase dup\ sine pân\ la palatul balaurilor. Aici urc\ sc\rile
cu el [i-l aduse mamei sale la pat. Ea nu era acolo, dar auzindu-l, se
strecurase într-o clipit\ [i-i zise vesel\ c\ se f\cuse repede bine. ~n
fapt, gândind c\ Florian nu se va mai întoarce, se dusese repede la
iubitul ei. Acum î[i s\rut\ feciorul [i-i mul]umi pentru bun\voin]a
lui, la care Florian râse [i zise :
– Nu [tiam, mam\, dac\ vrei creierul de zimbru cald, în sânge,
sau nu, a[a c\ am adus animalul viu. Dac\ îns\ nu-]i mai trebuie, îi
dau drumul !
Astfel împinse zimbrul pe sc\ri în jos [i-l l\s\ liber.
Prin]esa ro[i în fa]a vitejiei fire[ti a feciorului ei, dar nu se gândi
mai departe, ci noaptea, când Florian dormea adânc, merse în înc\-
perea iubitului ei [i se plânse acestuia de felul în care feciorul s\u
târâse de coad\ un zimbru viu, f\r\ s\ i se fi întâmplat nici cel mai
mic neajuns. Vr\jitorul se minun\ de asta [i o sf\tui pe prin]es\ ca
a doua zi s\ se prefac\ iar bolnav\. Cu acest motiv s\-i cear\ fecio-
rului ei s\ prind\ un urs dintr-un loc aflat la stânga de p\durea
zimbrilor, c\ci a visat c\ se va înzdr\veni cu zeam\ de pulp\ de urs.
– Acolo, mai zise el r\ut\cios, l\ud\rosul î[i va g\si sfâr[itul, c\ci
în acea s\lb\ticie se afl\ mul]i ur[i care îi întrec pe to]i ceilal]i în
putere [i cruzime.
~ntr-adev\r, a doua zi, prin]esa se pref\cu din nou bolnav\ [i-[i
rug\ feciorul s\-i aduc\ de la vân\toare o pulp\ de urs. Florian
alerg\ cât putu de repede [i ajunse curând într-un lumini[ în mijlocul
p\durii amintite. Aici, pe una din cele mai înalte creste de stânc\,
v\zu un urs nemaipomenit de mare care ]inea într-o lab\ un trunchi
uria[ de copac, iar cu cealalt\ lab\ scotea din scorbura acestuia
miere, pe care o înghi]ea. Florian se apropie de stânc\ [i îi strig\
fiarei ca s\-[i râd\ :
– Ei, fl\c\ule, vino jos, s\ ne încerc\m puterile în lupt\ ! Mama ar
vrea s\ [tie cât de puternic\ ]i-e crupa !
Ursul se uit\ la el, morm\i, iar cum voinicul nu-l sl\bea din ochi,
se ridic\, azvârlind furios trunchiul de copac în jos. Lui Florian îi
p\sa prea pu]in de asta [i-[i a[tepta groaznicul adversar care cobora
repede ca s\-l atace. Nici nu ajunsese bine jos, c\ Florian îl [i lu\ în
bra]e [i-i strig\, râzând :
– A[teapt\, m\i, cap înfierbântat ce e[ti, te-ai dat degeaba jos, o
s\ ne lupt\m sus !
{i astfel, cu el în bra]e, se c\]\r\ pe vârful cel mai înalt al stâncii,
de unde azvârli ursul cu asemenea for]\, c\ r\mase jos nemi[cat. De
ast\ dat\, întorcându-se cu prada cerut\, Florian î[i g\si mama în
pat. Se pref\cu foarte bolnav\, ca [i cum n-ar mai fi [tiut nimic de

268
sine ; de aceea Florian se duse singur la buc\t\rie, puse ciosvârta de
urs la foc, fierse zeama [i i-o aduse presupusei bolnave care îns\ b\u
doar pu]in din ea.
Diminea]a urm\toare, Florian o g\si s\n\toas\ [i de aceea se
duse voios la vân\toare. Ea îns\ se furi[\ la iubitul ei viclean. Auzind
acesta c\ Florian se întorsese teaf\r din p\durea ur[ilor, se gândi la
un alt mijloc de a-l pr\p\di pe feciorul cel nedomolit [i gr\i c\tre
prin]es\ :
– Pref\-te a treia oar\ bolnav\ [i spune-i iar\[i ca ai visat c\ o s\
mori, dac\ nu bei ap\ din izvorul vie]ii. |sta izvor\[te din vârful
Muntelui Negru care se ridic\ la malurile Lacului Alb. Izvorul e p\zit
de un duh r\u, cel mai puternic din câte exist\ [i care cu siguran]\
c\ n-o s\-l mai lase pe feciorul t\u s\ se întoarc\, dac\ o s\ cuteze
s\-[i bage mâna în bazinul negru al izvorului.
Prin]esa f\cu a[a cum îi spusese balaurul mincinos, iar Florian
nu mai pierdu în diminea]a urm\toare nici o clip\ [i, mergând prin
p\durea mare, g\si într-adev\r Lacul Alb [i Muntele Negru. Ajuns la
lac, avu parte de o priveli[te nea[teptat\, c\ci la mal v\zu multe [i
neasemuit de frumoase zâne ale apei, care se sc\ldau, glumind
voioase. Z\rindu-l pe voinic, îi f\cur\ semne [i-i strigar\ s\ vin\ s\
se joace cu ele. Florian nu contenea s\ se minuneze de frumuse]ea
nemaipomenit\ a acestor f\pturi, se apropie, f\r\ s\-[i ia ochii de la
ele, la care [i zânele înotar\ spre el, c\ci [i lor le pl\cea în chip
deosebit mândre]ea de fecior. Una îl întreb\ cum îl cheam\, alta câ]i
ani are, o a treia de unde vine, a patra încotro merge [i tot a[a,
fiecare dintre ele altceva. R\spunse tuturor pân\ ce ele ajunser\ s\-i
[tie peripe]iile [i dorin]ele tot atât de bine ca [i el. Toate îl sf\tuir\
îns\ st\ruitor s\ nu se duc\ la Muntele Negru, c\ci acolo domne[te
Moartea îns\[i [i de ea nu scap\ nici un muritor. Dar Florian r\spunse :
– Nu m\ tem de diavol [i cu atât mai pu]in de Moarte. Mama mea
e bolnav\ [i trebuie s\ bea din apa aia.
– O, prea frumosule fecior, spuser\ zânele, din nou mâhnite, dac\
o s\ pleci, soarta ta o s\ ne umple de durere ! R\mâi la noi, o s\ te
iubim [i-o s\ te îngrijim cât ai s\ tr\ie[ti, o s\ ai tot ce-]i pofte[te
inima !
Voinicul îns\ ]inu piept ademenirilor lor [i st\rui s-aduc\ ap\ din
izvorul de la Muntele Negru, chiar dac\ astfel avea s\-[i piard\ via]a.
Zânele fur\ foarte îngrijorate din pricina asta [i tot mai încercar\
s\-l opreasc\, aruncând peste el v\lurile lor sub]iri de cea]\ [i
înf\[urându-l u[or în ele. Florian îns\ nu se l\s\ ab\tut din drumul
s\u [i merse voinice[te înainte prin cea]a ce înconjura ca o coroan\
alb\ piciorul Muntelui Negru.

269
Urc\ tot mai sus prin v\i întunecate [i v\g\uni care str\pungeau
muntele pe toate laturile ; p\trunse într-o p\dure întunecoas\, unde
nu mai avea sub picioare decât pietre sterpe [i goale, ici-colo land\
uscat\. Vârful muntelui era de asemenea înconjurat de o negur\
cenu[ie, deas\, astfel c\ nu-l putea z\ri [i, spre uimirea sa, se pomeni
pe nea[teptate în fa]a izvorului format de apa vie]ii. Se aplec\ repede
ca s\ ia ap\ de pe suprafa]a întunecat\, dar ceva se mi[c\ sub
genunchi s\i [i deodat\ un vârtej îngrozitor îl smulse de-acolo, îl
f\cu mii de f\râme în aer, pe care le l\s\ s\ cad\ la malul Lacului Alb.
~n timpul \sta, mama lui Florian se duse la iubitul ei [i bucur\
împreun\ cu el c\ de-acum încolo feciorul ei nu avea s\ se mai
întoarc\ s\-i supere, iar ei puteau s\ se lase în voia dragostei lor.
– {tiam prea bine c\ n-o s\ se mai întoarc\ de-acolo [i c\ n-o s\
aduc\ ap\ de la izvorul vie]ii, zise balaurul spurcat.
Se l\s\ seara, veni noaptea [i prin]esa nu se mai desp\r]ea de
acela pentru care nutrea o patim\ nest\vilit\.
La miezul nop]ii, când luna plin\ se afla tocmai deasupra Lacului
Alb, iar razele sale albastre de lumin\ pluteau tremurând peste
undele încre]ite, zânele apei se trezir\ din somnul lor de pe fundul
lacului [i se ridicar\ la suprafa]\. Mai întâi ie[i regina, apoi se ivir\
[i celelalte din toate p\r]ile, glumind [i hârjonindu-se, pân\ când
una, cu un ]ip\t jalnic, veni în goan\, ar\tându-i reginei inima lui
Florian, care c\zuse în lac. Recunoscând-o, regina se întrist\ foarte
tare, î[i chem\ zânele [i le spuse s\ caute la mal [i pe fundul lacului
[i s\ aduc\ ce vor mai putea g\si din trupul nefericitului voinic. Nu
trecu mult\ vreme, [i se întoarser\ toate, la fel de bucuroase pe cât
de ab\tute fuseser\ când se desp\r]iser\, ]inând fiecare în sus câte
o buc\]ic\ g\sit\ din Florian. Regina alc\tui din nou trupul voinicului
[i trimise pe una din zâne dup\ apa vie]ii, pe alta dup\ flori, pe care
a[ez\ mai apoi le[ul. Dup\ ce îi puse [i inima la loc, îl stropi cu apa
vie]ii [i, iat\, voinicul se trezi ca dintr-un somn greu. Uitându-se în
jur [i v\zând Muntele Negru, î[i aminti de apa vie]ii pe care trebuia
s-o aduc\ mamei sale. Voi s\ plece degrab\, crezând c\ ce p\]ise pe
munte fusese doar un vis. Regina zânelor îns\ îl opri, spunându-i :
– Nu te mai duce pe Muntele Negru, altminteri Moartea o s\ te
fac\ praf de tot !
Apoi îi povesti cum îl adunase din buc\]ele [i-l preveni s\ nu se
mai încread\ în mama lui, c\ci, orbit\ de patima s\lbatic\ pentru
balaurul spurcat, îl slobozise pe acesta [i încercase de trei ori s\-[i
duc\ propriul fecior la pierzanie. La început Florian nu vru s\ cread\
[i îi spuse reginei zânelor :
– Tu, care mi-ai d\ruit a doua oar\ via]\, nu-mi cere s\ m\ încred
doar în vorbele tale, ci îng\duie-mi s\ v\d cu ochii mei adev\rul amar.

270
– Atunci, `ntoarce-te acolo, îi r\spunse regina, ia apa vie]ii pe care
o s\ ]i-o dea una din slujitoarele mele, strecoar\-te u[or în palat [i
du-te `n sala în care îl ]ii legat pe balaurul cel mare ; la u[a acesteia
ai s\ auzi ceea ce acum nu vrei s\ crezi.
Florian mul]umi reginei pentru binefacerea ei [i, dup\ ce primi de
la una din zânele frumoase, în ditamai scoic\ de mare, apa vie]ii, se
desp\r]i duios de regin\ [i de zânele ei, care se îmbulzeau în jurul lui
ca s\-i ureze cât mai prietenos mult noroc.
Când ajunse la palat, amintindu-[i de pova]a reginei, se strecur\
u[or pe sc\ri în sus [i merse drept la înc\perea în care îl z\vorâse pe
balaur. Z\vorul era tras [i când se uit\ pe gaura cheii î[i v\zu mama
stând al\turi de un tân\r frumos, pe al c\rui chip recunoscu îns\
expresia groaznic\ a balaurului celui mare. Florian v\zuse destul ca
s\ se încredin]eze de tot ce-i spusese regina zânelor. Se duse încet în
înc\perea în care st\tuse cu mama lui [i o strig\ tare. Ea ap\ru
curând, îi c\zu de gât [i se pref\cu a plânge de bucurie, c\ci îl
crezuse mort, dar iat\ c\, în cele din urm\, se întorsese. V\zând
aceast\ pref\c\torie nemaipomenit\, voinicul fu cuprins de o aseme-
nea sil\ de maic\-sa, încât nu putu vorbi nici un cuvânt cu ea.
Femeia ie[i s\-i preg\teasc\ ceva de mâncare, el îns\ nu mai a[tept\,
ci se trânti în pat, f\cându-se c\ doarme ca s\ nu fie silit s\-i
vorbeasc\.
Noaptea auzi cum se scoal\ din pat [i se furi[eaz\ în vârful
picioarelor, pricin\ pentru care se lu\ dup\ ea [i se opri în fa]a acelei
u[i nenorocite, dincolo de care se afla balaurul mincinos. Privi [i
ascult\, dar nu auzi decât hohote de plâns [i s\rut\ri, pe deasupra
z\ri [i ochii sclipind verde ai dihaniei. Nu trecu mult [i auzi glasul
acestuia :
– Nu te nec\ji, dulce prin]es\, mâine am s\-l omor chiar eu. Mâine
diminea]\ s\-i spui : „Fiule, s\geteaz\-mi pas\rea aia frumoas\ care
st\ în copacul din fa]a od\ii noastre”. O s\ pun eu acolo o pas\re, iar
când o s\ întind\ arcul, o s\-l pândesc de sus, de la fereastr\, [i o s\
m\ las sub chip de balaur asupra lui [i o s\ fac în a[a fel încât s\
nu-[i mai ating\ sigur ]inta.
– Da, duh al sufletului meu, f\ a[a, ca s\ ne putem l\sa odat\ în
voia dragostei noastre, zise prin]esa.
Florian, [tiind acum ce are de f\cut, se îndep\rt\. De diminea]\,
dup\ ce ispr\vise de mâncat, mam\-sa îi vorbi într-adev\r a[a cum
o înv\]ase balaurul, astfel încât voinicul abia î[i ]inu firea. Dar t\cu
[i, când maic\-sa îi ar\t\ o pas\re frumoas\ care st\tea în copacul
din fa]a ferestrelor lor [i pe care trebuia s-o s\geteze, coborî jos, dar
îl lu\ în ascuns la ochi [i pe balaur, care îl pândea de sus. Se pref\cu
a-[i a[eza cu mare b\gare de seam\ s\geata în arc [i a se preg\ti s\

271
]inteasc\, clip\ în care balaurul se n\pusti fulger\tor, dar Florian se
feri, îl apuc\ de gât cu o mân\, îi smulse cu cealalt\ limba, îl leg\ din
nou de stâlpul de marmur\ [i a[a legat îl azvârli în p\dure, strigându-i :
– De-acolo, ajut\-te singur s\ cobori cu minciunile tale spurcate.
Limba îns\ i-o arunc\ celor cincizeci [i nou\ de balauri care
st\teau tot înl\n]ui]i sus [i, fire[te, ea disp\ru într-o clipit\ printre
aceste dih\nii înfometate.
~ntorcându-se în odaia lui, îi ie[i înainte mam\-sa, alb\ la fa]\, [i
vru s\-l lingu[easc\ îmbr\]i[ându-l. C\ci, spuse ea, balaurul spurcat,
care î[i rupsese pesemne lan]urile, o speriase, desigur, grozav. Dar,
plin de mânie furioas\, Florian îi zise :
– ~napoi, mam\ denaturat\ ce e[ti ! Te cunosc [i [tiu cine a dat
drumul dihaniei. De ast\ dat\ nu vreau s\-]i fac nici un r\u, c\ci
m-ai n\scut [i ai îndurat ocar\ [i chinuri din pricina mea. Dar din
acest ceas te p\r\sesc, n-ai decât s\ r\mâi în acest palat al balaurilor
[i s\ te dr\goste[ti cu celelalte dih\nii.
Cu aceste vorbe plec\ [i o l\s\ acolo, jelindu-se, în mizerie [i
c\in]\. Curând se [i stinse. El îns\ plec\ în lumea larg\ plin de
dorin]a de a s\vâr[i alte fapte mari.

˜™

Brednich/Talo[ 28. AT 590 II (Prin]ul [i brasarda), cu motivul fecioarei


izolate de lume (M.I. T 381) [i acela al na[terii miraculoase (M.I. F 611.1.8).
Cf. [i Schullerus 315 A (Mama perfid\). Face parte din categoria, mai
restrâns\, a basmelor fantastice care nu se încheie cu nunta [i urcarea pe
tron a eroului. Final deschis. Fa]\ de versiunile culese cu rigoare din
circuitul oral, varianta de fa]\ dilat\ nuvelistic, psihologizând, secven]a
amorului nelegiuit. Izbutite sunt expresivit\]ile sumbre, ale peisajului pustiu
de pe Muntele Negru [i picturalitatea inedit\ a balaurilor palida]i [i usca]i de
foame.

272
Piese mai mici
28

calatoria lui dumnezeu


cu sfantul petru
(Fragment)

I
ntr-o zi Sfântul Petru îl înso]ea pe bunul Dumnezeu într-o c\l\torie
pe p\mânt. Merser\ mai mult\ vreme al\turi în t\cere, când
Sfântul Petru îl întreb\ pe Domnul de ce umpluse lumea [i cu oameni
buni, [i cu r\i. Creatorul r\spunse :
– Cei buni trebuie s\ tr\iasc\ pentru cei r\i, iar cei r\i pentru cei
buni.
Mai umblar\ ei ce mai umblar\ [i v\zur\ un om lucrând la câmp.
~i d\dur\ bine]e [i Sfântul Petru îl întreb\ :
– Ai s\-]i termini treaba azi ?
}\ranul se întoarse posac [i zise :
– Ce te prive[te pe tine treaba mea ?
V\zând purtarea asta necioplit\, bunul Dumneze se mânie [i-l
b\tu pe om cu dureri stra[nice de burt\, astfel c\ fu silit s\-[i
întrerup\ treaba [i vreme de opt zile nici s\ se mai poat\ gândi la a
o continua. Când, în fine, se înzdr\veni [i-[i putu reîncepe lucrul,
Domnul [i Apostolul s\u trecur\ din nou pe lâng\ acel ogor. ~l
întrebar\ [i de ast\ dat\ dac\ î[i va termina oare treaba azi, [i, iat\,
c\, r\spunse binevoitor :
– Cu ajutorul Domnului, oameni buni !

˜™

Brednich/Talo[ 30. M.I. K 1811. Schullerus 751(Pedeaps\ : Dumnezeu


pedepse[te pentru trufie, lips\ de modestie etc.).

275
29

mania lui ilie

S
fântul Ilie era odat\ husar în slujba împ\ratului. Diavolul îl min]i c\
tat\l s\u bun se ]ine cu nevast\-sa. Fire iute, sfântul gr\bi spre
cas\ chiar în acea noapte [i g\si într-adev\r în pat un b\rbat [i o
femeie. Cuprins de o mânie oarb\, îi r\puse pe loc dar, mai apoi,
aducând lumin\, î[i recunoscu gre[eala cumplit\, c\ci î[i omorâse
tat\l [i mama. Fugi dezn\d\jduit [i nu mai g\si pe nic\ieri pace.
~n drumurile sale se întâlni cu Domnul, înso]it de Sfântul Petru,
dar pe care nu-i cunoscu. Primul îl întreb\ încotro merge, la care Ilie
se plânse [i povesti cât de groaznic îl în[elase necuratul. M\rturisi,
de asemenea, c\ vrea s\-l caute pe Dumnezeu ca s\-i cear\ iertare,
c\ci se c\ia amarnic. Dup\ care Domnul îl întreb\ pe obiditul Ilie
ce-ar face cu diavolul, dac\ l-ar avea în puterea sa.
– L-a[ b\ga adânc în p\mânt cu pu[ca mea, r\spunse Sfântul.
– Atunci porne[te la drum ! gr\i Domnul, î]i dau puterea de a-l
nimici pe diavol ; fii pe pace, p\catul î]i este iertat, eu sunt Domnul
Dumnezeul t\u.
Plin de bucurie, Ilie porni mai departe [i acolo unde credea c\ d\
de diavol, sau de unul din ajutoarele sale, îl încol]ea atât de însp\i-
mânt\tor, încât toate din jur se umpleau de spaim\ [i înfrico[are,
chiar semin]ele plantelor deveneau seci ; tot a[a se pr\p\dea rodul în
pântecele mamelor de oameni [i de dobitoace, atât de grozav\ era
mânia Sfântului.
Toate astea le v\zu Domnul cu spaim\ [i atunci îi damblagi bra]ul
drept cumplitului zelos, c\ci, dac\ ar fi continuat cum începuse, ar

276
fi nimicit întreaga crea]ie. A[a c\ [i ast\zi Sfântul mânios se lupt\
doar cu stânga, pentru ca, o dat\ cu diavolul, s\ nu piar\ [i lumea.
Dac\ e cer de furtun\, nici un valah nu rabd\ cu sine în odaie o
pisic\ sau un câine ; deoarece el crede c\ aceste animale îi împru-
mut\ necuratului propria lor înf\]i[are. Cum Ilie este [i tun\torul,
iar cu s\geata sa de foc, fulgerul, îl urm\re[te pretutindeni pe diavol,
deasupra unei case în care se a]in astfel de animale plute[te, la
vreme de furtun\, o mare primejdie.

˜™

Brednich/Talo[ 54. Cf. AT 756 F*(Paricidul iertat). Schullerus 828*


(Sfin]i : Ilie).

277
30

stanca fetei
de la luncani

l
a Luncani, nu departe de muntele Ru[i]a, în Alma[11, se ridic\
stânc\ numit\ Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la
o fat\ care a fost necredincioas\ iubitului ei [i peste care zeul iubirii,
mânios, a pr\v\lit stânca.

˜™

Brednich/Talo[ 56.

11. O alt\ legend\ legat\ de acest munte [i o not\ despre ea v. p. 129.

278
31

retezatul

p
e patul de moarte, un st\pânitor puternic î[i l\s\ copiilor s\i,
o fat\ [i un b\iat, ]ara împ\r]it\ pe din dou\. Când î[i luar\ în
primire mo[tenirea, ca s\ o cuprind\ cu privirea [i poate ca fiecare s\
m\soare partea celuilalt, cei doi se urcar\ pe cele mai mari în\l]imi.
Astfel b\iatul se urc\ pe Retezatul de ast\zi, piscul cel mai înalt al
v\ii Ha]egului, în Transilvania, iar sora lui, care era totodat\ [i
vr\jitoare, pe Ru[i]a, munte care se afl\ la nord de Alma[ [i la vest
de Retezat. De ciud\ c\ ]ara lui era mai frumoas\, nu a[a pietroas\
[i muntoas\ ca a ei, fata arunc\ dup\ frate-s\u cu un fier lat de plug,
care din fericire nu-l atinse, ci t\ie doar o mare parte din muntele pe
care se afla. Ceea ce se vede pân\ în ziua de azi dup\ un perete de
stânc\ ce coboar\ vertical, motiv pentru care muntele se cheam\, pe
bun\ dreptate, Retezat.

˜™

Brednich/Talo[ 57. Legend\ toponimic\ local\, de larg\ r\spândire. De


cele mai multe ori protagoni[tii sunt uria[i (cf. Bîrlea, 1981 I, pp. 116-117).
Brill, în Leg. geogr., p. 111, reproduce un text din Victor Laz\r, Legende
istorice de pe p\mântul României, Cluj, ed. a II-a, 1922, p. 15, intitulat
„Retezatul” care este o repovestire, foarte u[or dilatat\, a nara]iunii Schott.
Singurele deosebiri sunt : înlocuirea muntelui Ru[i]a cu vârful Rusca [i a
protagoni[tilor umanoizi cu uria[i.

279
32

Jucaria uriaSului

m
ai înainte p\mântul era locuit de uria[i puternici. Un asemenea
uria[ a g\sit în timp ce ara câteva f\pturi mici, a[a cum sunt
ast\zi oamenii ; le lu\ din brazd\ [i le duse ca pe o juc\rie femeii sale
acas\.

˜™

Brednich/Talo[ 58. AT 701 (Juc\ria uria[ilor). Adesea, fata de uria[


este cea care ia în poal\ plugarii cu pluguri [i animale cu tot [i-i duce
acas\, crezând c\ sunt juc\rii, dar p\rin]ii o trimit s\-i duc\ înapoi.

280
33

babacai

C
hiar în fa]a cet\]ilor de la Golumbaci12, se ridic\ în mijlocul
apelor înspumate ale Dun\rii un con înalt de stânc\ numit
Babacai, ceea ce înseamn\ c\in]a babei, c\ci bab\ înseamn\ mam\
sau b\trân\, iar cai, c\in]\.
Dup\ cum povestesc locuitorii din zon\, care sunt un amestec de
valahi [i rascieni (slavi iliri), în acele locuri tr\ia un pescar. Femeia
lui era atât de rea încât, ne[tiind ce s\ mai fac\, omul, pretextând c\
are de pescuit în apropierea stâncii, o duse [i o l\s\ acolo. Dezn\-
d\jduit\, ea se arunc\ în Dun\re, punând astfel cap\t stelei sale rele.

˜™

Derivarea de c\tre Schott a lui cai din vb. a se c\i (resp. din c\in]\) este
o etimologie popular\. De fapt, Babakaia (tc.) = baba (p\rinte, tat\) + kaia
(piatr\), aceasta din urm\ parte component\ a numeroase toponime turce[ti.
O variant\ a acestei legende, ce mi-a fost semnalat\ de Ion Talo[, în O.
Noyes, Romania : The Border Land of the Christian and the Turc, New York,
1858, p. 61, citat\ de Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice, Cluj, Dacia,
1971, p. 498 : „Din jos de ostrovul Moldova, o enorm\ stânc\ neagr\ iese
din sânul fluviului, pe care se spune c\ un turc gelos [i-a p\r\sit mireasa
b\nuit\, zicând c\tre ea : «Babakai ! babakai ! » (poc\ie[te-te ! poc\ie[te-te),
un nume care s-a aplicat stâncii îns\[i”. Cf. [i Petri, „Der Felsen Babake.
Nach einer walachischen Volkssage” (Blätter für Geist, Gemüth und
Vaterlandskunde, Kronstadt, VIII, 1844, nr. 33, 11 aug. pp. 211-213 ;

12. ~n leg\tur\ cu aceste cet\]i v. piesa nr. 36, infra.

281
nr. 34, 18 aug. pp. 250-253), în care prima parte este o relatare pe larg a
tradi]iei cu turcul r\zbun\tor, iar partea a doua, o nuvel\ care valorific\
subiectul legendar. Stânca poate fi v\zut\ [i ast\zi, recent chiar pe Internet
(geografie1. html+babakai&=UTF.8), unde este citat\ o versiune a legendei,
care îi deriv\ numele de la o prin]es\ din haremul vizirului din Gulumbaci,
pedepsit\ prin exilarea în acel loc, împreun\ cu capul iubitului ei.

282
34

de ce nu mai e
albina alba

c
ând Dumnezeu a f\cut lumea asta, o trimise pe albin\ la diavol
s\-l întrebe cum e mai bine, s\ fac\ mai mul]i sori sau unul singur ?
Albina se duse, puse diavolului întrebarea [i se a[ez\ [iret pe capul
lui. Necuratul cump\ni cum s\ r\spund\ în]elept la întrebare [i zise
pentru sine : „Dac\ ar fi mai mul]i sori, n-ar fi bine, c\ci v\paia lor ar
întrece fl\c\rile iadului [i atunci oamenilor nu le-ar mai fi fric\ de
el”. Apoi continu\ : „ N-ar fi bine s\ fie mai mul]i sori, c\ci ar putea
s\ lumineze noaptea ca ziua [i astfel s-ar sfâr[i cu lucr\rile întuneri-
cului”. Dup\ care diavolul spuse tare :
– E bine s\ fie un singur soare.
Preg\tindu-se s\-[i ia zborul ca s\ duc\ Domnului spusa diavo-
lului, albina începu s\ zumz\ie [i st\pânul nop]ii î[i d\du seama c\
[ezuse pe capul s\u [i ascultase consf\tuirea sa cu sine însu[i.
Sup\rat, se ridic\ [i-o lovi peste trup cu un bici. De la lovitura asta
se f\cu neagr\ de tot ; de aici îi vine [i înf\]i[area crestat\. ~nainte de
a fi fost astfel schingiuit\ de diavol, ea era alb\, de aceea în limba
valahilor i se spune albin\, adic\ alb\.
Dup\ o alt\ legend\, albina are înf\]i[area crestat\ [i culoarea
neagr\ de la biciul ceresc de foc, fulgerul cu care a lovit-o Sfântul
Petru, mânios pentru c\, fiind un copil neascult\tor, se luase la
har]\ cu p\rin]ii s\i.

283
˜™

Brednich/Talo[ 60. Brill Catalog 11 511. Cf. [i Schullerus, Anex\ II,


Animale 27 (Albina). ~n Leg. rom., III, p. 365, Brill reproduce dup\ S. Fl.
Marian, Insectele în limba, credin]ele [i obiceiurile românilor, Bucure[ti,
1903, p. 131, un text „din Banat”, care este, de fapt, traducerea nara]iunii
Schott.

284
35

randunica

d
up\ o legend\, a fost cândva o fat\ care se sf\dea cu p\rin]ii ei [i-i
vorbea de r\u pe al]ii. De aceea a fost pref\cut\ sub chipul pe
care îl are ast\zi [i de-atunci trebuie s\-[i fac\ cuibul în hornuri,
expunându-se fumului care înnegre[te.

˜™

Brednich/Talo[ 61. Brill Catalog 11 339. Cf. Schullerus, Anex\ II,


Animale 74 (Rândunica). Varianta publicat\ de S. Fl. Marian în Ornitologia
poporan\ român\, Cern\u]i, 1883, vol. 2, p. 111 este, de fapt, traducerea
textului Schott.

285
36

originea
mustelor golumbace

l
a o zi de mers în sus de Or[ova, la poarta unde apele puternice ale
fluviului Dun\rii, dup\ ce str\bat câmpiile maghiare, intr\ din
nou în munte, se întind pe un mal stâncos str\vechile cet\]i de la
Golumbaci, azi în ruin\. ~n jurul zidurilor lor se ridic\ recife muntoase
uria[e, despicate de pe[teri adânci.
~ntr-una din aceste pe[teri, Sfântul Gheorghe a aruncat capul
balaurului pe care l-a r\pus spre lauda Domnului, spre norocul
oamenilor [i spre ciuda diavolului. Din limba putrezit\ în gâtlejul
descompus al monstrului se formeaz\ [i azi roiuri pustiitoare de
mu[te, a c\ror în]ep\tur\ e atât de otr\vitoare, încât toate vitele de
pe islazuri care nu pot sc\pa de ele sunt condamnate la moarte. Atât
de otr\vitor era veninul balaurului.
Când un rege, care st\pânea cu mult\ vreme în urm\ peste aceste
]inuturi, a vrut odat\ s\ pun\ cap\t urgiei îngrozitoare [i a zidit
intrarea în pe[ter\, în prim\var\, când animalele ies din ou\le lor,
s-a f\cut o asemenea presiunea asupra zidului, încât acesta s-a
pr\bu[it neputincios. Ca o furtun\ s-au n\pustit din\untrul pe[terii
norii de roiuri otr\vite, tot atât de înfrico[\toare ca pe vremuri.

˜™

Brednich/Talo[ 62. Brill Catalog 10 072-10 093. Schullerus, Anex\ II,


Animale 58 (Musca golumbac\).

286
37

calea laptelui

C
alea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâ[ie de cea]\, nu
e altceva decât o gr\mad\ de paie risipite. C\ci Sfânta Vineri
le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru [i,
fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.

˜™

Brednich/Talo[ 55 . Brill Catalog 10 145. ~n original, se spune „maica


Venus”, utilizându-se în mod curios, spre deosebire de basme (cf. nr. 11, 23),
forma latin\ a numelui zilei, respectiv numele zei]ei din care deriv\ acela al
sfintei apocrife.

287
38

soarele, luna si vantul

I
n peregrin\rile sale, un ]igan zdren]\ros întâlni odat\ Soarele,
Luna [i Vântul. Trecând pe lâng\ ei, le zise :
– Ziua bun\ unuia dintre voi trei !
Cei saluta]i râser\ pe seama veselului fl\c\u tuciuriu, dar nu se
putur\ dumiri ce era cu aceste bine]e ciudate.
– E limpede, zise Luna, de obicei t\cut\, c\ ]iganul la mine s-a
gândit, c\ci eu `l `nso]esc atunci când î[i întinde pentru odihna de
noapte s\la[ul lui flutur\tor.
– Da de unde ! se amestec\ Soarele, la mine s-a gândit. Nu sunt eu
regele zilei ? Nu iau eu sub ocrotirea mea cald\ pruncii s\i goi [i nu
cresc ei voio[i [i s\n\to[i sub îngrijirea mea ?
– St ! St ! [uier\ Vântul, de ce atâta l\ud\ro[enie [i flec\real\ de
poman\ ? S\-l ajungem din urm\ [i s\-l întreb\m c\ruia dintre noi
i-a dat bine]e.
Vorbind astfel, îl ajunse repede din urm\ pe ]igan, în spatele lui
venea, mândru, Soarele, al\turi de care p\[ea t\cut\ Luna grav\.
Vântul vânjos, ajungând primul lâng\ ]igan, îi strig\ :
– Stai pe loc, om p\mântean !
La aceste cuvinte aspre, cel strigat se sperie, c\ci Vântul îi zburase
aproape haina de pe trup, la care, fire[te, câ]iva nasturi de metal [i
copcile pre]uiau mai mult decât tot restul.
– Ce e ? Ce vrei, Vântule, de la mine ? întreb\ ]iganul, venindu-[i
în fire din uimire.
– S\ ne spui, zise Vântul din nou, la cine te-ai gândit cu bine]ele
tale în doi peri.

288
}iganul se uit\ în jur [i le v\zu pe cele trei puteri cere[ti lâng\ sine.
– Ei, r\spunse el, eu dau bine]e întotdeauna doar celui de care m\
tem !
{i, spunând aceste vorbe, î[i scoase c\ciula.
– Ei, nerecunosc\tor netrebnic ce e[ti ! strig\ acum Luna mânioas\.
{tii c\, dac\ vreau, pot s\ te fac praf, împreun\ cu femeia [i cioporul
t\u de copii tuciurii ? Cum ai s\ te sim]i, câine p\gân, stafidit, dac\
într-o noapte rece de iarn\, am s\ risipesc norii de pe cer [i cu aerul
nop]ii am s\ [terg din spa]iul ceresc cea mai mic\ urm\ de c\ldur\
l\sat\ de razele soarelui ? Ai s\ te gânde[ti la mine, atunci când ai s\
înghe]i pân\-n m\duva oaselor, iar femeia [i copiii t\i au s\ în]epe-
neasc\, mor]i de frig ?
– Ohoo, doamn\ Lun\ ! r\spunse la asta ]iganul, dumneata po]i
într-adev\r s\-mi faci amar\ via]a mea scurt\, dar de înghe] am cum
s\ m\ ap\r. Cum e dac\ fac în stânga [i-n dreapta câte un foc [i m\
a[ez cu femeia [i copiii la mijloc, iar în fa]\ [i-n spate atârn câteva foi
de cort ? Atunci nu trebuie s\ m\ tem de dumneata. Dar dac\ Vântul
nu mi-e prielnic, nici focurile mele [i nici cârpele de cort nu m-ajut\ :
îmi sufl\ focul într-o parte, fumul în fa]\ [i c\ldura printre cârpele
de cort fluturânde.
Sup\rat\, Luna trebui s\ tac\, fiindc\ nu mai avea ce s\ zic\, [i,
presim]indu-[i izbânda asupra celorlal]i, începu s\ vorbeasc\ Soarele :
– Nu-i a[a, bunul meu fecior de p\gân, c\ [tii de cine s\ te temi [i
pe cine s\ iube[ti ? ~mi cuno[ti razele învior\toare [i ar[i]a lor mis-
tuitoare [i m\ gândeam eu bine c\ n-ai s\ mi-o preferi pe Luna cea
rece [i g\lbejit\.
– Se poate, se poate ! r\spunse la asta ]iganul, î]i [tiu prea bine
fa]a dumitale prietenos\, m-am [i bucurat de atâtea ori de ea, dar de
sup\rarea ei nu m\ tem, de aceea nu dumitale ]i-am dat bine]e.
La fel de mânios de acest dispre], ca mai înainte Luna, Soarele
începu a-l be[teli :
– Mie îmi faci una ca asta, nerecunosc\torule ! Nu [tii c\, dac\ a[
vrea, te-a[ putea face praf cu ar[i]a mea ? C\, dac\ a[ crede c\
merit\, te-a[ putea pr\ji laolalt\ cu bie]ii t\i viermi a[a cum nici
iadul n-o poate face ? Uit\-te la pielea-]i ars\ [i vezi c\ ar[i]a mea
[i-a l\sat deja urmele pe ea.
– Ei, ei ! jupâne Soare, zise batjocoritor ]iganul, ce te-ncingi a[a ?
Nu e oare limpede c\ Vântul e cu mult mai puternic [i c\ d-aia de el
trebuie s\ m\ tem mai mult ? Vezi, jupâne Soare, oricât de tare ai
arde, n-am decât s\-l rog pe Vânt s\-mi ajute o leac\ [i el îmi
r\core[te aerul, indiferent cât de mult\ for]\ risipe[ti dumneata. E
deci limpede : dac\ Vântul vrea s\ m-ajute, nu-mi po]i face, ca [i
Luna, nimic. De-aia nu v\ mai sf\di]i : to]i sunte]i puternici ; eu îns\

289
am dat bine]e celui mai puternic dintre voi, ca s\ m\ ajute [i s\ m\
cru]e, adic\ Vântului. C\ci cu el nici o ar[i]\, iar f\r\ el nici un frig
nu-i de temut.

˜™

Brednich/Talo[, 40. AT 298 A* (Omul îl salut\ pe Vânt). Nara]iunea


dezvolt\ în termeni legendari disputa pe tema întâiet\]ii, frecvent tratat\ [i
în colinde (între vin, grâu [i mir ; între sfin]i ; între brad [i tei), precum [i `n
cântecele de seceri[ al c\rei ini]iator [i arbitru este aici ]iganul (prin
„punerea” [i dezlegarea unei ghicitori : enigmatica adresare a salutului).

290
39

lumanarea tiganului

P
e un drum desfundat [i ml\[tinos, c\ru]a unui ]igan, în care
acesta î[i înc\rcase întreaga familie, cortul [i bulendrele sale,
intrase odat\ pân\ la osie în noroi. ~n ciuda tuturor îndemnurilor din
gur\ [i din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii [i ]iganii, calul
m\run]el, singurul tovar\[ sârguincios din toat\ ob[tea nomad\, nu
mai putea s\ trag\ zdrav\n [leaul. ~nvârtirea biciului ca [i coada lui
întoars\ nu mai aveau, în afar\ de opintiri zadarnice, alt\ urmare
decât aceea c\ biata mâr]oag\, cu fiecare nou îndemn, c\dea în
genunchi [i în nas.
Poate aceste îngenunchieri îl îndemnar\ pe ]igan s\-[i îndrepte
gândul în sus, spre Dumnezeu [i spre sfin]ii s\i, mai cu seam\ spre
Fecioara Maria pentru a-i cere ajutor : se rug\ atât cât se pricepu de
bine, adic\ prin frânturile pe care le prinsese de la cre[tini [i în care
se amesteca f\r\ voie, ici-colo, [i câte o înjur\tur\, c\tre Cea care
ajut\ în toate nevoile. Cel mai bun lucru fu c\ îi f\g\dui Sfintei, dac\
avea s\-l sprijine, s\-i aprind\ în prima biseric\, unde ea avea hram,
o lumânare la fel de groas\ ca el.
Deoarece bietul animal î[i mai tr\sese sufletul cât st\pânul s\u
se rugase, c\ru]a se smuci acum un pic înainte sub loviturile reînnoite
ale ]iganului. P\gânul cu frica lui Dumnezeu tr\gea de-acum n\dejde
c\ sc\pase de necaz [i c\ nu mai era nevoie decât de câteva lovituri
zdravene aplicate animalului s\u, dar c\ru]a r\mase din nou locului
ca zidit\. Recurse din nou la rug\ciune, pe care o încheie ca [i
înainte cu jur\mântul de a aprinde Maicii Domnului o lumânare, de
ast\ dat\ groas\ doar cât coapsa lui.

291
~n loc de „amin”, î[i [fichiui cu biciul în cruci[ [i-n curmezi[
bietul animal pân\ ce acesta, dup\ nemaipomenite str\danii, izbuti
s\ mi[te c\ru]a câ]iva pa[i. Fericit, ]iganul pricepu c\, mul]umit\
ajutorului Fecioarei Maria [i îmboldindu-[i hot\rât c\lu]ul, avea s\
ajung\ cu bine pe drumul drept [i astfel jur\ Sfintei, f\r\ alt\ rug\-
ciune, s\-i aprind\ o lumânare de grosimea degetului s\u.
~n cele din urm\ ie[i la drumul bun [i curând ajunse la o capel\
cu hramul Sfintei Fecioare. Trecând prin fa]a ei, î[i scoase c\ciula [i
se gândi, râzând, c\ Sfânta n-avea s\ ]in\ întocmai la f\g\duiala
unui am\rât ca el, a[a c\ trecu mai departe f\r\ s\ opreasc\.

˜™

Brednich/Talo[ 41. AT 1553 A* (Promisiunea marinarului). Stroescu


4780 (Lumânarea sfin]it\ a ]iganului).

292
40

cum si-au pierdut


tiganii biserica

T
iganii au avut odat\ pentru slujba lor o biseric\ frumoas\ ridicat\
solid, în vreme ce valahii [i-au în\l]at una din sl\nin\ [i [unc\.
}iganii nu mergeau tocmai des la biserica lor [i, deoarece ei fuseser\
dintotdeauna r\i gospodari [i nu le pl\cea s\ se îngrijeasc\ de ziua
de mâine, se uitau adesea cu jind la biserica valahilor. Odat\, tot
a[a, neavând grij\ de nimic [i suferind tare de foame, le propuser\
valahilor s\ fac\ schimb de biserici.
Valahii acceptar\ bucuro[i. }iganii îns\ abia intrar\ în posesia
bisericii de sl\nin\ c\ [i purceser\, cu strig\te puternice [i chiote de
bucurie, cum sunt deprin[i, la d\râmarea ei, a[a încât curând nu
mai r\mase din ea decât amintirea. Astfel s-a ajuns c\ pân\ ast\zi ei
sunt nevoi]i s\ urmeze obiceiurile biserice[ti ale neamului în mijlocul
c\ruia tr\iesc, fie acesta maghiar, valah sau german.

˜™

Brednich/Talo[ 43. Stroescu 5713 (Biserica ]iganilor). De reamintit


aici studiul interesant al lui Gaster despre „}iganii care [i-au mâncat
biserica”, în Revista pentru istorie, arheologie [i filologie I (1882), pp. 469-475,
comentat de I.C. Chi]imia în Folclori[ti [i folcloristic\ româneasc\, Bucure[ti,
1968, pp. 304-305.

293
41

coborarea lui cristos


de pe cruce

i
n fa]a crucii pe care era r\stignit Mântuitorul lumii se aflau,
printre al]ii, un maghiar, un neam], un valah [i un rascian (slav
ilir). {i pe ei îi cuprinse o triste]e adânc\, iar dup\ ce Domnul î[i
d\du duhul, voir\ s\-l înmormânteze. Deoarece solda]ii romani p\zeau
stra[nic Golgota, nu [tiau cum s\ ajung\ în posesia trupului dum-
nezeiesc din care tocmai zburase sufletul lumii în mâinile Atotpu-
ternicului. Se sf\tuir\ [i rascianul zise s\-i mituiasc\ pe paznicii
romani ; dac\ asta n-ar merge, atunci s\ cumpere trupul Domnului
de la guvernator. Apoi vorbi neam]ul :
– Nu, de ce s\ pl\tim ! Eu m\ gândesc s\ c\ut\m dreptate la
împ\rat [i s\ facem proces !
– O b\taie zdrav\n\, zise scurt maghiarul, [i-i l\s\m betegi pe zbiri !
– Ei, na ! zâmbi acum valahul pe sub musta]\, a[tept\m pân\ se
face întuneric [i diminea]a nimeni n-o s\ [tie unde a disp\rut trupul
Domnului.

˜™

Textul lipse[te din ed. Brednich/Talo[. Face parte din categoria foarte
larg\ a snoavelor (anecdotelor), prea pu]in cercetate, care iau în derâdere
metehnele diverselor etnii. Cf. Schullerus, Anex\ II. Omul 117 (Felurite
na]ionalit\]i).

294
42

posturile
sfantului petru

s
fântul Petru avea cândva de dr\gu]\ o pesc\ri]\, c\reia îi f\cea
tot soiul de hatâruri. ~ntre altele, ea avu odat\ mare noroc la
pescuit [i într-o noapte adun\ o imens\ gr\mad\ de pe[te, pe care o
duse apoi la pia]\. Deoarece îns\ îi era mai u[or s\ prind\ pe[tele
decât s\ scape de el, trebui s\ stea [i s-a[tepte de diminea]\ pân\
seara, f\r\ ca provizia ei s\ se fi mic[orat cât de cât. Ab\tut\, se
întoarse seara acas\ [i se plânse de ghinion prietenului ei ; acesta
prescrise de îndat\ poporului un post aspru care trebui ]inut pân\
ce frumoasa sup\rat\ î[i vându toat\ marfa [i fu din nou mul]umit\.
Cum imediat dup\ asta veni ziua de nume a bunului Apostol, el o
declar\ mare s\rb\toare, la care poporul credincios avu voie s\ se
desfete din plin cu bucate din carne [i s\ se desp\gubeasc\ astfel de
lipsurile îndurate. A[a se ]ine pân\ în ziua de azi.

˜™

Brednich/Talo[ 39. Schullerus 828* (Sfin]i : Petru).

295
43

solia din cer

u
n om s\rac, nemai[tiind cum s\ se hr\neasc\, î[i p\r\si în ascuns
casa, femeia [i copilul, l\sându-i în voia sor]ii. Dup\ ce umbl\
încoace [i-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oar\ de când tr\ia
într-un ora[ mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la
spate, mergea încet pe str\zi, f\r\ s\-[i desprind\ privirea de la
ferestrele înalte ale cl\dirilor frumoase, oprindu-se chiar din când în
când în loc.
Pironi astfel, cu gura larg deschis\, o femeie bogat îmbr\cat\ care
tocmai se uita în jos. Aceasta îi vorbi :
– De unde vii [i ce te minunezi a[a ?
Chibzuind repede, cel întrebat, r\spunse :
– Am picat din cer, cucoan\, [i n-am mai v\zut nici un ora[.
– Din cer ! strig\ femeia naiv\, atunci trebuie c\-l cuno[ti pe
feciorul meu, care mi-a murit acum jum\tate de an.
– P\i, cum îl chema ? întreb\ mucalitul din nou, bucurându-se în
ascuns de gluma lui.
Când afl\ numele, vorbi cu îngrijorare pref\cut\ :
– Ah, desigur, cucoan\, desigur c\-l cunosc, dar îi merge acolo
destul de r\u, c\ci de curând a pierdut la c\r]i trei sute de galbeni.
Nesuferitul \sta de joc de c\r]i ! I s-au luat hainele bune [i i s-au dat
în schimb ni[te zdren]e [i a fost azvârlit în turnul datornicilor, unde
înc\ mai lânceze[te.
La aceste cuvinte, buna mam\ fu cuprins\ de jale [i începu s\ se
vaite cu glas mare :

296
– O, b\iatul meu, b\iatul meu nefericit ! Cum s\ fac s\ te ajut !
}\ranul avu un sfat bun la îndemân\ :
– Cucoan\, trebuie într-adev\r s\ vii în ajutorul feciorului dumi-
tale, c\ci dac\ nu-[i pl\te[te datoriile, peste pai[pe zile o s\ fie
alungat din rai. Dac\ ai s\-i spui ceva, îi transmit eu, c\ci de aici m\
duc de-a dreptul în cer.
Privindu-l bucuroas\, femeia îl chem\ sus pe ]\ranul [iret [i-i
d\du pentru feciorul ei haine, vin [i pâine, împreun\ cu trei sute de
galbeni ca s\-[i poat\ pl\ti datoria.
}\ranul f\g\dui s\ transmit\ totul întocmai, dar încerc\ s\ dispar\
cât mai repede. Când se întoarse acas\ b\rbatul femeii credule, iar
aceasta îi spuse ve[tile despre feciorul mort [i cum g\sise prilejul
bun de a se îngriji de el, omul o mu[trului aspru pentru naivitatea ei
[i-[i în[eu\ grabnic un cal spre a-l ajunge din urm\ pe punga[ul
mincinos. Acesta, b\gând de seam\ c\ e urm\rit, ascunse hainele
într-un [an] [i se a[ez\ la marginea drumului ca un cer[etor. ~[i
puse p\l\ria pe o gr\m\joar\ de murd\rie pe care o z\ri lâng\ sine
[i-l a[tept\ astfel lini[tit pe c\l\re].
Când acesta se ivi, îi ceru ceva de poman\. Or\[eanul îl întreb\
dac\ nu cumva v\zuse vreun cer[etor cu o leg\tur\ de haine. }\ranul
r\spunse c\ da : chiar în p\durea din apropiere, pe o potec\ îngust\,
întâlnise un astfel de om. C\l\re]ul îl rug\ s\-i arate drumul, c\ci
]ine mult s\ ajung\ cer[etorul din urm\. Viclean, ]\ranul se pref\cu
a avea o tuse persistent\, înd\r\tnic\, [i zise :
– P\i, domnule, cum s\ ]in eu pasul cu calul dumitale, când chiar
mergând foarte încet, picioarele abia m\ duc ! Iar dac\ ai vrea s\
c\l\re[ti atât de încet, apoi nu l-am mai prinde niciodat\ pe cel pe
care-l cau]i. Drumul e prost [i greu de g\sit, c\ci trece prin multe
h\]i[uri.
– Atunci ce-ar fi de f\cut ? întreb\ c\l\re]ul, trebuie s\ pun mâna
pe cer[etor.
– Deh, r\spunse [iret ]\ranul, cu glasul întrerupt de tuse, eu [tiu
bine drumul [i, dac\ a[ fi c\lare, a[ încerca s\-l prind pe cel pe care-l
cau]i, dar nu pot s\-mi p\r\sesc locul, c\ci am aici o pas\re foarte
rar\. E toat\ averea mea, fiindc\ pun s\ fie v\zut\ pentru bani.
– Ascult\, zise c\l\re]ul, î]i dau calul meu, suie-te pe el [i prinde-l
pe cer[etor, între timp eu r\mân aici [i-]i p\zesc pas\rea.
Pref\cându-se c\ chibzuie[te, co]carul se învoi pân\ la urm\ [i
curând disp\ru în p\durea din apropiere, din care azi înc\ trebuie s\
se întoarc\. Dup\ ce or\[eanul în[elat a[tept\ pân\ seara, b\g\
mâna sub p\l\rie ca baremi s\ se aleag\ cu pas\rea str\in\, dar o
trase repede, observând c\ fusese josnic în[elat. S\ri mânios în sus
[i, deoarece nu mai avea de ce s-a[tepte, porni spre cas\, unde

297
ajunse noaptea târziu. Când femeia îl întreb\ de cal, nu-i d\du nici un
r\spuns ; dar nici nu o mai mu[trului c\ se l\sase în[elat\ de ]\ran.

˜™

Brednich/Talo[ 34. AT 1540 (Studentul din paradis) + 1528 (P\zirea


p\l\riei). Stroescu 3747 (Solia din cer).

298
superstitii
Fiin]e misterioase

l. Zmeu [i Zmeoaic\ [în original : Smou 1 [i Smeone]. Zmeu este un


duh puternic asemenea lui Rübezahl* ; el aduce uneori mai mult a
fiin]\ elementar\, alteori, ca vr\jitor, mai mult a om. Se arat\, dup\
toane, când de treab\, când du[m\nos ; în pove[ti îns\ apare mai
degrab\ ca reprezentare de groaz\ decât ca iubitor de oameni.
Posed\ puteri miraculoase cu ajutorul c\rora poate lua orice
înf\]i[are. Foartea adesea este închipuit ca balaur, de aceea mul]i
nici nu-l pot deosebi de un balaur adev\rat [i vorbesc de el ca [i cum
ar fi balaur [i vr\jitor.
Cu Rübezahl, cu care se înrude[te, are în comun [i patima pentru
fete tinere. Aceasta îl duce adesea noaptea în locuin]ele oamenilor [i
poate fi v\zut când cerul e senin coborând pe hornuri, în vreme ce o
stea c\z\toare îi arat\ coada în fl\c\ri [i viteza înfrico[\toare cu care
trece. Dac\ fata se împotrive[te solicit\rilor sale, î[i scutur\ furios
plato[a solzoas\ ; în astfel de cazuri, solzii c\zu]i îi tr\deaz\ a doua
zi prezen]a**. ~n Iam, cu cinci-[ase ani în urm\, o familie a fost

1. Ou se pronun]\ aici diftongat ca în germana veche [i în englez\. Numele


vine din slav\, unde se scrie smaj.
* Rübezahl – Rübe [sfecl\,morcov, nap] + reg. Zagel [coad\ de animal]. Personaj
legendar în spa]iul german ; un fel de de duh al p\durii, metamorfozabil
(omule], uria[, c\lug\r, animal [.a.) cu func]ii ambigue : p\ze[te comori,
aduce vreme rea, îi d\ruie[te pe s\raci, nec\je[te c\l\torii la vreme de
noapte. Primele nara]iuni despre Rübezahl, situabile între legend\ [i snoav\,
cu elemente atât folclorice, cât [i de inven]ie cult\, au fost publicate de
J. Prätorius (= Hans Schultze), Daemonologia Rubinzalii Silesii, 1662. (N.t.)
** Aceast\ reprezentare confuz\ a zmeului, puternic contaminat\ cu aceea a
zbur\torului, era într-adev\r r\spândit\ în credin]ele populare mai ales
din Banat [i Oltenia, atestate bogat, câteva decenii mai târziu, în r\spunsurile
la chestionarele lui Hasdeu, v. Mu[lea/Bîrlea, pp. 183, 189-192. (N.t.)

301
speriat\ de zmeu. La ]ip\tul puternic pe care l-a scos o dat\ fiica
familiei, o fat\ frumoas\, to]i c\senii au luat-o la fug\, iar când s-au
încumetat a doua zi diminea]\ s\ se reîntoarc\ la proprietatea lor, au
g\sit-o pe biata fat\ într-o stare jalnic\, de incon[tien]\. Ce s-a
întâmplat cu adev\rat nu s-a aflat niciodat\ ; se pare c\ fata a avut
acea izbucnire nea[teptat\ cumva ca efect al închipuirii ei înfrico[ate,
iar când rudele au p\r\sit-o, groaza i s-a transformat în le[in.
Caracteristic pentru zmeu este faptul c\ mama lui, numit\ zmeoaica,
st\ la el. Ea îi conduce gospod\ria din v\g\unile mun]ilor în care el
h\l\duie[te ; dar joac\ [i rolul de mijlocitoare între el [i f\pturile
omene[ti neajutorate care îi caut\ sprijinul. Ea ascunde bietele
creaturi, atunci când fiul ei s\lbatic [i n\zuros se apropie de cas\,
r\cnind [i spumegând, de tremur\ p\durile [i v\ile ca în fa]a unei
furtuni turbate de munte ; când toana i se îmblânze[te, ea îi înf\]i[eaz\
pe ace[tia fiului ei [i îi sprijin\, punând o vorb\ bun\ în favoarea lor *.
2. Balaur 2. ~n vreme ce zmeul apare uneori binevoitor, balaurul,
absolut monstruos [i resping\tor, e închipuit ca o ar\tare ve[nic
ostil\, c\ci e z\mislit numai din r\u, din lupta puternic\ a elementelor
vr\jma[e, prin voin]a malefic\ a unui vr\jitor sau prin blestemul
unei f\pturi altminteri puternice. ~n schimb, dup\ câte [tiu, legenda
nu spune nimic despre faptul c\ s-ar înmul]i. Drept leag\n [i l\ca[
al acestor mon[tri, ea indic\ smârcurile marine, mla[tinile silvestre,
pe[terile montane, abisurile vulcanice, marile cascade [i alte asemenea
locuri care pentru om sunt fioroase sau fatale ; [i tr\s\turile figurii
balaurului sunt împrumutate de legend\ de la acele ateliere ale
puterilor vr\jma[e.
3. Vâlva3. Ea este fiin]a cu care valahul însufle]e[te lumea norilor.
Se apropie dup\ nume [i în]eles de vila sârbilor care, [i ea, porunce[te
norilor ; dar aceasta apare ca o frumoas\ fecioar\ nocturn\, cu plete
negre, fluturând în vânt, în vreme ce valahul atribuie vâlvei sale
înf\]i[area unui balaur, cu aripi mici, greoaie, [i o coad\ lung\ de

* Zmeoaica apare în basmele române[ti ca o reduplicare a ferocit\]ii zmeului.


Rolul de mijlocitoare plin\ de bun\voin]\ între f\pturile muritoare [i feciorii
ei cumpli]i nu i se potrive[te [i este probabil efectul unei contamin\ri cu
alte reprezent\ri de fiin]e fabuloase intercesoare, cum ar fi mama Vântului
sau puii Pajurei. (N.t.)
2. Pentru forma articulat\, balaurul, cf. p. 70.
3. Despre fiin]ele înrudite din credin]ele nordice, respectiv elfele care, de
asemenea, determin\ vremea, comp. Irische Elfenmärchen. Übersetzt von
den Brüdern Grimm, Leipzig, 1826, pp. LXXII [i urm. CCXXV. Acolo este
vorba [i de vila sârbilor. ~n leg\tur\ cu asta, vezi în continuare Mickiewicz,
Slavische Literaturgeschichte ; pasajul corespunz\tor a fost publicat în
suplimentul la Allgemeine Zeitung din 1844, p. 588.

302
[opârl\. Aripile [i coada îi slujesc ca s\ str\bat\ spa]iile nesfâr[ite
ale v\zduhului : când repede [i cu mi[c\ri uria[e, când solemn [i
u[or ca o luntre care alunec\ peste ape lini[tite. Cu oamenii, vâlva
nu intr\ în leg\tur\ nemijlocit\, pricin\ pentru care nu e nici temut\,
nici iubit\ ; ac]iunea ei st\ doar în influen]a pe care o exercit\ asupra
vremii. Fiec\rei ]\ri sau, dup\ cum se exprim\ valahul, fiec\rui
împ\rat, fiec\rui rege, îi este dat\ o vâlv\. Spa]iile v\zduhului înalt
sunt astfel împ\r]ite între aceste fiin]e care, atunci când se întâlnesc,
sunt uneori binevoitoare, alteori vr\jma[e : uneori î[i adun\ hoardele
de nori, alteori se izbesc între ele [i se lupt\ pân\ ce una ori alta
cedeaz\. ~n func]ie de izbând\, se hot\r\[te dac\ unei ]\ri anume i
se atribuie o vreme aduc\toare de prosperitate sau dac\ va fi bîntuit\
de averse pustiitoare.
4. Zân\ [în orig. Sana, cu sensul de iele], adic\ Diana, gone[te cu
mare alai de vr\jitoare [i m\iestre prin nori. Mul]i valahi jur\ c\ au
auzit venind din v\zduh muzica lor s\rb\toreasc\. De asemenea, se
arat\ locurile unde f\pturile supranaturale au jucat cu alaiul lor,
pricin\ pentru care iarba [i plantele s-au ofilit ; zâna dispune de
mari puteri magice : ea poate s\ fac\ pe cineva olog, surd sau orb. Ea
este cu deosebire puternic\ de Rusalii ; atunci orice valah poart\ la
brâu o buc\]ic\ de lemn de tei, înc\ nepus\ în ap\, precum [i o
crengu]\ de boz (sambucus ebulus).
5. Muma p\durii (Waldmutter sau Waldfrau) este o zân\ înaintat\
în vârst\, mai degrab\ binef\c\toare decât malefic\. Deosebit de
binevoitoare se arat\ fa]\ de copii pe care îi ajut\ când se r\t\cesc în
p\dure sau se afl\ altminteri în nevoi*. Valahul nume[te „muma
p\durii” [i planta asperula odorata (aspri[oar\) [i e curios c\ numele
vechi latin al acesteia este matris sylvae.
6. {tima apei (Wasserfrau). Când o femeie î[i umple ulciorul sau
g\leata cu ap\ de la fântân\ sau de la izvor, vars\ o lingur\ din vas
înapoi ca ofrand\ pentru [tima bun\. Se pare chiar c\ în unele sate
exist\ obiceiul ca v\rsarea înapoi a apei s\ fie f\cut\ ca poman\
pentru sufletul celor executa]i. Dac\ ia ap\ dintr-un râu sau izvor,
femeia valah\ orienteaz\ vasul în sensul curgerii apei ca s\ nu ofenseze
[tima apei, împingând apa în sus, ca [i cum ar alunga-o spre cas\.
7. Moroi. Acest cuvânt (la plural Morii) desemneaz\ demoni, duhuri
vr\jma[e de orice fel. Se crede c\ num\rul lor spore[te în special
prin sufletele oamenilor r\i care au murit.

* Aceast\ atestare a caracterului binevoitor fa]\ de oameni al Mumei P\durii


e aproape singular\, personajul fiind, atât în credin]ele, cât [i în legendele
populare române[ti, funciarmente [i constant malefic ; în basme, apare cu
totul izolat favorabil eroilor (cf. Bîrlea, 1976, pp. 241-243) – n.t.

303
8. Strigoi, de asemenea, duhuri rele. Când se na[te un copil, cei de
fa]\, aruncând o piatr\ în spate, rostesc cuvintele : „asta în gura
strigoiului !” Obiceiul este poate o reminiscen]\ legat\ de Saturn,
c\ruia i s-a dat s\ înghit\ o piatr\ în locul pruncului Jupiter.
9. Muron [în orig. Murony] sau vampir este rodul nelegitim a doi
oameni z\misli]i, la rându-le, nelegitim, sau duhul blestemat al cuiva
omorât de un vampir. ~n timpul zilei zace în mormânt, noaptea îns\
pleac\ în zbor unde are chef [i suge sângele celor vii. Este nemuritor
[i poate fi nimicit doar dac\ i se dezgroap\ cadavrul, care se recunoa[te
dup\ faptul c\ este întors în co[ciug [i are o înf\]i[are prosper\, [i i
se bate un cui în frunte sau i se str\punge inima cu un par ascu]it
ori chiar este ars. Deoarece poporul crede, pe deasupra, c\ vampirul
poate lua felurite chipuri, de pild\, câine, pisic\, broasc\ râioas\,
broasc\, p\duche, purice, plo[ni]\, p\ianjen, [i deoarece mu[c\tura
de vampir pe gâtul unui mort nu e socotit\ o caracteristic\ indispen-
sabil\, spaima în cazurile de mor]i fulger\toare este cu atât mai mare.
Când moare un valah, indiferent de vârst\ [i sex, este chemat de
aceea un expert, de obicei o moa[\, care trebuie s\ înzestreze cadavrul
cu toate cele necesare spre a nu se reîntoarce pe p\mânt ca vampir.
Bun\oar\, îi este str\puns craniul cu un cui, este frecat în diferite
locuri cu untur\ de la un porc t\iat de Sfântul Ignat, cu cinci zile
înainte de Cr\ciun, în plus i se pune în co[ciug o tulpin\ de m\cie[,
cu spini, de lungimea unui pantof, menit\ s\ împiedice mortul s\
ias\ din mormânt, c\ci altminteri i s-ar încurca haina în ea 4.
10. Pricolici [i Pricolicioaic\ [în orig. Pricolicione]. Pricoliciul
(priculiciul), o varietate de muron, apare, potrivit credin]elor
populare, aproape mai des decât acesta. El este un om viu, adev\rat,
care are îns\ facultatea de a colinda noaptea, sub chip de câine,
câmpii [i islazuri, chiar sate, [i de a ucide, atingându-le în treac\t,

4. O contribu]ie la aceast\ supersti]ie oribil\ legat\ de vampiri ofer\ o scriere


destinat\ s\ o combat\ : M. Michael Ranft, diacon la Nebra, T ractat von den
Kauen und Schmatzen der Todten in Gräbern, worin die wahre Beschaffenheit
derer hungarischen Vampyrs und Blutsauger gezeigt, auch alle von dieser
Materie bissher zum Vorschein gekommene Schriften recensiert werden,
Leipzig, 1734, 291 pp. De g\sit la libr\ria lui Teubner. [Punctele 7—9 sunt
întrucâtva confuze. Potrivit uzului lingvistic românesc, respectiv al sensului
de dic]ionar, moroi, strigoi, muron sunt pân\ la un punct sinonime. La
nivelul mitologiei populare exist\ îns\ între f\pturile desemnate astfel,
în ciuda unor suprapuneri terminologice, de statut [i de func]ie, [i nume-
roase deosebiri. Strigoii ar fi categoria supraordonat\, care ar include strigoi
vii, numi]i uneori (Transilvania) [i muroni, precum [i strigoi mor]i, numi]i
prin unele p\r]i (Oltenia) moroi : cf. Mu[lea/Bîrlea, pp. 244-270 ; Talo[,
Dic]ionar – n.t.].

304
animale precum cai, vite cornute, oi, porci, capre [.a. [i de a le bea
sângele, pricin\ pentru care arat\ mereu s\n\tos [i înfloritor. O
coad\ de câine, în prelungirea [irei spin\rii, este socotit\ de popor
drept semn indiscutabil c\ un om pletoric, cu înf\]i[are prosper\, este
pricolici. Un monstru feminin de acest fel se nume[te pricolicioaic\.
11. Statu-cot [în orig. Statzicot] este Dege]elul valahilor. Numele
s\u înseamn\ textual Statur-Gelenk sau Gelenk-Statur, adic\ o f\ptur\
de dimensiunea unei articula]ii, prin care aici se în]elege articula]ia
degetului mare.

305
Timpuri [i zile

12. Lunea (aic\ Lunae dies) [i miercurea (adic\ Mercurii dies) fetele
valahe torc [i muncesc pân\ dup\ miezul nop]ii. Vara, în special în
nop]ile frumoase, lucreaz\ afar\ ; atunci î[i înso]esc munca de cântece
populare [i pove[ti.
13. Joi (adic\ Jovis dies) este sfânt\, începând cu Joia Mare [i
pân\ la Rosalii, adic\ la Rusaliile grece[ti, [i este închinat\ zeului
tunetului (Jupiter), pentru ca st\pânitorul mânios s\ nu trimit\
grindin\, furtun\ sau alte vijelii pustiitoare.
14. Vineri (Veneris dies) este la valahi venerat\ mai cu seam\ de
femei ; de c\tre majoritate, chiar mai mult decât duminica. Vinerea
nu se lucreaz\ cu o unealt\ t\ioas\ sau ascu]it\, de pild\ cu acul
sau cu foarfeca.
De observat aici c\ aceast\ zi, precum [i celelalte dou\ zile sfinte
apar ca maici binef\c\toare, cunosc\toare ale destinului muritorilor
(cf. nr. 23 [i 25 din colec]ia noastr\) : Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri,
Sfânta Duminic\. Oare obiceiul de a da nume de zeit\]i zilelor s\pt\-
mânii s\ fi avut drept consecin]\ faptul c\ zeit\]ile au fost numite
dup\ zilele s\pt\mânii ? C\ci urme de zei]e (Parce sau Norne ?) putem
cu siguran]\ presupune c\ exist\ la aceste fiin]e capabile de inter-
ven]ie eficient\.
15. Ziua Sfântului Gheorghe e cu deosebire socotit\ sfânt\ de
valahi, c\ci ei sunt un popor precump\nitor de p\stori, iar Sf. Gheorghe
este, totodat\, patronul ciobanilor [i al turmelor. ~n aceast\ zi, turmele
sunt num\rate [i predate ceremonios ciobanului de c\tre st\pânul
lor. De Sf. Gheorghe, o zi înainte [i una dup\, valahul î[i num\r\
turmele în ordine strict cresc\toare, ceea ce nu face niciodat\. Când le
num\r\ în alt interval de timp o face par]ial, de pild\ din zece în zece.

306
~n aceast\ zi oile sunt mulse pentru prima oar\, [i anume în vase
curate sau de dou\ ori frecate, încununate de flori. De asemenea, se
coace din f\in\ alb\ o coptur\ în form\ de inel, care se rostogole[te
pe p\mânt în fa]a turmei : din durata rostogolirii sale se crede c\ se
pot trage concluzii în leg\tur\ cu norocul sau nenorocul la p\[unatul
viitor5. Acest inel este apucat apoi cu o mân\ de fiecare participant,
dac\ sunt, de pild\, mai mul]i la turm\, [i rupt : acela în mâna
c\ruia r\mâne bucata cea mai mare `[i `nchipuie c\ va fi cel mai
norocos. Dup\ asta se preg\te[te din lapte [i se împarte o bucat\ de
brânz\, iar buc\]ile de colac sunt date ciobanilor. Tot astfel se arunc\
în ap\ coroane de flori, iar din felul în care plutesc la vale se prezice
noroc sau nenoroc.
De Sf. Gheorghe fiecare cioban e sf\tuit ca, la mulsul zilnic al
oilor, s\ d\ruiasc\ câte ceva cer[etorilor sau oricui s-ar întâmpla s\
treac\ atunci pe-acolo.
16. Sfântul 6 [în orig. Simt] este la valahi ziua onomastic\ a sfântului
casei, pe care îl are orice familie. Ea trebuie întâmpinat\ s\rb\to-
re[te, oricât de s\rac\ ar fi familia. Toat\ casa e cur\]at\, toate
vasele sunt sp\late, apoi masa e împodobit\ cu cele mai frumoase
[ervete [i scoar]e f\cute de st\pâna casei. Sunt pofti]i oaspe]i [i
prieteni buni, dar mai cu seam\ sfânt\ este amintirea str\mo[ilor
defunc]i. Prin rug\ciuni solemne [i invoca]ii, ei sunt pofti]i la mas\,
unde le sunt l\sate locuri libere [i tacâmuri cu vin, sare [i pâine,
aceasta din urm\ ca simbol de pace.
Evident c\ acest obicei nu este nimic altceva decât unul de cinstire
a larilor, p\strat din frumosul cult roman, pe care cre[tinismul nu
l-a distrus.

5. ~n 1090 a ars biserica m\n\stirii Lorsch din Palatinat, incendiat\ de unul


din cercurile arzânde pe care poporul le-a aruncat în aer de ziua Sf. Benedict,
întemeietorul ordinului eponim. Nu se spune explicit, dar este foarte pro-
babil c\ la baza acestui obicei se afla o supersti]ie, la fel ca în cazul inelelor
de Sf. Gheorghe ale valahilor. ~n unele regiuni din Germania se mai practic\
[i ast\zi aruncarea de inele sau discuri în fl\c\ri, izbirea discurilor, de
pild\ în zona Emmendingen, lâng\ Freiburg i. Br. (cf. A. L. Grimm,
Die Bergstrasse, Darmstadt, f.a., p. 96).
6. Scris szimt, adic\ Sanctus (der Heilige). La Clemens, heilig e redat prin sfânt.

307
Diferite obiceiuri

17. ~ntâlnire. Femeia valah\ acord\ mare aten]ie cuiva cu care se


întâlne[te ; acestuia nu îi taie niciodat\ calea. Dac\ ea îi vine în
întâmpinare [i se afl\, bun\oar\, pe partea dreapt\ a drumului, se
fere[te s\ treac\ pe stânga [i invers. Dac\ drumul ei taie drumul
altuia, mai ales a unuia mai suspus, atunci a[teapt\ pe loc pân\ ce
acela trece. Face asta pentru a nu rupe firul norocului (r\sucit de
Parce ?) al acelui om.
18. T\cerea fusului. Dac\ într-o odaie se vorbe[te de alegerea unui
nou primar sau de vreo alt\ treab\ ob[teasc\, nu e îng\duit ca
torc\toarea care e de fa]\ s\ r\suceasc\ fusul : convorbirile importante
dintre b\rba]i trebuie s\ se desf\[oare nestingherit [i s\ nu se învârte
în cerc ca fusul.
19. Capete de berbece ca semne de hotar. Adesea pe movilele de
hotar7 se v\d înfipte capete de berbece, orientate c\tre r\s\rit. Ele
slujesc valahilor s\ abat\ molimele de la vite.
20. Joc pentru un an m\nos. Printre jocurile valahilor care se
desf\[oar\ duminicile [i în zilele de s\rb\toare pe un loc liber, de
obicei în fa]a bisericii (v. pp. 90 [i urm.), merit\ s\ fie pomenit aici
unul în mod special deoarece se leag\ de reprezent\ri supersti]ioase
[i apar]ine poate categoriei celor care în epoca p\gân\ erau menite
s\ celebreze s\rb\tori. La sfin]irea unei biserici, la care am fost de
fa]\, unui b\trân vioi, însufle]it de vin, Mihaly Laz\r, amintit în
introducere, i-a venit ideea s\-[i arate m\iestria [i la joc. Ceea ce a
f\cut cu mare înfl\c\rare, astfel încât foarte curând era lac de ap\. A
jucat când pentru cinnib [ ?] (pentru cânep\, canabis), ridicând bra]ele

7. Hotar e maghiar [i desemneaz\ o movil\ de hotar, o ridic\tur\ de p\mânt


care marcheaz\ grani]a.

308
[i mâinile dansatoarei cât mai sus cu putin]\ pentru ca planta s\
creasc\ înalt\ ; când pentru vin, f\când s\rituri deosebit de îndr\z-
ne]e. A jucat astfel alternativ pentru poame [i porumb, pentru vin [i
cânep\, pentru vite [i oi, pân\ ce n-a mai putut [i a trebuit s\ bea
din nou.

309
Moarte [i înmormântare

21. Practici legate de muribunzi. Dac\ un valah trage s\ moar\, e


sp\lat, îmbr\cat cu haine de s\rb\toare [i este a[ezat pe jos cu o
lumânare în mân\.
22. Vremea înmormânt\rii. ~n multe sate, nici un valah nu se
înmormânteaz\ în cursul dimine]ii, deoarece rudele vor s\-i trimit\
sufletul la destina]ie o dat\ cu mersul spre odihn\ al soarelui. ~n caz
contrar, dac\ soarele ar fi în cre[tere, se tem c\ sufletul mortului
s-ar putea r\t\ci [i c\dea prad\ unui vampir hoinar.
23. Bocitoarele. La o înmormântare sunt chemate [i pl\tite propriile
bocitoare.
24. Obolus-ul antic se mai pune [i acum în mâna valahului decedat.
25. Pomana s\racilor la mormânt. Când co[ciugul e coborât, înainte
de a se arunca p\mânt peste el, se dau, pe deasupra gropii, la [apte
oameni s\raci [apte crei]ari [i [apte pâini coapte în acest scop cu
câte o lumânare înfipt\ în ele. Semnifica]ia obiceiului este ca sufletul
mortului s\-[i cumpere prin aceste binefaceri trecerea liber\ spre
cer prin cele [apte v\mi pe care le are de str\b\tut. S\racii mai sunt
osp\ta]i [i d\rui]i dup\ puteri la casa mortului.
26. Pomana pentru mort. Despre poman\ în general s-a vorbit mai
sus (p. 87). Dar ea nu se limiteaz\ doar la lumea de aici, ci cel care
o face inten]ioneaz\ adesea s\-[i asigure sie[i sau unei persoane
decedate o treapt\ în cer. De pild\, o femeie c\reia i-a murit b\rbatul
poate face leg\mântul de a-i c\ra în cas\ vecinei sale o sut\ de g\le]i
cu ap\.
27. Doliul dup\ cei mor]i. Valahii ]in doliu ca romanii, umblând cu
capul descoperit, iar spre a [i-l proteja cât de cât pun doar un simplu
fular pe el. Durata doliului cre[te în func]ie de gradul de rudenie. ~mi
amintesc de un b\trân, pe nume Avram Babe], dac\ nu m\ în[el, pe

310
care nu l-am v\zut niciodat\ cu p\l\rie. Fiul s\u murise cu vreo
doisprezece ani în urm\ [i el f\cuse leg\mânt s\ ]in\ toat\ via]a
doliu [i îl va ]ine, cu siguran]\.
28. Comemorarea de un an. La un an, unul din cei r\ma[i în via]\
se duce la mormânt, îi d\ ocol rugându-se [i bocind, [i a[az\ pe el
pâine [i vin. Acesta e v\rsat pe p\mânt, pâinea sau cozonacul sunt
date de poman\ unui s\rac. Dup\ care se mai înconjoar\ înc\ o dat\
tot mormântul, t\mâind, spre a proteja mortul de vampiri.

311
ANEX|
I. Despre originea basmelor

~ntr-o epoc\ precum a noastr\, dominat\ într-o asemenea m\sur\


de sim] istoric, se va ierta unui editor de basme faptul c\ nu se
mul]ume[te doar s\ le comunice pe acestea în frumuse]ea lor simpl\,
ci [i reflecteaz\ la originea, la semnifica]ia [i la forma lor primitiv\.
Vom în]elege mai u[or esen]a acestor pove[ti captivante dac\ vom
lega no]iunea de basm [Märchen] de aceea de legend\ [Sage]. Spre
deosebire de real, de istorie, basmele [i legendele au în comun faptul
c\ în oglindirea raporturilor umane ele introduc tr\s\turi fabuloase,
incomprehensibile ; în schimb, se diferen]iaz\ dup\ felul în care
povestesc. Fra]ii Grimm, primii care au întreprins o c\l\torie de
descoperire în aceast\ împ\r\]ie fabuloas\ – c\ci pân\ atunci înv\-
]a]ii se mul]umiser\ s\ priveasc\ doar în treac\t spre ]\rmurile ei –
au fost [i primii care au sesizat cu precizie deosebirea dintre cele
dou\ specii. ~n introducerea la Basmele pentru copii [i c\min [Kinder-
und Hausmärchen]8, p. XXI, ei afirm\ : „La lucruri obi[nuite, bine-
cunoscute [i prezente, legenda istoric\ adaug\ de cele mai multe ori,
direct [i grav, ceva neobi[nuit [i surprinz\tor, chiar supranatural ;
basmul îns\ se situeaz\ dincolo de lume, într-un loc pa[nic, netul-
burat, din care înceteaz\ s\ mai priveasc\ spre ea. De aceea el nu
cunoa[te nici nume, nici locuri, nici un ]inut natal precis, [i e ceva
comun întregii patrii”.
~n alt loc9, ideea e dus\ mai departe. Acolo se spune, între altele :
„Basmul e mai poetic, legenda mai istoric\ ; primul e ancorat aproape
numai în sine însu[i, în eflorescen]a [i des\vâr[irea lui înn\scut\ ;
legenda, de o mai mic\ diversitate coloristic\, are [i particularitatea
c\ se leag\ de ceva cunoscut [i [tiut, de un loc sau de un nume
atestat de istorie”. Drept urmare, avem de a face cu o legend\ atunci

8. Edi]ia a doua, Berlin, 1819.


9. Deutsche Sagen, herausg. von den Brüdern Grimm, Berlin, 1819. vol. I,
începutul din „Vorrede”.

315
când, de exemplu, se poveste[te c\ : „~mp\ratul Carol cel Mare, cu
coroana de aur pe cap, se afl\ în Wunderberg [Muntele magic], lâng\
Salzburg. A c\zut în extaz pe marea câmpie de la Wels [i [i-a p\strat
înf\]i[area, a[a cum o avea în aceast\ lume vremelnic\” 10. ~n schimb,
de la o nara]iune care începe cu : „A fost odat\ ca niciodat\ un
împ\rat [i o împ\r\teas\ care aveau doisprezece copii” 11 ne putem
a[tepta s\ fie un basm.
Despre originea basmelor, p\rerile sunt pân\ acum într-adev\r
foarte împ\r]ite, cel pu]in ar fi, dac\ o adunare de înv\]a]i [i-ar da
odat\ osteneala s\ vad\ dac\ se poate face lumin\ în aceast\ pro-
blem\. Pornindu-se de la desf\[urarea dezordonat\ [i de la carac-
terul fragmentar a nenum\rate basme, se consider\ de obicei c\
acestea sunt copiii unei fantezii neînfrânate, ivi]i cumva ca [irurile
de imagini care ni se perind\ prin fa]a ochilor în vis. Aceast\ opinie
nu poate l\muri un lucru important, anume faptul c\, în ciuda unui
num\r atât de mare de basme exist\, totu[i, o leg\tur\ delicat\,
ginga[\ între ele, mai frumoas\ decât ar putea-o produce multe
opere elaborate cu trud\ dup\ toate regulile artei. Se poate întâmpla
ca în decursul timpului, prin sf\râmarea diferitelor p\r]i ale unui
întreg frumos, s\ apar\ ceva imperfect, dar niciodat\ din ceva produs
întâmpl\tor nu poate ie[i, oricât s-ar str\dui ulterior cineva, un
lucru perfect, plin de m\sur\ [i sens ; c\ci nici un lucru nu î[i neag\
vreodat\, în decursul evolu]iei sale ulterioare, condi]iile în care a
ap\rut. De aceea ar trebui s\ se renun]e la aceast\ idee grosolan\ [i
s\ se caute ceva mai onorabil.
Pornind, pe de-o parte, de la înrudirea strâns\ dintre atâtea
basme care coincid în esen]\ la popoare foarte îndep\rtate unele
de celelalte, pe de alta, de la con]inutul spiritual pe care ele îl
probeaz\, fra]ii Grimm au formulat înc\ din 1819 12 ipoteza dup\
care „aici pot fi recunoscute vechi mituri, despre care s-a crezut
c\ s-au pierdut, dar care continu\ s\ d\inuie sub aceast\ form\”.
{i pu]in mai sus, ei afirm\ : „Aici, în elementul epic care se dez-
volt\ o dat\ cu istoria unui popor, s-au ivit [i au prins corp vechi
credin]e [i religii”.
Legitimitatea acestei opinii poate fi socotit\ cert\ dac\ se dove-
de[te c\ povestiri transmise ca mituri din cele mai îndep\rtate timpuri
apar printre noi, în mod indenegabil, sub form\ de basme. O încercare

10. Deutsche Sagen, nr. 28. Alte legende, tot acolo, istorisesc acela[i lucru
despre Friedrich Barbarossa.
11. Vezi basmul „Die zwölf Brüder” [„Cei doisprezece fra]i”] (Brüder Grimm,
Kinder-und Hausmärchen, nr. 9) [i altele asemenea.
12. Kinder-und Hausmärchen, ed. a doua, I, p. XXVIII.

316
ce trebuie întreprins\ deoarece ea va ar\ta, între altele, modul în
care din mituri s-a putut forma de-a lungul secolelor ceea ce numim
ast\zi basme.
Sub numele de Edda Veche [Ältere Edda] ni s-a p\strat o colec]ie
alc\tuit\ pe la 1100 de un islandez pe nume Sämund [i care poate fi
socotit\ drept cea mai veche [i mai cuprinz\toare m\rturie de mitologie
germanic\. Ea poveste[te, între altele, cum Brunhild sau Sigurdrifa
este salvat\ de Sigurd din somnul magic. Brunhild, o walkirie, adic\
una din slujitoarele lui Odin, zeul r\zboiului, primise de la acesta
porunca de a face ca în lupta ce avea s\ aib\ loc s\ ias\ înving\tor
b\trânul Hjalmgunnar. Dar, mi[cat\ de frumuse]ea adversarului
acestuia, tân\rul Agnar, ea l-a ucis pe Hjalmgunnar. Drept pedeaps\,
a fost în]epat\ în cap de Odin cu un spin soporific care a cufundat-o
într-un somn magic. Fl\c\ri fream\t\ în jurul burgului a[ezat pe o
în\l]ime, în care potrivit vrerii Nornelor (zei]e-surori ale destinului),
trebuie s\ doarm\ Sigurdrifa pân\ va veni un erou neînfricat :
Nicht mag Sigurdrifas
Schlummer brechen
ein Königssohn,
eh der Nornen Spruch es zulässt.

[Nu poate al Sigurdrifei


somn s\-l frâng\
un fiu de rege
pân\ nu-ng\duie a Nornelor voin]\.]

Eroul ales este Sigurd : el l-a ucis pe balaurul Fàfnir [i a capturat


comoara acestuia, iar acum, c\lare pe calul s\u n\zdr\van Grani,
p\trunde cutez\tor prin vâlv\taia înalt\, în spatele c\reia doarme
Sigurdrifa. ~i sfarm\ plato[a cu sabia sa minunat\, Gram, [i Sigurdrifa
îi devine mireas\.
Faptul c\ avem a face aici cu un mit se vede nu doar din apari]ia
lui Odin, a unei walkirii, a Nornelor, ci [i din con]inutul povestirii.
Anume, ea nu este altceva, dup\ cum cred c\ am demonstrat în istoria
Cântecului Nibelungilor [Das Niebenlungenlied]13, decât o reprezentare sim-
bolic\ a pieirii [i trezirii la via]\ a podoabei pe care p\mântul o
poart\ de-a lungul verii. Aceast\ idee apare sub chipul unei fecioare
care, prin interven]ia unei puteri vr\jma[e, cade într-un somn asem\-
n\tor mor]ii [i se treze[te din nou sub influen]a unor for]e binef\-
c\toare. Odin [i Nornele semnific\ soarta de nestr\mutat ; Sigurdrifa,
vegeta]ia [i florile ; spinul soporific [i somnul, venirea iernii ; vâlv\taia,

13. ~n Deutsche Vierteljahrsschrift, nr. 2 (1843, 2), p. 63.

317
lumea infernal\ de care nu se poate nimeni apropia, deci moartea
naturii în timpul iernii ; Sigurd, pe zeul prim\verii sau al soarelui.
Dac\ ne întoarcem acum privirea de la Edda la povestirea german\
înrudit\, cuprins\ în cântecul [i în cartea popular\ despre Seifried
cel Cornos*, observ\m c\ aici uciderea balaurului nu este, ca dincolo,
legat\ întâmpl\tor de eliberarea fecioarei, ci necesar, deoarece aceasta
e ]inut\ captiv\ de monstru. El reprezint\ simbolic iarna, de sub
puterea c\reia zeul soare trebuie s\-[i salveze mireasa. Cele trei
bunuri fermecate, calul (Grani), cu rol special în Edda, palo[ul
(Balmung) [i tichia care fortific\ [i invizibilizeaz\, au un relief special
în legenda german\ [i reprezint\ puterile divine ale eroului ; cele trei
lupte cu Brunhild din Cântecul Nibelungilor se refer\ la greut\]ile
care stau în calea ob]inerii miresei, sunt deci o alt\ figurare a luptei
cu balaurul [i a ritului trecerii prin fl\c\ri.
~ntre altele de observat, pe scurt, c\ vechile legende grece[ti despre
Demeter, Persephone [i Hades, despre Perseus, Andromeda [i monstrul
marin reprezint\ acela[i lucru ca [i istoriile mai sus pomenite ale
popoarelor germanice.
Dintre numeroasele basme germane în care s-a p\strat aceast\
legend\ din antichitatea p\gân\, încânt\toarea „Frumoasa din p\durea
adormit\” [Dornröschen]14 e cu deosebire potrivit\ pentru compara]ie.
Un rege aduce jignire uneia dintre zânele regatului s\u prin faptul c\
nu o invit\ la botezul fiicei sale, motiv care o determin\ pe aceasta s\
blesteme copila ca la vârsta de cincisprezece ani s\ moar\, în]epându-se
într-un fus. O alt\ zân\, binevoitoare, transform\ moartea în somn
de o sut\ de ani. ~n ciuda tuturor precau]iilor, la ceasul prev\zut se
produce în]ep\tura fusului, fecioara, împreun\ cu to]i ai casei sale,
cade în somn adânc, iar în jurul palatului se ridic\ un gard de spini
în care î[i g\se[te jalnic moatea orice nechemat care încearc\ s\
p\trund\ în\untru. Dup\ o sut\ de ani îns\ apare tân\rul ales, un
fecior de rege, care str\bate ]ara, o treze[te pe Frumoasa adormit\ [i
se însoar\ cu ea.
Deosebirile care exist\ între legenda Brunhildei din Edda [i basmul
german despre Frumoasa adormit\ se explic\, toate, prin faptul c\
în ultimul caz sensul ini]ial al povestirii a fost de mult uitat : con]i-
nutul principal s-a p\strat [i toate elementele importante pot fi

* E vorba pe de-o parte de cântecul epic mai scurt, din sec. al XVI-lea, Lied
vom hürnen Seyfried, care trateaz\ aventurile tân\rului Siegfried (lupta cu
balaurul, sc\ldarea în sângele acestuia [i dobândirea invulnerabilit\]ii,
cucerirea comorii nibelungilor, salvarea Kriemhildei) [i de cartea popular\
(în jur de 1700) care prelucreaz\ acela[i subiect, Volksbuch vom gehörnten
Siegfried. (N.t.)
14. Grimm, Kinder-und Hausmärchen, I, nr. 50.

318
recunoscute ; dar în ce prive[te detaliile, o genera]ie ulterioar\ [i-a
împlântat în vechea materie noile sale reprezent\ri [i astfel fan-
tasticul s-a sub]iat. Dar el transpare peste tot : fiicele [i fiii de rege,
cu care au de-a face cele mai multe basme, sunt prin condi]ia lor
superioar\ urma[ii elocven]i ai vechilor zeit\]i germanice, iar Sigurd,
pornit s\ s\vâr[easc\ fapte cutez\toare, corespunde întocmai fiului
de rege care str\bate ]ara. ~n locul autohtonelor ursitoare-surori
(Nornele), cultura str\in\, în care credem întotdeauna cu religiozi-
tate, ne-a adus zânele, zei]ele romanice ale destinului* ; cauza r\zboinic\
a somnului magic devine o chestiune de conven]ie social\ înc\lcat\ ;
vâlv\taia incomprehensibil\ care se întinde spre cer, un gard de
spini c\]\r\tor, de fapt, nu mai pu]in fantastic ; Odin, mo[neagul, se
transform\ în b\trâna torc\toare, de nu va fi fost de la bun început
o Norn\ în poveste ; în locul misteriosului spin soporific avem un fus,
nu mai pu]in vr\jit.
~n genere, s-ar putea pune aici întrebarea cum a ajuns fantasticul
în mit, de unde l-au împrumutat basmele ca pe principalul lor semn
distinctiv. El const\, de cele mai multe ori, în faptul c\ o fiin]\
obi[nuit\ sau un lucru posed\ propriet\]i pe care în lumea real\ nu
le are : aici o sabie sau o s\geat\ c\reia nu-i rezist\ nimic, dincolo un
om care poate lua orice înf\]i[are. S\ nu ne gândim c\ e vorba de
procedee arbitrare. F\pturile [i lucrurile despre care ni se poveste[te
sunt doar simboluri ale unor fenomene [i for]e naturale misterioase,
cu multiple fe]e : eroul cu sabia sau cu s\ge]ile este zeul-soare cu
v\paia [i razele sale. F\r\ a se tr\da pe sine, povestirea poate s\
reprezinte astfel de for]e, în func]ie de necesit\]i, sub chip fie uman,
fie animal, ambele merg la fel de bine. De aceea, întâlnim în toate
miturile asemenea transform\ri rapide care nu îi dezonoreaz\ pe zei :
Zeus e când zeu tronând magnific, când taur, când leb\d\ [i altele
asemenea. Poate de aici vine credin]a c\ unele animale sunt sacre
asemenea zeilor. Nici în mitologia nordic\ nu lipsesc astfel de meta-
morfoze : bun\oar\, dup\ Edda Nou\ [Jüngere Edda], uria[ul Thiassi,
sub chip de vultur, o r\pe[te pe asynja** Idunn ; Loki trebuie s-o ia

* Autorul are în vedere basmul lui Perrault, „La belle au bois dormant” pe
care îl presupune, abuziv, la originea transform\rii mitului germanic în
basmul „Dornröschen”. Pasajul este totodat\ [i o aluzie critic\ la moda
pletoric\ a „basmelor cu zâne” (contes de fée), importat\ din Fran]a [i care
invadase cur]ile germane cu începere din ultimii ani ai sec. al XVII-lea
(cf. Karlinger, 1983, pp. 23-28). Mai general, poate [i o trimitere la francofilia
secolului al XVIII-lea în Germania, care atinsese un punct culminant la curtea
prusac\, în timpul lui Friedrich al II-lea (1712-1786), dar care se stinsese
o dat\ cu r\zboaiele de independen]\ antinapoleoniene (1813-1815) – n.t.
** Asynia (vechi scand.), fem. de la asa, zeu. (N.t.)

319
înapoi : o face împrumutând de la Freya haina de [oim, dup\ care
zboar\ în l\ca[ul lui Thiassi, o preface pe Idunn într-o rândunic\ [i
o aduce înapoi, ]inând-o în ghiare.
O epoc\ ulterioar\ se joac\ uneori foarte arbitrar cu aceste meta-
morfoze : ceea ce cîndva fusese mijloc subordonat devine acum, nu o
dat\, element principal, iar ceea ce cândva fusese important dispare
acum cu totul. ~n genere, cine vrea s\ în]eleag\ originea basmului
trebuie s\ re]in\ mai mult ca orice ideea c\ el a trecut din cele mai
vechi timpuri [i pân\ azi printr-o serie de schimb\ri. Consecin]a
acestei împrejur\ri este prezentat\ de fra]ii Grimm, dup\ cum urmeaz\ :
„Transformarea continu\ a basmelor a amalgamat, fire[te, multe
elemente noi ; pe de alt\ parte, credin]a situat\ la baza lor a trebuit,
tocmai pentru c\ era str\in\ [i incomprehensibil\, s\ dispar\ treptat,
cumva s\ se chirceasc\. Instinctul poetic a pl\smuit din asta ceva
concret inteligibil [i pl\cut, din care îns\ sensul se `ntrez\rea doar
ici [i colo, obscur [i aproape în pofid\, sau pentru a exprima meta-
foric ideea : ochiul solar al spiritului s-a distribuit pe ochiul-de-p\un
colorat al poeziei. Se poate, totu[i, prevedea c\ ceea ce a fost reprimat
nu s-a pierdut cu totul ; iar dac\ în acest domeniu e mai u[or a
presupune ceva ca verosimil, decât a-l dovedi cu certitudine, o exa-
minare mai atent\ poate descifra urme `nc\ recognoscibile ale celor
mai vechi timpuri.”15
Acestea nu sunt îns\ pretutindeni atât de clare ca în „Frumoasa
din p\durea adormit\”. Adesea, esen]a p\gân\, care de la început a
fost proprie basmelor, a f\cut loc uneia întru totul cre[tine, cel pu]in
`n aparen]\ : Dumnezeu [i sfin]ii i-au înlocuit pe vechii zei, astfel,
Sfântul Gheorghe pe Siegfried sau Perseu, omorâtorul balaurului,
Maria din basmul colec]iei noastre despre „Mama zidit\ de vie” pe o
zei]\ p\gân\, când mânioas\, când binevoitoare. O mul]ime de legende,
înrudite cu basmele, nu sunt altceva decât mituri travestite.
Dup\ o lege de care ascult\ toat\ lumea vie, orice diversitate ia
na[tere din ceea ce este simplu [i mic. Drept exemplu poate sluji
limba. ~nc\ de pe acum s-a dovedit c\ o sumedenie de limbi din
Irlanda [i pân\ în insulele din Oceanul Pacific au o r\d\cin\ comun\
[i c\ deci popoarele care le vorbesc sunt înrudite ; se poate chiar
spera c\ [tiin]a va izbuti s\ fac\ dovada a ceea ce Biblia afirm\ cu
credin]\ [i în]elepciune, anume c\ to]i oamenii se trag din câteva
semin]ii. Cine ar tr\i secole de-a rândul ar putea vedea r\s\rind
dintr-o singur\ ghind\ o p\dure de stejari frem\t\toare ; cine ar fi
traversat în chip con[tient milenii ar fi putut s\ dea seama de felul în
care de la începuturile pline de o simplitate copil\reasc\ s-a ajuns la
p\durea de limbi care acoper\ p\mântul. Nici în cazul basmelor nu

15. Kinder- und Hausmärchen, I, 1819, p. XXIX.

320
e nimic altceva. Neînsemnate [i palide au fost cu siguran]\ miturile
primilor oameni ; dar, deoarece sensul lor interior, înrudit fiind cu
spiritul [i sufletul neamului nostru [i ac]ionând binef\c\tor asupra
lui, a ascultat glasurile insondabile ale crea]iei, ele nu au disp\rut,
ci, cu o for]\ vital\ indestructibil\, s-au dezvoltat în forme ve[nic
noi. A[a se explic\ de ce atâtea basme, care azi par complet diferite
ca form\, la o examinare mai atent\ î[i v\desc nucleul comun ; de ce
serii întregi de nara]iuni cu înf\]i[are original\ sunt reductibile la
câteva mituri extrem de simple. Bun\oar\, mitul despre fecioara
florilor r\pit\ [i eliberat\ a oferit materia de baz\ pentru majoritatea
basmelor. Ceea ce e lesne de în]eles, c\ci ce ar putea fi mai atr\g\tor,
mai fertil pentru fantezie decât imaginea unei frumoase [i tinere
f\pturi feminine care, smuls\ din ambian]a-i prietenoas\, ajunge în
umilin]\ [i nenorocire, dar este salvat\ de un erou voios pe care îl
r\spl\te[te cu dragostea ei ! Este dreptul frumos al poeziei de a ne
în\l]a cu ajutorul imaginilor ei de vis deasupra chinurilor existen]ei :
aici, omul a pândit cândva oglinda fermecat\ care, în ciuda simplit\]ii
ei, sluje[te gra]ioasei prietene s\ produc\ bel[ug de miracole. Eterna
reîntoarcere, în sute de varia]ii, a acelei idei trebuie s\ ne surprind\
cu atât mai pu]in cu cât povestitorii diferitelor popoare [i semin]ii nu
au [tiut unii de al]ii. Doar pentru noi, cei care `ntindem pe o mas\,
în fa]a noastr\, comorile dintr-o sut\ de ]\ri [i din toate timpurile,
acea repetare ar putea fi obositoare, dac\ nu s-ar înve[mânta de
fiecare dat\ în alt\ hain\.
~nrudirea de care am pomenit între basmele diferitelor popoare a
fost deja discutat\ de fra]ii Grimm ; astfel, ei subliniaz\ (loc. cit.,
p. XXVI) înrudirea dintre basmele germane din colec]ia lor [i basmele
sârbe[ti. Prin urmare, nimeni nu ne va face o vin\ din faptul c\ în
basmele noastre valahe, al\turi de lucruri noi, apar [i chipuri ce ne
sunt de mult cunoscute, glasuri care ne-au bucurat în zilele copil\riei.
~n epoci târzii, datorit\ contactelor dintre popoare, multe asemenea
elemente vor fi c\l\torit de la o ]ar\ la alta, iar pe drum vor fi preluat
`n exterior modurile specifice ale fiec\rei ]\ri ; cu siguran]\ sunt îns\
multe lucruri comune care vin din negura timpurilor. N-ar avea
nici un sens s\ spunem, de pild\, c\ povestea Persephonei sau a
Andromedei ar fi fost adus\ în nord de marinari [i revalorificat\ în
Islanda ca poveste a Brunhildei, în Germania ca aceea a Krimhildei
sau a Frumoasei din p\durea adormit\. Tot a[a Siegfried, omorâtorul
balaurului, nu este în mod sigur luat din legenda lui Perseu, dup\
cum nici Siegfried cel greu vulnerabil [i totu[i ucis mi[ele[te de o
rud\ a miresei sale nu e împrumutat de la Ahile. Grecii [i germanii
au mo[tenit de la un str\mo[ comun atât limba, cât [i legendele ; dar
fiecare neam le-a dezvoltat potrivit specificului s\u.

321
Am trecut repetat, [i acum din nou, de la domeniul basmului la
acela al legendei eroice [Heldensage]. Se poate spune de-a dreptul
c\, ini]ial, ambele sunt unul [i acela[i lucru. Resturile vechilor mituri
care mai circul\ azi în gura poporului se numesc basme ; ceea ce în
timpuri îndep\rtate era preluat de poe]i, pl\smuit artistic, amestecat
credibil cu istorie [i r\spândit mai departe ca istorie se nume[te
legend\ eroic\. Cea mai cuprinz\toare legend\ eroic\ a noastr\,
aceea despre Nibelungi, nu e nimic altceva decât povestea „Frumoasei
din p\durea adormit\” ; doar c\ acolo spiritul poetic al poporului s-a
slujit de legende înrudite despre zeul-soare [i a ob]inut astfel un
întreg mai mare : Sigurd o p\r\se[te pe Sigurdrifa [i o pe]e[te pe alta
(Gudrun, Krimhild), este ucis mi[ele[te de o rud\ a acesteia, jelit
nesfâr[it de ea [i, în cele din urm\, r\zbunat. Sau, dac\ avem în
vedere sensul cel mai vechi al acestei legende, zeul-soare, dup\ ce
biruie iarna, nu se poate bucura imediat de terra deoarece frigul
învins î[i reînnoie[te înc\ mult\ vreme atacurile, astfel încât ea îi
devine pe deplin so]ie abia dup\ un anumit r\stimp. Faptul c\,
ulterior, sensul n-a mai fost priceput a avut drept consecin]\ introdu-
cerea în foarte multe legende a necredin]ei, precum [i a unei a doua
mirese. La scurt\ vreme dup\ ce eroul î[i asigur\, în str\lucirea
deplin\ a gloriei sale, adic\ în jurul solisti]iului de var\, luarea în
st\pânire a so]iei, începe declinul s\u, provocat de puterea ascuns\,
izbândind mi[ele[te, a unei întunecate zeit\]i hibernale. Prin asta
so]ia sa devine îndoliat\ ca la început. S-ar zice c\ legendele despre
sfâr[itul lumii s-au bazat pe ideea de r\zbunare, de nimicire crud\ a
unui întreg neam ; dar cel pu]in legenda despre zeul-soare nu trebuia
s\ se încheie astfel, ci prin rena[terea lui în prim\vara urm\toare [i
reunirea cu so]ia lui. Acest lucru îns\ nu a mai fost posibil dup\ ce
legenda a c\p\tat o patin\ istoric\. ~n schimb, un astfel de final s-a
p\strat ca fragment izolat în numeroase legende despre regele care,
dormind, a[teapt\ în adâncurile p\mântului vremuri mai bune, când
va veni s\-[i salveze poporul. Britanicii afirm\ asta despre Artus,
germanii despre Carol cel Mare [i Friedrich de Hohenstaufen ; tot a[a
circul\ azi printre veteranii de r\zboi credin]a despre reîntoarcerea
lui Napoleon.
Dac\ basmul [i legenda eroic\ se contopesc astfel, atunci deose-
birea dintre ele, mai sus amintit\, nu poate fi originar\ : doar epoca
noastr\ face o diferen]\ între faptul c\ un mit a prins cândva r\d\cini
într-un anumit loc pe p\mânt [i acela c\ el înc\ mai str\bate v\zduhul,
precum odinioar\ eroii s\i, asenii [i yotunii*.

* Aseni, de fapt, aesir, zei (pl. de la asa) ; yotuni, gigan]i, în mitologia scan-
dinav\. (N.t.)

322
{i numele sunt în fond acelea[i : Sage [legend\] desemneaz\ ceea
ce este spus [gesagt], povestit ; Mähre [arhaism, azi Mär], Mährlein
[dim. de la Mähre], Mährchen16 [dim. de la Mähre] înseamn\ [tire,
veste. Lat. fabula se folose[te acum doar într-o accep]ie foarte restrâns\,
dar ini]ial desemna toate felurile de legend\, în special [i pe cele
despre zei, iar derivarea subst. din fari (sagen) [a spune] îl a[az\ [i
formal al\turi de Sage a noastr\. Cuvântul grecesc mit (mytos) este
derivat din verbul mytho, care înseamn\ a vorbi, a spune, a povesti
[i care, deci, nu trimite la nimic altceva decât la basm [i la legend\,
cu toate c\ azi cuvântul se folose[te predilect pentru a desemna
legendele despre zei [Göttersagen]*.
Cât de nepieritoare e via]a care s\l\[luie[te în aceste vechi opere
poetice a dovedit din nou, nu demult, „Frumoasa din p\durea ador-
mit\”. Dup\ cum am spus, aici a fost la început vorba de o zei]\ a
florilor, din care Edda a f\cut o walkirie, iar legenda eroic\ german\,
o suav\, apoi însp\imânt\toare fiic\ de rege din Worms, în fine,
basmul german, o prin]es\ prins\ în jocuri nevinovate. Iat\ c\ în
anul 1812 b\rba]i de seam\ au g\sit acest basm într-o societate
umil\ [i l-au înf\]i[at lumii întregi17. Ce s-a întâmplat aici ? Chiar un
an mai târziu, „Frumoasa adormit\” apare într-o cu totul alt\ hain\,
ca basm pur [i simplu, sau chiar ca poezie german\, introdus\ de
Ludwig Uhland în P\durea poe]ilor germani 18. Este din nou la mare
cinste, frecventeaz\ cele mai bune case, intrând [i ie[ind ca un
oaspete iubit.
Vrem s\ mai evoc\m aici [i un alt poet drag. Oricine [tie c\ [colile
din patria sa îl consider\ pe Schiller a nu fi pre]uit nimic dincolo de
elenitate [i latinitate, ori de teologia arid\ a secolului al optspre-
zecelea ; dar c\ acele meleaguri str\ine nu l-au împiedicat defel s\
cultive r\saduri prospere din s\mân]a inimii sale bogate. ~n schimb,

16. Fra]ii Grimm scriu Märchen ; dar atâta timp cât litera h, care arat\ lungimea
vocalelor, nu este eliminat\ [din ortografie], ea poate r\mâne [i aici, ca s\
arate c\ Märchen nu are o vocal\ scurt\ precum Kärcher. C\ci, în sine, ä
poate fi atât scurt, cât [i lung.
* ~n terminologia folcloristic\ german\ de ast\zi, Märchen desemneaz\ basmul
fantastic, Sage toate subspeciile legendei, cu excep]ia celei religioase care
se nume[te Legende. Fabula (povestire) > Fabel, fabul\ (cu sensul : 1. specia
literar\ animalier\, moralizatoare ; 2. subiect, ac]iune). Evident, Albert
Schott utilizeaz\ în aceast\ „Anex\” termenul Sage când cu sensul categoriei
desemnate azi prin legend\, când cu acela de legend\ despre zei (abreviind
cuvântul Göttersage), în acest din urm\ caz în alternan]\ cu mit. (N.t.)
17. Kinder-und Hausmärchen, gesammelt durch die Brüder Grimm. Prima edi]ie,
Berlin, 1812, Partea I, p. 225.
18. J. Kerner, Fr. de la Motte Fouqué, L. Uhland u.a., Deutscher Dichterwald,
Tübingen, 1813, 234 pp.

323
pu]ini au fost aceia care au observat c\ spiritul s\u intuitiv a recunoscut
ceea ce poate însemna pentru poet lumea basmului. ~n timpul ultimei
sale boli, cînd spiritul lui creator, pl\smuitor de noi opere, era într-o
mobilitate vie, febril\, a exclamat :
Gebt mir Märchen und Rittergeschichten, da liegt doch
Der Stoff zu allen Grossen und Schönen.19
[Da]i-mi basme [i istorii cavalere[ti, doar aici e
Materia a tot ce-i mare [i frumos.]

II. Clasificarea [i interpretarea


basmelor comunicate

S-a observat mai sus (p. 321) c\ legenda despre o zeitate numit\
de greci Persephone, dar care sub alt nume era împ\mântenit\ [i la
alte popoare, constituie baza celor mai multe pove[ti. Cauza st\, pe
de-o parte, în subiectul ei extrem de atr\g\tor, pe de alta, îns\, în
faptul c\ nici un alt eveniment exterior nu era mai în m\sur\ s\
ocupe spiritele lumii antice decât cel simbolizat de aceast\ legend\ :
alternan]a dintre var\ [i iarn\. Ceea ce e cu atât mai important
pentru un popor cu cât prin modul s\u de via]\ el e mai pu]in
solicitat [i mai pu]in deprins s\ întâmpine adversit\]ile anotimpului
r\u. Dac\ pân\ [i noi, iarna, în od\ile noastre comode [i calde sau în
mijlocul distrac]iilor vie]ii citadine, ne ducem cu gândul la soarele de
prim\var\, la vegeta]ie [i flori, cu cât mai mult nu erau îndrept\]i]i
s\ o fac\ cei vechi ! Mai ales sub cerul nordic, în locuin]ele solitare,
separate între ele prin troiene de z\pad\, când oamenii credeau cu
adev\rat c\ soarele e amenin]at de puteri funeste, biruin]a acestuia
p\rea, de fiecare dat\, de trei ori magnific\. Se în]elege de la sine c\
povestea se situeaz\ întotdeauna de partea verii [i a miresei sale,
terra estival\*. De la una din aceste dou\ f\pturi pornesc aproape toate
basmele pe care le-am comunicat aici. Le-am a[ezat la început pe cele
care au drept obiect principal soarta fecioarei. ~n povestea despre
„Feciorul n\zdr\van al împ\r\tesei” (1), ea este capturat\ de balaurul
fur ; în 2 este alungat\ în p\dure, iar pân\ la urm\, zidit\ de vie ;

19. Gustav Schwab, Schillers Leben, Stuttgart, 1841, p. 624.


* ~n germ. cuplul var\ (der Sommer)/p\mânt (die Erde) au genul r\sturnat
fa]\ de român\, ceea ce permite un asemenea tip de interpretare hiero-
gamic\ a raporturilor cosmice. ~mprejurarea pune în lumin\ caracterul
abuziv al generaliz\rii unei mitologeme, bazate pe categoria de gen a cuvintelor,
diferit\ de la o limb\, respectiv grup\ de limbi, la alta. (N.t.)

324
3 o prezint\ în cocina de porci ; 4 ca p\zitoare de gâ[te ; 5 ca maltratat\
de mam\ [i ascuns\ de pitici, adic\ în lumea cealalt\ ; în 6, din nou,
maltratat\ ; în 7, vr\jit\ cu întreaga curte, la fel ca în „Frumoasa
adormit\”. De fiecare dat\ apare îns\ la sfâr[it tân\rul salvator.
Din acest motiv e firesc ca pove[tile enumerate mai sus s\ se
contopeasc\ în diferite feluri cu urm\toarele care pornesc nu de la
fecioar\, ci de la salvator. C\ci nici fecioara florilor nu se poate lipsi
de eroul solar, nici plecarea în lume [i lupta lui nu au nici un în]eles
f\r\ ea. La ordonarea acestei a doua serii de pove[ti s-a ]inut seam\
de evenimentul cel mai marcant din via]a eroului. Doar rareori,
precum în „Florian” (27), ni se istorise[te toat\ via]a acestuia, a[a
cum am descris-o mai sus (p. 322) ; de cele mai multe ori, basmele
se ocup\ predilect de o singur\ întâmplare, celelalte fiind l\sate
în umbr\ ; ba chiar nu lipsesc exemple care arat\ c\ o asemenea
întâmplare s-a desprins cu totul de rest [i s-a p\strat ca fragment.
Bun\oar\, chiar primul basm din cea de a doua serie (8) se ocup\ de
tinere]ea eroului, de felul cum acesta trece prin tot soiul de primejdii
pân\ ce ajunge s\ i se recunoasc\ splendoarea ; apoi îns\ se între-
rupe brusc. Povestea despre „~mp\ratul Alb [i ~mp\ratul Ro[u” (9)
istorise[te acela[i lucru, dar este mai aproape de completitudine [i
înf\]i[eaz\ luptele în succesiunea lor ; 10, 11 [i 12 sunt consacrate
în special luptei cu monstrul ; în 13-18 domin\ prezentarea celor trei
sarcini sau lupte pe care eroul le are de îndeplinit, respectiv de dat ;
în 19, st\pânirea obiectelor fermecate cu care e dotat ; în 20, acestea
asum\ o importan]\ exclusiv\ ; în 21-25 e reprezentat\ desp\r]irea
de prima mireas\ [i reunirea cu ea ; în fine, în 26 [i 17, un destin
asem\n\tor, uciderea eroului de c\tre rude viclene [i reînvierea lui.
Despre aceste dou\ motive, a se vedea mai sus, p. 322.

*
* *
Celelalte povestiri de mai mic\ întindere se bazeaz\, f\r\ îndoial\,
[i ele, pe vechiul mit, dar fie le-a lipsit nucleul din care s-ar fi putut
forma povestirea, fie aceasta s-a obscurizat din nou, p\strându-se
doar ca fragment.
Lucrul acesta se vede deosebit de limpede în nr. 28, în care întâlnim
una din acele c\l\torii întreprinse frecvent de zei pe p\mânt, transfe-
rat\ îns\ în zona reflec]iei morale sau chiar a bunei-cuviin]e, ceea ce
face ca povestirea s\-[i piard\ cu totul sensul ini]ial.
Mai clar se vede în 29 supravie]uirea unui zeu p\gân al tunetului.
Urmeaz\ piesele 30, 31 [i 33, povestiri despre adversari a c\ror
combatere îi revine în principal lui, respectiv povestiri despre titanii

325
grecilor (gigan]ii), despre uria[ii germanilor (yotunii, thursii). Dar aici
totul e f\râmi]at : ne-am str\dui zadarnic s\ g\sim într-una din
aceste piese firul vreunei povestiri propriu-zise. E discutabil dac\ 33
intr\ în aceea[i categorie ; e poate un fragment dintr-o povestire
înrudit\ cândva cu aceea a Ariadnei. Caz în care ar fi vorba de
fecioara florilor alungat\, c\reia îi este consacrat\ prima serie din
categoria pove[tilor mari.
Originale sunt apoi 34-37 care î[i propun s\ pun\ în leg\tur\ un
fenomen din lumea exterioar\ cu vechea credin]\ p\gân\.
Urm\toarele, 38-43, pot fi considerate snoave, par]ial glume. O
leg\tur\ cu miturile p\gâne se poate semnala ici-colo, de pild\ în 38,
în care apar, discutând, Soarele, Luna [i Vântul ; în 43, un co]car
are, totu[i, atâta în comun cu Dumnezeu c\ cel pu]in vine, potrivit
spuselor sale, din cer.

*
* *
Dac\ opiniile dezvoltate mai sus au temei, atunci despre fiecare
basm în parte trebuie s\ se poat\ demonstra, sau m\car sugera, c\
se leag\, precum [i felul în care se leag\, de vechea credin]\ p\gân\.
Or, în detaliu acest lucru este, fire[te, adesea foarte dificil, iar celor
care iau un asemenea efort în nume de r\u le este u[or s\ ridi-
culizeze, aparent pe bun\ dreptate, o afirma]ie luat\ la întâmplare,
dar care e legitim\ în întregul c\ruia îi apar]ine, cum a fi bun\oar\
aceea c\ P\cal\ (22), fratele germanului Till Buhoglind\ [Eulenspiegel]*,
poate fi numit un zeu degenerat.
Ceea ce nu trebuie s\ descurajeze, iar, în ce m\ prive[te, încerc s\
fac dovada pomenit\ pentru fiecare basm în parte, în ordinea apari]iei
lor în colec]ie. Deoarece ele au adesea o dezvoltare prolix\ care
îngreuneaz\ privirea de ansamblu, fiecare interpretare este precedat\
de un scurt rezumat care recapituleaz\ ac]iunea [i principalele ei
caracteristici. Interpretarea care urmeaz\ se confrunt\ astfel cu mult
mai pu]ine dificult\]i decât dac\ ar fi trebuit s\ se refere la pre-
zentarea neabreviat\ a nara]iunilor.

* Corespondentul istoric al acestuia ar fi tr\it în sec. XIV-lea, în nordul


Germaniei, unde în ora[ul Mölln i se arat\ piatra funerar\. Prima carte
popular\, care leag\ de numele lui snoave [i istorii comico-satirice, în
majoritate, mai vechi, dateaz\ de la începutul sec. al XVI-lea [i a fost
elaborat\ de un oarecare H. Bote în dialectul germanei de jos. Versiunea
care a fost tradus\ în majoritatea limbilor europene a circulat mult, inclusiv
la noi, a suferit prelucr\ri [i a inspirat opere literare [i muzicale pân\ în
secolul al XX-lea este cea de la 1511, în germana literar\, Ein kurtzweilig
lesen von Dyl Ulenspiegel. (N.t.)

326
1. Feciorul n\zdr\van al împ\r\tesei

Unui împ\rat, trei balauri de negur\ îi r\pesc pe rând cele trei fete.
Feciorul, mezin, înzestrat cu puteri n\zdr\vane, î[i sile[te mama s\-i spun\
pricina mâhnirii sale, porne[te dup\ surorile r\pite [i ucide balaurii, pe
fiecare în palatul s\u. Apoi î[i viziteaz\ un v\r c\ruia zânele de la Lacul
Negru i-au furat puterea, o g\se[te ascuns\ într-un burete, o ia de la hoa]e
[i o aduce înapoi. Pentru asta v\rul îi d\ruie[te palatul s\u. ~n fa]a unei
u[i, i se atrage aten]ia s\ nu treac\ de ea, c\ci dincolo s-ar afla Moartea ;
nu ]ine seam\, intr\ în\untru [i în loc de Moarte g\se[te o preafrumoas\
fecioar\, pe sora v\rului s\u. Astfel le aduce p\rin]ilor acas\ nu doar pe
fetele reg\site, ci [i o nor\.

*
* *
Foarte îndeaproape înrudit\ cu acest basm este povestirea cu
care Musäus* î[i deschide colec]ia de basme populare, anume „Cronica
celor trei surori” [Die Chronika von den drei Schwestern]. Acolo totul
se desf\[oar\ înc\ în plin fantastic, dar totu[i la un nivel mai uman
decât aici, mai îndep\rtat de mit. R\pitorii sunt, ce-i drept, un urs,
un vultur [i un pe[te, dar la anumite intervale de timp ei devin
oameni, ceea ce nu se întâmpl\ cu balaurii de aici. {i salvatorul
surorilor este în basmul valah mai n\zdr\van decât eroul Reinald al
lui Musäus : el are înc\ din pruncie, ca Hercule, inteligen]\ [i putere
supraomeneasc\. Dar deosebirile, chiar considerate toate la un loc,
sunt atât de neînsemnate, încât e de presupus o înrudire nemijlocit\
între cele dou\ pove[ti. Legenda originar\ a dat na[tere, f\r\ îndoial\,
la istoria frecvent reluat\ a zei]ei florilor pe care iarna o r\pe[te, iar
zeul-soare, fratele mezin, o salveaz\. Cele câteva figuri [i tr\s\turi
care au constituit legenda str\veche apar aici, fire[te, multiplu scin-
date. Mai cu seam\ în ce o prive[te pe fecioar\ care din unic\ s-a

* Johann Karl August Musäus (1735-1787), scriitor, cunoscut mai ales ca


autor al masivei colec]ii în cinci volume Volksmärchen der Deutschen
(1782-1786), nara]iuni care, sub forma unor versiuni apropiate de basmul
cult, prelucreaz\ motive populare (fabuloase [i legendare) în stilul ra]iona-
lizant [i ironic al epocii, cumva [i ca reac]ie la afectarea [i sensibleria
modei „basmelor cu zâne”. Este considerat un premerg\tor al mi[c\rii de
culegere [i cercetare a basmului oral din secolul urm\tor. Tot el este la
originea, în chiar prefa]a la colec]ia pomenit\, a formulei care cu timpul
avea s\ devin\ unul din cele mai r\spândite cli[ee imagologice privindu-i
pe germani, anume ca „popor de poe]i [i gânditori”, aici îns\ f\r\ referin]\
na]ional\ : „Ce ar fi poporul entuziast al gânditorilor, poe]ilor [...] no[tri,
f\r\ influen]ele fericite ale fanteziei ?” (N.t.)

327
multiplicat cu trei : excelen]a eroului se v\de[te astfel cu atât mai
str\lucitoare ; cei trei balauri îns\ au ceva uniform, [i doar basmul
lui Musäus, conferind r\pitorilor chipuri variate, a exploatat aceast\
schimbare în chip fericit. Expresia „balauri de negur\” pare s\ trimit\
la natura hibernal\ a r\pitorilor : [i în legenda lui Siegfried, piticii
care ascund de erou comoara, iar poate în str\vechea legend\ mireasa,
poart\ numele de Nibelungi (fii ai negurii), nume care, o dat\ cu
comoara, s-a transmis viitorilor proprietari [i care, se pare, a fost
ales s\ denumeasc\ întreaga legend\, nu din pricina importan]ei, ci
a sonorit\]ii sale extravagante care a pl\cut.
La Musäus r\pitorii nu mai sunt du[mani, ci pe]itori dr\g\sto[i [i
gentili, din nefericire vr\ji]i, dar salva]i, [i ei, de erou ; în basmul
valah îns\ î[i p\streaz\ natura vr\jma[\ [i sunt pe bun\ dreptate
uci[i. C\ ambele situa]ii sunt concomitent posibile se vede dintr-un
basm german (Grimm III, 103) care aminte[te de nr. 26 [din colec]ia
de fa]\] [i în care pas\rea hoa]\, furul merelor, este tot una cu
fecioara salvat\.
Cele mai multe dificult\]i le ridic\ palatul v\rului, precum [i cea
de a patra fecioar\ închis\ în el. Deoarece eroul o salveaz\ pe aceasta
[i o aduce acas\ ca so]ie, avem a face aici, evident, cu dublarea
salv\rii surorilor, dar sub alt\ form\. Semnifica]ia v\rului este mai
obscur\ decât la Musäus. La acesta, proprietarul palatului este
Zornebock*, ceea ce, în treac\t fie spus, arat\ sursa pe jum\tate
slav\ a basmului, deoarece numele e o form\ corupt\ din sl. Czernobog
(prin]ul [zeul ?] negru). }inând mireasa zeului solar captiv\, v\rul a
fost probabil la origine du[manul întunecat al acestuia, adic\ iarna,
[i reprezint\ deci acela[i lucru ca balaurii. Ceea ce se vede [i din
rolul extrem de neînsemnat pe care îl joac\, semn sigur c\ acesta a
fost preluat în mare m\sur\ de alt personaj. Cel mai important lucru
este ceea ce poveste[te basmul în leg\tur\ cu puterea r\pit\ a v\rului.
Atâta timp cât personajul este în]eles ca zeu hibernal, eroul nu poate
decât s\ i se împotriveasc\, nicidecum s\-i aduc\ înapoi bunul
pierdut. ~ntâlnim aici din nou o neîn]elegere, de felul celor care au
ap\rut atât de frecvent în cursul transform\rilor prin care a trecut
lumea basmelor.
De altfel, du[manul zeului solar este totodat\ ruda eroului, cum
vedem [i în cazul lui Höder din Edda, al lui Hagen din legenda
Nibelungilor, [i a[a se explic\ neîn]elegerea intervenit\ ulterior.
Mai r\mâne de precizat felul în care trebuie în]eleas\ puterea
pierdut\. De obicei, în preajma fecioarei salvate apare frecvent o
comoar\, p\zit\ de fiin]e tenebroase. Este podoaba estival\ a terrei,

* ~n trad. lit. „}apul mânios”. (N.t.)

328
pe care iarna a r\pit-o împreun\ cu fecioara [i a ascuns-o în adâncul
întunecat. Zânele negre nu sunt nimic altceva decât piticii Nibelungi,
simboluri ale puterilor subp\mântene. Dac\ eroul le doboar\, le ia
comoara [i apoi nemijlocit, deci în leg\tur\ cu asta, dobânde[te
mireasa, înseamn\ doar c\ : zeul solar scoate iar\[i vegeta]ia [i florile
din noapte [i le aduce la lumin\, o autentificare a noii sale leg\turi
cu terra. Dar toate astea el nu le s\vâr[e[te ini]ial de dragul v\rului,
ci de acela al miresei ; dovad\ în plus este aici faptul c\ prime[te
palatul [i mireasa ca urmare a victoriei asupra zânelor. Cucerirea
prin for]\ a fost transformat\ ulterior de basmul nostru într-una
pa[nic\, deoarece prin]ul negru a cedat balaurului partea lui hâd\ [i
astfel, în fiin]a lui, cumnatul l-a putut domina pe du[man.
La Musäus, puterea pierdut\ ce trebuie redobândit\ prin viclenie
[i curaj apare sub forma cheii care deschide palatul vr\jirilor ; în
locul zânelor avem a face cu un taur însp\imânt\tor, care e doborât
doar printr-un noroc special, tot a[a cum în basmul valah, pentru ca
zânele s\ poat\ fi omorâte, sunt necesare preg\tiri speciale.
Ideea stranie a puterii pierdute, p\zite de duhuri, se g\se[te [i în
Rostem [i Suhrab, acel Cântec al lui Hildebrand [Hildebrandslied]*
persan, tradus de Rückert20. Acolo se poveste[te cum Rostem, tân\r
fiind, [i-a dat spre p\strare unui duh al muntelui surplusul de
putere, pe care l-a luat înapoi atunci când, devenind vârstnic, nu
[i-a mai putut st\pâni fiul.

*
* *
Acum, câteva observa]ii despre unele detalii. Motivul pentru care
în basme apar de cele mai multe ori capete înalte, regi, prin]i etc. a
fost înf\]i[at mai sus (p. 319). ~n basmele valahe întâlnim aproape
întotdeauna un împ\rat, deoarece din cele mai vechi timpuri Valahia
a avut în jurul ei imperii : mai întâi imperiul roman, apoi cel bizantin,
cel german, cel rus, cel austriac. C\ st\pânitorul acestuia din urm\
se nume[te în Ungaria doar rege este o subtilitate de care nici un
popor necultivat nu ]ine seama.

* Cel mai important monument de limb\ veche german\ [i singurul p\strat


într-un manuscris din sec. al IX-lea, copiat la m\n\stirea Fulda din
Bavaria. Cuprinde un fragment de poem eroic care descrie lupta tragic\
dintre Hildebrand tat\l [i Hadubrant fiul pe fundalul istoric al migra]iei
popoarelor. (N.t.)
20. Friedrich Rückert, Rostem und Suhrab, eine Heldengechichte in 12 Büchern,
Stuttgart, 1838, 240 pp.

329
Cuvintele fermecate care înso]esc lupta fiului n\zdr\van cu balaurul
sunt mai mult pentru a fi ascultate decât în]elese. Ele se pot traduce,
precum s-a [i f\cut în nota respectiv\, dar ele nu au nici o leg\tur\
cu povestirea.
Potrivit unei observa]ii deja amintite a fra]ilor Grimm, basmele în
care apar astfel de formule sunt de cele mai multe ori deosebit de
vechi. Am putea oare s\ consider\m aceste fragmente de vorbire
versificat\ drept r\m\[i]e ale unei epoci în care forma poetic\ domina
orice relatare ? ~n ce prive[te nordul îndep\rtat, aceast\ epoc\ ne
vorbe[te din Edda Veche. Aici rimele* reprezint\ regula, ici-colo apar
[i pasaje în proz\ ; invers stau lucrurile în Edda Nou\. Un pas mai
departe, [i ajungem la basme, ca cele pe care tocmai le-am pomenit,
în dep\narea c\rora se ive[te ca o insul\, doar o dat\ sau de câteva
ori, o r\m\[i]\ din vremurile exclusiv poetice. Un pas [i mai departe,
[i ajungem la acelea care se desf\[oar\ doar în proz\.
De altminteri, faptul c\ a existat nu numai în Islanda o vârst\
corespunz\toare timpului în care Edda povestea doar în versuri
rezult\ din istoria str\veche a form\rii tuturor popoarelor ; pentru
Germania dovada o fac a[a numitele fragmente din Merseburg**,
recent descoperite, care, traduse în vechea limb\ nordic\, s-ar potrivi
perfect cu Edda.

2. Despre fata s\rac\ a t\ietorului de lemne***

Un t\ietor de lemne s\rac promite diavolului, în schimbul unei mari


bog\]ii, s\-i dea ceea ce îi va ie[i mai întâi în cale, când se va întoarce
acas\. ~i iese propria fat\ pe care o duce la locul unde f\cuse târgul. Aici
apare îns\ Fecioara Maria care o ia cu ea în cer. Prime[te cheile de la patru
u[i : pe trei dintre acestea are voie s\ le deschid\ [i poate s\ priveasc\ toate
minun\]iile din\untru. Cum îns\ cedeaz\ curiozit\]ii de a vedea ce se
ascunde în spatele celei de a patra u[i, este alungat\ într-o pe[ter\ din
p\dure, cu porunca de a nu vorbi orice s-ar întâmpla. Un fiu de împ\rat o

* Nu e vorba de rim\ final\, ci de alitera]ie (Stabreim), repetarea sunetelor


ini]iale din silabele accentuate, caracteristic\ versului vechi germanic. (N.t.)
** E vorba de dou\ descântece, a[a numitele „descântece din Merseburg”,
singurele monumente vechi germane cu con]inut p\gân. Au fost notate în
sec. al X-lea pe pagina de gard\ a unui mss. religios, probabil la m\n\stirea
Fulda. Descoperite în 1841 la Merseburg, au fost publicate de Jakob Grimm
în 1842. Primul descântec era destinat eliber\rii unui captiv, cel de al
doilea, vindec\rii piciorului beteag al unui cal. (N.t.)
*** ~n colec]ie textul apare cu titlul „Mama zidit\ de vie”. (N.t.)

330
g\se[te aici pe frumoasa fecioar\ [i mu]enia ei nu-l opre[te s-o ia de
nevast\. Ea îi face doi b\ie]i de aur, dar pe care noaptea îi ia Fecioara
Maria. ~ngrijitoarele o învinov\]esc de uciderea lor [i este zidit\ de vie. Dar
Fecioara Maria îi aduce aici copiii, o hr\ne[te [i îi îng\duie s\ vorbeasc\
din nou. Dup\ trei ani, prin]ul pune s\ se deschid\ zidul [i o explozie de
bucurie ia locul nenorocirii care îi ap\sa pe to]i.

*
* *

Dac\, dup\ vrerea sor]ii, tat\l trebuie s\-[i dea copilul, atunci
avem a face doar cu repetarea istoriei lui Abraham [i Isac, a lui
Iftah [i a fetei sale, a lui Agamemnon [i a Ifigeniei, a lui Idomeneus
[i a fiului s\u. Toate astea exprim\ prin imagini diferite aceea[i
idee, anume c\ p\mântul, gândit când ca tat\, când ca mam\,
trebuie s\-[i jertfeasc\ copilul, adic\ podoaba vegetal\ [i floral\,
destinului. Acolo îns\ unde însu[i tat\l ridic\ mâna asupra
copilului s\u, aceast\ prim\ reprezentare se contope[te poate cu
aceea a zeului timpului care î[i înghite copiii, sau a zeului anului
care distruge toamna ceea ce z\misle[te prim\vara. {i Persephone
este condamnat\ de propriul s\u tat\ la [ederea în lumea
infernal\ ; [i Ifigenia vrea s\-[i ucid\ tat\l, dar Artemis o
îndep\rteaz\ ducând-o, potrivit unei legende târzii, la Tauris,
ini]ial îns\ în lumea de jos, care îi apar]ine zei]ei Artemis
(Persephone) [sic].
Deznod\mântul favorabil care urmeaz\ unei perioade tulburi de
încerc\ri – întoarcerea Persephonei prin verdictul lui Zeus, aducerea
acas\ a Ifigeniei de c\tre Oreste – semnific\ revenirea în prim\var\ a
podoabei florale. Sub razele tat\lui, a zeului-soare, ea se ofile[te ; se
ascunde, sub form\ de r\d\cin\ ori s\mân]\, la Hades sau la Artemis,
ori la Maria ; este readus\ la lumin\ de zeul-soare în ascensiune,
bun\oar\ de Oreste, fiul lui Agamemnon.
~n povestea noastr\, tr\s\tura caracteristic\ cea mai important\,
r\mânerea lumii florale în noaptea hibernal\, s-a multiplicat. Alun-
gat\ din casa p\rinteasc\ în p\dure, din paradis în pe[ter\, de la
curtea împ\ratului în mormântul viu, fecioara semnific\ mereu unul
[i acela[i lucru ; tot astfel [i salvarea din p\durea demonic\, din
pe[ter\ [i din temni]a zidului trebuie privite ca tot atâtea desf\[ur\ri
ale unui singur fapt.
O alt\ caracteristic\ este amprenta cre[tin\ a pove[tii. Lumea
de jos este reprezentat\ mai întâi de diavol [i de iad, dar se
transform\ pe nesim]ite în lumea Mariei [i în rai. Fata e alungat\
[i din acest loc. Aici basmul împrumut\ o tr\s\tur\ proprie istoriei

331
primilor p\rin]i : ca [i ei, fata încalc\ o interdic]ie. Dar asemenea
neamului omenesc, ea poate ob]ine iertarea prin c\in]\. ~n acest
punct, ca [i în misterele eleusine, vechiul mit naturist a preluat
o semnifica]ie spiritual\ [i e de observat c\ Isus, în calitate de
mijlocitor, îi vorbe[te Mariei mânioase în favoarea fetei neascult\-
toare.
Dintre basmele germane ale colec]iei Grimm, „Copilul Mariei”
(nr.3), potrivit desf\[ur\rii [i inten]iei sale, arat\ în principal acela[i
lucru ; cu deosebirea c\ t\ietorul de lemne î[i vinde copilul nu diavo-
lului, ci direct Mariei. Sustragerea b\ie]ilor de c\tre aceasta e mai
bine motivat\ : anume, sfânta vrea s-o sileasc\ astfel pe regin\ s\
m\rturiseasc\ faptul c\ a deschis într-adev\r u[a interzis\. ~n locul
zidirii, în basmul german apare rugul, ale c\rui fl\c\ri se sting în
clipa c\in]ei.
Un amestec între „Fata t\ietorului de lemne” [i „Copilul Mariei”
apare într-o alt\ poveste, comunicat\ de Grimm în „Anex\” (III, 7) :
ea are în comun cu primul basm faptul c\ o fat\ în negru cap\t\
copilul în urma unei învoieli ob]inute prin vicle[ug ; cu al doilea,
rugul ; o tr\s\tur\ specific\ a ei este c\ nu Fecioara punitiv\ ia
copiii, ci o soacr\ rea ; mai mult, aici lipse[te orice urm\ cre[tin\.
Deci e vorba, evident, de cea mai veche form\ a pove[tii ! Fata în
negru, care în „Copilul Mariei” a devenit Fecioara divin\, iar în
basmul valah se disloc\ în dou\ figuri (diavolul [i Maria), are drept
auxiliare alte trei personaje, ceea ce arat\ c\ în acest din urm\ caz,
ca [i în „Frumoasa din p\durea adormit\”, intervin ursitoarele.
Delictul fetei este c\, printr-o cr\p\tur\ a u[ii, le vede pe acestea
citind (în cartea destinului ?).

3. Fata de împ\rat în cocina de porci

Un împ\rat vrea s\-[i ia de nevast\ propria fiic\. Ea se împotrive[te


îndelung, punând repetat drept condi]ie ob]inerea de rochii pre]ioase : din
argint, din aur, din diamant, la urm\ din piele de p\duche [i de purice. Dar
nici a[a tat\l nu-[i atinge scopul, mai mult, fata fuge în chip viclean cu cele
patru rochii ale ei, cea resping\toare îmbr\cat\ peste cele splendide. Luat\
drept o ciud\]enie a p\durii, e prins\ [i b\gat\ în cocina porcilor, din care
iese repetat [i se duce, îmbr\cat\ în haine din ce în ce mai splendide, la
balurile de la curtea împ\ratului. Fiul împ\ratului se îndr\goste[te de ea [i
îi d\ruie[te un inel, dar nu îi poate descoperi locuin]a. ~n cele din urm\, ea
g\se[te prilejul de a arunca inelul în mâncarea lui, ceea ce duce, în final,
la unirea lor.

332
*
* *
Orice iubitor de basme o cunoa[te pe aceast\ fat\ de împ\rat, c\ci
ea nu e alta decât Cenu[\reasa sau Mathilde din „Nimfa fântânii”
[Nymphe des Brunnens] la Musäus. {i Gudrun * e aceea[i figur\ atâta
timp cât s\vâr[e[te treburi înjositoare la porunca maleficei Gerlinde.
Ne întâlnim din nou aici cu zei]a florilor pe care iarna o ]ine
captiv\ [i o batjocore[te [i din st\pânirea c\reia o salveaz\ zeul-soare.
Dup\ cum prim\vara terra î[i leap\d\ treptat ve[mântul urât [i se
împodobe[te tot mai frumos pentru s\rb\toarea nup]ial\, tot la fel [i
fata de împ\rat. Neesen]ial este felul în care pleac\ din casa p\rinteasc\
[i modul în care e justificat\ unirea de la sfâr[it cu salvatorul. ~n
cazul Cenu[\resei, recunoa[terea se face prin pantoful pierdut ; în
acela al Mathildei, ca [i aici, prin inelul aruncat în mâncare. {i la
Gudrun („Aventura” 25) mijlocirea se produce în acela[i fel, dar nu în
timpul fierberii bucatelor, ci al sp\l\rii la mal, [i nu printr-unul, ci
prin dou\ inele : la început, Gudrun nu vrea s\ se lase recunoscut\,
abia când Herwig îi arat\ inelul de la mâna lui, purtat de ea odinioar\,
îl arat\ [i ea pe al ei. O varia]ie pe care Uhland a pus-o delicat la
baza „Obiceiului normand”**.

* Eroina celei de a treia p\r]i a eposului eroic german Kudrunslied (anonim,


în jur de 1240), constituit din 32 de „Aventuri”. Partea a treia trateaz\ tema
fidelit\]ii feminine : Gudrun, r\pit\ de normandul Hartmut, r\mâne 13 ani
credincioas\ logodnicului ei, Herwig, timp în care e silit\ s\ presteze munci
umilitoare de slujnic\. (N.t.)
** Normänischer Brauch, scenet\ dramatic\, ap\rut\ în vol. Dramatische
Dichtungen, 1815. Un cor\bier acosteaz\ pe coasta normand\ [i, potrivit
obiceiului locului, prime[te g\zduire cu condi]ia s\ spun\ o poveste, având,
la rându-i, dreptul s\ primeasc\ alta în schimb : „Es ist ein Brauch in
unsrer Normandie ; / Wer einen Gast an seinem Heerd emfing / Verlangt von
ihm ein Märchen oder Lied / Und gibt sofort ein gleiches ihm zurück” [Deprin[i
suntem la noi, în Normandia / Un oaspete la vatr\ de primim / Un basm
s\-i cerem sau un cântec / {i-apoi pe loc la fel s\-i d\ruim]. ~[i istorise[te
propria via]\, centrat\ în jurul c\ut\rii logodnicei pierdute, pe care o
reg\se[te acum în persoana fiicei adoptive a gazdei. Recunoa[terea se face
prin cele dou\ pove[ti simetrice [i complementare [i prin inelul de logodn\
purtat de fat\. Inspirat\, se pare, din vechi fabliaux-uri, istoria pune în
eviden]\ caracterul imperativ vital al spunerii de pove[ti în locuri [i împre-
jur\ri anume (aici, mijlocind individului ad\post, deci protec]ie, comu-
nicare, refacere a cuplului), care trimite la credin]e arhaice, legate de func]ia
apotropaic\ a povestitului. Foarte probabil, obiceiul va fi fost r\spândit pe o
arie mult mai larg decât s-a crezut, cel pu]in la noi, unde s-au cules m\rturii
relevante, dar sporadice (Bîrlea, 1966, I, p. 16). Un basm care se deruleaz\
pân\ la un punct foarte asem\n\tor cu subiectul scenetei lui Uhland, la
Vasiliu, p. 17. ~n catalogul lui Schullerus, tipul 928* desemneaz\ tocmai
basmul nuvelistic a c\rui tem\ este G\zduirea pl\tit\ prin poveste. (N.t.)

333
4. Fata de împ\rat, p\zitoare de gâ[te

O ma[ter\ izbute[te prin calomnii s\-[i ridice so]ul atât de bine împotriva
fiicei sale, încât aceasta este alungat\ de-acas\ cu o hain\ de lemn, pe
dedesubtul c\reia îns\ poart\ rochii frumoase. La curtea unui împ\rat
vecin i se d\ s\ p\zeasc\ gâ[tele. Prin]ul o z\re[te cînd se scald\ [i se
însoar\ cu ea, împotriva voin]ei p\rintelui s\u. Dar [i acesta e cucerit dup\
ce necunoscuta apare de trei ori la biseric\ într-o asemenea str\lucire,
încât toat\ lumea e uimit\ ; împ\ratul se încredin]eaz\ astfel c\ nu o
p\zitoare de gâ[te e aceea care împ\rt\[e[te cinstea casei sale.

*
* *
Abia dac\ mai e nevoie de observat c\ la baza acestei nara]iuni se
afl\ acela[i lucru ca în basmul nr. 3. ~n locul rochiei din piele de
p\duchi avem a face aici cu haina de lemn ; în locul s\lii festive,
scalda. Aceasta din urm\ apare [i la Musäus, într-una din pove[tile
despre Rübezahl ; [i despre zei]ele p\mântului Hulda [i Nerthus
(Hertha) din mitologia germanic\ se poveste[te c\ se scald\.
Deoarece, [i dup\ c\s\torie, mireasa continu\ s\ fie p\zitoare de
gâ[te, frumuse]ea ei trebuie s\ se mai arate o dat\ : prin urmare,
biserica nu e decât o repetare a scaldei. Poate c\ aceast\ dedublare
oglinde[te faptul c\ eroul î[i g\se[te de dou\ ori mireasa, [i abia a
doua oar\ pe deplin (a se compara mai sus, p. 322).

5. Oglinda fermecat\

O femeie frumoas\ se vede în oglinda ei fermecat\ drept cea mai frumoas\


din ]ar\ pân\ în clipa în care propria ei fat\ o dep\[e[te în str\lucire.
Orbind-o, o alung\ într-un ]inut s\lbatic, dar Fecioara Maria îi red\ lumina
ochilor [i fata tr\ie[te ca o sor\ în casa celor doisprezece tâlhari, c\ci nici
unul nu vrea s-o cedeze altuia ca s\-i fie so]ie. ~n[tiin]at\ de oglinda
fermecat\, mama n\scoce[te alte nelegiuiri : o cufund\ pe fat\ într -un
somn de moarte, mai întâi cu ajutorul unui inel otr\vit, mai apoi cu cercei
otr\vi]i, în cele din urm\ cu o floare otr\vit\ cu care îi împodobe[te p\rul.
De dou\ ori o trezesc tâlharii, sco]ându-i podoabele, dar floarea nu le d\ de
b\nuit [i astfel fata nu se mai treze[te ; deoarece arat\ mereu ro[ie în obraz
[i proasp\t\, este pus\ într-un sicriu de sticl\ [i suspendat\ între doi
copaci. A[a o g\se[te un prin] plecat la vân\toare, care pune s\ fie adus\
la locuin]a lui [i care se bucur\ de frumuse]ea ei pân\ ce un ho] îi fur\, o
dat\ cu podoabele, [i floarea, trezind-o la via]\ [i dându-i prin]ului o
splendid\ mireas\.

334
*
* *
Aceea[i poveste o g\sim la Grimm (nr. 53) sub numele de „Alb\ ca
z\pada” [Sneewittchen], iar la Musäus sub numele de „Richilde”. ~n
prima edi]ie a basmelor Grimm, mama rea este, ca [i aici, cea natural\ ;
în edi]ia a doua, ca [i la Musäus, nelegiuirea e diminuat\ prin faptul c\
fata [i-a pierdut mama bun\ la na[tere [i e prigonit\ de o ma[ter\. Nu
conteaz\ felul în care fecioara e alungat\ [i apoi adormit\ ; cercetând
diferitele basme se observ\ o mare varietate de mijloace prin care
povestea ajunge s\ aib\ un astfel de început. Esen]ial\, în schimb,
este [ederea la tâlhari sau, precum în alte p\r]i, la pitici. Tâlharii atest\
deja o neîn]elegere : c\ci piticii sunt aceia care reprezint\ mai pur,
mai arhaic, lumea de jos, în care zei]a florilor doarme, a[teptându-[i
salvatorul. Sicriul de sticl\ nu este deci altceva decât c\m\ru]a în
care doarme Frumoasa din p\durea adormit\ ; p\durea în care tr\iesc
tâlharii sau piticii corespunde muntelui înconjurat de fl\c\ri al
Brunhildei sau gardului de m\r\cini c\]\r\tori al Frumoasei adormite.

6. Zilele babei

Legenda explic\ provenien]a a dou\ stane de piatr\ cu înf\]i[are


omeneasc\. O femeie rea pricinuie[te tot felul de suferin]e norei ei ; între altele
îi porunce[te s\ spele pân\ la albire ni[te lân\ neagr\. Ea ascult\, iar Cristos,
care apare cu Petru, o ajut\ [i fata izbute[te. Se întoarce acas\ împodobit\
cu flori abia r\s\rite. B\trâna [i fiul ei nevolnic sunt îns\ pedepsi]i. O var\
timpurie îi ademene[te cu turmele înainte de vreme în mun]i ; gerul care se
reîntoarce rapid îi încremene[te definitiv. Primele nou\ zile din aprilie [sic !]
cu blânde]ea lor în[el\toare sunt numite de aceea „zilele babei”.

*
* *
B\trâna rea care î[i chinuie nora cu sp\latul corespunde întocmai
Gerlindei, la a c\rei porunc\ Gudrun trebuie s\ spele descul]\ în
z\pad\. Acolo, ca [i aici, pedeapsa nu întârzie : nevinovatei aflate `n
suferin]\ i se al\tur\ un salvator care o r\zbun\, nelegiuirea este
pedepsit\.
Dac\ am identificat, pe bun\ dreptate, în figura Gudrunei captive
pe fecioara florilor ]inut\ în deten]ie umilitoare de zeit\]ile hibenale,
dar readus\ la lumina voioas\ de zeul-soare 21, atunci trebuie s\

21. Vezi introducerea mea la edi]ia Gudrun îngrijit\ de Vollmer, Leipzig, 1845,
pp. XLVII [i urm.

335
accept\m f\r\ rezeve c\ [i în cazul de fa]\ exist\ aceea[i semnifica]ie.
Dar pentru c\ basmul a fost folosit spre a explica originea unui
anumit fenomen [i a c\p\tat astfel colorit local, devenind legend\,
sensul ini]ial s-a tulburat. O caracteristic\ hot\râtoare a legendelor
este faptul c\ sunt mai s\race, mai nesemnificative decât basmele22 :
legarea de un loc anumit le stânjene[te mi[carea, le [tirbe[te plin\-
tatea. Dar în „Zilele babei” sunt înc\ destule elemente care sugereaz\
sensul primordial : suferin]ele tinerei femei coincid cu perioada care
preced\ prim\vara, cu iarna ; o dat\ cu venirea timpului florilor,
puterea fiin]elor vr\jma[e este frânt\, ele se retrag pe munte [i pier
acolo. {i ceea ce reprezint\ pentru Gudrun, în timp ce spal\, apari]ia
celor doi salvatori, Herwig [i Ortwin, reprezint\ aici apari]ia
Mântuitorului [i a ucenicului s\u. ~n legenda Gudrunei, vechii zei
s-au transformat în eroi frizoni, în gura femeii valahe, p\zitoarea de
vie, ei au devenit sfin]i.

7. Dracul din canea

O fat\ de împ\rat vrea s\ ia de b\rbat doar pe acela care e în stare s\


reziste la joc mai mult decât ea [i caut\ întruna pân\ în clipa în care se
ive[te dracul însu[i. Dup\ ce o biruie, acesta nu se mai uit\ la ea, ci o
preface, laolalt\ cu întreaga curte, în stan\ de piatr\, urmând s\ r\mân\
a[a pân\ când va veni cineva care îl va putea învinge. Ceea ce izbute[te
un fl\c\u vesel care îl închide prin [iretlic într-un butoi de vin. De îndat\
totul se reînsufle]e[te ; salvatorul devine ginerele împ\ratului [i domne[te
al\turi de el.

*
* *

~n centrul basmului se afl\ vr\jirea [i salvarea fetei de împ\rat, în


care se recunoa[te u[or Frumoasa adormit\. Cu totul nou\ e cauza
care produce vraja, patima pentru joc a prin]esei ; tot a[a modul
dezvr\jirii, respectiv dracul p\c\lit. Faptul c\ vechiul zeu hibernal a
luat chipul [i numele diavolului ]ine de concep]ia cre[tin\ mai târzie
care a p\truns în atât de multe basme. Schimbarea î[i are motiva]ia
ei, c\ci lupta dintre iarn\ [i var\, o dat\ ce nu mai e în]eleas\ în
accep]ia ini]ial\, ci în sens moral, nu mai poate fi perceput\ decât
sub forma luptei dintre bine [i r\u.

22. Deutsche Sagen, hrsg. von den Brüdern Grimm, I, VI.

336
8. Copiii de aur

O femeie face b\rbatului ei doi b\ie]i de aur ; slujitoarea, care vrea s\


ajung\ ea cucoan\, ucide pruncii [i pretinde c\ femeia a n\scut un c\]el,
provocând alungarea acesteia. Din mormântul copiilor uci[i cresc doi pomi
cu mere de aur. Femeia hain\ pune s\ fie t\ia]i, dar o oaie care m\nânc\
din mere fat\ miei de aur ; iar când [i ace[tia sunt spinteca]i, din ma]ele lor
luate de apele unui râu renasc cei doi b\ie]i. ~[i caut\ mama, vin cu ea în
casa p\rinteasc\ [i o demasc\ pe uciga[\.

*
* *
Potrivit celor sugerate mai sus (p. 325), acest basm trebuie raportat
la na[terea zeului-soare. Puteri vr\jma[e se opun, ceea ce este semni-
ficat de uciderea dup\ na[tere, dar via]a divin\ care s\l\[luie[te în
el m\tur\ toate piedicile.
~mprejur\rile pruncuciderii se reg\sesc la fel în numeroase bsme.
~n „Fr\]iorul [i surioara” [Brüderchen und Schwesterchen] (Grimm,
nr. 11), în „Cei trei omule]i din p\dure” [Die drei Männlein im Walde]
(Grimm, nr. 13) [i în „Nimfa din fântân\” [Die Nymphe des Brunnens]
la Musäus apare fecioara ridicat\ dintr-o condi]ie inferioar\ la rangul
de regin\ [i ai c\rei copii sunt uci[i de ma[ter\. O fals\ regin\ îi ia
locul, dar pân\ la urm\ adev\rul iese la lumin\.
Faptul c\ sunt doi b\ie]i pare s\ fie una din acele multiplic\ri
datorate reîntoarcerii soarelui în prim\vara urm\toare : acela[i [i
totu[i altul. O clarificare binevenit\ ofer\ „Petru Firicel” (nr. 10 din
colec]ia de fa]\) care e singur, în vreme ce în basmul german cores-
punz\tor (Grimm, nr. 60) apar doi fra]i care sunt întru totul identici.
Primul basm este f\r\ îndoial\ cel mai vechi, cel autentic. Dedublarea
apare, de altfel, în foarte multe legende, de pild\, în aceea despre
Romulus [i Remus, sursa probabil\ a ~mp\ratului Octavian [Kaiser
Oktavianus]*. ~n schimb, Cyrus, Paris, Perseus, Oedip, Gregorius **,
Sigrid din Wilkinasage (cap. 140), fiul Genovevei, fiul contelui von
Calw (Grimm, Legende germane, nr. 480) [i mul]i al]i eroi p\r\si]i au
r\mas, precum e firesc, singuri. Dac\, totu[i, îi al\tur\m copiilor de
aur, nu trebuie s\ ne deruteze faptul c\ mai mul]i dintre ei nu sunt

* Carte popular\ de la 1535. (N.t.)


** Gregorius, legend\ în versuri (în jur de 1190) de Hartmann von Aue, care
leag\ motivul incestului, al c\in]ei [i al isp\[irii de figura, neatestat\ istoric,
a Papei Grigore. Este cunoscut\ [i sub numele de Gregorius von dem Stein
(Gregorius de pe stânc\), din pricina locului peniten]ei autoimpuse. (N.t.)

337
uci[i, precum ace[tia, ci doar izgoni]i. E vorba doar de alungare [i
reîntoarcere : alungarea poate s\ fie reprezentat\ prin expedierea
atât într-un spa]iu s\lbatic, cât [i în moarte, reîntoarcerea atât prin
reg\sire, cât [i prin reînviere.
Important este c\ b\ie]ii se reîntorc în cele din urm\ pe deplin la
via]\ cu ajutorul apei. Apa reprezint\ aici nedeterminarea din care ia
na[tere zeul-soare, la fel ca [i Afrodita ; dup\ unele legende Athena [i
Apollo, Perseu, apoi Siegfried din Wilkinasage provin din ap\ sau
sunt adu[i de ap\23. {i Oedip care ucide Sfinxul a fost, potrivit unei
tradi]ii, p\r\sit într-o luntre ; de asemenea, Tristan [i Beowulf, britul
[i danezul, omorâtorii de balauri, vin de peste m\ri ; iar Siegfried din
Cântecul Nibelungilor urc\ cel pu]in pe Rin, în sus ; tot astfel, Cavalerii
Lebedei, apoi Gahmuret, tat\l [i modelul lui Parzifal, Gregorius de pe
stânc\, replica occidental\ a lui Oedip – to]i ace[tia intr\ aici, chiar
dac\, în cazul lor, adversarul animal s-a transformat într-unul uman –
c\l\toresc pe ap\, fie ca prunci, fie ca eroi maturi, gata de lupt\, ceea
ce pentru subiectul în discu]ie e acela[i lucru. Acesta e [i cazul lui
Ahile, corespondentul lui Siegfried din legenda ionian\, în m\sura în
care el nu este doar fiul unei zei]e a m\rii, ci [i eroul care vine dintr-o
insul\ pe câmpia din fa]a Troiei, scena faptelor sale de vitejie. Trebuie
amintit aici [i Moise, care este abandonat pe ap\, crescut de str\ini,
dup\ care ucide un du[man [i-[i elibereaz\ poporul 24. Din clipa în
care mitul devine legend\ istoric\, apare [i necesitatea de a motiva
asemenea date. ~n ce prive[te, de pild\, ie[irea din ap\, legenda vrea
s\ l\mureasc\ felul în care b\iatul a ajuns în aceast\ situa]ie : e
vorba când de o încercare de salvare, precum în cazul lui Moise [i a
lui Ahile, care urmeaz\ s\ scape pe insula sa de m\celul din fa]a
Troiei ; când de un rapt ca în cazul lui Tristan ; când de un imbold
spre aventuri precum la Siegfried [i Beowulf ; cînd de încercarea de
a împiedica o nenorocire precum la Cyrus, Perseu, Paris, Oedip ; sau
de a ascunde o fapt\ s\vâr[it\ ca la Gregorius ; sau de a pedepsi o
astfel de fapt\ ca la Florian (nr. 27 în colec]ia de fa]\). S-ar putea face
o selec]ie de povestiri pe tema abandon\rii b\iatului sau a b\ie]ilor
în p\dure ori în pustiet\]i.
C\ci apa nu e neap\rat necesar\. Lipse[te, de pild\, într-un basm
din nordul Germaniei (Grimm, nr. 47), al c\rui subiect corespunde
destul de bine cu acela al „Copiilor de aur”, anume în „Despre tufa de
ienup\r” [Van den Machandelboom]. Tat\l m\nânc\ f\r\ s\ [tie carnea

23. Cf. exemplele adunate de W. Müller, Erklärung der Nibelungensage, p. 69.


24. Ceea ce nu vrea s\ însemne c\ marele precursor al lui Cristos ]ine de
lumea basmului, ci doar c\ în povestirea tinere]ii sale se împletesc reminis-
cen]e din vechile mituri, cum s-a întâmplat [i în cazul altor figuri impor -
tante : Atila, Teodorich, Arthur, iar cel mai clar în acela al lui Carol cel Mare.

338
b\iatului ucis, sora devotat\ îi îngroap\ oasele, pe mormânt cre[te
un ienup\r din care î[i ia zborul o pas\re, ma[tera omoar\ pas\rea,
dar pân\ la urm\, aceasta se face b\iat la loc. Aici mormântul [i
pas\rea au luat locul apei. Alte basme reprezint\ altfel ie[irea din
indeterminare, din întuneric. Bun\oar\, în tinere]e, Ahile tr\ie[te
printre femei ; Parzifal cre[te în pustietate, îndrumat doar de mama
sa [i îndrumat gre[it ; la fel [i Siegfried ; Tristan la un vasal al tat\lui
s\u mort prematur ; Cyrus, Paris, Romulus, copiii lui Octavian,
Gregorius cresc printre p\stori sau în medii umile ; Moise tr\ie[te
printre du[manii poporului s\u [i apoi printre p\stori. „Atât de
nesfâr[it\ e rena[terea ideilor vii”25 ; identicul se reîntoarce necon-
tenit, în ve[nice [i pl\cute varia]ii, f\r\ a ne obosi vreodat\, ca un
izvor nesecat de art\ poetic\ desf\toare de inimi.
Dup\ cum basmul nostru a putut fi situat, pe latura tocmai
discutat\, în societatea celor mai frumoase legende, tot a[a el poate
fi urm\rit [i pe o alt\ direc]ie. ~ntr-un basm german omonim, „Copiii
de aur” [Die Goldkinder] (Grimm, nr. 85) apar, ce-i drept, b\ie]ii de
aur, dar nara]iunea are o cu totul alt\ desf\[urare. Desemnarea
celor doi fra]i ca fiind de aur furnizeaz\, de altfel, un nou argument
în favoarea corectitudinii interpret\rii de mai sus. Prin „de aur”,
limba basmului în]elege înf\]i[area luminoas\ a zeit\]ilor bune,
aflate necontenit în lupt\ cu cele rele, întunecate. Una din acestea
este [i mama hain\ : ea cunoa[te primejdia care o amenin]\ ; are
mijloacele de a i se sustrage o vreme, dar puterea superioar\ care
ac]ioneaz\ în cei prigoni]i învinge, totu[i, pân\ la urm\.

9. Despre ~mp\ratul Alb [i ~mp\ratul Ro[u

Un b\iat, Petru26, e foarte vesel deoarece a visat c\ va ajunge împ\rat.


~ntrebat de tat\l s\u asupra pricinii bunei sale dispozi]ii, nu vrea s\
m\rturiseasc\ [i e de aceea alungat. Ajunge la curtea ~mp\ratului Alb,
câ[tig\ dragostea fetei de împ\rat care, atunci când tân\rul cade în dizgra]ie
[i e condamnat s\ se pr\p\deasc\ în turn, îl viziteaz\ în tain\ [i-l hr\ne[te.
~n vreme ce el este dat acolo uit\rii, ~mp\ratul Ro[u îl amenin]\ pe ~mp\ratul
Alb cu pierderea împ\r\]iei, dac\ nu poate r\spunde la trei întreb\ri. ~n
dou\ rânduri î[i d\ concursul Petru prin gura fetei de împ\rat, care pretinde

25. Brüder Grimm, Kinder-und Hausmärchen I, 1819, p. XXIX.


26. Abia dac\ se va putea g\si vreun nume pe care valahii s\-l dea mai des
fiilor lor ; de aceea îl au predilect [i eroii de basm. ~nrudit cu asta este
faptul c\ la valahi, ca [i aiurea, un num\r mare de legende [i snoave
povestesc tocmai despre Sfântul Petru. Figura sa este mai apropiat\, mai
uman\, decât a celorlal]i Apostoli.

339
c\ a visat sfaturile bune ; în al treilea rând ea se preface a fi visat c\ Petru
mai tr\ie[te [i c\ e singurul care poate s\ fie de ajutor. Astfel e scos din
temni]\, î[i ]ine f\g\duiala, îl biruie pe ~mp\ratul Ro[u, ia de nevast\ pe
fata ~mp\ratului Alb [i mo[tene[te, în fine, ambele împ\r\]ii.

*
* *
Dou\ lucruri ies în mod special în eviden]\ în acest basm :
îndeplinirea sarcinilor, de care depinde st\pânirea împ\r\]iei, [i
opozi]ia dintre cele dou\ împ\r\]ii, care se suspend\ cu victoria
uneia dintre ele.
Ducerea la bun sfâr[it a celor trei sarcini, prin care un tân\r de
obâr[ie modest\ ajunge la puterea suprem\, apare [i altminteri
frecvent. De cele mai multe ori îns\, sarcinile pretind curaj [i for]\ :
ele trebuie s\-l ateste pe b\rbatul puternic, curajos, în]elept, c\ruia
urmeaz\ s\-i revin\ fecioara [i împ\r\]ia, pentru c\ numai el este
vrednic de ele. Din aceast\ categorie sunt muncile lui Herakles,
luptele lui Siegfried pentru ob]inerea Brunhildei. F\r\ îndoial\, cele
trei sfaturi ale lui Petru coincid cu lupta lui Siegfried cu balaurul [i
trecerea lui prin fl\c\ri, precum [i cu lupta lui Herakles cu leul : o
epoc\ ulterioar\ care a pus accentul mai mult pe [iretenie [i pe haz
a procedat, în acord cu ea îns\[i, la schimbarea sarcinilor eroului în
felul în care s-a v\zut aici. Aceast\ reprezentare schimbat\ nu are
cum s\ fie originar\ pentru motivul c\ nici în istorie [i, cu atât mai
pu]in în lupta dintre iarn\ [i var\, victoria unei împ\r\]ii asupra
alteia nu se ob]ine prin r\spunsul la ghicitori.
Transformându-se cu timpul, basmul a p\strat victoria, dar mijloa-
cele ob]inerii ei [i-au pierdut treptat în]elesul adev\rat, totul a devenit
strâmb, iar pe m\sur\ ce elementele aparent naturale au sporit în
paguba celor fantastice s-a diminuat verosimilitatea interioar\, necesi-
tatea [i rotunjimea poetic\.
Basmul de fa]\ este unul din acelea care s-au îndep\rtat destul
de mult de solul fantastic, intrate fiind cumva în împrejur\rile vie]ii
cotidiene. De amintit aici, ca o dovad\ cu deosebire concludent\,
ocheanul ca substitut ra]ionalizant al oglinzii fermecate care ]ine de
o lume mai arhaic\ a basmului. De la r\spunsurile date de Petru la
întreb\ri la acelea date de Popa Amis *, de Till Buhoglind\ [i de

* Die Schwänke des Pfaffen Amîs, prima culegere de snoave germane (în jur
de 1230), datorat\ vagantului der Stricker : 12 nara]iuni scurte în versuri
despre în[el\toriile unui preot englez, care în cele din urm\ se c\lug\re[te
[i ajunge stare]. (N.t.)

340
întreaga tagm\, în care intr\, de asemenea, „~mp\ratul [i egumenul”*
al lui Bürger nu mai e decât un mic pas.
Concep]ia modern\ a acestui basm se afl\ poate în leg\tur\ cu
faptul c\ el aminte[te foarte viu de o istorie biblic\, anume de aceea
a lui Iosif. {i Petru viseaz\ în tinere]ea lui despre m\riri viitoare ; [i
el este în\l]at [i apoi aruncat în temni]\, împrejurare în care un rol
important îl joac\ [i aici iubirea, numai c\ în alt fel ; [i el se salveaz\
prin iste]ime, mai întâi pe sine din temni]\, apoi salveaz\ pe împ\rat
de primejdia care îl amenin]\ ; [i lui i se împlinesc visele promi]\toare
din tinere]e.
Singurul element fantastic care s-a mai p\strat este ura puternic\
dintre cele dou\ culori. Cauza nu e evident\, dar probabil c\ a fost
cândva, deoarece constituie axa pove[tii. Dac\ privim spre religiile
p\gâne din trecutul îndep\rtat, întâlnim la aproape toate popoarele
lupta dintre dou\ puteri vr\jma[e, dintre care una se bate pentru
d\inuirea lucrurilor p\mânte[ti, cealalt\ pentru subminarea lor.
Acesta e sensul pe care îl are lupta dintre olimpieni [i gigan]i, dintre
aseni [i uria[ii vr\jma[i. Presupun c\ împ\r\]ia alb\ de aici cores-
punde olimpienilor [i asenilor, cea ro[ie gigan]ilor [i uria[ilor. Mai
departe nu ne putem aventura deoarece totul este prea obscur ;
totu[i, s-ar zice c\ Petru, ales de soart\ s\ ias\ din întunericul
condi]iei umile, alungat din pozi]ia înalt\ la care ajunge [i îndep\rtat
de lâng\ fata de împ\rat, dar revenit apoi [i ob]inând o victorie
definitiv\ în fruntea puterilor albe, nu este nimeni altul decât
zeul-soare. ~n lumea slav\ alb e tot una cu bun, [i nu degeaba, în
biografia sa, Maximilian I a pus s\ fie numit atât el, cât [i tat\l s\u
Weisskunig** [Regele alb], spre deosebire de cel albastru, ro[u [.a.
Compararea luptelor p\mânte[ti cu acelea din basme, legende eroice
[i mituri este desigur tot atât de veche ca [i transpunerea în mituri
a elementelor istorice : zeii de alt\dat\ iau numele unui Theodoric***

* „Der Kaiser und der Abt”, balad\ humoristic\ [i anticlerical\, din 1784,
dup\ Thomas Percy. Este, de fapt, în ambele cazuri o prelucrare a basmului
AT 922, r\spândit [i la noi. La Bürger, stare]ul de la m\n\stirea Sankt
Gallen trebuie s\ r\spund\ la urm\toarele întreb\ri : 1. cât valoreaz\
suveranul ; 2. în cât timp poate el ocoli p\mântul c\lare ; 3. la ce se
gânde[te, iar acel lucru s\ fie o minciun\. ~n locul stare]ului nevrednic
r\spunde ciobanul s\u iste]. (N.t.)
** Scrierea, cu titlul Weisskunig, a fost redactat\ în 1516, dup\ indica]iile
împ\ratului, de secretarul s\u particular, Marx Treitzaurwein. Titlul vine
de la armura alb\ în care se îmbr\ca Maximilian pentru a merge la turniruri
sau pe câmpul de b\taie. (N.t.)
*** E vorba de Theodoric cel Mare (454-526), regele go]ilor din spi]a amalerilor,
fondatorul regatului ostrogot din Italia, care dup\ moarte a fost transfigurat
în figura legendar\ a lui Dietrich von Bern (= Verona), eroul a numeroase
poeme eroice [i eposuri cavalere[ti. (N.t.)

341
[i Gundikar *, welfii [i hohenstaufenii sunt compara]i cu amelungii **
[i nibelungii sau cu ghelfii [i ghibelinii.

10. Petru Firicel

Alungat din casa p\rinteasc\ de o ma[ter\ rea, Petru se duce în p\dure,


unde î[i cl\de[te o locuin]\ cu ajutorul lui Strâmb\-lemne [i Sfarm\-piatr\.
Aici sunt nec\ji]i de un pitic hain cu barba de-un cot, c\lare pe jum\tate de
iepure. El îi doboar\ pe tovar\[ii lui Petru, dar acesta îl urm\re[te pân\ în
pe[tera lui întunecat\, unde îl omoar\.
Iese cu greu la lumina zilei [i e luat de suflet de c\tre o b\trân\ oarb\.
Prin viclenie smulge balaurilor, care `i r\piser\ femeii vederea, taina afl\rii
ei, dup\ care îi omoar\. B\trâna î[i recap\t\ vederea dup\ ce î[i spal\ ochii
într-un iaz de lapte.
Dar eroul nu mai r\mâne mult aici. La plecare prime[te de la o vulpe, un
lup [i un urs câte un pui de animal. Ajunge astfel la curtea împ\ratului, a
c\rui fat\ urmeaz\ tocmai s\ fie înghi]it\ de un balaur. Petru o salveaz\,
s\getând cele dou\sprezece capete ale balaurului ; dup\ victorie adoarme,
vine un ]igan care îi taie capul, iar cu cele dou\sprezece capete ale balaurului
se d\ drept salvatorul fetei de împ\rat. Dar animalele îl vindec\ pe erou
prin puterile lor n\zdr\vane, iar el î[i adevere[te fapta cu limbile balaurului
pe care le luase cu sine, apoi prime[te împ\r\]ia [i pe fat\ de so]ie.

*
* *
Numele de Firicel este f\r\ îndoial\ înrudit cu Trandafir [i Florian,
cum este numit eroul solar care treze[te florile la via]\ în basmele nr.
23 [i 27. C\ci cu acesta avem a face [i aici, dup\ cum rezult\ din
faptul c\ salvarea fetei de împ\rat, uciderea lui Petru, învierea lui
miraculoas\ [i gloria final\ constituie miezul basmului. El o smulge
du[manului ei pe zei]a florilor, nu se poate însura imediat cu ea, dar
biruie pân\ la urm\ toate piedicile care îi stau în cale ; comp. p. 322,
precum [i observa]iile la „Zâna de aur a m\rii” (nr. 26). Animalele
n\zdr\vane corespund bunurilor pre]ioase pe care le posed\ în genere
eroul, cum ar fi calul Grani, cu ajutorul c\ruia Sigurd î[i îndepline[te
faptele de vitejie. Tot a[a interpreteaz\ [i fra]ii Grimm animalele din
basmul „Cei doi fra]i” [Die zwei Brüder] (la Grimm, nr. 60, cf. nota 3,
110), înrudit îndeaproape cu acesta.

* Rege burgund (sec. al V-lea) cu re[edin]a la Worms, b\tut de huni sub


Atila. Personalitatea [i destinul l-au f\cut s\ slujeasc\ drept suport istoric
al personajului Gunther din Cântecul Nibelungilor. (N.t.)
** ~n eposul eroic german, spi]a lui Dietrich von Bern, corespunzând neamului
amalerilor al lui Theodoric cel Mare. (N.t.)

342
Cele dou\ secven]e care preced povestea propriu-zis\ a lui Firicel
trebuie examinate separat, de[i ele con]in întâmpl\ri înrudite. Compa-
nia proast\ a lui Petru corespunde uceniciei lui Siegfried la fierari ;
luptele lui cu piticul în pe[ter\ [i apoi cu balaurul nu sunt altceva
decât lupta cu monstrul care o amenin]\ pe fata de împ\rat : de
fiecare dat\ e vorba de iarna vr\jma[\, subp\mântean\ : reprezent\ri
diferite ale aceleia[i st\ri de fapt s-au întâlnit în una [i aceea[i
poveste, deoarece unitatea ini]ial\ nu a mai fost perceput\. Stranie e
totu[i secven]a a doua, în care Firicel recupereaz\ vederea furat\ de
balauri ; la fel ca în cazul feciorului n\zdr\van (nr.1) care recucere[te
de la zânele din Lacul Negru puterea v\rului s\u (cf. pp. 106, 329).

11. Vili[ Viteazul

Feti]a unui rege este r\pit\ de un balaur la trei zile de la na[tere. Când
se face mare, fiul de împ\rat n\scut în aceea[i noapte cu ea pleac\ în lume
pentru c\ a visat c\ trebuie s-o caute. I se al\tur\ eroul nemuritor Vili[, de
pe care sar cercuri de fier dup\ ce bea vin. Trec cu bine de primejdiile din
Câmpia Dorului [i din aceea a Plângerii, precum [i de ademenirile Câmpiei
Florilor. De la Regina Florilor, care nu [tie unde s\l\[luie[te balaurul fur,
sunt trimi[i la Sfânta Miercuri, de la ea la Sfânta Vineri, de aici, în fine, la
Sfânta Duminic\. Nici aceasta nu [tie s\ le spun\, dar cu ajutorul unui
fluier fermecat adun\ toate viet\]ile. La sfâr[it de tot apare [i vulturul,
r\nit de balaur la o arip\ [i care astfel poate s\-i îndrume. Eroii o r\pesc pe
fecioar\, dar balaurul îi urm\re[te, îl arunc\ pe Vili[ în h\u, iar pe prin] în
nori. Vili[ î[i revine, îl g\se[te pe prin] [i se în]eleg cu fata ca prin lingu[eli
s\ afle de la balaur în ce îi st\ taina puterii. Balaurul spune c\ dac\ este
biruit vulturul de la iazul de lapte, atunci poate fi [i el învins. Vili[ îl doboar\
pe vultur [i îl omoar\ pe balaur cu o sabie oferit\ de patru stâlpi de piatr\,
dar e pe punctul s\ ajung\ în mare primejdie din pricina sângelui în fierbere
al monstrului. Dup\ ce Vili[ o ap\r\ pe fat\ de capcanele întinse de socrii
ei invidio[i, o c\ma[\ fermecat\ [i un cal fermecat, se preface în stan\ de
piatr\ ; prin]ul îl readuce la via]\ dup\ ce îl strope[te cu sângele proasp\t
al unui copil înrudit cu el. Abia acum prin]ul se însoar\ cu mireasa lui.

*
* *
Multiplicarea eroului, despre care am vorbit deja la p. 337, apare
aici prin aceea c\ Vili[ face [i tr\ie[te toate lucrurile importante, în
vreme ce prin]ul are parte doar de pl\cere, iar la sfâr[it îl treze[te la
via]\ pe erou. Faptul c\ cei doi sunt unul [i acela[i rezult\ din
observa]iile de la p. 328 despre multiplicarea diferitelor fiin]e. P\pu[i
precum acolo v\rul, iar aici prin]ul nu pot fi originare ; putem f\r\
343
doar [i poate presupune c\, în forma ini]ial\ a pove[tii, Vili[ se [i
însura cu fata eliberat\, se f\cea stan\ de piatr\ [i era salvat. La
începutul [i sfâr[itul nara]iunii întâlnim acela[i lucru : cercurile de
fier care sar de pe trupul lui Vili[ semnific\, de asemenea, lan]urile
mor]ii [i ale iernii de care se elibereaz\ prim\vara zeul-soare. ~n
basmul german „Regele-broasc\ sau Heinrich cel de fier” [Der
Froschkönig oder der eiserne Heinrich] (Grimm, nr.1), fiului de rege îi
st\ al\turi, ca [i aici, un slujitor credincios (Heinrich), c\ruia îi
plesnesc cercurile de fier din jurul inimii ; la fel [i st\pânul s\u, care
prim\vara – eliberat din temni]a iernii, ceea ce denot\ lep\darea
înf\]i[\rii de broasc\ – pleac\ cu (spre) mireasa lui. Deoarece prin]ul
[i slujitorul sunt unul [i acela[i, înf\]i[area de broasc\ [i cercurile
care plesnesc au un în]eles identic. Vinul b\ut de Vili[ simbolizeaz\
for]a învior\toare a prim\verii. ~n mod curios apare aici Regina
Florilor care particip\ activ la salvarea fecioarei, dar nu cunoa[te
locul în care ea e ascuns\, motiv pentru care putem presupune c\ îi
este mam\, corespunzând zei]ei Demetra din mitologia greac\. Dup\
Murgu (p. 83), Doamna Florilor joac\ [i azi un rol în reprezent\rile
valahilor, al\turi de zân\ care, de fapt, e Diana (v. p. 303). Cele trei
sfinte care dau îndrum\ri [i contribuie (la momentul stabilit ?) la
salvarea fecioarei apar [i în nr. 22 [i 24. ~n ultima nara]iune li se
spune surori [i f\r\ îndoial\ ele sunt ursitoarele (Nornele, Parcele).
Faptul c\ au nume de zile e cu atât mai potrivit cu cât no]iunile de
zi, timp [i soart\ se contopesc.
Fluierul fermecat care ademene[te animalele [i ajut\ la desfacerea
vr\jii nu este altul decât acela care a dat numele faimoasei opere a
lui Mozart. Schikaneder * a desfigurat, fire[te, jalnic vechiul în]eles,
f\când din r\pitorul fecioarei o fiin]\ bun\ (Sarastro, Zoroaster), din
mama jefuit\, o zeitate nocturn\ hain\, deci a r\sturnat complet
lucrurile. Fluierul este unul din bunurile fermecate ale eroului,
conferit de puteri superioare, ca [i cornul d\ruit de Oberon ** lui
Hüon. Un alt bun este sabia primit\ de Vili[ de la stâlpii de piatr\, la
fel ca Siegfried care î[i cap\t\ spada, Balmung (adic\, fiul grotei), din
pe[tera piticilor.
~mprejurarea de a descoase pe cineva spre a-i afla taina, care aici
este hot\râtoare, apare [i altminteri, doar c\ în alt context : Simson,

* Emanuel Johann Schikaneder (1751-1812), actor, cânt\re], director la


teatrul din Regensburg. A scris, dup\ cum se [tie, libretul Flautului fermecat
[i succesul operei l-a salvat de faliment, c\ci Mozart nu [i-a rezervat
drepturi de autor. (N.t.)
** Regele elfilor din eposul cu acela[i titlu al lui Cr. M. Wieland (1780), inspirat
în cea mai mare parte de romanul cavaleresc francez Huon de Bordeaux
(sec.al XII-lea) – n.t.

344
chiar [i dup\ nume un zeu solar, se d\ de gol în fa]a Dejanirei ;
Siegfried, din pricina curiozit\]ii Krimhildei. Dar, în vreme ce acolo
se preg\te[te astfel pieirea fiin]ei bune, în basmul lui Vili[ cea care
se tr\deaz\ e fiin]a hain\ ; tot a[a în basmul german despre „Dracul
cu cele trei fire de p\r de aur” [Der Teufel mit den drei goldenen
Haaren] (Grimm, nr. 29) [i în „Dracul [i bunica lui” [Der Teufel und
seine Grossmutter] (Grimm, nr. 125).
Prigonirea miresei de c\tre rude coincide desigur cu du[m\nia lui
Hagen [i Gunther împotriva lui Siegfried, deci ea se adreseaz\ nu
fetei, ci eroului salvator.
Reînvierea cu ajutorul sângelui a dat mult de furc\ antichit\]ii.
Compar\ aici S\rmanul Heinrich [Der Arme Heinrich] al fra]ilor
Grimm, Berlin, 1815, p. 172 *. ~n aceea[i ordine de idei, de men]ionat
[i obiceiul fr\]iei de sânge despre care se vorbe[te pe larg tot acolo
(pp. 183 [i urm.).

12. O poveste de pe vremea romanilor

Se poveste[te cum s-a renun]at la obiceiul de a-i ucide pe b\trâni. Un


fiu bun î[i îngrije[te tat\l pe ascuns : lupta pe care b\rba]ii o au de dat cu
un monstru dintr-o pe[ter\ labirintic\ se sfâr[e[te cu bine numai datorit\
sfatului `n]elept al b\trânului, ceea ce duce la hot\rârea de a se renun]a la
acest crud obicei.

*
* *
„Vremea romanilor” desemneaz\, de fapt, doar o epoc\ îndep\rtat\ :
valahii folosesc predilect aceast\ formul\ deoarece sunt mândri de
originea lor roman\. Din destinul zeului s-a p\strat aici doar lupta
cu monstrul. Felul în care este înf\]i[at acesta aminte[te foarte bine
de Minotaur ; sfatul în]elept al b\trânului care îi scoate pe lupt\tori
afar\ din pe[ter\ este tot una cu firul Ariadnei, [i deci un rest din
bunurile miraculoase care îl ajut\ pe erou s\ ias\ înving\tor ; un al
doilea mijloc este calul n\zdr\van (Grani al lui Siegfried) ; un al
treilea, sabia, a fost poate doar uitat de povestea noastr\. De o soart\
identic\ are parte, f\r\ îndoial\, [i Ariadna acestui Tezeu valah : o

* E vorba de legenda lui Hartmann von Aue (în jur de 1195) care istorise[te
povestea vindec\rii de lepr\ a unui cavaler p\c\tos prin harul divin, urmare
a propriei c\in]e [i a spiritului de sacrificiu a unei fete neprih\nite. Fra]ii
Grimm au publicat textul într-o edi]ie critic\, prima dintr-o serie con-
sacrat\ tip\ririi de opere poetice medievale. (N.t.)

345
urm\ a ei s-a p\strat, s-ar zice, în faptul c\ uciderea monstrului are
drept consecin]\ suspendarea obiceiului barbar. Trecerea fecioarei
florilor în proprietatea zeului hibernal a fost frecvent prezentat\ ca o
jertf\ prin care sunt r\scump\rate pustiirile monstrului, a[a de pild\
în cazul Minotaurului ; când el e doborât, jertfa e suspendat\. Dar
înc\ din legenda Minotaurului, ca [i din aceea a lui Sigurd din Edda,
se vede c\ mireasa eroului nu mai este abandonat\ monstrului, ci
urmeaz\, f\r\ leg\tur\ necesar\, s\ fie cucerit\ ulterior. ~n povestea
valah\ s-a renun]at cu totul la ea, [i într-o asemenea m\sur\, încât
tributul, c\ruia în legenda antic\ îi pune cap\t Tezeu, nu mai const\
din oameni tineri, ci din vârstnici, care nu mai sunt sacrifica]i
monstrului. A[a se r\t\ce[te basmul, de sute de ori, atunci când
p\r\se[te terenul mitului [i se angajeaz\ pe drumul istoriei.

13. Prin]esa [i porcarul

O fat\ de împ\rat vrea s\ se m\rite doar cu acela care e în stare s\ se


ascund\ de trei ori atât de bine, încât s\ nu-l poat\ descoperi cu oglinda ei
fermecat\ ; cel care e învins în aceast\ întrecere î[i pierde [i via]a. Numero[i
sunt cei care încearc\ zadarnc ; cuteaz\ atunci [i porcarul împ\ratului.
For]ele naturii îi sunt apropiate, a[a încât în prima zi un vultur îl ascunde
în nori, a doua zi un pe[te în adâncul m\rii ; dar în ambele cazuri degeaba.
A treia oar\ un duh al p\durii îl preface într-un trandafir frumos [i îl fixeaz\
în spatele coroanei prin]esei, care astfel nu îl poate vedea [i el câ[tig\.

*
* *
~l întâlnim aici din nou pe tân\rul de condi]ie umil\, pe care
puteri miraculoase îl ajut\ s\ accead\ la str\lucitoarea mireas\.
Pricina pentru care ea trebuie câ[tigat\ cu dificultate nu st\, precum
a fost cu siguran]\ cazul în forma ini]ial\ a nara]iunii, în faptul c\
un tâlhar, un balaur etc. a r\pit-o, ci în aversiunea ei pentru c\s\-
torie, la fel ca Brunhilde din Cântecul Nibelungilor. Ca s-o cucereasc\,
aceasta îl pune pe erou s\ se lupte numai cu ea îns\[i ; tot a[a [i aici,
doar c\ eroina nu mai este r\zboinic\, asemenea Brunhildei, ci
priceput\ în vr\jitorii ; luptele nu mai pretind for]\ [i curaj, ci cuno[-
tin]e tainice, magice, precum par]ial [i în cazul lui Siegfried. Tot a[a
o cucere[te Oedip pe Iocasta, dezlegând ghicitoarea Sfinxului ; în
basmul valah, Sfinxul vr\jma[ s-a pierdut, rolul s\u fiind preluat de
fata de împ\rat.
{i rolul oglinzii fermecate e altul. ~n „Cronica celor trei surori”, la
Musäus, vraja care îi apas\ pe cei trei prin]i [i pe frumoasa Hildegard,

346
adic\ puterea iernii, este anulat\ prin faptul c\ Reinald sparge o
tabl\ cu semne magice : ursul, vulturul [i pe[tele, adic\ p\mântul,
aerul [i apa (Demetra, Zeus, Poseidon) îl ajut\ s\ sfarme vraja. Tot
a[a, vedem [i în basmul nostru cum vulturul, pe[tele [i duhul p\durii
(aer, ap\ [i p\mânt) se unesc cu eroul [i nimicesc puterea oglinzii
fermecate. Pe aceasta eroul o [i sparge mai apoi pe loc. Putem deci
presupune de-a dreptul c\ fecioara posed\ oglinda nu în calitate de
zei]\ a florilor, ci în m\sura în care a preluat semnifica]ia, ce i-a
devenit proprie, a zeit\]ii hibernale disp\rute. Faptul c\ distrugerea
oglinzii nu determin\ victoria, ci îi urmeaz\ acesteia întâmpl\tor, nu
a putut figura deci în nara]iunea originar\.
~nrudirea strâns\ a acestui basm cu cel mai sus pomenit al lui
Musäus, deci [i cu „Fiul n\zdr\van al împ\r\t\sei” (nr.1, cf. p. 327),
este neîndoielnic\. {i totu[i, cât de diferite apar ele la lectur\ ! La
început deosebirea dintre dou\ sau trei concep]ii s-a manifestat în
varia]ii inaparente, în accentuarea sau estomparea unui detaliu ;
dar înaintând apoi fiecare pe drumul s\u, dezvoltând sugestia ini-
]ial\, ele s-au îndep\rtat pân\ la irecognoscibil una de cealalt\.

14. Vaca n\zdr\van\

Un b\iat al c\rui na[ e Dumnezeu însu[i prime[te de la acesta numele


de Petru [i o vac\. Ea fat\ alte dou\, una cafenie [i alta p\tat\, pe care
diavolul încearc\ zadarnic s\ pun\ mâna. Un împ\rat f\g\duie[te s\ dea
împ\r\]ia [i mâna fetei sale aceluia care va ara într-o zi dou\ pogoane de
aram\. Petru izbute[te cu ajutorul vacilor sale, dintre care una împinge
chiar soarele înapoi cu coarnele, c\ci cobora prea devreme. Apoi împ\ratul
vrea s\-l lipseasc\ de r\splat\, p\c\lindu-l, dar, iar\[i cu ajutorul vacilor,
intr\ în st\pânirea bunurilor sale. Un alt rege i le ia prin vicle[ug, dar
numai pentru scurt\ vreme, c\ci prin acelea[i mijloace [i le recupereaz\.

*
* *
Semnifica]ia divin\ a lui Petru mai e perceptibil\ în faptul c\ e
finul lui Dumnezeu [i c\ posed\ vacile divine. ~n credin]ele p\gâne,
acestea sunt înso]itoarele zeului-soare, precum în alte p\r]i unul
sau mai mul]i cai. Rela]ia lor cu biruin]a verii se str\vede în m\sura
în care arama pe care ele o ar\ reprezint\ doar solul tare [i f\r\
vegeta]ie din timpul iernii. Diavolul a fost introdus de o viziune
cre[tin\ mai târzie în locul zeului hibernal, a[a cum s-a observat la
pp. 331, 336. O tulburare a con]inutului arhaic provine din faptul

347
c\ împ\ratul [i fata lui sunt împotriva eroului : ca [i în nara]iunea
despre porcar (nr. 13), ei au preluat o parte din sarcinile care revin,
de fapt, zeului hibernal.
Numeroase asem\n\ri cu acest basm are o poveste din nordul
Germaniei, „Ferenand cel credincios” [Ferenand getrü] (Grimm, nr.
126). {i aici, Dumnezeu însu[i e na[ ; în locul vacii, el îi d\ruie[te
finului un cal, care prin culoarea lui alb\ se v\de[te lesne a fi un cal
solar, cu atât mai mult cu cât are [i darul vorbirii [i-l ajut\ pe erou
s\ se însoare cu fata de împ\rat în acela[i fel ca vacile de aici sau ca
Grani din Edda. Eroina din basmul german este iar\[i una din
fecioarele adormite, ceea ce arunc\ o lumin\ [i asupra fetei de
împ\rat. ~n afar\ de cal, Ferenand mai are dou\ scule fermecate, o
pan\ de scris [i un fluier, de care îns\ nu se folose[te [i care deci
sunt, [i ele, pe punctul s\ se piard\, dup\ cum [i basmul valah a
renun]at deja la ele.

15. Pomul împ\c\rii

Un pescar î[i juruie[te b\iatul diavolului care îi f\g\duie[te în schimb o


mare bog\]ie. ~n ziua fixat\, b\iatul porne[te spre iad îmbr\cat în haine
preo]e[ti, cu multe cruci. Pe drum d\ peste o cas\ de tâlhari, unde tr\ie[te
mama cu cei doisprezece feciori. Nu i se face nici un r\u : preocupat\ de
mântuirea feciorilor, b\trâna îl roag\ s\ întrebe în iad cum se pot r\scump\ra
uciga[ii. Deoarece diavolul îl dispre]uie[te fiindc\ e preot, îi d\ chiar un
înscris la mân\, b\iatul pescarului se întoarce, iar tâlharul cel mai tân\r
pune în aplicare sfatul diavolului : bag\ în p\mânt ciomagul cu care a
f\ptuit primul omor, aduce ap\ cu gura [i îl ud\ pân\ ce înfrunze[te. Din
merele de aur care cresc în pom î[i iau zborul porumbei albi. La vederea
acestei minuni, se poc\iesc [i ceilal]i tâlhari, se înf\]i[eaz\ la judecat\ [i
sunt ierta]i.

*
* *
Episodul frecvent întâlnit, în care un tat\ î[i juruie[te copilul ca
jertf\, dar soarta d\ o întors\tur\ fericit\ întâmpl\rii, a fost discutat
la p. 331 : p\mântul î[i leap\d\ podoaba verde. Dac\ respingem
ideea c\ aici, în locul fecioarei care semnific\ de obicei aceast\
podoab\, apare un tân\r, atunci trebuie s\ ne gândim la un fenomen
înrudit : reîntoarcerea zeului-soare în prim\vara urm\toare. Iadul
înseamn\, ca [i în legenda nordic\ al lui Balder, locul unde trebuie
s\ stea zeul-soare atâta timp cât st\pânirea lui e zdrobit\.

348
Acest loc e îns\ reprezentat [i prin alt\ imagine, aceea a casei
tâlharilor. Afirma]ia mea nu va surprinde, dac\ se va avea în vedere c\
la fel procedeaz\ [i basmul „Oglinda fermecat\” (cf. p. 335) [i c\ în
lumea basmelor exist\ numeroase exemple de asemenea multiplic\ri.
~n plus, potrivit povestirii de fa]\, casa tâlharilor e situat\ aproape
de iad. Haina preo]easc\ a tân\rului care îl ap\r\ de iad este aceea[i
cu protec]ia zei]ei Artemis când o salveaz\ pe Iphigenia. Faptul c\
tân\rul iscode[te [i afl\ taina diavolilor, p\gubindu-i de sufletele
tâlharilor, figureaz\, de asemenea, printre faptele eroului în multe
basme. A[a [i în istoria lui Vili[ (nr.11) – a se vedea spre comparare
observa]iile de la pp. 344-345. Pomul împ\c\rii, f\cut s\ creasc\ prin
magie dintr-o bât\ uscat\, apare bun\oar\ [i în istoria LibuÍei la
Musäus. De asemenea, în istoria împ\ratului Carol ; poate c\ în
acest pom s-a p\strat una din minunile pe care trebuie s\ le s\vâr-
[easc\ zeul-soare înainte de a putea s\ se însoare ; pomul aminte[te
de merele de aur ob]inute de Perseu [i care ini]ial coincid, desigur, cu
comoara lui Sigurd. Comp. [i observa]iile de mai jos la „P\cal\” (nr.22).
Convertirea tâlharilor, reprezentat\ simbolic prin porumbeii albi,
este o interven]ie cre[tin\ ca [i haina preo]easc\ a eroului : la baz\
st\, f\r\ îndoial\, trezirea sau salvarea fecioarei, care în alte basme
este ]inut\ captiv\ în pe[tera tâlharilor [i care aici pare s\ fie repre-
zentat\ de mama ho]ilor, precum în nr. 5 de sora lor.

16. Fata împ\ratului [i mânzul

O fat\ de împ\rat îngrije[te cu duio[ie un mânz f\tat în ziua na[terii ei,


care m\nânc\ foc. Potrivit vrerii tat\lui s\u, urmeaz\ s\ se m\rite doar cu
acela care va putea dezlega o ghicitoare dat\.
Deoarece e sortit\ s\ ia de b\rbat pe fiul unui vr\jitor r\u [i balaur,
fuge, zburând prin v\zduh, c\lare pe mânz. Apare în haine b\rb\te[ti la
curtea unui alt împ\rat, ajunge aici la mare cinste [i scap\ cu ajutorul
mânzului de toate capcanele întinse de fo[tii sfetnici care vor s-o r\stoarne.
Astfel, când urmeaz\ s\ se probeze dac\ e fat\ sau b\iat, alege nu furca de
tors, ci armele. ~n fine, presupusul tân\r prime[te sarcina de a fura pentru
b\trânul s\u st\pân pe fata unui împ\rat vecin, închis\ într-un palat de
sticl\ : având la ea o comoar\ minunat\, porne[te în zbor, c\lare pe mânz,
dobânde[te fata de împ\rat, chipurile pentru sine, [i porne[te înapoi cu ea
sub pretextul c\ nu se poate însura pân\ ce nu o arat\ p\rin]ilor s\i. La
curtea celui care o trimisese, fecioara î[i dezv\luie adev\rata identitate,
fata din palatul de sticl\ se resemneaz\ s\ se m\rite cu b\trânul împ\rat,
iar ea îns\[i cu fiul acestuia.
~n timp ce b\rbatul ei se afl\ pe câmpul de b\taie, ea îi face doi feciori
de aur. Un sol e trimis în tab\r\ s\-l anun]e, dar vr\jitorul r\u, pentru al
c\rui fiu fusese sortit\ fata de împ\rat, falsific\ scrisorile pe drum [i

349
nefericita urmeaz\ s\ fie ars\ pe rug. ~n clipa hot\râtoare apare mânzul
care o ia cu copiii [i o transport\ într-un palat îndep\rtat, p\zit de lei. Aici
tr\ie[te în s\r\cie pân\ ce o întâmplare face ca so]ul ei, care fusese indus
`n eroare, s\ porneasc\ la vân\toare [i s\ ajung\ la ea. Totul se termin\
astfel cu voio[ie.

*
* *
Timpul a între]esut aici, ca de atâtea ori, mai multe basme care
ini]ial au fost de sine st\t\toare :
1. Despre fecioara care poate fi ob]inut\ numai prin dezlegarea
unei ghicitori s-a vorbit mai sus (pp. 340, 344). Aceast\ nara]iune nu
se afl\ corelat\ cu urm\toarele în mod necesar, ci ea justific\ doar
apari]ia fecioarei pe scena faptelor ei.
2. Nucleul este, s-ar zice, partea referitoare la mânzul n\zdr\van
[i la eliberarea fecioarei din palatul de sticl\. Calul în]elept, auxiliar
al eroului, apare [i în dou\ basme germane : „P\zitoarea de gâ[te”
[Die Gänsehirtin] (Grimm, nr. 89) [i „Ferenand cel credincios” (Grimm,
nr. 120). ~n ambele cazuri, el î[i ajut\ st\pânul s\ ajung\ la ]int\,
trecând cu bine de toate primejdiile ; „Ferenand cel credincios” coincide
chiar cu basmul nostru în aceea c\ eroul este trimis la sfatul unui
tr\d\tor s\ aduc\ fecioara [i c\ în acest scop i se dau mari bog\]ii.
Prin faptul c\ se hr\ne[te cu foc, d\ sfaturi [i zboar\ prin v\zduh,
calul se tr\deaz\ ca fiind acela[i cu Xanthus al lui Ahile, cu Grani al
lui Sigurd, chiar [i cu Pegasul lui Apollo, deci cu acela al zeului-soare,
care, purtat sau tras de el, o scoate pe fecioara florilor din lumea
subteran\, aici din palatul de sticl\. Identitatea cu Ahile se v\de[te
apoi în episodul alegerii armelor în locul obiectelor dorite de femei ;
c\ci tocmai astfel îl recunoa[te Odysseus pe Ahile ascuns la Skyros,
printre fecioare. Evident, basmul nostru a avut la început doar o
singur\, presupus\, fecioar\, c\ci fecioarele nu sunt destinate faptelor
de vitejie : avem a face aici cu un nou exemplu de obscurare din cele
care se ivesc atât de frecvent în via]a basmelor. Dar, din aceast\
pricin\, apar [i alte complica]ii caracteristice : mesagerul care dobân-
de[te miraculos fecioara închis\ în mod straniu, dar care nu o poate
imediat pe]i, este, cum s-a ar\tat mai sus (pp. 331, 334), zeul-soare
care trebuie s-o mai a[tepte pe cea salvat\ [i mult dup\ ce iarna
vr\jma[\ a fost învins\. O dat\ ce sensul primordial a fost uitat, iar
basmul s-a transformat într-o presupus\ istorie, legendele s-au chinuit
în fel [i chip s\ g\seasc\ o motiva]ie pentru acea omisiune : Sigurd
devine necredincios Brunhildei din pricina unei b\uturi vr\jite ; Parzifal
e ne[tiutor ca un copil ; dup\ ce Gudrun e salvat\, Herwig trebuie
mai întâi s\ supun\ ]ara normand\. Unii eroi aduc de la bun început
fecioara doar ca pe o sarcin\ primit\ de la al]ii, a[a Siegfried pe

350
Brunhilde, Horant pe Hilden, Tristan pe Isolde. Cu aceasta se [i
încheie basmul nostru ; dar transpare vag în el tinere]ea lui Ahile :
mergând mai departe decât legenda acestuia, basmul de fa]\ are
drept erou o fecioar\ adev\rat\ [i astfel câ[tig\, în schimbul [ov\ielii
mirelui, un mobil foarte special care apare, de altfel, [i într-o poveste
oriental\, dac\ nu m\ în[el în O mie [i una de nop]i.
3. O men]iune special\ merit\ s\ fie f\cut\ în leg\tur\ cu modul
în care este motivat\ ultima izgonire. Pe mama calomniat\, condamnat\
la moarte [i salvat\ miraculos, care apare [i în povestirile despre
„~mp\ratul Octavian”, „Genoveva”, „Hirlanda”, „Nimfa din fântân\”
(la Musäus), am întâlnit-o deja sub chipul fetei s\race a t\ietorului
de lemne (nr. 2). ~ncercarea de a o interpreta se g\se[te la p. 331 ;
oriunde urmeaz\ s\ apar\ moartea prin foc, precum aici, în „Nimfa
din fântân\” sau în „Copilul Mariei” (Marienkind) (Grimm, nr. 3),
rela]ia cu razele arz\toare prin care zeul-soare (Abraham, Agamemnon)
î[i ucide propriul copil (Zeus, în trupul so]iei sale Semele) continu\
s\ fie deosebit de clar\.

17. Ileana Cosânzeana

Un împ\rat are trei feciori care îi cer unul dup\ altul învoirea de a se
însura. Le-o d\ cu condi]ia de a se duce tot atât de repede ca el pe când era
tîn\r, în ora[ul în care tr\ie[te iubita lui. Primii doi feciori nu izbutesc ;
mezinul, Petru, afl\ de la un câine b\trân cum poate s\ ob]in\ calul care
l-a purtat odinioar\ pe tat\l s\u : calul înghite foc, bea vin fiert, pe-o nar\
sufl\ ger, pe alta v\paie, merge cu o vitez\ incredibil\ [i d\ sfaturi bune. ~l
duce rapid la acea iubit\ a tat\lui s\u care îns\ l-ar fi ucis dac\, pref\cut
în p\duche, calul nu l-ar fi ascuns în m\seaua sa.
Sora acestei femei, Ileana, se îndr\goste[te de Petru : ea va fi dat\ îns\
numai dup\ acela care va [ti s\ se ascund\ astfel încât tat\l ei, un mare
vr\jitor, s\ nu-l poat\ g\si ; cine nu izbute[te î[i pierde capul. Calul îl
ascunde de dou\ ori zadarnic pe Petru, în norii cei mai de sus [i în adâncul
m\rii ; de fiecare dat\ este l\sat în via]\ la rug\mintea Ilenei. A treia oar\,
calul îl ascunde sub form\ de p\duche în p\rul b\trânului [i Petru câ[tig\ ;
în locul capului s\u, acela al vr\jitorului împodobe[te cel de al dou\zecilea
par care r\m\sese gol.
Petru urmeaz\ acum s\-[i aduc\ p\rin]ii la nunt\, dar mai înainte
trebuie s\ slujeasc\ la un alt împ\rat deoarece calul s\u nu mai are putere
s\-l duc\ mai departe. Aici îndepline[te sarcini grele cu ajutorul calului : o
aduce împotriva voin]ei ei, tocmai pe acea Ilean\ pentru noul s\u st\pân,
[i, deoarece ea consimte s\ se m\rite cu împ\ratul numai dup\ ce se vor
îmb\ia amândoi în lapte de iepe, Petru le aduce [i pe acestea. Dar în baia
fierbinte împ\ratul î[i afl\ moartea, iar Petru are acum, în afar\ de mireasa
redobândit\, dou\ împ\r\]ii.

351
*
* *
Prenumele eroinei apare frecvent la valahi. {i într-un basm german27,
numele prin]ului Schwan [Leb\d\], care apare de mai multe ori,
rimeaz\ cu die versprochene Braut Julian’ [mireasa promis\, Iuliana].
Povestitorul nu a [tiut s\ explice cognomenul. Poate e de origine
slav\ [i are doar termina]ie valah\ : în limba slavilor iliri, kosi]a
desemneaz\ acele codi]e laterale pe care fetele ilire, [i par]ial [i cele
valahe, le poart\ la tâmple ; în acest caz Cosânzeana (fecioar\ cu codi]e
la tâmple) s-ar referi la o înf\]i[are pl\cut\, precum Alb\-ca-z\pada
sau alte nume date eroinelor de basm. Oricum, p\rul joac\ adesea la
ele un rol important : acela al eroinei Rapunzel (Grimm, nr.12) este
de aur [i se întinde de la în\l]imea turnului pân\ la p\mânt ; fata de
împ\rat care ajunge p\zitoare de gâ[te (Grimm, nr. 80) are p\r de
argint [i atât de lung, încât pân\ [i-l împlete[te, p\zitorul de gâ[te,
care vrea s\-i smulg\ fire din el, are timp s\ alerge pân\ departe
dup\ p\l\ria sa luat\ de vânt.
S\ nu se fi p\strat oare în acest adaus la nume p\rul pe care îl
are, dup\ vechea legend\ nordic\, Sif, so]ia lui Thorr ! Vr\jma[ul
Loki i-l taie, dar Torr îl sile[te s\ le pun\ pe elfele negre s\-i fac\
unul nou. Sif este, dup\ Uhland (Thor, 75)*, „cîmpul de grâne, a c\rui
podoab\ galben\ este t\iat\ vara târziu, apoi ]esut\ din nou de
duhuri ale p\mântului lucrând nev\zut”.
Eroul care pleac\ în lume cu calul s\u n\zdr\van (cf. p. 350) [i
îndepline[te sarcini grele cu ajutorul lui, omoar\ du[manul [i se
însoar\ cu fata de împ\rat constituie [i nucleul acestui basm. Faptul
c\ î[i d\ de ru[ine fra]ii mai mari nu face decât s\-i sublinieze mai
puternic excelen]a, dar este [i un element caracteristic foarte r\spân-
dit : [i mezinul lui Haimon, Reinold **, împreun\ cu calul s\u Bayard,
[i Cidul 28 cu calul Babieça se înf\]i[eaz\ ca fra]i ai lui Sigurd, iar
în\l]area lor e cu atât mai str\lucitoare, cu cât fra]ii mai mari au

27. „Vom Prinz Schwan” [„Despre prin]ul Leb\d\”], nr. 59 în