1

PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETARE

a) Principiul universalităţii
Presupune ca bugetul să cuprindă toate veniturile şi cheltuielile publice, deci toate
veniturile şi toate cheltuielile publice să se realizeze numai în cadrul bugetului şi nu în afara
acestuia. Aplicarea acestui principiu are avantajul că permite cunoaşterea exactă a volumului
total al veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi conexiunile dintre acestea.
b) Principiul publicităţii
Aplicarea acestui principiu este un rezultat al democratizării societăţii noastre. Potrivit
acestuia, bugetul public în toate componentele sale, se aduce la cunoştinţă tuturor celor
interesaţi, opiniei publice.
Astfel, prin mass-media, bugetul public, proiectul bugetului sau componentele esenţiale
ale acestuia sunt făcute cunoscute publicului larg şi supuse analizei comentatorilor specializaţi.
Cu ocazia dezbaterilor parlamentare sau în şedinţele consiliilor locale pentru bugetele
locale, şedinţe care au caracter public, au loc dezbateri asupra principalelor prevederi bugetare.
După adoptarea legii cu privire la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale de stat,
precum şi a bugetelor locale, acestea se publică în foaia oficială a statului – Monitorul
Oficial, respectiv Monitoarele judeţelor, pentru bugetele locale, existând posibilitatea cunoaşterii
prevederilor acestora.
c) Principiul unităţii (unicităţii)
Aplicarea acestui principiu presupune înscrierea într-un singur document a tuturor
veniturilor şi cheltuielilor bugetare anuale şi deci aprobarea în fiecare exerciţiu financiar a unui
singur buget, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi normatizarea fondurilor publice (art.10
alin (1) din Legea nr. 500/2002).
Acest principiu asigură o cunoaştere clară, de ansamblu, a situaţiei finanţelor publice, a
stării echilibrului bugetar. Multiplicarea bugetelor ar putea impieta asupra unei vederi de
ansamblu privind veniturile şi cheltuielile publice.
d) Principiul anualităţii
Aplicarea acestui principiu presupune autorizarea Guvernului de către Parlament de a
încasa venituri publice şi de a efectua cheltuieli publice pe o durată de timp determinată, de un
an (12 luni calendaristice) care corespunde exerciţiului bugetar.
În consecinţă, conform principiului anualităţii, bugetul public trebuie aprobat în fiecare an
de către Parlament. Anualitatea permite Parlamentului să examineze proiectul bugetului public
şi, odată cu acesta, să exercite şi controlul asupra politicii executivului.
e) Principiul specializării bugetare
Potrivit acestui principiu, veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de
Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile publice care urmează să se efectueze, pe
categorii, destinaţii şi în funcţie de conţinutul lor economic, potrivit clasificaţiei bugetare (art.
12 din Legea nr. 500/2002).
 2

Pentru stabilirea corectă a competenţelor de aprobare a creditelor bugetare şi pentru

simplificarea muncii de elaborare şi execuţie a bugetului public, practica bugetară a iniţiat o
clasificare bugetară a veniturilor şi cheltuielilor care reprezintă matricea unitară în care sunt
definite poziţiile (posturile) fiecărui indicator bugetar.
Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare.
f) Principiul unităţii monetare
Acest principiu bugetar a fost introdus prin textul art. 13 din Legea nr. 500/2002 privind
finanţele publice.
Potrivit cerinţelor principiului „toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă
naţională”.
Reamintim, în acest context, dispoziţiile constituţionale ale art. 136 alin. (2): „Moneda
naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul”.
Aplicarea principiului unităţii monetare reprezintă un mijloc de asigurare a unităţii de
exprimare în materia executării veniturilor şi cheltuielilor bugetului public.

g) Principiul echilibrului bugetar

Principiul echilibrului bugetar nu este expres enunţat în Legea nr.500/2002, ci în Legea
nr.273/2006 privind finanţele publice locale1, care în art. 13 intitulat chiar „Principiul
echilibrului”, prevede : „Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului
respectiv, inclusiv excedentul anilor precedenţi”. Echilibrul bugetar este definit ca reprezentând
„egalitatea dintre veniturile bugetare programate şi cheltuielile bugetare de efectuat în cadrul
unui exerciţiu bugetar”.
Legea 500/2002 nu exclude echilibrul bugetar, ci îl aminteşte în rândul atribuţiilor
Guvernului în cadrul procesului bugetar. Astfel, potrivit art.18 alin.(2) lit.c), Guvernul exercită
conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care
examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea
echilibrului bugetar, după caz.
Echilibrul bugetar este considerat a fi doar un deziderat legiferat2, care nu este posibil în
practică, bugetele fiind concepute încă din faza de elaborare, ca bugete deficitare, cheltuielile
bugetare totale urmând a fi acoperite parţial din venituri extraordinare3.

h) Principiul realităţii bugetare

Principiul realităţii bugetare impune , pe de-o parte, elaborarea de prognoze cât mai realiste
care să stea la baza fundamentării bugetului ce urmează a fi întocmit, iar pe de altă parte,
presupune ca autorităţiile competente să ia în calcul veniturile şi cheltuielile bugetare a căror
realizare este cel mai puţin nesigură. Cu alte cuvinte, „la elaborarea legilor bugetare anuale şi a

1 Publicată în Monitorul O ficial nr. 618 di 18 iulie 2006

2 R.Postolache, op.cit., p.53
3 D.D.Şaguna, op.cit., p.83
 3

bugetelor trebuie să fie luate în calcul previziunile cele mai realiste şi avute în vedere variantele
cele mai prudente în realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare”4.

i) Principiul neafectării bugetare

Potrivit art.8 alin.(2) din Legea finanţelor publice , „veniturile bugetare nu pot fi afectate
direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au stabilite
destinaţii distincte”. Acest principiu evidenţiază faptul că veniturile publice, o dataă prelevate,
trebuie să se depersonalizeze, pentru a servi la acoperirea cheltuielilor bugetare, în ansamblul
lor5.

I.Elaborarea proiectului bugetului de stat

Constituţia României prevede în art.138 alin.(2) următoarele: „Guvernul elaborează anual

proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat,
aprobării Parlamentului”. Această normă este reiteratăîn Legea finanţelor publice, care statuează
în art.18 alin.(2) lit. b) obligaţia Guvernului de a asigura elaborarea proiectelor legilor bugetare
anuale şi transmiterea acestora spre aprobare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut
de lege.

I.1.Etapa prealabilă
Proiectul de buget este elaborat de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice. Potrivit
art.30² din Legea nr.500/2002, planificarea bugetară elaborată de Ministerul Finanţelor Publice
se bazează pe previziuni macroeconomice şi bugetare, care sunt comparate cu previziunile cele
mai recente ale Comisiei Europene, şi după caz, cu cele ale altor organisme independente
internaţionale. Ministerul Finanţelor Publice este ajutat în activitatea sa de Comisia Naţională de
Prognoză, care, conform competenţelorsale legale, elaborează previziunile macroeconomice şi
bugetare oficiale. Aceste previziuni vor face obiectul unor evaluări periodice.
În elaborarea proiectului de buget, Ministerul Finanţelor Publice va ţine cont de
următoarele elemente, enumerate de art.28 din lege:
a) prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru urmatorii 3 ani;
b) politicile fiscale şi bugetare;
b)¹legea pentru aprobarea limitelor specificate în cadrul fiscal-bugetar6 prevăzută la art.18
din Legea nr.69/2010;
c) prevederile memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale
4 D.D.Şaguna, op.cit., p.84
5 Idem, p.85
6 Potrivit art.20 din Legea nr.69/2010 cuprinde plafoane pentru anul bugetar următor şi 2 ani ulteriori, rezultatele efective pe 2 ani

anteriori anului bugetar în curs şi rezultatele estimate ale anului în curs pentru o serie de indicatori enumeraţi în lege.
 4

altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau

ratificate;
d) politicile şi strategiile sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget,
prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programele întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate
şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program,
care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi
estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată;
g) propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
h) posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar7.
Calendarul bugetar
Prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali se elaborează de către Comisia
Naţională de Prognoză până la data de 1 iunie a anului curent. Aceste prognoze pot fi actualizate
pe parcursul desfăşurării procesului bugetar şi se publică pe site-ul Comisiei Naţionale de
Prognoză (art. 31 din lege).
Ministerul finanţelor Publice trebuie să înainteze Guvernului, până la data de 31 iulie a
fiecărui an, limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru
următorii trei ani, stabilite pe ordonatori principali de credite (art.32).
Ministerul Finanţelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de
1 august a fiecărui an, o scrisoare cadru care să specifice contextul macroeconomic pe baza
căruia se vor întocmi proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern (art.33 alin.(1)). Limitele de cheltuieli aprobate şi
stabilite pe ordonatori principali de credite pot fi redimensionate pe baza prognozelor de
toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, sau în cazul modificării ulterioare a legislaţiei în
domeniu, în funcţie de specificul ordonatorului principal de credite, cu informarea Guvernului(
art.33 alin.(2)).
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 1 septembrie a fiecărui
an, să depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la
acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru
următorii trei ani, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate (art.34 alin.(1)).
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat (art.34 alin.(2)) .
Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (art.34
alin.(3)).

7 art. 28, Legea 500/2002 privind finanţele publice

 5

Potrivit art.34 alin.(3) din lege, în situaţia în care ordonatorii principali de credite nu îşi
aliniază propunerea de buget la Strategia fiscal-bugetară şi metodologia pentru elaborarea
proiectului anual de buget, Ministerul Finanţelor Publice va avea autoritatea de a respinge toate
propunerile de buget ce includ propunerile de cheltuieli. În cazul în care ordonatorii de credite
nu aliniază propunerea lor de buget în intervalul de timp specificat de Ministerul Finanţelor
Publice, acesta este abilitat, după negocieri, sub medierea primului-ministru, să ajusteze unilateral
propunerea de buget, spre a fi inclusă în bugetul anual (art.21 alin.(3) din Legea nr.69/2010, a
responsabilităţii fiscale).
Proiectele de buget şi anexele la acestea, refăcute, se depun la Ministerul Finanţelor
Publice până la data de 15 septembrie a fiecărui an (art. 34 alin.(5) din Legea nr.500/2002)).
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectul legilor bugetare şi proiectul bugetelor, pe
care le depune la Guvern, pentru prima lectură, până la data de 30 septembrie a fiecărui an
(art.35 alin.(1)).
Pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, Ministerul
Finanţelor Publice definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite şi al
bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale, pe care le depune la Guvern, până la data
de 1 noiembrie a fiecărui an (art.35 alin.(3)).
Guvernul analizează proiectul de buget de stat şi legea bugetară şi le însuşeşte8. După
însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le depune spre
aprobare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an (art. 35 alin.(4)).

C. Ordonatorii de credite – sunt conducătorii instituţiilor publice care primesc

credite bugetare prin Legea bugetului de stat.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament
şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuielile strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor
legale (art.22 din Legea nr 500/2002)..
Ordonatorii de credite sunt de trei categorii:
I. Ordonatori principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome. La Camera Deputaţilor şi la Senat, ordonatorii
principali de credite sunt secretarii generali ai acestora.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau
coordonare,ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în
raport cu sarcinile acestora , potrivit legii.

8 Doina Petică Roman, op. cit., p. 22-24

 6

II. Ordonatori secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate

juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite care repartizează
creditele de angajament şi bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele
instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatorii terţiari de credite, în
raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
III. Ordonatorii terţiari de credite sunt conducători de instituţii publice cu personalitate
juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sau ordonatorilor
secundari de credite care angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi
utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor
instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate în condiţiile stabilite
prin dispoziţii legale.

IV. Procedura încheierii execuţiei bugetare

Încheierea exerciţiului bugetar anual implică anumite acte şi operaţiuni după care se
procedează la elaborarea şi aprobarea contului anual de execuţie a bugetului statului.
În ultimul trimestru al exerciţiului bugetar, în vederea încheierii exerciţiului este necesară
urmărirea recuperării veniturilor bugetare restante şi efectuarea cheltuielilor în raport cu
evoluţia reală a trebuinţelor de fonduri băneşti ale fiecărui organ sau instituţie publică,
procedându-se, dacă este cazul, la anularea creditelor bugetare constatate ca fără justificare.
Concomitent cu realizarea tuturor veniturilor bugetare şi cu efectuarea cheltuielilor
necesare, încheierea exerciţiului bugetar anual implică completarea inventarelor referitoare la
bunuri, completarea evidenţei contabile cu toate înregistrările contabile aferente anului
respectiv, ca şi verificarea conţinutului şi conformităţii soldurilor conturilor contabile.
După expirarea exerciţiului financiar anual se procedează la întocmirea dărilor de seamă
contabile privind execuţia bugetelor ministerelor, ale celorlalte organe de stat, precum şi ale
organelor şi isntituţiilor subordonate acestora. Acestea, împreună cu contul privind execuţia
de casă a bugetului statului întocmit de trezorerie, se centralizează la Ministerul Finanţelor
Publice în vederea elaborării contului general de execuţie a bugetului statului9.

Principii ale încheierii execuţiei bugetare

Conform Legii finanţelor publice, încheierea execuţiei bugetare este guvernată de anumite
principii, enumerate de art.61, principii ce decurg din principiul anualităţii execuţiei
bugetare. Amintim că, potrivit acestuia din urmă, prevederile legilor bugetare anuale şi a celor
de rectificare acţionează numai pentru anul bugetar respectiv. Articolul 61 reiterează acest
principiu în alin. (7): „ Prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţionează
numai pentru anul bugetar respectiv”. Execuţia bugetară se încheie, astfel, la data de 31

9 Ioan Gliga, op. cit., p. 93

 7

decembrie a fiecărui an(art.61 alin.(1)). Pe cale de consecinţă, „orice venit neîncasat şi orice
cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită
până la 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul
următor”(art.61. alin.(2)). În ce priveşte creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate
angajamente legale şi creditele bugetare neutilizate la sfârşitul anului bugetar, acestea sunt anulate
de drept (art.61 alin.(3)).
Nu puteau lipsii reglementările privind situaţia specială a unor fonduri. Astfel,
disponibilităţile din unele fonduri fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile
publice destinate cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, rămase la
finele exerciţiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se raportează în anul
următor (art.61 alin.(4)). Ele vor fi utilizate în condiţiile prevederilor legale şi potrivit acordurilor
încheiate cu partenerii externi.
În ce priveşte excedentele rezultate din execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat
şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma
transferurilor consolidabile, acestea se regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul de
stat, în limita subvenţiilor primite (art.61 alin. (6)).
În concluzie:
a) veniturile corespunzătoare anului bugetar, neîncasate până la data de 31
decembrie vor fi încasate în contul bugetului din anul următor, evidenţiindu-se în rezultatele
acestuia;
b) orice cheltuială prevăzută, dar neefectuată, se va putea plăti numai în contul
bugetului noului an, numai în situaţia în care acel buget va conţine prevederi în acest sens.

III. Execuţia bugetului de stat

Noţiune. Competenţe. Responsabilităţi
Procedura execuţiei bugetului de stat cuprinde acte juridice şi operaţiuni prin care se
realizează veniturile publice şi se efectuează cheltuielile publice. Cu alte cuvinte, execuţia
bugetului de stat presupune încasarea integrală şi la termen a impozitelor, taxelor şi a celorlalte
venituri publice şi efectuarea cheltuielilor publice în concordanţă cu destinaţiile stabilite10.
Legea bugetară anuală este cea care stă la baza executării bugetului de stat, proces care
începe după adoptarea sa de către Parlament. Întreaga răspundere pentru aducerea la
îndeplinire a autorizaţiei parlamentare revine Guvernului care, prin instituţiile specializate,
asigură realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor. Realizarea veniturilor constituie o
obligaţie pentru Guvern, iar executarea cheltuielilor bugetare până la nivelul aprobat constituie
un drept al acestuia.

10 Emil Bălan, op. cit., p. 72-74

 8

Instituţiile care au competenţa legală pe linia execuţiei bugetului de stat sunt:

A. Guvernul – exercită conducerea generală a execuţiei bugetelor centrale. Conducerea
generală a administraţiei publice implică şi răspunderea pentru realizarea prevederilor bugetare,
scop în care Guvernul examinează periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetară şi
stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar.
B. Ministerul Finanţelor Publice exercită atribuţii importante, ca:
- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor din bugetul de stat, pe capitole
de clasificaţie bugetare;
- deschiderea creditelor bugetare şi alimentarea cu fonduri a conturilor bancare
deschise pentru ordonatorii principali de credite;
Acordarea fondurilor de la bugetul de stat se face în limita creditelor bugetare şi potrivit
destinaţiilor aprobate, în raport de gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, cu
respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective;
- efectuarea transferurilor către autorităţile colectivităţilor locale, în limitele prevăzute
în bugetul de stat, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare;
- efectuarea controlului preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuielilor
publice, precum şi a controlului de gestiune asupra patrimoniului public;
- conducerea trezoreriei naţionale.

II.Aprobarea şi adoptarea proiectului de buget

Procedura parlamentară

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituţia României: „aprobarea bugetului
de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează de către Camera Deputaţilor şi
Senat în şedinţă comună”. Această soluţie constituţională este menită să elimine blocajul din
activitatea parlamentară.
Proiectul legii de aprobare a bugetului de stat este depus la Parlament, de către Guvern,
împreună cu Raportul privind situaţia economico-financiară a ţării.
Potrivit procedurii parlamentare, reglementată în temeiul autonomiei regulamentare de
către cele două Camere, etapele examinării şi aprobării legii bugetului de stat sunt:
- examinarea proiectului legii şi a Raportului Guvernului de către comisiile permanente ale
fiecărei Camere (comisia de buget-finanţe, bănci, sesizată în fond şi alte comisii interesate);
- avizele comisiilor permanente, inclusiv al celei juridice, se transmit comisiei permanente
de buget-finanţe, bănci, împreună cu eventualele amendamente formulate;
 9

- comisiile de buget-finanţe ale celor două Camere reunite întocmesc un raport comun
asupra proiectului de lege, care cuprinde toate amendamentele celorlalte comisii şi formulează
propuneri cu privire la adoptarea sau respingerea proiectului de lege, care se transmit plenului;
- dezbaterea generală a proiectului Legii de aprobare a bugetului de stat în plenul celor două
camere, pe baza raportului comun şi în prezenţa iniţiatorului;
- dezbaterea pe articole a proiectului legii;
- adoptarea Legii de aprobare a bugetului de stat pe baza votului de ansamblu, care poate fi
deschis sau secret.
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar,
precum şi creditele de angajament pentru acţiuni anuale şi multianuale (art.36 alin.(1)).
Din momentul adoptării sale de către Camerele reunite ale Parlamentului, proiectul legii
bugetului devine lege (o lege ordinară şi nu organică, nefiind nominalizată ca atare de către
Constituţie).
Pentru a produce efecte juridice însă, legea trebuie supusă promulgării. Potrivit art. 77 din
Constituţie, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire de
Preşedintele României. Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură
dată, reexaminarea legii. Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut
verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii
adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a
confirmat constituţionalitatea.

Calendarul bugetar
Prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali se elaborează de către Comisia
Naţională de Prognoză până la data de 1 iunie a anului curent. Aceste prognoze pot fi actualizate
pe parcursul desfăşurării procesului bugetar şi se publică pe site-ul Comisiei Naţionale de
Prognoză (art. 31 din lege).
Ministerul finanţelor Publice trebuie să înainteze Guvernului, până la data de 31 iulie a
fiecărui an, limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru
următorii trei ani, stabilite pe ordonatori principali de credite (art.32).
Ministerul Finanţelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de
1 august a fiecărui an, o scrisoare cadru care să specifice contextul macroeconomic pe baza
căruia se vor întocmi proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern (art.33 alin.(1)). Limitele de cheltuieli aprobate şi
stabilite pe ordonatori principali de credite pot fi redimensionate pe baza prognozelor de
toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, sau în cazul modificării ulterioare a legislaţiei în
domeniu, în funcţie de specificul ordonatorului principal de credite, cu informarea Guvernului(
art.33 alin.(2)).
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 1 septembrie a fiecărui
an, să depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la
 10

acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru
următorii trei ani, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate (art.34 alin.(1)).
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat (art.34 alin.(2)) .
Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (art.34
alin.(3)).
Potrivit art.34 alin.(3) din lege, în situaţia în care ordonatorii principali de credite nu îşi
aliniază propunerea de buget la Strategia fiscal-bugetară şi metodologia pentru elaborarea
proiectului anual de buget, Ministerul Finanţelor Publice va avea autoritatea de a respinge toate
propunerile de buget ce includ propunerile de cheltuieli. În cazul în care ordonatorii de credite
nu aliniază propunerea lor de buget în intervalul de timp specificat de Ministerul Finanţelor
Publice, acesta este abilitat, după negocieri, sub medierea primului-ministru, să ajusteze unilateral
propunerea de buget, spre a fi inclusă în bugetul anual (art.21 alin.(3) din Legea nr.69/2010, a
responsabilităţii fiscale).
Proiectele de buget şi anexele la acestea, refăcute, se depun la Ministerul Finanţelor
Publice până la data de 15 septembrie a fiecărui an (art. 34 alin.(5) din Legea nr.500/2002)).
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectul legilor bugetare şi proiectul bugetelor, pe
care le depune la Guvern, pentru prima lectură, până la data de 30 septembrie a fiecărui an
(art.35 alin.(1)).
Pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză, Ministerul
Finanţelor Publice definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite şi al
bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale, pe care le depune la Guvern, până la data
de 1 noiembrie a fiecărui an (art.35 alin.(3)).
Guvernul analizează proiectul de buget de stat şi legea bugetară şi le însuşeşte11. După
însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le depune spre
aprobare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an (art. 35 alin.(4)).

2. Izvoarele normative ale dreptului financiar

Sunt considerate izvoare ale dreptului financiar actele normative care reglementează
raporturile juridice din sfera finanţelor publice.
a) Constituţia. Constituţia României este izvorul fundamental al dreptului finanţelor
publice. În cadrul Constituţiei sunt cuprinse dispoziţii ce vizează structura finanţelor publice,
bugetul, impozitele, taxele12, precum şi organele statului implicate în politica bugetară.

11Doina Petică Roman, op. cit., p. 22-24

12Potrivit art. 138 (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor
sociale de stat se pot stabili numai prin lege.
 11

b) Legile organice şi ordinare. Din această categorie fac parte: Codul fiscal13, Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice14 şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale15, în
formele lor actualizate, modificate şi completate.
c) Ordonanţe de Guvern – dintre acestea enumerăm O.G. nr. 92/2003 pentru aprobarea
Codului de procedură fiscală16; O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi
reorganizarea activităţii agenţiei Naţionale de administrare Fiscală , precum şi pentru modificarea
şi completarea unor acte normative17.
d) Hotărârile de Guvern – cuprind măsuri de organizare a punerii în executare a legilor.
Ele interesează materia dreptului financiar în măsura în care conţin dispoziţii cu caracter
financiar18.
e) Ordinele ministrului finanţelor publice, instrucţiunile şi normele metodologice
ale miniştrilor – ele au rolul de a dezvolta şi detalia cuprinsul dispoziţiilor generale cu caracter
financiar din cadrul actelor normative cu o forţă juridică suuperioară, având menirea de a
asigura aplicarea lor uiformă19.
Fac parte din izvoarele dreptului finanţelor publice şi hotărârile consiliilor locale care
cuprind reglementări în materia finanţelor publice locale.
Nu trebuie uitat faptul că aceste acte normative, Constituţia, legile constituţionale, organice,
ordinare, regulamentele, actele administrative normative ş.a sunt subordonate unele altora,
sancţionarea acestei ierarhii fiinnd uneori organizată prin instituirea controlului
constituţionalităţii legilor20.

Entitati supuse controlului Curtii de Conturi:

- Statul si unitatile administrativ teritoriale in calitate de persoane juridice de drept
public, cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau neautonome
- Banca Nationala a Romaniei
- Regiile autonome
- Societatile comerciale la care statul, unitatile administrativ-teritoriale, institutiile
publice sau regiile autonome detin singure sau impreuna integral sau mai mult de
jumatate din capitalul social

13 Adoptat prin Legea nr. 572/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.927 din 23 decembrie 2003
14 Publicată în Monitorul Oficial nr.597 din 13 august 2002, modificată şi completată prin Legea 270/2013, publicată în Monitorul
Oficial nr. 642 din 18 octombrie 2013
15 Publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006
16 Publicată în Monitorul Oficial nr.941 din 29 decembrie 2003, republicată în Publicată în Monitorul Oficial nr.513 din 31 iulie 2007
17 Publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013
18 R.Postolache, op.cit., p.13
19 Idem, p.15
20 I.Boghirnea, Teoria generală a dreptului, Ed.Sitech, Craiova, 2013, pp.95-96.
 12

- Organismele autonome de asigurari sociale sau de alta natura care gestioneaza bunuri,
valori sau fonduri intr-un regim legal obligatoriu in conditiile in care, prin lege sau
prin statutele lor se prevede acest lucru. In plus, Curtea de Conturi poate stabili
desfasurarea activitatilor stabilite prin lege si la alte persoane care beneficiaza de
garantii guvernamentale pentru credite, de subventii sau de alte forme de sprijin
financiar din partea statului a unitatilor administrativ-teritoriale sau a altor institutii
publice, administreaza in temeiul unui contract de concesiune sau inchiriere bunuri
apartinand domeniului public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-
teritoriale, administreaz si/sau utilizeaza fonduri publice.
In actiunile de control se intocmesc urmatoarele tipuri de acte:
- Acte de control (raport de control sau nota unilaterala)
- Alte tipuri de acte care constituie annexe la raportul de control ca, spre exemplu, nota
de constatare, sau nota privind propunnerea de solicitare a serviciilor unui expert.
In vederea valorificarii constatarilor inscrise in raportul de control si, respectiv in nota de
constatare, Curtea de Conturi poate dispune:
- Suspendarea aplicarii masurilor ce contravin reglementarilor in domeniul fiscal, contabil
si fianciar,
- Blocarea fodurilor bugetare,
- comunicarea catre conducerea entitatii supuse controlului a existentei unor erori sau
abateri de la legalitate, care au determinat producerea unor prejudicii si dispunerea catre aceasta
a stabilirii intinderii prejudiciului si a recuperarii acestuia, sesizarea organelor de urmarire penala
si informarea entitatii controlate cu privire la aceasta sesizare, atunci cand in urma controlului se
constata existenta unor fapte pentru care exista indicii ca au fost savarsite cu incalcarea legii
penale.
- Suspendarea din functie in conditiile legii a persoanelor acuzate de savarsirea unor
fapte ce au cauzat prejudicii importante sau de savarsirea unor abateri grave cu
caracter financiar, constatate in urma efectuarii controalelor
Impotriva masurilor dispuse prin decizie, in termen de 15 zile calendaristice de la data
primirii acesteia, reprezentantul, conducatorul entitatii veerificate poate depune contestatie la
structura Curtii de Conturi care a emis decizia.
Comisia de solutionare a contestatiei examineaza contestatia impreuna cu celelalte
documente si emite o incheiere prin care se poate dispune admiterea totala sau partiala a
contestatiei sau respingerea acesteia.
Incheierea se comunica atat entitatii careia i-au fost dispuse masurile prin decizie, cat si
structurii care a emis aceasta decizie. Termenul de comunicare este de 5 zile de la emitere.
Impotriva incheierii conducatorul entitatii verificate poate formula actiune la instanta de
contencios administrativ si fiscal competenta in termen de 15 zile de la data confirmarii de
 13

primire a incheierii. Instanta competenta este sectia de contencios administrativ si fiscal din
cadrul Curtii de Apel in a carei raza teritoriala se afla sediul entitatii verificate.

CURTEA DE CONTURI
Curtea de Conturi este o autoritate publica autonoma care exercita controlul asupra
modului de formare, administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului
public in general.
Potrivit art. 4 din legea nr. 94/1992 republicata in 2009, Curtea de Conturi prezinta anual
Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului general consolidat, din
exercitiul bugetar incheiat, raport ce cuprinde si neregulile constatate.
Conducerea Curtii de Conturi este exercitata de catre plenul Curtii de Conturi, alcatuit din
18 membri, numiti de Parlament, care sunt Consilieri de conturi.
Conducerea executiva a Curtii de Conturi este exercitata de presedinte, ajutat de 2
vicepresedinti, care sunt consilieri de conturi.
In unitatile administrativ-teritoriale, functiile Curtii de Conturi se exercita prin Camerele
de Conturi judetene si a Municipiului Bucuresti. Legea 94/1992 a adus ca urmare a republicarii
un element de noutate, si anume, infiintarea autoritatii de audit pentru fondurile europene, avand
in vedere calitatea Romaniei de stat membru al UE.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operational fata
de Curtea de Conturi si are structuri organizate la nivel judetean. Autoritatea de Audit realizeaza
atat un audit de sistem, cat si un audit al operatiunilor.

Functia de control a Curtii de Conturi

Se realizeaza prin proceduri de audit public extern, prevazute in standardele proprii de
audit, elaborate in conformitate cu standardele de audit internationale.
Curtea de Conturi exercita functia de control asupra modului de formare, administrare si
utilizare a resurselor financiare ale statului si sectorului public, furnizand Parlamentului si
respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora,
in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, eficientei, economicitatii si eficacitatii.
Curtea de Conturi poate exercita auditul performantei asupra bugetului general
consolidat, precum si asupra oricaror fonduri publice, auditul performantei urmarind diiminuarea
costurilor, cresterea eficientei in utilizarea resurselor si indeplinirea obiectivelor propuse.
In cadrul competentelor sale, Curtea de Conturi, isi desfasoara atributiile specifice asupra
urmatoarelor domenii:
- Formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de
stat, bugetelor locale, precum si miscarea fondurilor intre aceste bugete.
 14

- Formarea si gestionarea datoriei publice si situatia garantiilor guvernamentale pentru

credite interne si externe
- Utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii a subventiilor si transferurilor si a altor
fore de sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale.
- Constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile
administrative autonome si de catre institutiile publice infiintate prin lege, precum si
de catre organismele autonome de asigurari sociale ale statului.
- Situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului
si al unitatilor admiistrativ-teritoriale
- Constituirea, utilizarea si gestioarea resurselor financiare privind protectia mediului,
imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, precum si alte domenii, in care, prin
lege, s-a stabilit competenta Curtii de Conturi.