Caracterizarea şi construcţia matriţelor de îndoit

Matriţele utilizate în procesele de îndoire au un grad de complexitate mai mic sau mai
mare în funcţie de: forma semifabricatului utilizat (semifabricat individual, fâşie, bandă, profil
etc.); precizia impusă pieselor îndoite; forma şi dimensiunile profilului îndoit; volumul de
producţie; gradul de mecanizare şi automatizare etc.
Din punct de vedere constructiv, matriţele de îndoit au în componenţa aceleaşi grupe
organologice ca orice ştanţa sau matriţă. Ceea ce deosebeşte fundamental matriţele de
îndoit de ştanţe se referă la existenţa razelor de racordare ale elementelor active
(poansoane şi plăci, fig.3.236).

Fig.3.236 Elemente active racordate

Valorile acestor raze depind de natura şi grosimea materialului, de configuraţia piesei etc.,
precum şi de rolul constructiv (influenţează profilul piesei) sau funcţional pe care-l au. Astfel,
raza poansonului în figura (3.236 a), şi razele plăcilor active în figurile (3.235 b) şi (3.236 c),
au rol constructiv, iar raza plăcii active din figura (3.236 a) şi razele poansoanelor din figurile
(3.236b) şi (3.236 c), au rol funcţional. În figura (3.236 d), r p şi rpl2 au rol funcţional şi rpl1 are
rol constructiv, iar în figura (3.236 e), rpl1 şi rpl3 au rol constructiv şi rp1, rp2 şi rpl2 au rol
funcţional.
Matriţele combinate, care utilizează semifabricate sub formă de bandă, au în
construcţia lor elemente care să asigure pasul de avans, orientarea şi fixarea benzii,
poansoane şi plăci active cu prelucrări specifice, care să asigure şi realizarea altor procese
în afara celor de îndoire (ştanţări, ambutisări, fasonări etc.). În funcţie de forma profilului
realizat, plăcile de îndoire 1, sunt prevăzute cu canale adecvate 2, (în U, fig.3.237 a, sau
profilate, fig.3.237 b), care să permită evacuarea piesei.

a b
Fig.3.237 Plăci active de îndoit

Când profilul este mai complicat, îndoirea se realizează în mai multe faze (fig.3.237
b). Într-o primă fază semifabricatul 3, se îndoaie în U, urmând ca la postul de lucru 4, să se
continue îndoirea astfel încât, în final, să se obţină piesa 5.
 Fig. 3.238 Matriţă de îndoit cu elemente active schimbabile

Matriţele care utilizează semifabricate individuale, trebuie să fie prevăzute cu

elemente de orientare şi fixare în variante constructive, care să ţină cont de precizia cerută,
forma şi dimensiunile suprafeţelor piesei care participă la orientare etc. În varianta în care
matriţele au în componenţă elemente active schimbabile (fig.3.238), acestea trebuie să
asigure posibilităţi de orientare, fixare şi schimbare a elementelor active 4 şi 7, să permită
orientarea corespunzătoare a semifabricatelor 8. Astfel, prismele 1, permit orientarea şi
fixarea prismelor 7, care joacă rolul plăcii active, iar elementele de orientare 5, asigură
poziţia corectă a semifabricatelor 8, faţă de poansonul 4.
Prin utilizarea unor perechi de prisme (fig.3.239), rotite în poziţia corespunzătoare şi a
unor poansoane adecvate, se pot realiza diferite unghiuri de îndoire (fig.3.240). Prismele pot
fi înlocuite uşor cu altele care să asigure şi alte forme ale profilului îndoit 1, 2 (fig.3.240).

Fig.3.239 Prismă de îndoit Fig.3.240 Profile realizate din elemente schimbabile

 Prisme asemănătoare pot fi utilizate şi în construcţia matriţelor realizate din elemente
modulate (fig.3.241) [30].

Fig.3.241 Matriţă de îndoit în construcţie modulată

În cazul unor pieselor în producţie de unicat şi serie mică, cu precizie scăzută, nu

este necesară ghidarea pachetului superior faţă de cel inferior prin intermediul unor
elemente caracteristice (plăci de ghidare sau coloane şi bucşe de ghidare, fig.3.242 a).

Fig.3.242 Construcţia matriţelor

Piesele îndoite, cu precizie ridicată, trebuie realizate pe matriţe la care ghidarea pachetului
superior faţă de cel inferior se realizează prin intermediul plăcii de ghidare (fig.3.242 b) sau
coloanelor şi bucşelor de ghidare (fig.3.242 c).
 În situaţiile în care profilul pieselor îndoite este asimetric, sau condiţiile tehnice impun,
matriţele de îndoit sunt prevăzute şi cu elemente de reţinere a semifabricatului (fig.3.243).

Fig.3.243 Matriţă cu element de reţinere

Astfel, semifabricatul 4, este presat pe placa activă 3, înaintea începerii propriu – zise a
procesului de îndoire, de către placa de reţinere 5. După executarea îndoirii, piesa 8, este
scoasă din placa activă de împingătorul 2, sub acţiunea unor elemente elastice (arcuri
elicoidale) 1.