Sunteți pe pagina 1din 6

Ambutisare pieselor cilindrice din semifabricate individuale

Această variantă se aplică, în general, în cazul pieselor de orice formă, cu dimensiuni


mijlocii şi mari (de la câteva zeci de milimetri la câteva sute de milimetri), în producţia
individuală şi de serie. În proiectarea oricărui proces tehnologic, prima fază este cea de analiză
a desenului de execuţie în care se urmăreşte dacă acesta oferă toate informaţiile referitoare la
formă, dimensiuni, precizie, material etc., care să permită realizarea piesei în conformitate cu
rolul funcţional al acesteia. Se analizează apoi tehnologicitatea piesei concretizată prin
compararea razelor de racordare (r1, r2, r3, r4 – fig.3.510) şi a gradului de deformare, cu valorile
recomandate de literatura de specialitate.

Fig.3.510 Piese de revoluţie

Considerând pentru piesa cilindrică fără flanşă, din figura (3.511), realizată din oţel
pentru ambutisare (A3 STAS 9485 - 80), calculele tehnologice se referă la:

Fig.3.511 Piesă cilindrică fără flanşă Fig.3.512 Piesa cu adaosul de tundere

- Stabilirea adaosului de tundere. Anizotropia proprietăţilor mecanice ale


materialului, neuniformitatea jocului, variaţia de grosime a materialului, precizia de orientare a
semifabricatului etc., conduc în final la ambutisarea unei piese cu înălţime neuniformă. Ca
urmare, la înălţimea h, trecută pe desenul de execuţie, trebuie adăugat adaosul de tundere ht.
În funcţie de înălţimea h şi raportul h / d, adaosul de tundere pentru piesa luată ca exemplu
este ht = 1,8 mm (tab.3.81).
- Determinarea formei şi dimensiunilor semifabricatului plan. Pentru toate piesele
de revoluţie forma semifabricatului plan este circulară (disc). Se pune problema determinării
diametrului D, al acestui disc, (relaţia 3.339):
(3.413)

D = 106 mm

- Calculul coeficientului de ambutisare. Se determină raportul între diametrul piesei


şi cel al semifabricatului plan (relaţia 3.371):

(3.414)

Comparând această valoare cu cea recomandată de literatura de specialitate (m = 0,52…0,56,


tab.3.91), se constată că piesa se poate obţine într-o singură operaţie de ambutisare. În urma
ambutisării va rezulta o piesă cu diametrul d = 60 şi cu înălţimea h = 31,81. Urmează operaţia
de tunderea marginilor neregulate ale piesei, pentru aducerea acesteia la dimensiunea cerută
prin desenul de execuţie (h = 30). Numărul de operaţii de ambutisare mai poate fi apreciat şi în
funcţie de raportul h / d (tab.3.124) [14].
Tabelul 3.124
Raportul h / d ….0,7) [0,7…1,5) [1,5…3) [3…4,7)
Nr. de operaţii 1 2 3 4
Pentru piesa luată ca exemplu, raportul h / d = 0,5 < 0,7, deci este nevoie de o singură operaţie
de ambutisare.
- Calculul dimensiunilor nominale şi stabilirea abaterilor elementelor active. Pentru
a obţine piesa, în conformitate cu precizia impusă prin desenul de execuţie, este necesară
dimensionarea corespunzătoare a elementelor active. Pentru piesa luată ca exemplu, la care se
impune respectarea dimensiunii exterioare (fig.3.511), se determină diametrele elementelor
active cu relaţiile (rel. 3.406, adaptate la modul concret de dimensionare a piesei):

Înlocuind în această relaţie: toleranţa la diametru


T (T = 0,3); jocul j, între elementele active (j = 2,7,
tab.3.107) şi abaterile Tp, respectiv Tpl (Tp = 0,06; Tpl
= 0,09, tab.3.110) se obţin diametrele elementelor
active:

Raza de racordare a poansonului trebuie să fie


egală cu raza de racordare a piesei, rp= r1= 2mm, iar
Fig.3.513 Respectarea dimensiunii
raza de racordare a plăcii active se determină cu
exterioare a piesei
relaţia (rel.3.407):

Se poate adopta rpl = 5,6 mm


- Calculul forţei de ambutisare. Forţa de ambutisare se determină cu relaţia
(rel.3.225):

(3.415)

unde: k = 0,93 (tab.3.71); d = 59 – diametrul mediu; g = 1 – grosimea materialului; Rm = 350


MPa – rezistenţa la rupere. Se poate adopta valoarea F = 60333 N.
Deoarece d = 60 < 0,95 D = 100,7 şi g = 1 < 0,2 (D – d) = 9,2 (condiţia 3.227), trebuie
luate măsuri pentru ca piesa să nu formeze pliuri în timpul ambutisării. Pentru aceasta, se
utilizează placa de reţinere, asupra căreia trebuie exercitată forţa de apăsare Q, calculată cu
relaţia (rel.3.228):

(3.416)

în care q = 2,5 MPa – presiunea de reţinere (tab. 3.78).


Dacă piesa ambutisată se evacuează pe deasupra plăcii active, mai este nevoie şi de o forţă
Fel, care să comprime elementele elastice care vor scoate piesa din placa activă. Această forţă
se determină cu relaţia (3.229):

(3.417)
Ca urmare, presa aleasă trebuie să dezvolte o forţă FT, cel puţin egală cu suma celor trei forţe
necesare ambutisării:

(3.418)
Din gama de prese se va alege presa cu valoarea standardizată a forţei, imediat superioară
valorii calculate, adică presa a cărei forţă nominală este de 100000 N (PAI 10, PYE 10S etc.).
În situaţia în care piesa cilindrică fără flanşă, din figura (3.510 a), realizată din oţel
pentru ambutisare (A3 STAS 9485 - 80), are dimensiunile: g = 1; ; h1 = 60; r1 = 2,
calculele tehnologice cuprind:
- Stabilirea adaosului de tundere. În funcţie de înălţimea h şi raportul h / d, adaosul
de tundere pentru piesa luată ca exemplu este ht = 2,5 mm (tab.3.81).
- Determinarea formei şi dimensiunilor semifabricatului plan. Acest lucru se face cu
relaţia:

(3.419)

Se adoptă valoarea D = 137 mm.


- Calculul coeficientului de ambutisare. Se determină raportul între diametrul piesei
şi cel al semifabricatului plan:

(3.420)

Comparând această valoare a coeficientului de ambutisare, cu cea recomandată de literatura


de specialitate, se constată că valoarea calculată, este mai mică decât valoarea limită
recomandată (m = 0,52…0,56, tab.3.91), deci piesa nu se poate obţine într-o singură operaţie
de ambutisare, ci în mai multe.
- Calculul numărului de operaţii. Determinarea numărului de operaţii se face cu
relaţia (rel.3.379):

(3.421)

Se adoptă valoarea întreagă, imediat superioară valorii calculate. Deci sunt necesare trei
operaţii de ambutisare.
- Calculul dimensiunilor intermediare. Pentru dimensionarea elementelor active ale
celor trei matriţe de ambutisat, este necesară determinarea dimensiunilor intermediare ale
piesei, în cele trei stadii de deformare (fig.3.514). Ca urmare, trebuie determinate dimensiunile
piesei după prima ambutisare (d1, h1, r1), după a doua ambutisare (d2, h2, r2), urmând ca după
cea de a treia ambutisare piesa să rezulte cu dimensiunile înscrise pe desenul de execuţie. La
ambutisarea cu reţinere a semifabricatului, se recomandă ca razele de racordare ale plăcii
active şi poansonului să fie egale.
Adoptând pentru prima ambutisare coeficientul m1 = 0,6 (tab.3.90), se pot determina
caracteristicile geometrice, ale pieselor rezultate, cu relaţiile (rel. 3.399, 3.400, 3.401):

Considerând că a doua ambutisare se execută cu un coeficient de ambutisare m2 = 0,8


(tab.3.91 ), rezultă următoarele caracteristici geometrice ale pieselor, după a doua ambutisare:

În cea de a treia ambutisare piesa


trebuie să rezulte cu dimensiunile înscrise pe
desenul de execuţie. Ca urmare:

Deci, dimensiunile pentru piesele rezultate


din prima ambutisare sunt: d1 = 89; r1 = 4;
h1 = 30,44; m1 = 0,65; pentru cele rezultate
din a doua ambutisare: d2 = 71; r1 = 3;
h2 = 48,11; m2 = 0,80; după operaţia a treia,
ultima, caracteristicile geometrice pentru
piesele ambutisate sunt: d3 = 60; h3 = 62,94;
r3 = 2; m3 = 0,845. După tunderea marginilor
Fig.3.514 Ambutisarea piesei piesa va rezulta cu înălţimea înscrisă pe
în trei operaţii desenul de execuţie, h = 60.

- Calculul dimensiunilor nominale şi stabilirea abaterilor elementelor active.


Cunoscând dimensiunile intermediare ale pieselor, se pot determina dimensiunile elementelor
active ale celor trei matriţe, care să asigure obţinerea acestor dimensiuni. Astfel, pentru prima
ambutisare, dimensiunile elementelor active se determină cu relaţiile (rel. 3.401, 3.406, 3.407):

(3.422)

Dimensiunile elementelor active ale celei de a doua matriţe vor fi:


(3.423)

Dimensiunile elementelor active ale celei de a treia matriţe trebuie să asigure piesei
dimensiunile înscrise pe desenul de execuţie:

(3.424)

- Calculul forţei de ambutisare. Forţa de ambutisare şi cea de reţinere se vor


determina separat pentru fiecare din cele trei ambutisări necesare realizării piesei:

(3.425)

Se poate adopta valoarea F = 94925 N. Deoarece d1 = 89 < 0,95D = 130,15, trebuie luate
măsuri pentru ca piesa să nu formeze pliuri în timpul ambutisării. Pentru aceasta, asupra plăcii
de reţinere, trebuie exercitată forţa de apăsare Q, calculată cu relaţia:

(3.426)

Dacă piesa ambutisată se evacuează pe deasupra plăcii active, mai este nevoie şi de o forţă
Fel, care să comprime elementele elastice care vor scoate piesa din placa activă. Această forţă
se determină cu relaţia:

(3.427)
Ca urmare, presa aleasă, pentru prima operaţie de ambutisare, trebuie să dezvolte o forţă FT1,
cel puţin egală cu suma celor trei forţe necesare ambutisării:

(3.428)

Din gama de prese se va alege presa cu valoarea standardizată a forţei imediat superioară
valorii calculate, adică presa a cărei forţă nominală este de 160000 N (PAI 16, PEU 16 etc.).
Pentru cea de a doua ambutisare, forţa de deformare va fi:

(3.429)

Forţa dezvoltată de elementele elastice pentru scoaterea piesei din placa activă (dacă
evacuarea piesei se va face pe deasupra plăcii active) se determină cu relaţia:

(3.430)
Pentru realizarea celei de a doua ambutisări va fi nevoie de o presă care să dezvolte cel puţin
valoarea:
(3.431)
Se va alege o presă care să dezvolte 100000 N (PAI 10, PYE 10 S etc.).
Pentru cea de a treia ambutisare, forţa de deformare va fi:
(3.432)

iar forţa dezvoltată de elementele elastice pentru scoaterea piesei din placa activă:

(3.433)
Forţa totală pe care trebuie să o dezvolte presa pentru cea de a treia ambutisare, va fi:

(3.434)
Ca urmare, se va alege tot o presă de 100000 N.