Sunteți pe pagina 1din 1

Mai întâi, vreau să atrag atenția că, în 2018, nu se împlinesc 100 de ani de la

constituirea României și nici de la existența României în forma actuală, ci de la Marea


Unire.

În al doilea rând, românii de azi nu au făcut niciodată jertfe de sânge pentru construirea
țării, cum au făcut făurarii unirii, nu și-au cheltuit viața și energia ca să poată avea o
țară, să poată vorbi și scrie românește, să scape de umilințe și de jigniri.

În al treilea rând, comunismul a cam tocit ideea de patriotism și chiar ideea sănătoasă
națională, din moment ce eram declarați (mai ales de prin 1980 încoace) cel mai
important popor, cu o istorie imaculată și conduși de „geniul Carpaților”. Ca pandant,
după 1989, am devenit pentru unii o masă gelatinoasă, ființe patibulare, fără istorie,
demne de milă, fără idealuri și fără viitor, cu o istorie plină de mituri naționaliste.

În fine, compromiterea sistematică a tuturor instituțiilor de stat din România (partide,


guvern, parlament, școală, sănătate, biserică, armată etc.) – odinioară „stâlpii societății”,
vorba lui Ibsen – urmată de accederea în elita conducătoare a unor personaje fără
calități intelectuale, morale, profesionale și chiar politice, a unor indivizi agramați și
interesați mai ales de câștigul personal, fără nicio priză la public, fără har, se conjugă
toate (dar și altele) ca să inducă această „lipsă de entuziasm”, despre care vorbiți.

Pe ce să-și bazeze românii entuziasmul, din moment ce li se spune sau sugerează


mereu – prin viața lor cotidiană – că locul lor nu mai este în această Românie, la
construirea căreia moșii lor au pus sudoare, sânge, jale, durere și, mai ales, multă
speranță? Entuziasmul nu se cumpără și nici nu se obține la comandă, ci se clădește
pe încredere, muncă, dreptate și speranță. De aceea, elita intelectuală responsabilă ar
trebui să reclădească, măcar acum, ceasul al doisprezecelea, speranța în România.
Cum? Prin exemplul personal, prin oferirea de modele autentice, modele de muncă
stăruitoare, de cinste, de profesionalism, de adevăr, dreptate și bunătate.

Ioan Aurel Pop

Cartea este scrisă sub forma unui studiu istoric, deşi ar fi meritat să apară sub forma unei
reconstituiri – însă pentru aşa ceva ar fi fost nevoie de un talent literar. Chiar şi sub forma unui
studiu ştiinţific, este scoasă la lumină evoluţia cercului de corupţi şi corupători din jurul lui Carol
al II lea, de la cartofori şi escroci ieftini până la bancheri şi industriaşi.