Sunteți pe pagina 1din 6

Vitamina B6

Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de
vitamine B. Este o vitamină hidrosolubilă foarte sensibilă la lumină,
dar rezistentă la căldură şi la procesul de oxidare.

1. Scurt istoric
În anul 1934, doctorul Paul Gyorgy a descoperit o substanță
care era capabilă să trateze o boală de piele prezentă la șobolani - a
numit substanța vitamina B6.
În anul 1938, Samuel Lepkovski a izolat vitamina B6 din orez.
Harris și Folkers, în 1939, au determinat o structura a vitaminei,
piridoxina, iar, în 1945, Snell a reușit să arate alte două forme a ei,
piridoxal și piridoxamină.

2. Structuri chimice
Putem vorbi de trei structuri chimice ale vitaminei B 6, toate având la bază un ciclu
piridinic:

- piridoxină - piridoxal

-piridoxamină
3. Rolul biologic
PLP, sau 5'-fosfat-piridoxalul, este forma activa a vitaminei B6 și este responsabilă
de multe aspecte în:
- metabolismul macronutrienților (vitamina B6 este indispensabilă metabolismului,
deoarece ajută la transformarea proteinelor, lipidelor şi a glucidelor);
- sinteza neurotransmițătorilor (molecule ce permit trecerea influxului nervos, esenţial în
elaborarea gândirii, emoţiilor, memoriei - previne deci dereglarea sistemului nervos);
- sinteza histaminei;
- sinteza hemoglobinei.

De asemenea:
- favorizează formarea anticorpilor şi creşte rezistenţa la infecţii;
- previne spasmele musculare;
- tratează sindromul premenstrual,
- diminuează riscul apariţiei calculilor renali;
- reduce numărul şi intensitatea crizelor la astmatici;
- înlesneşte metabolizarea steroizilor, hemoglobinei, transformarea glicogenului în
glucoză;
- împiedică formarea mătreţii;
- intervine în formarea globulelor roşii;
- este un antioxidant foarte puternic, ajutând organismul să elimine unele substanţe
toxice;
- reduce spasmele musculare nocturne, cârceii, amorţeala mâinilor şi anumite forme de
nevrite ale extremităţilor;
- contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire.

PLP-ul, în general, servește ca o coenzimă (cofactor) pentru multe din reacțiile


prezente în corp, cum ar fi:
- decarboxilarea;
- transminare;
- racemizarea;
- eliminarea;
- substituția;
- și conversie beta.

Ficatul este responsabil de metabolizarea vitaminei.

Metabolismul aminoacizilor
1. PLP este un cofactor în biosinteza a cinci neurotransmițători importanți:
serotonina, dopamina, epinefrina, norepinefrina și GABA. PLP este, de asemenea,
implicat în sinteza histaminei.
2. Transaminazele transformă aminoacizii cu ajutorul PLP. Activitatea acestor
enzime este crucială în procesul transferării grupelor amino de la un aminoacid la altul.
3. Serin racemaza, care sintetizează neuromodulatorul D-serină din enantiomerul
său, este o enzimă dependentă de PLP.
4. PLP este o coenzimă necesară funcționării enzimelor cistationin sintază și
cistationază - Aceste enzime catalizează reacții în catabolismul metioninei.
5. Selenometionina este forma dietară principală a seleniului. PLP joacă rol de
cofactor pentru enzimele care permit utilizarea seleniului sub această formă. De
asemenea, PLP joacă rol de cofactor și în eliberarea seleniului din selenohomocisteină
spre a produce acid selenic, care poate fi utilizat pentru incorporarea seleniului în
selenoproteine.
6. PLP ajută la conversia triptofanului în niacină, astfel că un deficit de vitamină
B6 oprește acest proces.

Metabolismul glucozei
PLP este o coenzimă a glicogen-fosforilazei, enzima ce permite ca glicogenoliza
să aibă loc. PLP poate cataliza reacții de transaminare, acestea fiind esențiale pentru a
sintetiza aminoacizi care să funcționeze ca substrat în glucogeneză.

Metabolismul lipidelor
PLP este o componentă esențială a enzimelor care facilitează biosinteza
sfingolipidelor. Concret, sinteza ceramidei necesită PLP.
În această reacție, serina este decarboxilată și combinată cu palmitoil-CoA pentru
a forma sfinganina, care reacționează cu acil-CoA pentru a forma dihidroceramidă.
Aceasta, în continuare, este desaturată pentru a forma ceramidă.
Pe lângă asta, transformarea sfingolipidelor este dependentă de vitamina B6
deoarece sfingozin-1-fosfat liaza, enzima responsabilă transformării sfingozin-1-fosfat,
este PLP-dependentă.

Sinteza hemoglobinei
PLP ajută la sinteza hemoglobinei, fiind coenzimă pentru ALA sintază. De
asemenea, legarea ei de hemoglobină îi crește afinitatea acesteia pentru oxigen.

4. Aportul zilnic necesar de vitamina B6 diferă în funcţie de vârstă. Astfel, doza zilnică
recomandată este de:
- 0,1 mg (0-6 luni)
- 0,3 mg (7-12 luni)
- 0,5 mg (1-3 ani)
- 0,6 mg (4-8 ani)
- 1 mg (9-13 ani)
- 1,3 mg (14-18 ani)
- 1,3 mg (19-65 ani)
- 1,7 mg (peste 65 ani)
- 1.9 mg (gravide)
- 2 mg (mame care alăptează).

Pentru a preveni carenţa altor vitamine, vitamina B6 trebuie administrată în cantităţi


egale cu vitamina B1 şi B2. Aportul crescut de proteine şi un efort fizic susţinut şi intens
măresc considerabil necesarul de vitamina B6 în organism.

5. Deficiență și supradoză

Deficiență
O deficiență doar de vitamină B6 este destul de rară, ea, de obicei, asociindu-se cu
deficiențe de alte vitamine din complexul B. În general, bătrânii și alcoolicii prezintă un
risc crescut de a avea o deficiență de vitamină B 6, pe lângă alte deficiențe de
micronutrienți.
Există articole care subliniază că femeile cu diabet tip 1, pacienți cu boli
sistemice, boli de ficat, artrită reumatoidă, și cei infectați cu HIV, prezintă nivele scăzute
de vitamină B6.
Utilizare contraceptivelor orale și tratamentul cu anumiți anticonvulsanți,
isoniazidă, cicloserinampenicilamină, și hidrocortizon, au un impact negativ asupra
nivelelor de vitamină B6 din corp.

În cazul unei deficiențe de vitamină B6, simptomele clasice sunt:


- anemie
- astenie
- pierdere în greutate
- piele uscată şi pruriginoasă
- erupții similare cu dermatita;
- glosită (inflamaţie a limbii) atrofică cu ulcerații
- irascibilitate
- acumularea fierului liber în serul sanguin, în ficat, splină cu apariţia hemosiderozei -
anemie sideroblastică.
- scăderea rezistenţei la infecţii
- stomatită angulară;
- conjuctivită;
- intertrigo;
- simptome neurologice (somnolența, confuzia și neuropatia);

Un aport substanţial de vitamina B6 contribuie, în mare măsură, la atenuarea tensiunii


nervoase, a durerii asociate ciclului menstrual şi la ameliorarea situaţiei de greaţă.
Supradoză
Se recomandă a nu se consuma doze mai mari de 200 mg/zi, căci în urma unei
supradoze intervin daune asupra gangliei dorsale și probleme neurologice ireversibile.
Simptomele principale sunt:
- arsuri stomacale
- stări de greaţă
- fotosensibilitate.
- dureri ale extremităților
- tulburări motorii
- neuropatie motorie (care duce la dificultăți în deplasare.)

6. Surse
Vitamina B6 este abundentă, găsindu-se în mâncăruri sub diferite forme.
Pierderile rezultate în urma gătitului, depozitării și procesării variază în funcție de forma
în care se găsesc, iar în unele mâncaruri poate fi chiar și 50%.
Mâncarea din plante prezintă cele mai mici pierderi, deoarece acestea conțin, în
mare parte, piridoxină, care este mult mai stabilă decât piridoxalul sau piridoxamina
prezente în mâncarea animală.

Mâncăruri ce conțin cantități mari de vitamină B6:


- drojdia de bere;
- carnea de porc;
- carnea de curcan;
- peştele;
- cerealele integrale;
- legume proaspete şi uscate;
- fructe (oleaginoase, în special);
- lapte;
- ouă;
- varză;
- spanac;
- banane;
- cartofi;
- seminţele de floarea-soarelui
- alunele.
7. Bibliografie

[1] https://en.wikipedia.org/

[2] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/

[3] http://ndb.nal.usda.gov/

[4] https://www.fda.gov/

[5] http://www.sfatulmedicului.ro

[6] http://www.csid.ro/health/vitamine-si-minerale

Brînduşe Oana
Seria I, Grupa 10