Metode folosite în predarea substantivului

Metodele întâlnite în predarea limbii române sunt: algoritmizarea, analiza

gramaticală, exerciţiul structurat, problematizarea (sau învăţarea prin rezolvarea de probleme),
lectura, expunerea, prelegerea-dezbatere, brainstormingul, cubul, ciorchinele, acvariul,
predarea reciprocă, ştiu/vreau să ştiu /am învăţat, metoda R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă),
metoda cadranelor, etc. Aceste metode pot fi structurate în metode tradiţionale şi metode
moderne activ-participative.
Abordarea orei de limba română din perspectiva reformelor din învățământul românesc
nu presupune renunțarea totală la lecția tradițională și / sau folosirea exclusiv a metodelor
moderne. Ideală în acest sens este îmbinarea clasicului cu modernul deoarece este greșită
percepția potrivit căreia tot ce este clasic este mai bun, însă la fel de greșită este teoria potrivit
căreia orice inovație adusă în lecție o transformă într-o activitate superioară. Alegerea
metodelor adecvate reprezintă elementul esenția în elaborarea strategiei didactice.
De-a lungul timpului, s-au folosit numeroase criterii de clasificare a metodelor
didactice, clasificarea cea mai cunoscută fiind cea în: metode tradiționale și metode moderne.

6.1. Metode moderne, activ-participative

Învăţământul actual, axat pe dezvoltarea de competențe, promovează metodele de
învăţare active, care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei şi ale imaginaţiei. Astfel,
profesorul trebuie să fie partenerul elevilor în organirea unor sitații favorabile învățării. El nu
mai este unica sursă de informare în timpul orei, ci este persoana care dirijează, ghidează
procesul de predare-învățare, oferind fiecărui elev ocazia să se dezvolte, să se afirme. Așadar,
sunt preferate metodele moderne de predare-învăţare, deoarece acestea pun accentul pe
capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri; pe cultivarea unor deprinderi,
priceperi şi capacităţi intelectuale; pe dezvoltarea gândirii critice şi a creativităţii.
Prin metode de tip activ-participative înţelegem orice situaţie prin care elevii sunt
solicitaţi şi sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi,
coparticipanţi la propria formare. Aceste strategii de tip activ-participativ vor fi folosite de
profesor ţinând cont de valenţele formativ-educative ale fiecărei metodă în parte.

1. „ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU /AM ÎNVĂŢAT”

Aceata metodă didactică, porneşte de la premisa că ar trebui luate în considerare

cunoştinţele anterioare ale elevului atunci când se predau noi informaţii. Este o strategie prin
care elevii conştientizează ceea ce ştiu, ceea ce nu ştiu, sau nu sunt siguri că ştiu şi ar dori să
înveţe, şi ceea ce au învăţat la sfârşitul orei. Metoda constă în completarea unei fişe de lucru,
prin activităţi de grup sau individuale.
Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi:
1. accesarea cunoştinţelor anterioare,
2. determinarea a ceea ce elevii doresc să înveţe,
 3. reactualizarea a ceea ce au învăţat.
Etapa Ştiu poate fi folosită în prima parte a unei lecţii- actualizarea vechilor
cunostinţe şi implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu rol
de anticipare şi o activitate de categorizare. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne îndreptăm
atenţia asupra a ceea ce nu ştim.
Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări, care apar prin evidenţierea punctelor
de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor.
Etapa Am învăţat se realizează în scris, de fiecare elev în parte, fie pe parcursul lecţiei, fie la
sfârşitul acesteia. Dacă la rubrica Vreau să ştiu elevii au ridicat mai multe probleme, completarea
acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. Elevilor li se cere să bifeze întrebările
la care au găsit răspuns, iar pentru cele rămase cu răspuns parţial li se dau explicaţii suplimentare.
Această metodă activează elevii, îi face conştienţi de procesul învăţarii şi le oferă posibilitatea
de a-şi verifica nivelul cunoştintelor.
Am aplicat această metodă la clasa a V-a în a doua oră de predare, după ce am făcut în
prealabil actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar.
Etape:
1. Accesarea cunoştinţelor anterioare,
Elevii primesc o fişă de lucru pe care sunt trecute propoziţiile:
Copilul se joacă în parc.
Maria e prietena mea.
Cartea primită de la bunica a fost cel mai minunat dar.
Ploaia e deasă şi măruntă.
Mersul pe jos face piciorul frumos.
Fericirea i-a inundat sufletul.
Bunătatea va fi apreciată mereu.
Caietele copilului sunt aşezate pe birou.
Li se cere elevilor să sublinieze substantivele, să vadă ce denumesc, şi să le analizeze
precizându-le felul, genul şi numărul. Elevii completează rubrica Ştiu.
2. Determinarea a ceea ce elevii doresc să înveţe,
Elevilor li se cere să observe forma substantivului copil din primul şi ultimul enunţ şi
sunt provocaţi să răpundă la intrebările:
De ce credeţi că substantivul copil şi-a modificat forma?,
Ce funcţie sintactică are substantivul copil în cele două enunţuri?
Ce întrebare punem pentru a o afla?
Elevii sunt întrebaţi ce ar dori să înveţe despre substantiv, sunt enunţate obiectivele
lecţiei apoi elevii completează rubrica Vreau să ştiu,
3. Reactualizarea a ceea ce au învăţat.
Completarea rubricii Am învăţat se face pe parcursul orei după fiecare etapă a lecţiei,
când elevii descoperă răspunsul la întrebările din rubrica Vreau să ştiu, dar şi la sfărşitul orei, după
realizarea transferului de cunoştinţe.
Exemplu de fişă completată de elevii clasei a V-a
 Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Substantivul este partea de vorbire Ce fel de parte de vorbire este Substantivul este o parte de
care denumeşte fiinţe, lucruri, substantivul? vorbire flexibilă.
fenomene ale naturii, acţiuni, stări
sufleteşti. De ce şi-a schimbat forma în Are categorii gramaticale de: fel,
cele două exemple? gen, număr, caz.
Categoriile gramaticale ale
substantivului sunt: felul, genul, Are substantivul alte categorii Substantivul se declină şi după
numărul. gramaticale? cazuri.

Vom adăuga şi altceva când Când analizăm substantivul

analizăm substantivele? precizăm în plus cazul acestuia
şi dacă este articulat sau nu

2. Problematizarea
Ca metodă didactică problematizarea este o modalitate de a crea în mintea elevului o
stare conflictuală intelctuală pozitivivă, determinată de necesitatea cunoașterii unui fenomen,
obiect sau proces, fiind o modalitate mai complexă de învățare prin descoperire.
Tipuri de problematizări:
- întrebări problemă: produc o stare conflictuală în abordarea unei chestiuni;
- problema: produce un conflict intelectual mai complex, are anumite dificultăți de aflare;
- situația problemă: produce o stare conflictuală puternică și complexă, include un sistem de
probleme teoretice sau practice.
Exemplu de situație problemă: De ce substantivul subliniat din enunțul: Băiatul a
procedat asemenea colegului său. deși răspunde la întrebarea cum? stă în cazul dativ? (după
care se predă regimul cazual al prepoziției).

3. Metoda R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă)

Este o metodă ce poate fi utilizată în lecţiile de fixare a cunoştinţelor, care urmăreşte
realizarea feedbackului printr-un joc didactic. Se poate folosi o minge usoară.
Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lectia predată, elevului
care o prinde. Cel care prinde mingea raspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui
coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel şi cel care nu
formulează corect o întrebare, o repetă sau nu cunoaşte răspunsul propriei întrebări.

4. CIORCHINELE
Este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber stimulând
realizarea unor asociaţii de idei noi. Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi
informaţii la volumul de cunoştinţe acumulate de elevi. Poate fi utilizată în activităţile de
învăţare, de fixare a cunoştinţelor precum şi la evaluarea sumativă a unei unităţi de învăţare sau
a unei părţi de vorbire. Se poate utiliza fie individual, fie în grup. Este bine ca tema propusă să
fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual.
Etape:
• Se scrie un cuvânt sau o propoziţie în mijlocul tablei sau a colii de hârtie
• Elevii notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele legate de cuvântul/tema dată,
trasând linii între elementul central şi elementele adăugate.
• Fiecare element poate avea, la rândul lui, unul sau mai multe elemente ce derivă din el
• Finalul activităţii este dat fie de epuizarea ideilor, fie de limita de timp acordată.
Această metodă poate fi utilizată cu succes la toate clasele, gradul de complexitate al
acesteia se organizează în funcţie de nivelul de cunoştinţe al elevilor în ceea ce priveşte tema
data şi de particularităţile de vârstă ale acestora.
Am aplicat această metodă la clasa a V-a pentru a verifica nivelul cunoştinţelor (despre
substantiv) însuşite de elevi în ciclul primar. Aceştia, grupaţi câte patru, au primit o fişa cu un
ciorchine completat parţial şi au avut la dispoziţie cinci minute pentru a-l completa integral;
după care am verificat modul în care aceştia au rezolvat sarcina de lucru. (Cuvintele scrise
îngroşat erau trecute pe fişa de lucru, elevii completând restul ciorchinelui.)
La clasa a VII-a elevii împărţiţi în şase grupe vor rezolva cerinţele de pe fişa de lucru,
după care liderul fiecărei grupe va veni în faţă şi va completa ciorchinele.
Grupa I: 1. Definiţi substantivul. 2. Clasificarea substantivelor (Exemplificaţi)
Grupa II: 1. Genul substantivelor. 2. Numărul substantivelor. (Exemplificaţi)
Grupa III: Cazurile substantivului. Întrebări specifice.
Grupa IV: Prepoziţii care cer anumite cazuri.
Grupa V: Funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile N, Ac şi V
Grupa VI: Funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile D şi G
 Ciorchine cls a V-a
CÂNTATU VORBITU
CEAŢĂ
LL L
PLOAIE FULGE MERSU
PENAR R L
BUCURI
BANCĂ FENOMENE ACŢIUN E DEZAMĂGIRE
CARTE ALE NATURII I
LUCRUR STĂRI MELANCOIE
SUFLETEŞT
MARIA I BUNĂTATE
I
denumeşte ÎNSUŞIRI HĂRNICI
COPIL FIINŢE
E
ISTEŢIM
CÂINE
E
SUBSTANTIVUL
…………………………………………
……………………………………

FELUL
GENUL NUMĂRUL

COMUN PROPRIU
MASCULI FEMINI NEUTRU SINGULA PLURAL
N N R
BĂIAT GEORGE
COPAC COPIL COPII
FLOARE SCAUN
 Ciorchine clasa a VII-a

Dupa inteles Dupa alcatuire

Gen

Clasificare Număr

Valori stilistice SUBSTANTIVUL

………………………………… Articol

…………………………………
Prepoziţii
…………
Caz

Ac Nominativ Dativ Acuzativ Genitiv

G Vocativ F
U
N
C
Ţ
D I
I

S
I
N
T
A
C
T
I
C
E
5. METODA CADRANELOR
Este o modalitate de sintetizare a unui conţinut informaţional, solicitând implicarea elevilor
în înţelegerea lui adecvată. Această metodă de lucru presupune trasarea a două axe principale
perpendiculare una pe cealaltă în urma cărora apar patru cadrane. În fiecare cadran se propune câte
o sarcină de lucru.
Metoda poate fi folosita cu succes la evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi în
realizarea feedbackului, făcându-se apel la cunoştintele dobândite de elevi.
Am aplicat această metodă la clasa a VII-a pentru a vedea în ce măsură elevii şi-au însuşit
cunoştinţele predate.
Daţi câte trei exemple de: Precizaţi cazul şi funcţia sintactică a
 substantive proprii substantivelor subliniate în enunţurile:
 substantive articulate cu articol nehotărât
Sfârșitul romanului a fost conform
 substantive colective
așteptărilor.
 substantive articulate cu articol hotărât
 substantive defective de singular Am pus cartea deasupra servietei.

 substantive epicene Prietenul meu, Dan, citește.

 substantive defective de plural
Cartea a fost citită de Dan.

Începutul nuvelei este palpitant.

Dane, citește tot ce trebuie!

Cartea de pe bancă e a mea

Alcătuiți enunțuri în care substantivul ”copil” Daţi câte un sinonim pentru locuţiunile
să îndeplinească următoarele funcții substantivale date şi alcătuiţi câte o
sintactice: propoziţie cu fiecare dintre ele:

 nume predicativ in Ac  nebăgare de seamă

 atribut substantival genitival  aduceri aminte
 complement indirect în D  ţinere de minte
  complement circumstanțial de loc în G  părere de rău
 atribut substantival prepozițional în Ac  făcător de rele
 complement circumstanțial de mod în D  iuţeala de mână
 atribut substantival apoziţional

6. SINELG = sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gîndirii

În cadrul activităţii de predare-învăţare e necesar ca atât elevii cât şi profesori să apeleze

la surse ştiinţifice sigure. În acest sens, lectura cu creionul în mână a fost şi este practicată de toate
generaţiile de cititori. Fiecare îşi creează un sistem de semne proprii, aplicate pe text pentru
înţelegerea informaţiei. Oricui i se poate întâmpla să citească o pagină întreagă şi să nu îşi
amintească nimic din conţinutul acesteia. Este cel mai bun exemplu de citire fără comprehensiune.
SINELG este o strategie care s-a dovedit eficientă în a ajuta elevii să se menţină atenţi în
timpul lecturării textului. Această procedură începe prin rememorarea cunoştinţelor anterioare
asupra subiectului, formularea unor întrebări, şi continuă cu marcarea diferitelor tipuri de
informaţie găsite în text.
Am aplicat această metodă în lecţia Substantivul. Cazuri şi funcţii sintactice la clasa a VI-
a pentru a-i obişnui cu cititul activ, cu creionul în mână.
Am anunţat subiectul lecţiei care urmează să fie elucidat prin lectura textului în tehnica
SINELG. Elevii şi-au amintit ce ştiu despre substantiv, iar eu am monitorizat procesul de
actualizare a cunoştinţelor. Pentru aceasta, am desenat tabelul SINELG şi am completat, rubrica
informaţie cunoscută - am ştiut.
La încheierea primei etape, am distribuit elevilor un text multiplicat care conţine noţiunile
teoretice referitoare la cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului şi le-am dat instrucţiuni
referitoare la lectura acestuia. Instrucţiunile sunt următoarele:
Citiţi cu atenţie textul dat. În timpul lecturii marcaţi propoziţiile sau paragrafele cu următoarele
coduri:
„√” Puneti semnul „√” (bifa) pe margine, dacă ceea ce aţi citit confirmă un fapt pe care îl ştiaţi
sau credeaţi că îl ştiţi,
„-” Puneti semnul „-” (minus) pe margine, dacă unele din informaţiile din paragraf contrazic
ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi,
„+” Puneti semnul „+” (plus) pe margine, dacă informaţia este nouă pentru voi,
„?” Puneti semnul „?” (semn de întrebare) pe margine, dacă informaţia vă este neclară sau aţi
vrea să ştiţi mai mult despre un anumit lucru din pasajul respectiv.
După ce elevii au încheiat lectura textului dat, acesta a fost analizat din perspectiva semnelor
aplicate pe margine. Elevii au reluat informaţia nouă, am analizat-o împreună şi totodată şi-au
exprimat nedumerirea în raport cu unele informaţii din text (Ex : Cum putem avea complement
circumstanţial de mod in D, sau complement circumstanţial de loc în G ?).
Grupaţi în perechi, elevii au completat codurile si tabelele. Le-am cerut apoi să prezinte
clasei rezultatele, în special coloanele cu „-” si „?”. Le-am dat explicaţiile necesare şi am
clarificat toate problemele apărute

6. MOZAICUL

Mozaicul este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o
sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea
transmiterii informaţiilor asimilate celorlalţi colegi. Metoda presupune o pregătire temeinică a
materialului dat spre studiu elevilor. Profesorul propune o temă de studiu pe care o împarte în
patru subteme
a) Etapa I: Se împarte clasa în grupe eterogene de patru elevi. După aceea, se numără până la
patru, astfel încât fiecare membru al grupei să aibă un număr de la 1 la 4. Fiecărui membru
al grupei i se dă o fişă de învăţare (Fişă de lucru). Profesorul prezintă titlul lecţiei şi subiectul
pe care îl va trata. Explică apoi că pentru acea oră, sarcina elevilor este să înţeleagă lecţia.
La sfârşitul orei, fiecare persoană va trebui să fi înţeles întreaga lecţie. Acesta, însă, va fi
predată de colegii de grup, pe fragmente. Profesorul atrage atenţia că articolul este împărţit
în patru părţi. Toţi cei care au numărul 1 vor primi prima parte, cei care au numărul doi vor
primi a doua parte, cei care au numărul trei vor primi a treia parte iar cei care au numărul
patru vor primi a patra parte.
b) Etapa a II-a: Toţi cei care au numărul 1 se adună într-un grup, toţi cei care au numărul 2 în
alt grup, etc. Profesorul explică faptul că grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 şi 4
se vor numi de acum grupuri de "experţi". Sarcina lor este să înveţe bine materialul prezentat
 în secţiunea din lecţie care le revine. Ei trebuie să discute informaţiile de pe fişa de învăţare,
apoi să hotărască modul în care o pot preda, pentru că urmează să se întoarcă la grupul din
care au plecat pentru a preda această transmite noile cunoştinţe celorlalţi.
c) Etapa a III-a: După ce grupele de experţi au studiat materialul, fiecare elev se întoarce la
grupul său iniţial şi predă celorlalţi conţinutul pregătit. Dacă rămân, în continuare, nelămuriţi,
pot adresa întrebarea întregului grup de experţi în acea secţiune. Dacă persistă dubiile, atunci
problema va fi lămurită de profesor.
Profesorul monitorizează predarea, pentru a fi sigur că informaţia este transmisă corect şi
că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură
implicarea şi participarea tuturor membrilor.
Am aplicat această metodă în lecţia de actualizare a cunoştinţelor despre substantiv la
clasa a V-a.
Substantivul. Actualizarea cunoştinţelor

FIŞA DE LUCRU 1
Se dau cuvintele:
COL. 1 COL . 2 COL . 3 COL . 4. COL . 5. COL .6
copil, bloc, ploaie, bunătate, veselie, mâncatul,
pisică, scaun, tunet, hărnicie, tristeţe , învăţatul,
câine, bancă , ceaţă, frumuseţe, duritate, cititul,
pasăre, tablou , fulger, blândeţe, melancolie, scrisul.
Ce denumesc cuvintele din fiecare coloană ?
Ce sunt acestea ca părţi de vorbire?
Dă definitia substantivului.

FIŞA DE LUCRU 2
Se dau substantivele :
bunica, Maria, leagăn, Baia Mare, furtună, Vlad, copac, Otilia, fereastră, bunătatea, Emil, căţel.
Ce deosebire exista intre ele?
Ce denumesc substantivele scrise cu literă mică?
Ce denumesc cuvintele scrise cu literă mare?
Ce fel de substantive sunt acestea?
De cate feluri sunt substantivele?
Substantivele sunt de 2 feluri : COMUNE şi PROPRII
FIŞA DE LUCRU 3
1. Se dau substantivele :
mama, zâmbet, peşteră, coleg, gălăgie, deget, prieten, fotografie, drum, dans, manual, familie.
Câte lucruri denumesc ele ?
Toate aceste substantive sunt la numărul ………………………… .
2. Se dau substantivele :
mâini, fotografii, stilouri, câmpii, ţipete, peşteri, munţi, animale, colegi, zâmbete, cărţi, pâini .
Câte lucruri denumesc ele ?
Toate aceste substantive sunt la numărul ………………………… .
Substantivul are doua numere : SINGULAR şi PLURAL

FIŞA DE LUCRU 4
Numără substantivele date : fată, scară, broască, frunză, pasăre, căprioară, geantă, foaie, floare.
Cum numeri la singular ?
Dar la plural ?
Numără substantivele date : băiat, câine, copac, copil, măgar, urs, pantof, barbat, prieten, om.
Cum numeri substantivele la singular ?
Dar la plural ?
Numără substantivele date : telefon, bloc, creion, pix, scaun, tablou, telefon, neon, film, joc.
Cum numeri substantivele la singular ?
Dar la plural ?
Substantivele care se numără cu “o “ la singular şi cu “două“ la plural sunt la genul feminin.
Substantivele care se numara cu “un“ la singular şi cu “doi“ la plural sunt la genul masculin.
Substantivele care se numără cu “un “ la singular şi “două” la plural sunt la genul neutru.
După ce au rezolvat exerciţiile de pe fişele de lucru experţii au predat colegilor definiţia
substantivului, felul, numărul, şi genul acestuia.
Tot prin această metodă pot fi predate la clasa a V-a şi funcţiile sintactice ale substantivului :
Substantivul. Funcţii sintactice
 FIŞA DE LUCRU 1
Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :
Copilul se joacă în parc .
Elevii se bucură de vacanţă .
Florile sunt îmbobocite.
Cartea citită e interesantă.
La ce întrebări răspund substantivele: copilul, elevii, florile, cartea?
La ce întrebare răspund acestea ?
Ce funcţie sintactică au acestea dacă arată despre cine se vorbeşte în propoziţie ? - subiecte

FIŞA DE LUCRU 2
Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :
Tata este economist .
George va deveni aviator .
Când va creşte, Andrei va fi medic.
Alexia şi Cristiana sunt fete cuminţi .
Ce observaţi la substantivele : economist, aviator, medic, fete?
Fiindcă intră în componenţa predicatului sunt nume predicative.

FIŞA DE LUCRU 3
Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :
Hainele Mariei sunt curate.
Cartea de istorie am citit-o aseară.
Scrisul fetiţei e caligrafic.
Stiloul de pe masă e al meu.
La ce întrebări răspund substantivele : Mariei şi fetiţei?
Cui au fost puse aceste întrebări?
La ce întrebări răspund substantivele : de istorie si de pe masă?
Cui au fost puse aceste întrebări?
În propoziţie substantivul care răspunde la o întrebare pusă unui alt substantiv sau unui înlocuitor al
acestuia (pronume sau numeral) are funcţia sintactică de atribut.
 FIŞA DE LUCRU 4
Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :
Noi ne jucăm cu mingea.
Mâine vom merge în oraş.
Am sunat-o pe colega mea.
Mă gândesc la sora mea.
La ce întrebări răspund substantivele : cu mingea, în oraş, pe colega, la sora?
Cui au fost puse aceste întrebări?
În propoziţie substantivul care răspunde la o întrebare pusă unui verb are funcţia sintactică de
complement.

7. CUBUL
Una dintre metodele active de predare pe care am folosit-o cu succes la clasă este metoda
cubului. Aceasta poate fi folosită în orice moment al lectiei şi ofera elevilor posibilitatea de a-şi
dezvolta competenţele necesare unor abordari complexe.
Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite. Pe fiecare faţă
a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
Elevii sunt împărţiţi în şase grupe eterogene. Fiecare grupă rezolvă exerciţiile de pe o faţă
a cubului. După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile scrise pentru a demonstra
sistematizarea cunoştinţelor. Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev şi a
lucrului în echipă.
Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii clase.

3. ASOCIAZĂ
6.
A
4. ANALIZEAZĂ R
5. G
U
A M
P E
N
L T
 2. COMPARĂ

1. DESCRIE

Am folosit acestă metodă pentru fixarea cunoştinţelor la clasa a VII-a. Pe feţele cubului
erau trecute următoarele sarcini de lucru:
1. DESCRIE în zece propoziţii un răsărit de soare, folosind următoarele substantive: soarele,
marea, valurile, barcă, albastrul, infinit, nori.
2. COMPARĂ substantivele următoare şi grupează-le în perechi de antonime: lenevie,
răutate, frumuseţe, bucurie, pace, prieten, lumină, minciună , aprobare, bunătate, urâţenie,
întuneric, adevăr, dezaprobare, bătrâneţe, tristeţe, război, duşman, hărnicie
3. ASOCIAZĂ substantivelor subliniate din prima coloana funcţia sintactică şi cazul
corespunzătoare din coloana a II-a.
Lupta contra duşmanilor a fost dificilă. complement circumstanțial de loc, G,
Finalul romanului a fost surprinzător. atribut substantival prepoziţional Ac,
Băiatul este asemenea tatălui sau. complement circumstanțial de mod, D,
Copilul a procedat conform indicaţiilor primite atribut substantival prepoziţional G,
Dan a aşezat penarul deasupra caietului. nume predicativ, D,
El vorbeşte cu drag despre satul bunicilor. atribut substantival genitival,
Florile de la Maria au rămas înflorite.
complement circumstanțial de mod, Ac.
4. ANALIZEAZĂ substantivele din următorul text, precizând : felul, genul, numărul, cazul
şi funcţia sintactică: „- Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția,
ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima, și Dumnezeu
să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătății sale. ” Ioan Slavici –
Moara cu noroc
5. APLICĂ pluralul ori singularul pentru următoarele substantive:
 singular plural
chibrit ..............
............... ghete
câmpie ...............
............... mingi
fiu ...............
zăpadă ...............
.............. nuiele
vale …………
6. ARGUMENTEAZĂ de ce următoarele substantive nu sunt scrise corect. Scrie alături
forma corectă:
Baia mare - .....................
chibrite - .........................
înbrăcăminte - …………..
Carte - ..............................
înpărat - ...........................
bio-sferă - ........................
noi-născuţi - ....................

Philips 6-6
Această metodă presupune realizarea unei activități într-un grup de 6 elevi, timp de 6
minute. Fiecare grupă descută pe o temă dată de profesor și întocmește o prezentare, pe care
reprezentantul grupei o va prezenta întregii clase. Un grup de control centralizează informațiile și
stabilește soluția finală, care se verifică impreună cu profesorul și se notează la tablă, astfel încât
la sfârșitul orei toată clasa să aibă în caiet toată lectia (teme pusă în discuție), nu doar partea la
care a lucrat.
Activitatea durează 25-30 minute care pot fi distribuite astfel:
- 2 minute – expunerea subiectului și prezentarea metodei;
- 4 minute – organizarea elevilor în grupuri și trasarea sarcinilor în fiecare grup: liderul
(distribuie elevilor sarcinile de studiu), purtătorul de cuvânt (prezintă grupului de
controlrezultatele muncii grupului său), scribul (redactează schema informațiilor), cercetătorul,
grupul de control;
- 8 - 10 minute – discuții în cadrul grupului și prezentarea raportului de către purtătorul
De cuvânt grupului de control;
- 5 – 6 - minute verificarea rapoartelor și sintetizarea ideilor pentru a fi prezentate clasei;
- 6 – 8 minute – prezentarea în fața clase, notarea la tablă și în caiete a lecției.
Am utilizat aceasta metodă la clasa a VI-a în predarea substantivului. Colectivul clasei
fiind de 24 de elevi, am împărțit clasa în 4 grupe și am repartizat sarcinile astfel:
Grupa I – definirea și clasificarea substanivului;
Grupa a II-a – genul, numărul (cu exemple);
Grupa a III-a – cazurile nominativ și acuzativ (întrebări și funcții sintactice);
Grupa a IV-a – cazurile dativ, genitiv (întrebări și funcții sintactice) și cazul vocativ.
Valorificând schemele realizate de elevi, s-a completat ciorchinele conținând definiția și
categoriile gramaticale ala substantivului.
Diagrama Venn
Metoda poate fi folosită cu succes atât într-o lecție de comunicare de noi cunoștințe, cât și
într-o lecție de consolidare și sistematizare a cunoștințelor.
Metoda presupune compararea de catre elevi a doua elemente: părți de vorbire, părți de
propoziție, idei, pesonaje, semne de punctuație etc. Metoda apare reprezentată grafic sub forma a
două cercuri care se intersectează. Datele despre fiecare problemă pusă în discuție se notează în
câte un cerc astfel: în primul cerc se notează elementele specifice primei probleme, în al doilea
elementele celei de-a doua. În spațiul comun celor două cercuri se notează elementele comune
celor două probleme / teme discutate.
Am aplicat cu succes această metodă când am predat clasificarea substantivului la clasa a Va.
Astfel în primul cerc am trecut substantive comune, în al doilea substantive proprii, iar la intersecția
celor două cercuri substantive comune care pot deveni proprii sau proprii care pot deveni comune.
 Metode tradiționale. Îmbinarea clasic - modern în predare.
Lecția de limba română tradițională avea un aspect pasiv și conservator. Ea își
demonstrează în practică „valoarea” atunci când profesorul știe să lucreze cu clasa prin activizarea
ei și angajarea totală la rezolvarea problemelor puse în discuție.
Încă din Antichitatea romană au fost aplicate, formulate și explicate metode verbale de
învățare: euristica (Socrate și Platon) și expunerea (Aristotel) fără a se acorda impotanță scrisului
și cititului. În Evul mediu metoda intuiției a apărut în Europa creștină prin picturile bisericești care
prezentau învățătura biblică poporului analfabet. Renașterea însă este cea care aduce cu sine
metoda intuiției sau metoda demonstrației cu obiecte din natură.
Alături de metodele moderne, activ-participative, am folosit în predarea substantivului şi
metodele tradiţionale precum: conversația, prelegerea, memorarea, explicaţia, exerciţiul, lucrul cu
manualul şi analiza gramaticală.
Comunicarea tradiţională în cadrul lecţiei se bazează exclusiv pe transmiterea de
cunoştinţe de către profesor, pe receptare şi imitare de către elev. Acest model de comunicare are
la bază ideea că anumite cunoştinţe şi informaţii nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit şa i
se comunică elevului prin intermediul limbajului.
În învățământul tradițional profesorul este centrul de greutate al activității didactice. Rolul
lui este acela de a emite informaţii pe care elevul, ce stă pasiv în bancă, trebuie să le noteze în
caiet. A doua zi elevul preia rolul de emiţător al aceloraşi informaţii către profesor – acum
receptorul propriului mesaj emis.
Cu toate acestea, explicaţia, spre exemplu, este o metodă tradiţională pe care eu o consider
necesară în predarea noţiunilor de limba română deoarece atunci când elevii întâmpină anumite
probleme în întelegera unor noţiuni, explicaţiile date de către profesor sunt salvatoare, iar exercițiul
(indiferent ce tipuri de itemi folosim) este absolut necesar pentru înțelegerea unei noțiuni.
Așadar, e ideal să existe un echilibru în toate. Profesorul trebuie să conștientizeze faptul că
ceea ce e clasic nu e depășit, la fel cum nu tot ceea ce e nou e bun.
Metodele tradiționale accentuează latura informativă a educației, făcând din elevi foarte
buni teoreticieni, cunoscători a numeroase noțiuni, cu care însă pot greu operaționaliza. Faptul că
elevul posedă numeroase cunoștințe reprezintă un lucru bun, dar nu suficient, deoarece elevului
nu i se cere doar să știe, ci să știe să facă, să aplice ceea ce știe.
Metodele moderne, activ-participative, accentuează latura formativă a educației, urmărind
dezvolatarea unor deprinderi, transformarea elevilor în buni practicieni, capabili să utilizeze
cunoștințele pe care le posedă.
În cadrul orelor de limba și literatura română se urmărește formarea unor deprinderi: de
lectură corectă, de redactare a unui text fără greșeli de ortografie, de comunicare în diverse situații
etc. Așadar, nu e suficient ca elevii să stăpânească noțiunile teoretice, ci e necesar să poată
operaționaliza cu ele, această deprindere fiind obținută cu ajutorul metodelor activ-participative,
care dau elevului posibilitatea de a se exprima, de a ști să aplice ceea ce a învățat.