Ce înseamnă un elev de succes?

A fi elev este o <<profesie>> specială. A deveni elev constituie un proces amplu,

complex și relativ îndelungat. El nu începe și nici nu se încheie odată cu obținerea statului de
elev. Acest proces începe și este pregătit încă înainte de intrarea copilului în școală și se continuă
apoi de-a lungul carierei școlare. Odată intrat în școală, copilul se numește, dar nu este pe deplin
elev. El abia începe să devină elev, <<învață>> să fie elev.

Multe din reușitele sau nereușitele școlare ale elevului depind de caracteristicile devenirii
sale ca elev. A deveni elev presupune asimilarea de catre elev a două tipuri de competențe:

-competențe academice, reprezentate de capacitățile intelectuale (asociate cu cele afectiv-

emoționale), pe care copilul le activează în procesul de învățare școlară;

-competențe sociale, reprezentate de capacitățile copilului de a descoperi și valoriza, în

interesul adaptării sale, normele și regulile vieții școlare.

Competența socială a elevului nu constă doar în descoperirea și respectarea regulilor și

normelor, ci și în capacitatea lui de a practica, reinterpreta. Spatiul social al clasei ofera elevului
numeroase ocazii de a asimila si de a exersa aceasta competenta. Gradul ei de constituire si
stapanire este diferit de la un elev la altul, ceea ce ii diferentiaza pe axa adaptare-inadaptare,
success-insucces.

Insuccesul elevilor este bazat pe doua caracteristici ale comportamentului elevilor:

-frustrarea, care consta in credinta elevilor ca profesorul ii impovareaza cu sarcini;

-neangajarea consta in tendinta elevilor de a realiza activitatile cu o angajare minima,

acest comportament fiind caracterizat astfel: elevii, desi sunt in aceeasi clasa, nu depun niciun
efort pentru a forma o echipa. Gradul lor de angajare este redus, comportamentul fata de ceilalti
este nagtivist si critic, iar interesul pentru problemele clasei este minim.

Un elev de succes abordeaza urmatoarele doua dimensiuni:

-comportament colegial, caracterizat prin relatii deschise si prietenesti intre elevi, care
sunt entuziasti, toleranti si se ajuta reciproc;

-comportament familial, care se manifesta prin relatii si atitudini puternic impregnate

afectiv. Elevii nu interactioneaza numai in activitatile scolare, ci si in cele personale.

In societatea actuala, un elev bun nu mai este cel care este capabil sa retina un volum
mare de informatie si care nu are propriile initiative, cum era odinioara, pentru ca acest model
promoveaza formarea unor indivizi lipsiti de initiativa si creativitate, cu stima de sine scazuta, si
cu o imagine neclara a propriei chemari profesionale.

Un elev de success este unul care gaseste solutii imediate si bune la diferite obstacole
care se ivesc si este capabil sa se adapteze diferitelor situatii, nu numai educationale. Acesta este
curios si invata din ceea ce experimenteaza si traieste impreuna cu familia sau colegii si
invatatorul. Ii place sa coopereze si sa comunice, acestea fiind doua componente esentiale in
formula succesului ca viitor adult, aptitudini esentiale in orice domeniu de activitate.

In concluzie, fiecare elev poate fii unul de succes daca este indreptat spre directia in care
exceleaza. Aici intervine profesorul, care trebuie sa-i ajute pe copii sa-si descopere aptitudinile si
talentele prin dezvoltarea capacitatilor, competentelor si cunostintelor si prin motivarea acestora
in depasirea limitelor.