Sunteți pe pagina 1din 14

Cuprins

1. Importanta fructelor proaspete in alimentatie


2. Clasificarea fructelor.
3. Aprecierea calitatii fructelor proaspete
4. Sortarea, ambalarea si pastrarea fructelor proaspete
5. Produse obtinute din fructe prelucrate
6. Schema tehnologica de obtinere a gemului de caise
1. Importanta fructelor in alimentatie

Fructele sunt alimente de origine vegetala de larg consum, cu rol important


in alimentatie datorita insusirilor senzoriale deosebite si elementelor nutritive
pretioase pe care le continb: glucide, enzime, acizi organici , vitamine si saruri
minerale. O particularitate a fructelor rezida in faptul ca majoritatea pot fi
utilizate in alimentatie in stare proaspata ca atare, precum si in diferite
preparate culinare sau sub forma conservata.
Importanta consumului de fructe este intregita de participarea acestora
intr-o proportie insemnata in conceptia retetarelor de preparate si semipreparate
culinare; putem spune ca nu exista meniu in care fructele sa nu intervina intr-o
proportie, uneori destul de ridicata.
O alta directie a importantei fructelor se refera la terapeutica utilizarii lor,
ca adjuvanti ai tratamentului medicametos si in medicina preventiva.
Fructele sunt cunoscute ca alimente care ne protejeaza de boli in mai multe
moduri :
- cresc pofta de mincare prin suculenta lor , aspectul atragator,
savoarea si aroma stimulind apetitul.
- Sunt bogate in fibre si sarace in calorii. Contin o mare cantitate de
apa, fiind considerate purificatori ai singelui.
- Constituie una dintre cele mai bune surse de vitamine si minerale.
- Sunt indulcitori naturali pentru deserturilor sanatoase ( stafide,
curmale)
- Regleaza digestia, intervin in eliminarea bolului fecal. Datorita
fibrelor si acizilor pe care ii contin, fructele produc un efect
laxative.
- Au valoare energetica si ne ajuta la mentinerea greutatii corporale
prin continutul redus in calorii si ridicat in apa.
- Pectina, componenta unor fructe , are rol de a reduce efectul
colesterolului.
2. Clasificarea fructelor

Grupa Denumirea Denumirea stiintifica


obisnuita a plantei
Gutuile Cydonia vulgaris
Merele Pirus malus
Fructe semintoase
( pomacee) Perele Pirus comunis
Caisele Armeniaca vulgaris
Ciresele Cerasum avium
Corcodusele Prunus cerasifera
Fructe simburoase Prunele Prunus domestica
Piersicile Prunus persica
Visinele Vacciunium myrtillus
Afinele Vacciunium myrtillus
Agrisele Ribesc grassularia( elatior)
Capsunele Fragaria moschata
Coacazele Ribes rubrum
Fructele arbustilor Fragii Fragaria vesca
fructiferi Murele Rubus fruticosus
Zmeura Rubus idaeus
Strugurii Vitis vinifera
Alunele Corylus avellana
Castanele Castanea sativa
Fructele nucifere
( comestibile)
Migdalele Amygdalus communis
Nucile Juglans regia
Lamiie Citrus limonium
Mandarinele Citrus nobilis
Fructe subtropicale
Portocale Citrus aurantium
Grepfruturi Citrus grandis
Smochinele Ficus carica
Ananasul Ananas sativus
Bananele Musa paradisiacal si
Fructe tropicale
sapientium
Curmalele Phoenix dactylifera
Fructele semintoase

Merele - au forma rotunda, la exterior culoarea pielii difera in functie de


tipul de soi. Pe plan intern, pulpa suculenta are culoarea alb-crem. Are gust usor
dulce-acrisor. Semintele sunt necomestibile, din cauza gustului lor amar.Merele
se consuma ca atare sau in diferite bucate.
Soiurile de mere se impart in 3 categorii:
- mere de vara ( iulie-august)
- mere de toamna( sfirsitul lui august – septembrie)
- mere de iarna ( sfirsitul lui septembrie – octombrie)
Perele – spre deosebire de mere, pulpa perelor este mai putin omogena, mai
saraca in acizi organici, vitamine. Soiurile de pere se impart de asemenea in 3
categorii ( de vara, toamna, iarna ).
Gutuile – au un continut relative mic de glucide, insa sunt bogate in
substante pectice, substante tanante care le dau gust atrigent. In stare proaspata
gutuile e consuma rar, insa datorita continutului ridicat de substante pectice
sunt folosite ca materie prima in industria de conserve pentru fabricarea
dulceturilor, compotului, marmeladei.

Fructele simburoase

Prunele - au o pulpa suculenta si are un simbure tare care inchide in


interior saminta. Se deosebesc soiuri de vara ( Reine Claude) si de toamna
( Tuleul gras, D’Agen). Soiurile de vara au o culoare galbuie, uneori rosie pina
la violeta. Soiurile de toamna sunt de regula de culoare brun-violacee,rosie-
negricioasa. Se consuma ca atare si sub forma de compoturi, marmelade,
gemuri.
Ciresele timpurii se maturizeaza in prima jumatate a lunii mai. Epoca de
coacere dureaza pina la prima decada a lunii iulie si depinde de soi. In functie
de consistenta pulpei ciresele se impart in doua grupe: Ghini – cu pulpa fina si
Bigareaux –cu consistenta tare, folosite larg in industria de conserve.
Visinile – Multiple soiuride visine se impart in doua grupe : mareli- cu
pulpa colorata in rosu-visiniu inchis si amareli- cu pulpa colorata in roz.
Visinele se culeg in mod obligatoriu cu codita.
Caisele si piersiciele – caisele se consuma in stare proaspata si conservate.
Caisele uscate, avind un continutfoarte bogat in potasiu, se recomanda in dieta
potasica.
Piersicile in general nu au rezistenta prea mare la pastrare si transport, de aceea
se consuma de preferinta instare proaspata, dar se folosesc si pentru prelucrarea
industriala.

Fructele arbustilor fructiferi

Strugurii – fructul vitei de vie, strugurele este de fapt o asociatie de fructe


( boabe) , prinse pe un ax principal. Se deosebesc mai multe forme de struguri:
- cilindrica ( Chasselas dore, Cabernet, Pinot gris )
- conica ( Tamiioaasa, Aligote )
- ramificata ( Muscat de Hamburg )
Forma boabelor poate fi sferica, ovoida, elipsodala, rotunda, turtita.Culoarea
boabelor de struguri variaza de la verde, verde-galbui,roz,rosu pina la violaceu
inchis. Consistenta boabelor poate fi suculenta sau crocanta.
Coacazele - Fructele se folosesc in alimentatie atit in stare proaspata , cit
mai ales sub forma prelucrata. Culoarea boabelor de coacaze poate fi alba ,
neagra ori rosie. Coacazele albe sint mai gustoase si foarte aromate, pe cind
cele rosii si negre au un gust si aroma caracteristice si sint folosite de regulala
prelucrare.
Capsunele – fructele sint excelente ca aspect, structura , suculentasi gust,
fiind consumate atit in stare proaspata cit si prelucrate.Capsunele proaspte,
precum si infuzia din frunze sint folosite in medicina la tratarea diferitor
afectiuni ( renale, hemoragii interne, inflaamatii ale ficatului, rheumatism)
Sint soiuri care infloresc o singura data pe an( o perioasa de cca 15-25 zile) si
soiuri a caror inflorire se esaloneaza timp de 150-180 ziled din primavera pina
toamna.
Zmeura – se foloseste in stare proaspata, congelata si ca materie prima
pentru fabricarea gemurilor, dulcetei, compoturilor.Forma fructelor poate fi
conica, alungita, ovala… culoarea in functie de soi – alba, galbena, rosie.
Agrisul – fructele au forma sferica , ovoida, piriforma, iar culoarea variaza:
alb, verde, galben, roz, rosu-inchis. Fructele agrisului pot fi lucioase sau
acoperite cu perisori aspri, unele soiuri au fructe acoperite cu un strat de bruma
de ceara.
Fructe nucifere

Nucile – fructul este format la exterior dintr-un invelis verde carnossub care
se afla un strat protector lemnos-coaja, care contine miezul. La maturitate
invelisul verde crapa s elibereaza partea inferioara a fructului. Partea comestibila
a acestor fructe este de fapt saminta propriu zisa, respective miezul.
Migdalele – se folosesc atit pentru consumul in stare proaspata , cit si la
prepararea prajiturilor, bomboanelor. Din migdale amare se extrage un ulei
valoros utilizat in industria farmaceutica.
Castanele – pericarpul castanului este subtire, de culoare brun-inchisa.
Fructele castanului servesc la prepararea unor bucate dupa prajire ori fierbere.
Faina lor poate fi folosita in industria de panificatie.
Alunele - sint fructe deosebit de placute la gust, care contin cca 60%
grasimi, alte grupe de substante nutritive. Fructul e o ghinda de forma oval-
turtita sau ovoidal-cilindrica.Alunele pot fi consumate atit in stare proaspata ,
cit si prelucrate in produse de cofetarie.

Fructele subtropicale si tropicale

Portocalele- au insusiri gustative deosebite.Fructele pot fi de marime


mijlcie, mare si foarte mare. Aderenta cojii la pulpa este slaba , permitind o
desprindere usoara, ceea ce reprezinta o caracteristica importanta.
Mandarinele - sunt mai mici c portocalele. Au o forma tipica de sfera turtita,
coaja subtire, putin aderenta la pulpa cu gust dulce-acrisor.
Lamiile – au un gust acru , o aroma placuta a cojii, sunt d marime milocie
sau mica, de forma ovoida. Coaja este neteda sau putin ridicata. Sint apreciate
lamiile de marime mijlocie , cu coaja subtire, suculentesi cu putine seminte.
Grape-fruitele - sint fructe foarte mari , de forma sferica ori sferica-turtita
, cu coaja groasa de culoare galbena, cu miezz succulent, dulce acidulate, insotit
de o anumita amareala.
Bananele – au forma cilindrica usor incovoiata coaja relative groaasa si
pulpa carnoasa. Pulpa este de culoare galbena , cu gust dulce, aroma fina si
consistenta fainoasa. Se coc repede, isi continua coacerea chiar daca sint
recoltate in stare verde.
Curmalele – sunt fructe lunguiete sau ovale, cu o pielita neteda, galben-
roscata, pulpa carnoasa, potrivit de suculenta.
3 Aprecierea calitatii fructelor proaspete

Pentru aprecierea calitatii fructelor se iau in vedere urmatoarele


caracteristici: forma , marimea, aspectul epdermei si miezul, consistenta, gustul,
suculenta pulpei, autenticitatea soiului, starea de prospetime , de sanatate si
curatenie , gradul de maturitate.
Autenticitatea soiului se verifica pe baza unor caracteristici tipice ( forma,
marime, aspectul cojii, consistenta pulpei si numarul semintelor )
Forma variaza in functie de specie, soi, grad de maturitate, conditii de mediu,
fiind data de natura organului plantei ( cilindrica, ovala, sferica ) Cunoasterea
formei este importanta pentru pregatirea conditiilor de ambalare, sortare
calibrare, transport etc.
Marimea fructelor prezinta variatii maimari fata de celelalte caracteristici.
Marimea este considerata un criteriu de calitate pentru comercializarea sau
industrializarea fructelor, procedindu-se la sortarea lor si incadrarea in in clase
de calitate care tin cont de marimea fructului. Marimea se defineste, dupa caz
prin diametru, lungime , latime, grosime, greutate, volum, numar de bucati la
kg.
Culoarea se datoreaza prezenta diferitor pigmenti in coaja sau chiar in pulpa
fructului. Culoarea serveste la stabilirea autenticitatii soiurilor si la evaluarea
gradului de maturitate.
Gustul este una dintre cele mai importante caracteristici ale fructelor. El este
specific pentru fiecare specie,soi, fiind determinat de continutul si raportul intre
glucide , acizi organici, substante tanante etc.
Starea de prospetime se apreciaza sensorial , dupa gradul de turgestenta,
fermitate si aspect, fiind determinate de durata si modul de pastrare a fructelor.
Prezenta peduncului prezinta o caracteristica de calitate pentru unele specii
de fructe ( capsuni, cirese, visine ). Absenta acestuia permite pierderea
suculentei , lezarea integritatii pulpei si favorizeaza alterarea mai rapida a
fructelor.
4 Sortarea, ambalarea si pastrarea fructelor
proapete

Sortarea este o operatie foarte importanta care se impunea fi efectuata


inainte de ambalare si dirijarea produselor pentru pastrare. Ea are rolul dea
separa produsele pe clase de calitate dupa insusirile generale si specifice
prevazute de standarte.
Ambalarea are ca scop principal protectia produselor impotriva diversilor
factori de degradare, precum si facilitarea operatiunilor de manipulare ,
transport si depozitare. Tipul si marimea ambalajelor utilizate sunt in
concordanta cu rezistenta structuro- textuala si gradul de perisabilitate a
fructelor proaspete. Ambalajele utilizate preponderant sunt reprezentate de
containere, lazi, ladite, cosuri, pungi sacose, cutii etc. confectionate din lemn,
carton, hirtie, mase plastice.
Durata si conditiile de pastrare a fructelor depindde rezistenta acestora la
pastrare, particularitatile compozitiei chimice , rezitenta structuro-textuala.
Trebuie avut in vedere faptul ca , dupa recoltare acete produse isi continua
procesele metabolice sub actiunea enzimelor proprii, ceea ce presupune
dirijarea atenta a factorilor de microclimat ( temperatura, umeditate relative a
aerului, lumina).

Conditii de pastrare pentru fructe

Produsul Temperatura Umeditatea relativa Durata maxima de


optima ºC a aerului pastrare
Capsuni 0 85-90 3-8 zile
Caise -0,5…+0,5 90 1-2 sapt.
Piersici -1… +2 90 2-6sapt.
Mere 0….4 85-90 5-8 luni
Pere -1…+2 85-90 2-6luni
Struguri -1…+1 75-85 3-4 luni
Lamii 2…5 85-90 6-8 sapt.
Portocale 2….4 85-90 8-16 sapt.
Mandarine 4…8 85-90 4-6 sapt.
Grapefruit 8…12 85-90 6-12 sapt
Soiurile de fructe tirzii pot fi pastrate o perioada mai mare de timp daca
produsele sunt recoltate atent, la momentul otpim sunt sanatoase , manipulate si
transportate corespunzator fara vatamarea integritatii anatomice si depozitarea
in conditii de microclimat corespunzatoare.
In general temperature optima de pastrare este de +4ºC. Scaderea
temperaturii sub 0ºC declanseaza inghetarea produselor iar temperature ridicata
favorizeaza intensificarea proceselor metabolice si degradarea fructelor.
Umeditatea relative a aerului trebuie sa fie de 80-85%( sau chiar mai mult la
inceputul perioadei de depozitare).
Pe perioada de pastrare se efectueaza verificari periodice pentru sortarea si
eliminarea exemplarelor bolnave sau in curs de alterare.

5. Produse obtinute din fructe prelucrate

Cantitati importante de fructe sunt utilizate in industria alimentara ca


materie prima pentru obtinerea unor produse conservate.
Produsele prelucrate se prezinta sub forma conservelor sterilizate, fructelor
congelate, deshidratate, concentrate, sucurilor de fructe etc.
Inainte de a intra in procesul de prelucrare propriu-zisa, fructele sunt supuse
unor operatiuni pregatitoare precum:receptie, sortare, curatire, spalare, oparire.
Conserve sterilizare din fructe

Aceasta grupa de produse se bucura de o apreciere deosebit doarece prin


sterislizare dobindesc o capacitate mai mare de pastrare mai indelungata
mentinundu-si totodata in mare masura, valoarea nutritive si calitatile gustative.
Sortimentul de conserve sterilizate din fructe sunt compoturile si sucurile.
Fructele pregatite in prealabil sunt dozate impreuna cu adaosul specific in
diferite ambalaje pregatite anterior. Inchiderea conservelor se face cu scoaterea
aerului , dupa care se realizeaza sterilizarea cu abur prin incalzire la 100-120
ºC, o durata diferia de timp, in functie de marimea conservei. Sterilizarea
inactiveaza enzimele si opreste desfasurarea tuturor proceselor biochimice din
masa produsului.
Fructe congelate

Utilizarea temperaturilor scazute, sub punctul de inghet al sucului celular,


asigura mentinerea pe o perioada lunga de timp a insusirilor si valorii nutritive
a fructelor usor perisabile, prin blocarea activitatii diverselor microorganisme.
Conservarea prin congelare se poate aplica la capsuni, caise , piersici etc.
Fructele destinate congelarii trebuie sa fie sanatoase, proaspete, fara vatamari
mecanice. Congelarea se face prin procedee rapide , la temperatuti de
-35 … -40 ºC. Produsele congelate se pastreaza la temperature de -18… -20ºC
si la o umeditate relativa a aerului de 90-95%. Durata de pastrare inaceste
conditii este de 10-12 luni.
Pastrarea calitatii produselor congelate depinde in mare masura de
asigurarea lantului frigorific de la producator pina in momentul consumului; pe
toata durata acestui circuit temperature nu trebuie sa scada sub -12ºC .
Nerespectarea acestei cerinte favorizeaza aparitia unor defecte precum:
inmuierea tesuturilor, modificarea culorii, aparitia unor pete albicioase,
modificarea gustului.
Fructe deshidratate

Procesul de deshidratare opreste dezvoltarea microorganismelor si enzimelor


proprii fructelor. Prin aceasta metoda se conserva frecvent merele, perele,
prunele, caisele, msochinele, strugurii.
In vederea deshidratarii, produsele sunt spalate,oparite, prelucrate sub
diverse forme ( rondele, fulgi, felii) si supuse uscarii prindiferite procedee ( cu
aer cald, prin liofilizare, in instalatii cu raze inflarosii). Durata de uscare variaza
in functie de procedeul utilizat, aducindu-se produsele la un continut de apa de
cca 17-25%
Produsele deshidratate trebuie sa prezinte bucati uniforme ca marime si
culoare, safie uscate, cu consistenta usor elastica, sa nu se lipeasca intre ele, sa
reabsoarba aceeasi cantitate de apa care a fost eliminata prin uscare.
Concentrate din fructe

Pentru obtinerea acestor produse sefolosesc fructe proaspete sau conservate


prin refrigerare sau cu substante antiseptice. Procedeele tehnologice utilizate
pot consta in: fierbere la presiune scazuta, concentrare cu adios de zahar,
fierberea in sirop de zahar.
Sortimentul produselor din fructe obtinute prin concentrare este reprezentant
de marmelada, magiun,gemuri, paste de zahar, sucuri concentrate, dulceturi,
fructe zaharisite etc.
Marmelada se obtine prin fierberea cu zahar a fructelor proaspete sau
conservate, cu sau fara ados de acizi alimentari si pectina alimentara.
Magiunul se obtine prin fierberea fructelor proaspete sau conservate, cu sau
fara adios de zahar, pina la o concentrare de cca 60% substanta uscata. In
general se obtine din fructe cu un continut ridicat de substanta uscata, mai
frecvent utilizate sunt prunele.+-
Gemul este un produs gelificat, obtinut prin fierberea cu zahar a fructelor
proaspete sau congelate. Se prepara dintr-o singura specie de fructe, purtind
numele acesteia, sau din amestec de fructe ( gem asortat). Pentru gelificare se
foloseste pectina , sau o proportie de maxim 20% fructe gelifiante ( mere) si
acizi alimentari.
Dulceata se obtine prin fierberea si concentrarea fructelor in sirop de zahar.
Produsul finit trebuie sa prezinte fructe intregi sau parti de fructe nedestramate,
raspindite aproape uniform in masa siropului. Continutul de fructe trebuie sa fie
de cca 50%.
Sucurile concentrate de fructe sunt produse cu o valoare psihosenzoriala si
biologica ridicata.
Sucurile limpezi se obtin dinfructe suculente, cu un continut de substante
pectice, substante tanante si amidon. Tehnologia de obtinere a acestora cuprinde
operatiuni precum: autolimpezire, limpezire enzimatica, cleire, centrifugare,
filtrare sau congelare.
Nectarele se obtin din crème de fructe prin adaus de zahar si apa.
Conservarea sucurilor si nectarelor poate fi facuta prin pasteurizare ,
termosterilizare, filtrare cu substante antiseptice( dioxid de sulf, acid sorbic),
refrigerare, congelare, deshidratare etc.
Aprecierea calitatii produselor obtinute prin concentrarea fructelor se face prin
procedee organoleptice si fizico-chimice.
Din punct de vedere organoleptic , se apreciaza culoarea, gustul si aroma
produselor care trebuie sa fie pronuntate si cit mai apropiate de cele a fructelor
proaspete din care provin. Fluiditatea , respective consistenta trebuie sa fie
corespunzatoare sandartelor de calitate specifice fiecarui tip de produs.
Din punct de vedere fizico-chimic se apreciaza continutul in substanta
solubila, aciditatea,msa neta, proportia fructelor, cenusa insolubila , continutul
de conservanti, continutul de substante de poluare.
Fructe conservate prin murare

Murarea este un procedeu de conservare a fructelor prin acidifiere naturala


( fermentatia lactica a zaharurilor din materia prima). Acidul lactic format
creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii microorganismelor responsabile de
alterarea produselor. Murarea se produce in conditii optime la o temperature de
20…30 ºC. In timpul fermentatiei se practica pritocirea, respective aerarea
produselor pentru prevenirea dezvoltarii bacteriilor anaerobe care altereaza
produsele. Murarease practica cel mai des la mere.
Principalele defecte ale produselor murate sunt: gustul si mirosul neplacut
( fermentatia incorecta, acetica sau butirica) , intinderea saramurii( balosirea);
innegrirea ; zbircirea produselor apare datorita unei saramuri de concentratie
prea mare ( peste 6%).

Descrierea operatiilor din schema tehnologica

Receptia se face calitativ si cantitativ. Receptia cantitativa se face cu


cintarire, cu ajutorul basculelor sau al cintarelor. Astfel, se valorifica cantitatile
de fructe I de materii auxiliare aduse si se coreleaza cu valorile inscrise in
actele emise de furmizor.
Depozitarea fructelor se face dupa receptie in magazii cu temperaturi
scazute , intunecoase si curate.
Sortarea se face manual pe benzile sau pe mesele de sortare. Prin aceasta se
indeparteaza frunctele necorespunzatoare si se separa calitativ in functie de
marime, culoare, maturitate, textura. Pe banda de sortare se indeparteaza
fructele lovite , mucegaite, atacate de boli sau defecte. Pe o parte si alta a benzii
de sortare stau muncitorii ce indeparteaza fructele necorespunzatoare
introducindu-le in cosurile laterale.
Spalarea la caise se face cu apa curate, normal sau cu ajutorul masinii de
spalat.
Divizarea( calibrarea) caiselor se face in scopul separarii dupa dimensiuni. La
majoritatea fructelor se indeparteaza usor coditele , in alte cazuri chiaar si in
timpul transportului. Indepartarea simburilor din fructe se poate face prin mai
multe metode:
- evacuarea simburelui prin impingere;
- taierea caisei in doua jumatati si eliminind simburele;
- extragerea simburelui.
Amestecarea in timpul fierberii este necesara pentru mai multe pierderi. Prin
acest process are loc si omogenizarea componentelor produsului.
Fierberea se face in scopul eliminarii unei parti de apa in exces , saturarea
fructelor cu zahar, favorizarea gelului pectic, characteristic produselor gelificate
si distrugerea microflorei.
Racirea are loc dupa fierbere la o temperature cuprinsa intre 75-80ºC. Scopul
racirii este de a evita spargerea borcanelor in timpul umplerii.
Dozarea se face mecanic cu diferit instalatii de dozare cum ar fi dozatorul
pentru produse viscoase.Pentru dozarea exacta a cantitatii de produs viscos se
foloseste pistonul.
Inchiderea recipientelor se face la masini manuale simple sau la masini
automate. Inchiderea se face cu capace cu filete, care permit o usoare
deschidere si inchidere a scticlei si sigilare a continutului.
Pasteurizarea seaplica la gemurile care sunt dozate in recipiente de sticla si
se urmareste in special realizarea vidului in interiorul recipientului. Prin
pasteurizare, formele vegetative ale microorganismelor prezente in produs sunt
distruse, astfel nu mai au posibilitate de inmultire.Pasteurizare este de 3 feluri:
1. Pasteurizare joasa sau de durata la temperature de 65-75ºC, 10-15
min
2. Pasteurizare rapida sau inalta la temperature de 85-95ºC, 10-16 sec
3. Ultrapasteurizarea sau uperizarea la temperature de 150 ºC , 1-2
sec
Racirea pina la 40ºC este obligatorie.
Depozitarea gemului se face in magazii racoroase, intunecoase, uscate, curate,
aerisite, lipsite de lumina solara si ferite de inghet, la temperatur cuprinse 5-
18ºC
Etichetarea trebuie facuta asa incit sa arate cit mai bine , sa aiba marcata atit
data fabricarii cit si data expirarii, iar la prima vedere sa impresioneze
cumparaotul.
6 Schema tehnologica de fabricare a gemului de
caise

Capace Borcane Caise Zahar Acid citric Pectina

Receptie

Depozitarea

Sortarea

Spalarea

Divizarea

Amestecarea

Fierberea

Racirea

Dozarea

Inchiderea recipientilor

Pasteurizarea

Racirea

Depozitarea
Etichetarea