UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”,IASI

FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL POLITICE

ANUL I, SEM. I
DISCIPLINA: MCS

PROIECT

- SUICIDUL -

Elevi: Popa Remus

Lucaci Larisa
Girbea Ana
Spancec Mihael a
2011

0
 Suicidul,fenomen social

In ceea ce priveste cadrul conceptual al suicidului, definitia acestui fenomen provine de la Sui = de
sine si cidium = omorator .
Conform Dictionarului de sociologie a lui Catalin Zamfir si Lazar Vlascean, suicidul este o
suprimare intentionata proprii vieti.

Problematica suicidului a fost dintodeauna disputata de filosofie,psihologie,sociologie,si medicina .

Suicidul este " fapt cvasicotidian" insa nu in ansamblul populational intrucat , raportand rata
morbiditatii prin suicid la populatia intregului glob, expertii Organizatiei Mondiale a Sanatatii, au
calculat ca la fiecare minut si jumatate " O persoana sfarseste prin suicid " .

Perceptia actului suicidar a fost diferita de la o societate la alta, de la un timp istoric la altul.

In societatea occidentala, suicidul este considerat ca un fenomen complex, asociat cu factori

psihologici, biologici si sociali. Suicidul reprezinta rezultatul dorintei de a scapa de o situatie
dificila sau poate fi materializarea urii fata de o persoana sau de o institutie. Totusi, opinia comuna
este aceea legata de starea depresiva (tulburarea depresiva), care-l determina pe subiect sa
considere viata inutila, moartea devenind singura solutie de a iesi din panica. Persoana suicidara
experimenteaza lipsa sperantei, neputinta, atitudini ambivalente fata de viata.

Edwin Schneideman defineste suicidul ca pe „un act constient de autoinducere a anihilarii, avand
drept cauza o suferinta multidimensionala, generata de nevoia indidului de a percepe aceasta solutie
ca fiind cea mai buna".

In 1897, Emile Durkheim, fondatorul scolii franceze de sociologie sugereaza ca suicidul este mai
mult un act social decat moral. Acesta a consacrat o lucrare studiului acestui fenomen, pe care il
considera un fenomen social. Durkheim sustine in prim- explicatiile avansate in secolul al XlX-lea
prind rolul ereditatii, asimilarea suicidului ca pe un act de nebunie si importanta climatului de tipul
contagiunii, care creeaza un spirit de imitatie prind acest act. Durkheim considera ca „suicidul
variaza intr-un raport invers cu integrarea individului in grupurile sociale din care face parte".

De asemenea, el considera suicidul ca fiind „rezultatul direct sau indirect al unui act pozitiv sau
negativ indeplinit de catre victima insasi care si-a dorit sa aiba acest rezultat".Incepand din
antichitate, in Europa si in special in epoca Imperiului Roman, suicidul era un act legitim si adesea
celebrat. Romanii, care urmau doctrina stoicismului, recunosteau numeroase ratiuni valabile in ceea
ce priveste suicidul. Seneca il saluta ca pe un ultim act indeplinit de omul liber.

1
Sfantul Augustin, in schimb, considera suicidul ca pe un pacat esential. Primele concilii crestine au
decis ca Biserica trebuie sa renunte sa celebreze ritualurile funerare pentru cei care au comis
suicidul. Acesta a fost condamnat in evul mediu de catre Biserica Catolica.
Dreptul medieval prevedea in general confiscarea proprietatii celui care s-a sinucis si decretarea
indemnitatii lui corporale. Suicidul este in continuare interzis de crestinism, iudaism si de
catre islam. Exista si alte forme de suicid care se evidentiaza in anumite sisteme sociale.
Astfel, cateva secte ultraislamiste celebreaza victimele operatiunilor suicidare ca pe martiri ai
credintei (in timp ce islamul condamna formal suicidul), in cadrul civilizatiei japoneze,
harakiri era un act legal, prin care individul incerca sa repare anumite greseli sau
neindeplinirea datoriei.

Un tip de suicid destul de nelinistitor este acela comis prin credinta sectara. Sub influenta
sefului lor carismatic, membrii unor secte isi iau viata in colectiv. De exemplu, in Guyana,
in 1978, sau in Franta, in 1995 (moartea colectiva a unui numar important de membri ai
sectei numite „Templul soarelui").

Studii recente au demonstrat un numar crescut de suiciduri in Franta. Cea mai mare rata s-a
inregistrat la tineri intre 25 si 34 de ani si intre 15 si 24 de ani.

Eutanasia, caracterizata prin moartea care are loc la cererea unei persoane atinse de o boala
incurabila, ar putea fi considerata un caz particular al suicidului.

Durkheim constata o tipologie a formelor de suicid fondata pe doua criterii: integrarea sociala
(faptul ca indivizii impartasesc o constiinta comuna, ca se afla in relatie permanenta unii cu
ceilalti si se simt atasati unor obiective comune) si reglarea sociala (autoritatea morala a
societatii asupra indivizilor care fixeaza limite si care se circumscrie dorintelor lor).

Pe baza cercetarilor lui Durkheim se contureaza mai multe concepte conform carora
"sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala" sau ca "sinuciderea ar fi un episod
al uneia sau mai multor forme de nebunie, neintalnindu-se la subiectii cu spiritul sanatos".

Exista patru tipuri de sinucidere care reprezinta speciile cele mai importante :
a) Sinuciderea maniaca - se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Bolnavul se
omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara. Halucinatia apare brusc, si la fel
si tentativa de sinucidere, iar daca in clipa urmatoare, incercarea a esuat, ea nu mai este reluata,
cel putin pentru moment.

2
b) Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care il
determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este
vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. Acesti bolnavi sunt foarte perseverenti in
telul urmarit.

c) Sinuciderea obsesiva - nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzata doar de ideea fixa de
a muri.

d) Sinuciderea impulsiva sau automata - este la fel de nemotivata ca si cea obsesiva, dar ea apare
brusc, si bolnavul nu-i poate rezista

Sinuciderea si factorii cosmici, Durkheim evidentiaza doi factori cosmici care ar putea influenta
sinuciderea: clima si temperatura sezoniera. S-a dedus ca adevarata cauza
a diferentelor ce apar intre popoare, din punct de vedere al sinuciderilor, trebuie gasita in felul in
care civilizatia este distribuita in tarile respective si nu in caracteristicile climei.

Unele studii arata ca ordinea anotimpurilor din punctul de vedere al sinuciderilor este: vara,
primavara, toamna, iarna si de aici se deduce faptul ca, prin actiunea exercitata asupra functiilor
cerebrale, caldura il impinge pe om la sinucidere. Insa cercetarile arata ca intre variatia
temperaturii si variatia sinuciderii nu exista nici o legatura, pentru ca in tari diferite dar in care
temperatura este identificata intr-o anumita perioada, numarul sinuciderilor este total diferit. Ziua
poate fi favorabila sinuciderii pentru faptul ca afacerile sunt mai numeroase si deci viata sociala
este mai intensa.

Actiunea directa a factorilor cosmici nu poate explica variatiile lunare sau sezoniere ale
sinuciderilor. Sinuciderile se inmultesc din ianuarie pana in iulie, nu pentru ca soarele exercita o
influenta perturbatoare asupra organismului, ci pentru ca viata sociala este mai intensa. Deci, rata
sinuciderilor va creste sau va scadea dupa cum viata sociala va fi mai mult sau mai putin activa.
In ceea ce priveste imitatia, un alt concept ce explica suicidul, se abordeaza un factor psihologic,
caruia i s-a atribuit o mare importanta in geneza tuturor faptelor sociale.

3
Imitatia poate avea loc intre indivizi pe care nu ii uneste nici o legatura de tip social. Imitatia nu
este produsa pentru ca a avut loc in prezenta noastra sau pentru ca am auzit de ea, ci pentru
ca gestul ni se pare obligatoriu si intr-o oarecare masura util. A actiona din respect sau din
teama fata de opinia publica inseamna a actiona din imitatie. Daca sinuciderea poate fi
molipsitoare de la individ la individ, ea nu poate fi propagata prin imitatie astfel incat rata
sinuciderilor sa fie afectata.
In concluzie, putem spune ca imitatia nu este un factor original al sinuciderii, decat cu rarisime
exceptii.

In cartea a II-a a Sinuciderii, intitulata Cauze sociale si tipuri sociale, autorul descrie pe rand
urmatoarele tipuri de sinucidere:
A. sinuciderea egoista
B. sinuciderea altruista
C. sinuciderea anomica

Dorind sa explice sinuciderea egoista, Durkheim arata in ce fel actioneaza religia, familia si
societatea politica asupra sinuciderii.

Faptele arata ca protestantii furnizeaza mult mai multe sinucideri decat oricare alt cult, dar se
pare ca atunci cand protestantismul devine minoritar, tendinta spre sinucidere se diminueaza. Se
poate concluziona ca inclinatia spre sinucidere a protestantismului depinde de spiritul reflexiei
libere care il caracterizeaza, biserica protestanta neputand actiona moderator impotriva
sinuciderii tocmai pentru ca nu are aceeasi consistenta ca alte religii. Omul ajunge la sinucidere
pentru ca societatea religioasa din care face parte si-a pierdut coeziunea.
Femeile se sinucid mai putin decat barbatii pentru ca sensibilitatea lor e mai degraba
rudimentara. Traind mai mult decat barbatul in afara vietii comune, femeia este mai putin
influentata de aceasta, deci societatea ii este mai putin necesara pentru ca este mai putin
inzestrata cu sociabilitate.

Familia este un mediu puternic protector impotriva sinuciderii, ea protejand cu atat mai bine cu

4
cat este mai puternic inchegata. Statisticile arata ca:

- vaduvii se sinucid mai mult decat casatoritii dar mai putin decat celibatarii;
- casatoriile prea timpurii au o influenta agravanta asupra sinuciderii, in special pentru barbati;
- dupa 20 de ani, persoanele casatorite se sinucid mai rar in comparatie cu celibatarii.
Se poate concluziona ca sinuciderea variaza invers proportional cu gradul de integrare al
gruparilor sociale din care face parte individul.

Viata este tolerabila atunci cand exista un motiv care sa merite osteneala. Cand individul nu are
alt obiectiv decat pe el insusi, el nu poate scapa de obsesia ca eforturile sale sunt in zadar. Omul
este dublu, caci omului fizic i se adauga omul social si acesta din urma are nevoie de o societate
pe care s-o exprime si pe care s-o serveasca. Stim ca sinuciderea este intamplatoare la copii si se
diminueaza la cei in varsta. Explicatia acestui fapt este ca si copilul si batranul reprezinta
aproape in intregime omul fizic si nu omul social iar societatea lipseste inca din constiinta
primului si incepe sa dispara din constiinta celuilalt.

B. Sinuciderea altruista

Este un tip de sinucidere contrastant cu precedentul si provine din faptul ca societatea tine omul
prea dependent de ea.
Termenul "altruism", exprima starea in care eul nu-si apartine deloc sie insusi, in care se
confunda cu altceva din exteriorul sau.

C. Sinuciderea anomica

Daca sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau financiare, fenomenul nu se datoreaza
saracirii, de vreme ce si valurile de prosperitate au aceleasi efecte. Orice zdruncinare a
echilibrului favorizeaza sinuciderea si omul isi ia viata cu mai multa usurinta cand structura
sociala sufera modificari importante.
Orice fel de anomie atat economica, familiala, in cadrul industriei sau comertului, favorizeaza

5
cresterea ratei sinuciderilor.
Pe langa aceste trei tipuri principale de sinucidere, Durkheim vorbeste intr-un alt capitol de
forme individuale de sinucidere.
Este cert ca nu se poate stabili un raport intre tipurile de sinucidere si metodele cele mai
raspandite. Deci, cauzele care-l imping pe om la sinucidere nu determina si alegerea gestului
final.

In cartea a III-a a acestei lucrari - Despre sinucidere ca fenomen social in general, autorul
prezinta cateva consideratii generale despre sinucidere.
Sinuciderea pare intr-un fel sau altul o supapa de siguranta ce poate fi utila. Ea are marele
avantaj de a debarasa societatea fara nici un fel de interventie si cat mai simplu posibil de un
anumit numar de subiecti inutili si daunatori.

In raport cu sinuciderea, omuciderea se manifesta in situatii diferite:

- acolo unde omuciderea este foarte raspandita, ea ofera imunitate contra sinuciderii;
- daca razboaiele determina o scadere a numarului sinuciderilor, numarul omuciderilor creste si
la fel se intampla si cu furturile si escrocheriile;
- sinuciderea este un fenomen mai degraba urban decat rural, dar situatia omuciderii este inversa;
- daca sinuciderile sunt mai frecvente in randul protestantilor, omorurile sunt mai des intalnite la
catolici;
- viata de familie are o actiune moderatoare asupra sinuciderii, dar stimuleaza mai degraba
omorul.
In ceea ce priveste acest fenomen s-au identificat tipuri particulare de suicid :
Sinucidere de abandon
Acest tip de sinucidere apare observatorului ca un act perfect comprehensibil . Cele trei categorii de
subiect cu risc crescut pentru acest tip de sinucidere sunt :
- Batranii, adesea izolati afectiv, cu dificultati financiare care se agraveaza in timp, cu tulburari
somatice sau psihice care ii impiedica sa-si satisfaca vechile necesitati si sa-si obtina micile
satisfactii obisnuite .

Bolnavii foarte grav sau incurabili, la care se descrie un tip de sinucidere " rationala " , reactie la

6
boala ( bolnavul de cancer) , pentru care tratamentele se dovedesc
ineficace si care se simte abandonat de medic.
- Indivizii total abandonati pe plan afectiv . Importanta factorului afectiv este deosebit de
pregnanta; depresia reactiva este constanta si in multe cazuri s-a putut demonstra
o insuficienta a tratamentului antedepresiv. In cazul tentativelor nereusite, recidivele sunt frecvente

Sinuciderea Samsonica
Se mai numeste si sinuciderea razbunatoare si ascunde dorinta de a pricinui prin aceasta o suferinta
altcuiva. Din punct de vedere clinic,in perioada presuicidala subiectul este mai frecvent agitat
iritabil decat depresiv. Dupa unii autori, acest tip de suicid este expresia urii si af uriei pe care
subiectul le nutreste fata de alte persoane care nu pot fi insa lezate decat in acest mod. In unele
societati sinuciderile samsonice au fost descrise ca o modalitate institutionalizata de expresie a
unor relatii interindividuale

Emil Durkheim vorbeste de asemenea si de instabilitatea materială si familială care creste în

timpul crizelor economice. Suprasolicitarea individului, competitia exagerată în relatiile sociale,
provoacă o stare de neliniste care poate duce la sinucidere. Din punct de vedere social, tendinta de
marginalizare, de excludere din grup favorizează suicidul.

• Statutul marital

Rata suicidului la celibatari este dublă fată de rata suicidului în populatia generală, în timp ce
persoanele rămase singure prezintă o rată a suicidului de patru ori mai mare decât la loturile
martor. În rândul persoanelor văduve, riscul suicidar este de aproape 4 ori mai mare la
bărbati fată de femei.

• Suicidul în functie de sex

În timp ce femeile au un procent mai ridicat de tentative suicidare (6: 1) fată de bărbati, numărul
actelor suicidare este mai mare la bărbati (3: 1).

7
• Habitatul

Suicidul este mai frecvent în aglomerările urbane decat in cele rurale datorita activitatii sociale
intense din primul mediu .

• Statutul profesional

Sinuciderile sunt mai frecvente la cei fără statut profesional sau cu statut profesional nesigur.
Profesia intervine în măsura în care ea implică un anumit nivel intelectual, precum si un
anumit mod de viată.
Există anumite profesii cu un risc suicidar mai crescut. Medicii se înscriu în categoria profesiilor cu
risc crescut. La militari rata suicidului este mai ridicată cu cel putin 25% decât în rândul
civililor.

Factorii somatici

Riscul suicidar creste în bolile somatice precum durerea cronică, operatii chirurgicale recente sau
boli în fazele terminale. Infectia cu HIV fără alte complicatii nu pare să aibă un risc suicidar
crescut.

Ereditatea

Până în urmă cu aproximativ 25 de ani, se spunea că suicidul are un caracter ereditar. Sucidul este
însă o manifestare, un simptom apărut fie în cadrul unei depresii majore sau a unei psihoze.
Asadar, nu suicidul este ereditar, ci boala care îl ocazionează.

Suicidul în functie de vârstă

8
• 0-10 ani. Nu se întâlneste decât extrem de rar, iar atunci este rezultatul imitatiei, tinând cont de
faptul că sub vârsta de 10 ani, nu se poate vorbi de constiinta mortii.

• 11-15 ani. Părerea psihologilor este că la această grupă de vârstă suicidul este reactiv si este foarte
frecvent rezultatul unor pedepse exagerate.

• 16-24 ani. După vârsta de 15 ani, raportarea suicidului creste numeric, statisticile europene
declarându-l printre primele 3 cauze de deces la adolescenti, după accidente si cancer.

Adolescentii sunt supusi bombardamentelor continue din partea sferelor fizice, psihice si sociale,
care pe rând implică idealuri noi efemere si tiranice si necesită forme noi de rezolvare.
Adolescentii cu risc înalt de sinucidere au de obicei legături de prietenie slab dezvoltate, au o stimă
de sine redusă si au avut un eveniment stresant în ultimul an.
Unele evenimente precipitante actionează ca triggeri pentru actul suicidar al unui adolescent:
despărsiri, moartea unei rude apropiate, dispute familiale, esecuri scolare.

Ideile suicidare sunt un factor comun în evolutia depresiei si pot sau nu să fie evidente. Un pacient
care suferă si care relatează o adâncă lipsă de sperantă este considerat cu un înalt risc
suicidar. Lipsa de sperantă pe care pacientul o simte nu este oarecare; este lipsa de sperantă
a Eu-lui, deoarece nimeni nu poate promova starea de bine a pacientului, plăcerea sau satisfactia.
Sentimentul de neajutorare al pacientului este diferit, deoarece trecutul acuza si condamnă
pacientul, prezentul este frustrant, iar viitorul este nesigur si chiar mai amenintător.

Alti importanti factori de risc sunt sentimentul durerii existentiale ("vidul narcisismului") si lipsa
sperantei. Alti câtiva factori minori pot fi anxietatea, insomnia continuă, tendintele
impulsive.

Este important pentru profesionisti să nu îsi relaxeze vigilenta atunci când un pacient nu mai

9
vorbește despre sinucidere si pare sa fie calm; pe de altă parte, profesionistii nu trebuie să
fie atât de imprudenți să creadă că, dacă un pacient vorbeste despre sinucidere, el nu va
comite sinuciderea, ca în zicala "Câinele care latră nu muscă".

Departe de aceasta: acesta este momentul care trebuie să îl preocupe cel mai mult pe profesionist;
este momentul "asteptării calme" de dinaintea actului, un act care apoi tinde să surprindă pe
oricine.

Acesta este momentul "acumulării". Pacientul ascunde si depozitează pilule cu scopul de a le

înghiti toate odata; asteaptă să fie singur pe balcon, sa pună mâna pe o armă sau pe un
obiect de bucătărie. Statisticile evidentiază faptul că mai mult de 50% din victimele
suicidului au căutat tratament înaintea actului, dar nu au fost diagnosticate corect sau au fost
tratate inadecvat. Suicidul mai poate fi o manifestare a debutului unor psihoze.

Până la vârsta de 30 de ani, se mentin aceiasi factori de risc si o rată foarte crescută a suicidului.

• 31-40 ani. Suicidul se datorează în special abuzului de alcool asociat depresiei.

• 51-60 ani. Depresia este în prim-planul cauzelor de suicid.

• peste 60 ani. Vârstnicii sunt mai vulnerabili la evenimentele din viată care au acum, desi nu au
avut în trecut, caracteristici traumatice.

Pensionarea este, în mod obisnuit, un factor de risc pentru predispozitia persoanelor vârstnice către
depresie si suicid, deoarece implică nu numai pierderea statutului social, dar si scăderea
venitului obisnuit.

Aceste schimbări transformă pensionarii în consumatori de alcool si medicamente si afectează atât

sănătatea lor fizică, cât si echilibrul lor narcisistic. Sentimentul constant al incapacitătii este
combinat cu o scădere reală a anumitor abilităti. În plus, pierderea ocaziilor de întâlnire

10
măreste sentimentele de singurătate ale vârstnicilor; moartea
rudelor apropiate, prietenilor sau cunostintelor face ca sentimentul terminării vietii să fie mai acut
pentru ei. Teama si izolarea sunt, de asemenea, frecvent observate la persoanele vârstnice.

Evocarea predomină asupra posibilitătii introspectiei, asa încât persoanele vârstnice se ancoreaza în
trecut, ceea ce constituie un obstacol pentru psihoterapie. Astfel, orizonturile
vietii devin mai înguste; nu este neobisnuit ca suicidul să constituie o evadare din această situatie,
prevalent prin otrăvire sau spânzurare.

In SUA se estimeaza ca au loc in jur de 30 000 de sinucideri pe an. Cele mai multe poarta numele
de suiciduri cronice si se produc pe fondul consumului de alcool, droguri, aderenta saraca la
regimul pentru diabet, obezitate si hipertensiune.
Suicidul reprezinta a opta cauza de deces in SUA, dupa bolile de inima, cancer, suferinta cerebro-
vasculara, boli pulmonare, tuberculoza, diabet si SIDA.

Factori asociati: in ceea ce priveste sexul, rata suicidului este de trei ori mai mare la barbati.
Metode folosite: barbatii folosesc arma de foc, locurile inalte, sectionarea venelor; femeile folosesc
suprado/.e de substante psihoactive si mai rar armele.
Factorii de varsta: suicidul creste o data eu varsta la subiectii de sex masculin, varful fiind la 45 de
ani; la subiectii de sex feminin, suicidul reusit se estimeaza in jurul varstei de 55 de ani. Din
punctul de vedere al rasei, raportul este de doi albi la trei de alta rasa. Din punct de vedere al
religiei, suicidul este mai crescut la romano-catolici decat la protestanti.
Din punct de vedere ocupational, munca protejeaza impotriva suicidului, iar cele mai expuse
profesii sunt cele medicale.
Din punct de vedere politic, suicidul creste in cursul recesiunilor economice si descreste in situatii
de silitate economica si politica.
Din punct de vedere al sanatatii fizice, legatura este puternic semnificativa. De exemplu, 70%
dintre cazurile de cancer prezinta tentativa de suicid. De asemenea, in cazurile de epilepsie, SIDA
si dementa.

Mituri si false pareri despre suicid

11
 MIT REALITATE
Oamenii care vorbesc despre suicid nu comit Între 60% şi 80% dintre persoanele care au
suicid comis suicid au comunicat intenţia lor din
timp.
Suicidul şi tentativa de suicid sunt în aceeaşi Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp
clasă de comportament ce ceilalţi pot face gesturi suicidare care sunt
chemări în ajutor, sau încercări de a comunica
cât de adâncă (mare) este disperarea lor. Pot fi
diferite motivaţii, dar comportamentul care
sugerează suicidul real trebuie privit serios.
Numai persoanele foarte deprimate comit Mulţi oameni care comit suicid sunt
suicid depresivi, dar foarte mulţi depresivi nu au
suficientă energie să comită suicidul şi îl
comit când se simt mai bine. Deşi
multitudinea deciziilor de comitere a
suicidului poate releva stresul sau depresia,
mulţi oameni, înainte de a comite actul
suicidal par mai puţin depresivi.
Celelalte religii sunt mai predispuse să Evidenţa care priveşte această afirmaţie este
comită suicidul decât catolicii mixtă, dar nu apare a fi o diferenţă a ratei în
aceste grupuri religioase
Rata suicidului este mai mare în lunile Totuşi este evident că rata suicidului poate
ploioase decât în cele însorite creşte când vine primăvara.
Tentativa de suicid este un comportament Factorul de suicid “aleargă” în familie, este
familial probabil un factor dual el având ca bază un
factor genetic de depresie, şi depresia este
cauzatoare de suicid.
Paul-Ludwig Landsberg mentiona ca oamenii isi pun capat zilelor foarte adesea tocmai pentru ca
societatile imperfecte in care sunt
condamnati sa traiasca le fac imposibila orice viata fecunda. Atata vreme cat societatea provoaca-
dincolo de destin- tot felul de mizerii materiale si morale,ar fi imprudent sa-I mai acordam si
dreptul de a-I condamna pe cei care se sustrag, prin moarte dominatiei sale. Omul nu a cerut sa se

12
nasca intr-o societate si nu intelege de ce n-ar avea dreptul sa o paraseasca folosind un mijloc
extrem,daca viata in acea societate nu mai are nici un sens pentru el. Argumentul poate fi just in
unele cazuri, cand anumite persoane fug,intr-adevar de o datorie sociala importanta

In Romania ,in 2009 s-a situat pe locul 33 din 107 la nivel international in ceea ce priveste rata
suicidului fiind urmata de Norvegia,Danemarca si Irlanda.
Si acum 100 de ani rata sinuciderilor în rândul romanior era destul de ridicata, desi nu existau nici
televiziune si nici radiouri. Iar motivele pentru care oamenii îsi luau viata semanau izbitor de mult
cu cele din timpurile noastre.
Potrivit studiului realizat de Nicolae Minovici pentru perioada 1891-1902, în Bucuresti predomina
sinuciderea prin spânzurare - 136 de cazuri. Apoi, în ordine, urmau armele de foc - 120 barbati si
opt femei - si otravirile - 46 barbati, 71 femei. Alte modalitati folosite pentru sinucidere erau:
aruncarea în fata trenului sau pe fereastra, precum si asfixierea cu monoxid de carbon rezultat din
arderea incompleta a carbunilor. Cei mai multi dintre sinucigasi aveau vârsta cuprinsa
între 30 si 60 de ani, erau divortati, vaduvi sau celibatari. Categoriile cu rata cea mai mare de
sinucidere erau în ordine: persoane fara profesie (prostituate,vagabonzi, hoti), menajere, cizmari,
muncitori si comercianti, functionari, tâmplari, brutari, birjari, zugravi, zidari, cântareti, cojocari
etc.
În prezent, în România, precum si în capitala, situatia nu difera fata de situatia sinuciderii în
perioada mai sus mentionata, în ceea ce priveste structura fenomenului suicidar .

Bibliografie

- Durkheim, Emil, “ Despre sinucidere “ , Polirom, Iasi , 2003

- Landsberg, Paul-Ludwig , “ Eseu despre experienta mortii “ , Humanitas , Bucuresti, 1992

13
- Zamfir, Catalin si Lazar, Vlascean , “Dictionar de sociologie” , Editura Babel, Bucuresti, 1993
- www.criminologie.ro
- www.suicide.org
- www.who.int

14