Fîc Ana-Daria

Școala Gimnazială Nr. 2, Reșița

Iarna
Satul stă ascuns sub înveliș geros,
Cu sulițe-argintii este plin pritvorul
Zăresc în depărtare, printre fumul gros,
Un pui de căprioară ce își plânge dorul.
Vifornița suspină printre văi uitate
Și-aleargă peste dealuri cu văluri de argint.
Iar prin satul gol, fără milă bate
Suflând pe la geamul tot timpul aburind.
Câmpiile sunt pline de troiene grele,
Ce stau neclintite în amurgul stins.
Nu mai aud cum susură apele,
Tot codrul e acum în liniște cuprins.
Jocul bucuriei se-aude-n depărtare,
Și oamenii zăpezi veghează cărările.
De pe dealul alb, o sanie apare,
Și toți copiii își strigă urările.
În codru, în scorburi și bârloage,
Se-ascund suflete care zac și stau cuminți.
Și visează la ale fânului poloage
Și la amintirea zilelor fierbinți.
Râul de la munte, zarvă nu mai face,
Brazii străjuiesc haina lor cea verde,
Iar vântul și ninsoarea încearcă să se-n pace
Și lumina a început, încet, a se pierde...
În prohodul dimineții, satul tace și privește
Cum se lasă vălul ceții și zăpada se topește...