REVEDERE

� Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
� Codrule, codrutule,
Tot mereu întineresti.
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat. � Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
� Iar, eu fac ce fac de mult,
Mie-mi curge Dunarea.
Iarna viscolu-l ascult,
Numai omu-i schimbator,
Crengile-mi rupându-le,
Pe pamânt ratacitor,
Apele-astupându-le,
Iar noi locului ne tinem,
Troienind cararile
Cum am fost asa ramânem:
Si gonind cântarile;
Marea si cu râurile,
Si mai fac ce fac de mult,
Lumea cu pustiurile,
Vara doina mi-o ascult
Luna si cu soarele,
Pe cararea spre izvor
Codrul cu izvoarele.
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile. (1879, 1 octombrie)